Pretenţii. Decizia nr. 397/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 397/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 397
Ședința publică de la 27.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentat de procuror - F. N..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant, I. T. I. I., împotriva sentinței civile nr.1014/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect – pretenții în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatarul, Alferaru A. C., legitimată, cu C.I. . nr._/05.03.2009, lipsește intimatul-pârât, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că dosarul a fost repus pe rol din oficiu, la data de 06.02.2015, pentru discutarea perimării.
Curtea acordă cuvântul pe aspectul perimării recursului.
Mandatarul recurentului-reclamant, I. T. I. I., având cuvântul, arată că lasă soluția la aprecierea instanței privind excepția de perimare a cauzei, având în vedere că și-a notat greșit data suspendării cauzei și că a formulat tardiv cererea de repunere pe rol.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției de perimare, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părții, iar cererea de repunere pe rol să fie respinsă ca nefondată.
Curtea, având în vedere, împrejurarea că pricina a fost suspendată la data de 09.12.2013, potrivit art. 242 alin.1 pct. 2 C.p.civ. pentru lipsa nejustificată a părților, iar pentru faptul că de la acel moment și până la termenul de astăzi, a rămas în nelucrare din vina părților, în temeiul dispozițiilor art. 248 C.p.civ. reține cauza pentru constatarea perimării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 08.06.2012, reclamantul I. T. I. I., în calitate de descendent de gradul I al tatălui său, I. I., fiul lui P. si E., născut la 1 noiembrie 1890 in satul Bacainti, județul A. și decedat la 3 octombrie 1952 la Lugoj, județul T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea tatălui reclamantului, I. I., de persoana persecutata politic supusa la măsura administrativa abuziva din motive politice de detenție de peste 2 luni in arestul Miliției Orestie care se încadrează la art.1 alin. 3 al Legii 221/2009; măsura administrativa cu caracter politic de dislocare cu stabilire de domiciliu obligatoriu, conform deciziei MAI 239/1952, care se încadrează la art.3 lit. e al Legii 221/2009 si in același timp, să se dispună obligarea paratului la plata sumei de 500.000 euro echivalent in lei la cursul BNR de la data efectuării plații, cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a persecuției politice la care a fost supus tatăl său de către regimul comunist, potrivit art. 5 alin. 1 al legii.
Prin sentința civilă nr.1014/07.05.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I. T. I. I..
Pentru a statua astfel, instanța de fond a reținut că potrivit mențiunilor adeverinței nr.1469/11.11.1993 emisa de Ministerul Justiției, numitul I. I., tatăl reclamantului, a fost dislocat împreuna cu familia sa, la data de 3.05.1952 în baza Deciziei MAI nr.239/1952, restricțiile domiciliare fiind ridicate prin decizia MAI nr.6424/1956. Din fisa personala a numitului I. I. existenta in dosarul CNSAS rezultă că acesta a fost reținut când avea vârsta de 57 ani, adică in anul 1947.
Stabilirea caracterului politic al măsurii este făcută de legiuitor prin art.3 lit.e din Legea nr.221/2009, nemaifiind necesara intervenția instanței de judecata in acest sens.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei cu referire la perioada de deținere a tatălui său, tribunalul a constatat că o asemenea măsura nu se încadrează in prevederile legii de reparație, pentru a se putea constata caracterul politic al unei măsuri, aceasta trebuie sa fi avut ca obiect fie o condamnare penala, fie o măsura de dislocare si stabilire de domiciliu obligatoriu, internare in unități si colonii de munca, ori stabilire de loc de munca obligatoriu. Dispozițiile legii au caracter restrictiv, astfel ca nu se pot aduce interpretări, prin analogie. Prin urmare, tribunalul a reținut netemeinicia acestui capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului moral, in raport de dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009, tribunalul l-a constat, de asemenea, netemeinic.
Tribunalul a avut în vedere la pronunțarea sentinței deciziile Curții Constituționale si decizia nr 12/19.09.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție in Secțiile Unite, care sunt general obligatorii, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs recurentul-reclamant, I. T. I. I. fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 26.09.2013.
La termenul de judecată din data de 09.12.2013 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, învestită cu soluționarea recursului, a dispus suspendarea cauzei, în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 06.02.2015, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 27.03.2015.
La data de 09.03.2015 recurentul-reclamant, I. T. I. I. a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei.
Recurentul avea posibilitatea ca înăuntrul termenului de 1 an prevăzut de art.248 alin.1 C.proc.civ., să formuleze cerere de repunere pe rol a recursului.
Termenul perimării s-a împlinit la 9.12.2014, conform art.101 alin.3 C.proc.civ., iar cererea de repunere pe rol a fost formulată la 09.03.2015, după împlinirea termenului, astfel că cererea de repunere pe rol a fost respinsă ca nefondată.
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
Având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării cauzei, Curtea urmează să constate perimată cererea de recurs formulată recurentul-reclamant, I. T. I. I., împotriva sentinței civile nr.1014/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, potrivit art.248-254 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul – reclamant I. T. I. I..
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant, I. T. I. I., împotriva sentinței civile nr.1014/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehnodact.C.S.
Ex.2/02.04.2015
T.B.Secția a IV-a Civilă – E.A.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1936/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 381/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
