Pretenţii. Decizia nr. 180/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 180/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 180 A
Ședința publică de la 22.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. C. IMPORT-EXPORT S.R.L. cu sediul ales la C.Av. C. M. în București, împotriva Sentinței civile nr. 1236/20.11.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul I., în contradictoriu cu intimații-pârâți S. ROMÂN prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI INFRASTRUCTURII reprezentat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1 și . 98 SRL cu sediul în București, ., sector 6, având ca obiect, expropriere, despăgubiri, pretenții.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise,a amânat pronunțarea la 22.05.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1236 din 20.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului I. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.C. A. C. Import - Export S.R.L de obligare a pârâților S. Român prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Infrastructurii - reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și . 98 SRL, la plata sumei de 31.092 euro în echivalent lei, pentru fiecare din anii piscicole 2011 și 2012.
Pentru a dispune în acest sens tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 709/08.06.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Moara Vlăsiei, s-a dispus acordarea despăgubirii pentru prejudiciile aduse fondului piscicol, determinate de construcția autostrăzii, amenajării piscicole I. MOARA VLĂSIEI 1 situată pe teritoriul administrativ al comunei Moara Vlăsiei, jud. I., amenajare ce aparține S.C. A. C. IMPORT EXPORT S.R.L..
Despăgubirea a fost stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 la suma totală de 31.092 euro, pentru perioada 01.04._11, conform raportului de evaluare.
În preambulul hotărârii menționate s-a reținut că reclamanta și-a exprimat acordul cu privire la cuantumul despăgubirii pentru prejudiciile aduse fondului piscicol, determinate de construcția autostrăzii, prejudicii estimate la 31.092 euro, pentru perioada 01.04._11, conform raportului de evaluare.
Prin prezenta acțiune, reclamanta urmărește să obțină realizarea dreptului la despăgubire pentru anul piscicol 2011-2012.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, act normativ în vigoare la data emiterii hotărârii anterior menționate, plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. 1 se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim.
Ulterior, în baza documentației depuse de persoana interesată, se emite hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, care se comunică solicitantului, precum și celorlalți titulari ori, după caz, titulari aparenți, se afișează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat și în extras, pe pagina proprie de internet a expropriatorului (art. 7 din lege).
Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului (art. 9 din lege).
Prin urmare, tribunalul a reținut că reclamanta nu-și poate valorifica dreptul subiectiv pretins încălcat prin prezentul cadru procesual. Astfel, în ipoteza în care reclamanta era nemulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate, avea posibilitatea legală de a contesta hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.709/08.06.2010,solicitând stabilirea dreptului la despăgubire pentru fiecare an piscicol în parte.
Chiar dacă prejudiciul pentru reducerea pescuitului sportiv, a diminuării sporului de creștere al peștelui și ca urmare a poluării și degradării mediului acvatic a fost evaluat per an piscicol, astfel cum rezultă din raportul de evaluare, tribunalul a reținut că procedura de stabilire a dreptului la despăgubire și a contravalorii acestuia este cel prevăzut de lege, reclamanta neavând îndreptățirea de a învesti instanța de judecată cu o acțiune de stabilire a dreptului la despăgubire pe cale principală.
Singura modalitate de stabilire a dreptului reclamantei la despăgubire și a cuantumului acestuia era prin hotărârea emisă în temeiul Legii nr. 198/2004, cu posibilitatea ulterioară a contestării acesteia în ipoteza în care partea era nemulțumită de această hotărâre.
Din cuprinsul hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 709/08.06.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Moara Vlăsiei, rezultă că, pentru prejudiciul adus fondului piscicol aparținând reclamantei, determinat de construcția autostrăzii, s-au acordat despăgubiri numai pentru anul piscicol 01.04._11. Pentru realizarea acestui drept aferent anilor piscicoli ulteriori, reclamanta avea posibilitatea de a contesta înăuntrul termenului legal hotărârea menționată sau să se adreseze din nou cu cerere Comisiei de aplicare a legilor incidente în materia exproprierii pentru emiterea de noi hotărâri sub acest aspect.
Sub nici o formă intervenția tribunalului nu se poate realiza în vederea stabilirii dreptului reclamantei pentru anii piscicoli ulteriori hotărârii invocate, având în vedere dispozițiile legale evocate, care prevăd că apelarea la instanța de judecată se face numai pentru a critica hotărârea de respingere a stabilirii despăgubirilor sau de acordare a unui cuantum al despăgubirilor cu care partea nu este de acord, numai în acest fel putând fi interpretate prevederile art.10 din Legea nr. 198/2004, text invocat de reclamantă ca temei de drept al acțiunii și în mod necesar coroborate cu cele ale art. 9, dispozițiile legale menționate trebuind a fi interpretate și aplicate sistematic, unele prin altele, iar nu separat.
Prin urmare, tribunalul a reținut că, în condițiile în care reclamanta nu a contestat hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 709/08.06.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Moara Vlăsiei, aceasta nu poate fi pusă discuție, situația juridică recunoscută prin acest act fiind intrată în puterea de lucru judecat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta . – Export SRL.
În motivarea cererii de apel, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că motivarea este străină de soluția pronunțată, deoarece conduce spre ideea de inadmisibilitate și nu spre soluția de netemeinicie, iar excepția de inadmisibilitate nu a fost pusă în discuția părților.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.7 și 9 din Legea nr.198/2004.
În dezvoltarea motivului s-a susținut de către apelantă că ea nu contesta cuantumul despăgubirilor ci doar neplata pentru fiecare an piscicol în parte.
Apelanta arată că prin dezvoltarea considerentelor hotărârii pronunțate (alin.3 pagina 4) se arată că exista posibilitatea de a solicita despăgubirile pentru fiecare an piscicol, prin emiterea de noi hotărâri iar față de această motivare rezultă că instanța nu a avut în vedere întregul material probator administrat.
Se mai arată că însăși pârâta CNADR emite la 26.10.2009 adresa nr.92/_ prin care recunoaște obligația de plată pentru fiecare an piscicol, pe timpul construcțiilor, raportul de expertiză administrat conducând spre aceeași concluzie.
Apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de apel din examinarea sentinței apelate se constată că instanța de fond arată că reclamanta nu poate să-și valorifice dreptul subiectiv pretins în cadrul procesual prezent și că, dacă era nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor trebuia să conteste hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Din această motivare rezultă că instanța de fond arată că stabilirea existenței dreptului subiectiv pretins se face numai prin hotărârea comisiei de expropriere constituită potrivit legii nr.198/2004 și că reclamanta avea posibilitatea doar să conteste întinderea dreptului său, altfel spus, cuantumul valoric al dreptului subiectiv propus.
În paragraful 4 de la pagina 4 a sentinței apelate această idee este expres arătată „reclamanta neavând îndreptățirea de a investi instanța de judecată cu o acțiune de stabilire a dreptului la despăgubiri pe cale principală”.
Din acest considerent rezultă deci că nu se poate reține faptul tinderii motivării către inadmisibilitatea acțiunii, câtă vreme se susține că nu are dreptul de a pretinde instanței să stabilească existența dreptului subiectiv, drept care se stabilește doar de Comisia constituită, potrivit Legii nr.198/2004.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel astfel cum a fost dezvoltat și acesta este nefondat, deoarece reținând incidența în cauză a dispozițiilor art.5 și 7 din Legea nr.198/2004 se arată doar procedura care trebuie urmată pentru stabilirea dreptului subiectiv, procedura care se finalizează prin emiterea unei hotărâri de către Comisia constituită potrivit Legii nr.198/2004, hotărârea reprezentând instrumentul de dovadă al dreptului subiectiv pretins.
Susținerea apelantei că nu contesta cuantumul despăgubirilor ci doar pretinde aceste despăgubiri nu vine în contradicție cu instanța de fond, aceasta din urmă arătând că doar prin hotărârea Comisiei constituită, potrivit Legii nr.198/2004 se putea stabili existența dreptului subiectiv, iar în lipsa unei asemenea hotărâri, un raport de expertiză sau o adresă (nr.92/_ din 26.10.2009) emisă de conducerea CNADR nu este suficientă pentru dovada existenței dreptului subiectiv.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. C. IMPORT-EXPORT S.R.L. cu sediul ales la C.Av. C. M. în București, împotriva Sentinței civile nr. 1236/20.11.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul I., în contradictoriu cu intimații-pârâți S. ROMÂN prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI INFRASTRUCTURII reprezentat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1 și . 98 SRL cu sediul în București, ., sector 6.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 6 ex.
7.06.2013
| ← Cereri. Decizia nr. 1316/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 380/2014.... → |
|---|
