Conflict de competenţă. Sentința nr. 14/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 14/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 26.01.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 4 București și Judecătoria B., în cauza având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditorul B. D., domiciliat în Voluntari, ..1, ., ., în contradictoriu cu debitoarea T. L. I., domiciliată în Voluntari, . bis, jud. I..
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin adresa nr. 492/2011 din data de 11.11.2011, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.11.2011, sub nr._/94/2011, Biroul Executorului Judecătoresc „I. V.”, cu sediul în B., județul I., având în vedere cererea creditorului B. D. prin care se solicită executarea silită împotriva debitoarei T. L.-I., a solicitat, în temeiul art. 331 C.pr. civ., pronunțarea unei încheieri de executare silită împotriva debitoarei T. L.-I., cu domiciliul în Voluntari, . bis, județ I..
Au fost atașate cererea de executare și titlul executoriu, contractul de împrumut autentificat sub nr. 22/11.01.2011 de B.N.P. „E. S. A.” din București, prin care creditorul B. D. a acordat debitoarei T. L.-I. un împrumut fără dobândă în cuantum de 450.000 Euro, cu obligația de restituire până la data de 10.02.2011.
Prin sentința civilă nr. 5998/17.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/94/2011, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, motivat de faptul că la data încheierii contractului de împrumut domiciliul debitoarei se află în sectorul 4 București.
În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 25.11.2011, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 9150/08.12.2011 Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect încuviințare executare silită, privind pe creditorul B. D. și pe debitoarea T. L.-I., în favoarea Judecătoriei B., a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul București pentru a hotărî asupra conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.3731 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare. Conform art.373 alin.2 C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere că s-a solicitat de către creditor încuviințarea executării silite a debitoarei T. L.-I. pe raza localității B., instanță de executare este Judecătoria B.. Faptul că debitorul și-ar avea domiciliul în sectorul 4 București, cum a reținut Judecătoria B. în hotărârea de declinare, nu exclude posibilitatea ca acesta să dețină în proprietate bunuri mobile și imobile pe raza altor localități, inclusiv localitatea B., și să aibă conturi deschise la unități bancare sau creanțe împotriva unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul/sediul în alte localități, inclusiv localitatea B.. Nu are nici o relevanță sub aspectul stabilirii competenței teritoriale faptul că nu s-au indicat în concret bunurile mobile și imobile deținute de către debitor în localitatea B. și terții popriți cu sediul în această localitate, identificarea acestora urmând a fi făcută de către executorul judecătoresc, în condițiile art. 3732 C.pr.civ., după obținerea încheierii de încuviințare a executării silite, aspect permis de dispozițiile art. 3731 alin. 3 teza I C.pr.civ.
Prin urmare, conform cererii creditorului și textelor legale enunțate mai sus, competența teritorială de a soluționa prezenta cerere de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei B., în calitate de instanță de executare. În plus, așa cum rezultă din cartea de identitate a debitoarei T. L.-I., eliberată la data de 30.06.2011, aflată la dosarul cauzei, la data formulării cererii de executare silită de către creditor aceasta nu mai domicilia pe raza sectorului 4 București, ci în orașul Voluntari, ., județul I., deci în circumscripția Judecătoriei B.. Așadar, chiar aplicând raționamentul Judecătoriei B. din hotărârea de declinare, competența teritorială în soluționarea cauzei i-ar fi revenit tot acestei instanțe.
Competența teritorială instituită de art. 3731 alin.1 teza a II-a C.pr.civ. în favoarea instanței de executare este o competență teritorială absolută, care, conform art.159 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., nu poate fi înlăturată. Pentru aceste considerente, în baza art. 3731 alin.1 teza a II-a C.pr.civ. și a art.373 alin.2 C.pr.civ. coroborat cu art.334 C.pr.civ. și cu art.158 C.pr.civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, excepție invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
În baza art.20 pct.2 C.pr.civ., instanța a constatat conflict negativ de competență, iar în baza art. 21 și art. 22 alin. 2 C.pr.civ. a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București pentru a hotărî asupra conflictului de competență.
Pe rolul Curtii de Apel București - Secția a IV-a Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 19.01.2012 pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Analizând incidența prevederilor art.20 Cod Proc.Civ., Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de pct.2 al textului citat, deoarece două instanțe s-au declarat, prin hotărâri irevocabile, necompetente a judeca aceeași pricină, motiv pentru care se constată ivit conflictul negativ de competență.
În pronunțarea regulatorului de competenta, Curtea reține urmatoarele:
Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă încuviințarea executării silite împotriva debitoarei T. L.-I., cererea fiind adresată de Biroul Executorului Judecătoresc „I. V.”, cu sediul în B., județul I., Judecătoriei B..
Cererea de executare silită a fost formulată de creditorul B. D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 22/11.01.2011 de B.N.P. „E. S. A.” din București, în cerere nefiind menționată o anumită modalitate de executare silită solicitată de creditor.
În raport cu dispozițiile art. 371 ind. 1, art. 371 ind.1 alin. 3 C.pr. civ., pentru realizarea drepturilor sale, creditorul poate urmări toate veniturile și bunurile debitorului, urmăribile potrivit legii, recurgând la oricare din formele prevăzute de lege.
Reglementarea consacrată de art. 373 ind. 1 alin. 1,2, 3 rap. la art. 373 alin. 2 C.pr. civ. impune executorului judecătoresc învestit cu cererea creditorului de executare silită, obligația de a solicita încuviințarea executării silite fiecărei instanțe în circumscripția teritorială a căreia se află, sau presupune că se află, bunuri sau venituri urmăribile.
Astfel, instanța de executare este, potrivit art. 373 alin. 2 C.pr.civ.judecatoria în circumscriptia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Din coroborarea art. 373 ind 1 alin. 2 raportat la art. 373 alin. 2 C..pr. civ. și art. 373 ind. 1 alin. 3 C.pr. civ., rezultă că instanța de executare încuviințează executarea în circumscripția sa teritorială, în baza încheierii astfel pronunțate executorul judecătoresc putând proceda la executare în circumscripția respectivă, în oricare din formele prevăzute de lege.
În cauză, având în vedere că prin cererea de executare creditorul nu a menționat o anumită modalitate de executare, întrucât executorul judecătoresc a adresat cererea Judecătoriei B., rezultă că acesta a avut în vedere urmărirea silită asupra unor bunuri aflate în circumscripția teritorială a acestei judecătorii și pentru această rațiune a învestit instanța cu cererea de încuviințare a executării silite. În consecință, Curtea constată că Judecătoria B. era competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite pe raza sa teritorială, motiv pentru care, in temeiul art. 22 alin. 2 si 5 C.pr.civ., va stabili competenta de soluționare a cauzei in favoarea acestei instante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul B. D. domiciliat în voluntari, .. 1, ., . și pe debitoarea T. L. I. domiciliată în Voluntari, . bis, J. I., în favoarea Judecătoriei B..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. D.
Red./Tehnored MA
Tehnored. GC / 03.02.2012
4 ex .
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 281/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 61/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
