Rezoluţiune contract. Decizia nr. 75/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 75/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 75 A
Ședința publică de la 19.02.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă G. G. A. împotriva sentinței civile nr. 129 din 10.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. C..
P. are ca obiect - rezoluție contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Budei V., în calitate de reprezentant al intimatului reclamant B. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind apelanta pârâtă G. G. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, a următoarelor:
- la data de 23.09.2014, a unei întâmpinări formulate de către intimatul reclamant, act procedural comunicat și părții adverse, potrivit dovezii de citare anexate la dosarul cauzei;
- la data de 13.02.2015, a unei cereri formulate de către apelanta pârâtă G. G. A., prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, motivat de faptul că nu a avut posibilități materiale,
- la data de 17.02.2015, s-a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu, formulată de numitul C. S..
Se mai învederează instanței împrejurarea că apelanta pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 7725 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului, deși a fost citată cu această mențiune pentru termenul de astăzi.
Curtea acordă cuvântul, cu prioritate, asupra cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de către apelanta pârâtă.
Avocatul intimatului reclamant arată că se opune la admiterea cererii, având în vedere vechimea dosarului, precum și calitatea procesuală a părții care formulează o astfel de solicitare. Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere împrejurarea că apelanta pârâtă nu și-a angajat apărător nici în cursul judecății în fond, respectiv nu a răspuns apărărilor părții pe care o reprezintă.
Mai mult decât atât, apreciază că trebuie soluționată cu prioritate excepția de netimbrare a apelului, condiție prealabilă necesară pentru luarea în examinare a oricărei cereri.
Deliberând asupra cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, C. o apreciază ca nefondată în raport de împrejurarea că, pe de o parte, apelanta pârâtă a fost citată încă din 07.01.2015, iar pe de altă parte, aceasta nu a justificat în nici un fel imposibilitatea sa de a-și angaja apărător până la acest termen de judecată.
Curtea nu poate prezuma o imposibilitate financiară, întrucât, chiar în temeiul contractului a cărei rezoluțiune se solicită a se constata, partea a încasat o sumă considerabilă de bani, sens în care, apreciază că nu sunt motive temeinice dovedite în condițiile stabilite de dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă, astfel încât respinge cererea.
Apreciază, așa cum a opinat, de altfel și apărătorul intimatului reclamant, că se impune discutarea cu prioritate a excepției netimbrării căii de atac, pentru că aceasta vizează legala învestire a instanței cu cererea de apel, motiv pentru care acordă cuvânt asupra acestei excepții.
Avocatul intimatului reclamant solicită anularea apelului ca netimbrat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ , reclamantul B. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. A. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 1299/24.09.2010 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 250.000 euro.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 24.09.2010 a încheiat cu pârâta contractul a cărui rezoluțiune o solicită, prin care pârâta, în calitate de cedentă –vânzătoare îi transmitea cota de 72% din drepturile și oligațiile prezente și viitoare ce îi reveneau în temeiul dispozițiilor nr. 4907/27.12.2005, 5284/23.01.2006, 6970/28.11.2006 eliberate de Primăria Municipiului București, 72 % din drepturile susceptibile de a-i fi retrocedate, în baza legilor speciale, în calitatea sa de succesor al: C. G., C. I., C. I., C. V. C. P., C. D., C. S., P. N. Lya, A. Ema, P. V., P. M., inclusiv în baza notificărilor nr. 868/26.08.2005, având ca obiect imobilul din ., sector 2, și nr. 974/14.02.2002, având ca obiect imobilul din Șoseaua Nordului nr. 14, sector 1, 72 % din drepturile și obligațiile prezente și viitoare cu privire la litigiul ce face obiectul dosarului nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect restituirea unui teren în suprafață de 1243.30 mp situat în .. 75, sector 6, 72% din drepturile ce i-ar reveni în urma dezbaterii succesiunii defuncților M. E., C. V., C. P., C. I., C. I. și numai în măsura recuperării acestora.
Reclamantul a arătat că pârâta și-a asumat obligația să facă toate demersurile necesare pentru obținerea certificatelor de deces pentru defuncții C. I. și C. I. și obținerea certificatelor de moștenitor de pe urma acestora.
La 19.10.2010 pârâta l-a împuternicit pe B. M. pentru a o reprezenta în fața oficiului de stare civilă din B., Italia, pentru a ridica un duplicat al certificatului de deces pentru C. I., ce a fost ridicat și predat pârâtei. Pârâta a fost contactată în mai multe rânduri pentru dezbaterea celor două succesiuni.
În consecință, reclamantul susține că pârâta nu și-a îndeplinit o obligație asumată prin contract, cea de a stabili calitatea de moștenitor pentru cei doi defuncți și să pună reclamantului la dispoziție aceste documente. Este o obligație esențială asumată prin contract, întrucât în lipsa dovezii calității de moștenitor, nu se poate stabili calitatea de persoană îndreptățită. Neexecutarea obligației este imputabilă pârâtei, în condițiile în care era singura în măsură să demareze procedura succesorală.
Reclamantul a mai arătat că în data de 29.02.2012, pârâta și-a manifestat expres refuzul de a prelungi contractul, fiind astfel îndeplinite condițiile pentru a se dispune rezoluțiunea contractului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020-1021 c.civ. – 1864.
A fost încuviințată administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu, fiind respinsă administrarea probei testimoniale.
Prin sentința civilă nr. 129 din 10.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis cererea și s-adispus rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 1299/24.09.2010 de BNP I. și Asociații.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 250.000 euro, echivalent în lei la data plății, la cursul BNR, precum și suma de 16.444, 25 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut căla 24.10.2010, s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 1299 de BNP I. și Asociații, intitulat de părți „contract de cesiune de drepturi”, reclamantul având calitatea de cesionar - cumpărător, iar pârâta de cedent-vânzător.
Prin contractul încheiat, pârâta G. G. A. a transmis reclamantului B. C. următoarele drepturi:
- cota de 72% din drepturile și obligațiile prezente și viitoare ce îi reveneau pârâtei în temeiul dispozițiilor nr. 4907/27.12.2005, 5184/23.01.2006, 6970/28.11.2006 eliberate de Primăria Municipiului București;
- cota de 72 % din drepturile susceptibile de a-i fi retrocedate, în baza legilor speciale, în calitatea pârâtei de succesor al: C. G., C. C., C. I., C. I., C. V., C. P., C. D., C. S., P. N. Lya, A. Ema, P. V., P. M., inclusiv în baza notificărilor nr. 868/26.08.2005, având ca obiect imobilul din ., sector 2, și nr. 974/14.02.2002, având ca obiect imobilul din Șoseaua Nordului nr. 14, sector 1;
- cota de 72 % din drepturile și obligațiile prezente și viitoare cu privire la litigiul ce face obiectul dosarului nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect restituirea unui teren în suprafață de 1243.30 mp situat în .. 75, sector 6;
- cota de 72% din drepturile ce i-ar reveni pârâtei în urma dezbaterii succesiunii defuncților M. E., C. V., C. P., C. I., C. I. și numai în măsura recuperării acestora.
Prin clauza contractuală de la paragraful 3, pagina 2 a contractului, pârâta s-a obligat să facă toate demersurile necesare în vederea obținerii certificatului de deces al defuncților C. I. și C. I., precum și obținerea certificatelor de moștenitor de pe urma acestor defuncți.
Reclamantul s-a obligat să acționeze ca mandatar al pârâtei pentru obținerea măsurilor reparatorii aferente cotei de 28%, rămase în patrimoniul acesteia .
De altfel, la finele contractului se menționează că cesionarul-cumpărător a înțeles să dobândească vocația de a solicitat și de a obține despăgubiri, precum și obligația de a acționa ca mandatar al vânzătorului, pentru cota de 28%, ce a rămas în patrimoniul acestuia din urmă.
Părțile au mai menționat că din momentul autentificării contractului, toate drepturile asupra măsurilor reparatorii, în limita cotei de 72%, vor fi în patrimoniul reclamantului.
În contraprestație pentru drepturile astfel obținute, reclamantul s-a obligat să efectueze pe cheltuiala proprie toate demersurile necesare în vederea obținerii măsurilor reparatorii în echivalent, pentru cota de 28%, ce a rămas în proprietatea pârâtei, obligându-se totodată să plătească și suma de 250.000 euro.
În contract părțile au menționat că pârâta a primit la data autentificării contractului suma de 250.000 euro.
Din cele expuse, tribunalul a apreciat că între părți s-au încheiat mai multe contracte, unul de mandat cu titlu gratuit, și unul de vânzare-cumpărare având ca obiect derivat drepturile la măsuri reparatorii ce s-ar cuveni pârâtei prin emiterea dispozițiilor nr. 4907, 5184 și 6970 emise de Primarul General al Municipiului București în temeiul Legii nr. 10/2001, precum și drepturile ce s-ar cuveni prin formularea notificărilor cu privire la imobilele din București din ., sector 2, Șoseaua Nordului nr. 14, sector 1, precum și cel din .. 75.
Cât privește contractul de vânzare-cumpărare, aceste se referă la drepturi condiționale, care fac obiectul unor proceduri administrativ de restituire. Este vorba, așadar, de un contract aleatoriu, drepturile reclamantului depinzând de modul de soluționare a acestor proceduri.
Prezentul litigiu este generat de obligațiile pe care pârâta și le-a sumat prin contractul încheiat, precum și de interpretarea ce urmează a se da clauzei prin care părțile au reglementat modalități ale acestui contract.
În concret, pârâta s-a obligat să facă demersurile necesare pentru obținerea certificatelor de deces și a certificatelor de moștenitor pentru două dintre persoanele de pe urma cărora susține că dobândit drepturi succesorale, C. I. și C. I., obligație cu privire la care reclamantul susține că nu a fost executată, solicitând pe acest temei rezoluțiunea contractului.
Pe de altă parte, părțile au prevăzut trei clauze, cu următorul conținut:
-„ prezentul contract intră în vigoare în momentul semnării acestuia, și are o valabilitate de 1 (un) an, cu posibilitatea prelungirii cu acordul ambelor părți, ocazie cu care cedentul-vânzător, declară că a primit integral de la cesionarul-cumpărător suma achitată cu titlu de preț, respectiv 250.000 euro”.
-„ În cazul în care la împlinirea termenului de un an, noi părțile ne vom afla într-o situație avansată în legătură cu obținerea Dispoziției/Deciziei/Hotărârii de restituire cât și a documentelor de punere în posesie și de publicitate imobiliară, prezentul contract va fi prelungit cu acordul ambelor părți, cu încă un an sau până la obținerea documentelor”.
- „În cazul în care la împlinirea termenului de un an părțile nu convin asupra prelungirii contractului sau cesionarul cumpărător dorește revocarea sau desființarea acestuia, toate sumele plătite în temeiul prezentului contract rămân cedentului vânzător, acesta nefiind obligat la returnarea acestor sume.”
Cu privire la cele trei clauze anterior menționate, tribunalul a arătat că ele nu sunt de natură să schimbe natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care este evidentă intenția părților de a încheia acest contract, terminologia folosită de părți fiind neîndoielnică în această privință. Ele pot fi interpretate ca fiind cel mult o condiție rezolutorie, concretizată în neavansarea demersurilor pentru obținerea dispozițiilor/deciziilor/hotărârilor, în intervalul de timp de un an.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.1019 c.civ., contractul își produce pe deplin efectele, acestea încetând, retroactiv, la momentul îndeplinirii condiției. În cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte eventuala îndeplinire a condiției rezolutorii, respectiv stadiul demersurilor administrative, motiv pentru care, tribunalul a apreciat că aceasta nu s-a îndeplinit, contractul nemaifiind în prezent afectat de modalități.
Pe cale de consecință, nu se pune problema efectelor pe care le-au produs aceste clauze, mai ales sub aspectul restituirii prestațiilor. În această ultimă privință, tribunalul a remarcat faptul că părțile au derogat, în parte, de la efectele îndeplinirii condiției rezolutorii, în sensul că, prin voința lor, au decis ca pârâta să nu fie obligată la restituirea prețului, însă numai pentru ipoteza împlinirii condiției rezolutorii.
Tribunalul apreciază că obligația stabilită în sarcina pârâtei, de a obține certificatele de deces și de moștenitor pentru defuncții C. I. și C. I., este suficient de importantă în economia contractului, pentru ca în ipoteza neexecutării sale culpabile, să fie de natură să conducă la rezoluțiunea contractului.
Cu privire la acest aspect, se reține că reclamantul a făcut dovada existenței acestei obligații în sarcina pârâtei și, în plus, reține că sarcina probei executării obligației revenea pârâtei, în favoarea reclamantului stând prezumția relativă de culpă a debitorului contractual, astfel cum acesta este dedusă din interpretarea art.1082 c.civ..
În cauză, deși pârâta a fost legal citată, aceasta nu a formulat apărări, neprezentându-se nici la administrarea interogatoriului încuviințat reclamantului.
În aceste condiții, coroborând prezumția relativă de culpă a pârâtei cu refuzul nejustificat al acesteia de a răspunde la interogatoriu, ce se asimilează cel puțin unui început de probă scrisă din perspectiva art. 225 c.pr.civ., tribunalul a constatat că reclamantul a dovedit neexecutarea culpabilă a obligației asumate de pârâtă, împrejurare care, având în vedere dispozițiile art. 1020-1021 c.civ., impune sancțiunea rezoluțiunii contractului încheiat între părți.
Cum în cuprinsul contractului pârâta a declarat că la data autentificării contractului a primit de la reclamant suma de 250.000 euro parte din prețul contractului de vânzare-cumpărare, ca efect al rezoluțiunii, s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei sume.
În temeiul dispozițiilor art. 274 c.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul a obligat-o să plătească reclamantului și suma de 16.444,25 lei, reprezentând 15.439,25 lei - taxă judiciară de timbru, 5 lei-timbru judiciar și 1.000 lei-onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, cale de atac calificată apel.
In motivarea cererii de apel se arată că reclamantul nu s-a achitat de obligațiile pe care și le-a asumat conform contractului, un contract cu valabilitatea de un an, cu drept de prelungire, acesta refuzând, pe de altă parte, să ia legătură cu pârâta, ceea ce a determinat-o să îl notifice prin executorul judecătoresc.
Mai arată apelanta că la momentul încheierii contractului a primit suma de 100.000 euro, urmând să primească o diferență de 150.000 euro pe care însă nu a mai încasat-o.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată din 19.02.2015, Curtea a pus în discuția părților excepția netimbrării apelului.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 298 rap. la art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a apelului, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru apelul pendinte apelantul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 7725 lei, iar conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 5 lei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că apelanta, deși a fost legal citată pentru acest termen de judecată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 11 din dosar și îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art.100 alin.3 Cod de procedură civilă, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul stabilit.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere, totodată, că apelanta nu a justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința sa, neînțelegând să solicite acordarea unui ajutor public referitor la acest aspect, conf. O.U.G. nr. 51/2008, Curtea urmează a dispune anularea apelului, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul formulat de apelanta-pârâtă G. G. A., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 129 din 10.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C., cu domiciliul în București, . nr.30, apt.1, sector 1, și cu domiciliul ales la C.. avocat „Budei V.” cu sediul în București, .-110, ..B, apt.57, sector 3, ca netimbrat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red. M.
Tehnored. M.
4ex./3.03.2015
Trib. B. S.IV- A.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 145/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 61/2015. Curtea... → |
|---|
