Succesiune. Decizia nr. 1746/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1746/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1746/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1746R
Ședința publică din data de 18.10.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - M. D. L.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă – pârâtă U. E. împotriva deciziei civile nr. 554A/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât – reclamant R. C. și cu intimații – pârâți R. A. și S. E., cauza având ca obiect „ succesiune – partaj succesoral”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – reclamantă – pârâtă U. E. – reprezentată de avocat V. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, lipsind intimatul – pârât – reclamant R. C. și intimații – pârâți R. A. și S. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 11.09.2013, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimatul – pârât – reclamant R. C., într-un singur exemplar, iar la data de 11.10.2013, s-a înregistrat contestația formulată de recurenta – reclamantă – pârâtă U. E., cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate și a anexat contestației, împuternicirea avocațială și chitanța nr._/1/07.10.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.225.00 Ron, două timbre judiciare de 1 leu fiecare și un timbru judiciar de 0,50 lei.
Reprezentanta recurentei – reclamante solicită a se lua act că nu mai înțelege să mai susțină contestația formulată în scris, cu privire la cuantumul taxei de timbru stabilită de instanță, întrucât a achitat taxa judiciară și timbrul judiciar în cuantumul stabilit prin rezoluție și, în același timp, că nu are de formulat cereri noi sau probe de administrat în prezenta cauză.
Curtea va lua act că nu se mai susține contestația formulată de recurenta – reclamantă cu privire la cuantumul taxei de timbru stabilit de instanță care urma să fie soluționată de completul imediat următor, anume Completul 7R.
Nemaifiind de formulat cereri noi sau probe de administrat Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului din prezenta cauză.
Recurenta - reclamantă – pârâtă prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, consideră că perioada de analiză a contribuției trebuia raportată de ambele instanțe anterioare la perioadele de dobândire a bunurilor, cu începere de la data concubinajului.
În mod greșit, ambele instanțe anterioare au respins solicitarea privind plata pasivului succesoral, reprezentând cheltuielile de înmormântare în sumă de 4.000 lei.
Totodată, solicită a nu se da curs solicitării intimaților de a li se preda toate documentele care au aparținut defunctului, deoarece nu s-a făcut dovada în fața instanțelor a existenței tuturor documentelor oficiale aparținând defunctului R. F., anume ordine, medalii, decorații, iar recurenta deține numai actele de proprietate asupra apartamentului și garajului, actele de bancă și actul de concesiune asupra locului de veci.
Depune la dosar originalul chitanței privind achitarea onorariului de avocat.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2009, sub nr._ , reclamanta U. E. a chemat în judecată pe pârâții R. C., S. E. și R. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că are un drept de creanță constând în 50% din contravaloarea următoarelor bunuri dobândite în timpul concubinajului cu defunctul R. F., decedat la data de 1.07.2009, cu ultimul domiciliu în ..30, ., ., București, și anume, bunuri imobile: Apartament situat în București, ..30, ., ., format din 3 camere, dependințe, boxa subsol; Garaj situat în București, ..30, sector 5; bunuri mobile – sumele de bani ce fac obiectul contractelor de depozit și a dobânzilor, sume menționate în cuprinsul anexei 1 la cererea de chemare în judecată, ce fac parte integrantă din aceasta: suma de bani rezultată din evaluarea locului de veci la Cimitirul B., reactualizată la data executării; suma de bani reprezentând cheltuieli de înmormântare și celelalte cheltuieli cu datinile. A solicitat un drept de retenție asupra bunurilor imobile până la plata sumelor de bani astfel stabilite prin hotărâre judecătorească. A solicitat în acest scop următoarele: să se constate deschisă succesiunea defunctului R. F., decedat la data de 01.07.2009, cu ultim domiciliu în ..30, ., ., București; să se stabilească calitatea de moștenitori legali ai pârâților R. C., S. E., R. A.; să se constate masa succesorală formată din bunurile imobile și mobile menționate, precum și pasivul succesoral constând în cota sa de contribuție de 50% din valoarea acestor bunuri; să se dispună obligarea pârâților R. C., S. E., R. A., în calitatea de moștenitori legali ai defunctului R. F., decedat la data de 01.07.2009, cu ultim domiciliu în ..30, ., ., la plata contribuției sale de 50% ce se va stabili în urma evaluării masei de bunuri. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, începând cu anul 1982 a avut cu defunctul R. F. o relație de concubinaj, locuind împreună cu acesta în apartamentul pe care defunctul îl deținea cu chirie în . că pe parcursul anilor au achiziționat bunurile imobile și mobile descrise mai sus. A mai arătat faptul că, în decursul anilor, au făcut o . îmbunătățiri necesare apartamentului situat în . în anul 2002 au montat instalația de gaze, au montat centrală termică, calorifere, iar în anul 2005 au pus geamuri termopan la toate camerele. Reclamanta a mai precizat faptul că pentru a cumpăra acest apartament ea a fost cea care a făcut toate demersurile, a obținut actele, iar după încheierea contractului a dorit să amenajeze apartamentul și mai mult, scop în care au început să strângă bani, însă în anul 1997 R. F. a început să se îmbolnăvească, iar starea lui de sănătate se deteriora de la o zi la alta. A menționat reclamanta că în toată această perioadă ea a fost singura care l-a ajutat pe defunct, pârâții nu numai că au manifestat o atitudine de pasivitate față de suferințele acestuia, dar chiar de ostilitate, neajutându-l în niciun fel. După decesul lui R. F. ea s-a ocupat de înmormântarea acestuia și a rămas în apartamentul în care au locuit împreună, iar cheltuielile cu înmormântarea și datinile ulterioare au fost suportate numai de ea.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.09.2009, sub nr._/302/2009, reclamantul R. C. a chemat-o în judecată pe pârâta U. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la eliberarea în termen de 15 zile de la data publicării sentinței a apartamentului rezultat după înhumarea fratelui său R. F., a celorlalte bunuri imobiliare și a tuturor actelor oficiale ale proprietăților, titlurilor bancare, ordine, medalii, etc, din portofoliul decedatului, blocate fraudulos de către aceasta, cu scopul însușirii și valorificării lor.
La data de 13.10.2009 pârâtul R. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și abuzivă, suspendarea judecării oricărei cauze înainte de executarea silită a reclamantei U. E., de predare la cei 3 moștenitori succesorali legali, a întregului portofoliu de acte originale ale proprietăților imobiliare și a inventarului bunurilor mobiliare care au aparținut defunctului R. F., evacuarea silită în termen de 48 ore de la data pronunțării sentinței a apartamentului nr.28 din ..30, ocupat abuziv de către U. E. și sigilarea bunurilor mobiliare aparținând defunctului la această locație, deschiderea succesiunii de pe urma defunctului R. F. de către moștenitorii legali (R. C., S. E. și R. A.) în baza declarațiilor de acceptare, autentificate de notariat; penalizarea reclamantei U. E. prin suportarea unei despăgubiri în valoare de 15.000 euro pentru prejudiciile morale aduse imaginii și afectarea calității de urmași a celor 3 moștenitori legali, învinuiți de către aceasta ilegal și defăimător, ca „pârâți”.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că reclamanta nu a avut calitatea de concubină a defunctului R. F., ci aceea de îngrijitoare-menajeră, iar prin prezenta acțiune se urmărește obținerea unor foloase materiale necuvenite.
La data de 13.10.2009 pârâții S. E. și R. A. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată arătând că începând cu anul 1982 reclamanta a locuit la defunctul R. F. în calitate de menajeră, fiindu-i asigurate camera separată, masa și bani pentru cheltuielile zilnice personale, aceasta neavând loc de muncă până în anul 1991 . Au mai arătat faptul că reclamanta nu a avut viză de flotant nici înainte, nici după cumpărarea apartamentului de către defunct la domiciliul acestuia din ..30, ., .> La termenul de judecată din data de 09.12.2009 instanța a admis excepția de conexitate și a dispus atașarea dosarului nr._/302/2009 la dosarul de față.
La data de 23.03.2010 pârâta S. E. a depus la dosar o cerere prin care declară că renunță la drepturile de moștenire asupra bunurilor mobile și imobile rezultate în urma decesului fratelui său R. F..
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte, al pârâților R. A. și S. E. și al pârâtului-reclamant R. C., proba testimonială, fiind audiați martorii D. S. M. și G. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, precum și proba cu expertiză construcții, raportul întocmit de către dl expert D. C. I. fiind depus la filele 215 și următoarele din dosar.
Împotriva raportului de expertiză întocmit de către dl expert D. C. I. reclamanta a formulat obiecțiuni, răspunsul acestuia fiind depus la filele 274 și următoarele din dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2011 instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei-pârâte, efectuarea unei noi expertize construcții, raportul întocmit de către dl expert B. N. fiind depus la filele 381 și următoarele din dosar.
Împotriva raportului de expertiză întocmit de către dl expert B. N., reclamanta a formulat obiecțiuni, răspunsul acestuia fiind depus la filele 429 și următoarele din dosar.
Prin sentința civilă nr. 4500 din 18 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ , a fost admisă în parte acțiunea principala formulată de reclamanta-pârâtă U. E., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant R. C., și pârâții S. E. și R. A., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul-pârât R. C., a fost constatată ca deschisă succesiunea de pe urma defunctului R. F., decedat la data de 01.07.2009, cu ultimul domiciliu in București, ..30, ., .; că au calitatea de moștenitori de pe urma defunctului parații R. C., S. E. și R. A., in calitate de frați, respectiv nepot de frate, fiecare cu o cota de câte 1/3 din masa succesorala, că masa succesorala rămasa de pe urma defunctului este compusa din următoarele bunuri si active succesorale: imobilul – apartament situat in București, ..30, ., ., format din trei camere, dependințe, boxa subsol, in valoare de 261.480 lei; contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire la apartamentul menționat, in suma de 15.361 lei; garajul situat in București, ..30, in valoare de 21.946 lei; locul de veci situat in Cimitirul B., figura 19, locul 88, in suprafata de 3 mp, in valoare de 19.790 lei; sumele de bani aflate in conturile deschise la BRD (15.000 lei) si BCR (40.000 lei), că reclamanta-parata are un drept de creanta reprezentând 25% din masa succesorala si, in consecinta, obliga paratii la plata catre reclamanta-parata a sumei de 93.394,25 lei, reprezentand contravaloarea dreptului sau de creanta. A fost instituit in favoarea reclamantei-parate un drept de retentie asupra imobilului – apartament situat in București, ..30, ., . pana la achitarea de catre parati a sumei de 93.394,25 lei. A fost obligată reclamanta-parata la predarea catre parati a tuturor documentelor, ce au aparținut defunctului R. F.. Au fost respinse celelalte capete de cerere ale actiunii principale si ale cererii reconventionale, ca neîntemeiate. Au fost compensate cheltuielile de judecata si, in consecinta, obliga pe paratii R. A. și S. E. la plata catre reclamanta a sumei de 3057 fiecare, iar pe paratul R. C. la plata sumei de 2018 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 01.07.2009 a decedat defunctul R. F., astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._/20.07.2009, eliberat de Primăria Sectorului 5 București.
În drept, potrivit disp. art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte. Ca atare, de la data decesului defunctului a fost deschisă succesiunea acestuia.
În ceea ce privește calitatea de moștenitor după defunct, în baza disp. art. 659 și următoarele din Codul Civil, instanța a constatat că au această calitate pârâții R. C. și S. E., în calitate de frați ai defunctului, precum și pârâtul R. A., în calitate de nepot de frate predecedat, care, în temeiul disp. art. 664 și urm. C.civ., vine la succesiune prin reprezentare succesorală. Cei trei pârâți au acceptat pur și simplu succesiunea de pe urma defunctului prin declarațiile autentificate aflate la dosarul cauzei (declarația autentificată sub nr. 915/06.07.2009 pentru pârâtul R. C., declarația autentificată sub nr. 1209/31.08.2009 pentru pârâtul R. A. și declarația autentificată sub nr. 1009/17.07.2009 pentru pârâta S. E.).
A mai notat judecătoria că acceptarea pură și simplă a moștenirii reprezintă actul sau faptul juridic unilateral săvârșit de succesibil prin care își consolidează necondiționat calitatea de moștenitor, definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii moștenirii. Unul dintre caracterele juridice ale actului de opțiune succesorală îl reprezintă irevocabilitatea, moștenitorul care a acceptat pur și simplu moștenirea nemaiputând reveni asupra alegerii făcute.
Pentru acest motiv, instanța a arătat că nu poate lua act de declarația olografă depusă la dosar de către pârâta S. E., în sensul renunțării la succesiune, această opțiune nemaifiind în prezent la dispoziția moștenitorilor acceptanți. Pentru aceleași rațiuni, nici renunțarea pârâtului-reclamant R. C. la drepturile sale asupra imobilului-apartament nu poate avea vreun efect.
În privința cotelor succesorale, instanța a constatat că toți cei trei moștenitori fac parte din categoria colateralilor privilegiați, pârâtul R. A. urcând în gradul și locul și gradul autorului său, predecedat defunctului. Ca atare, întrucât toți cei trei moștenitori au același grad de rudenie, în virtutea principiului egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad chemate la moștenire, aceștia vor beneficia de cote egale din masa succesorală, respectiv câte 1/3 fiecare.
Referitor la masa succesorală, judecătoria a constatat că defunctul R. F. a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1997, încheiat cu Primăria Municipiului București, prin .. 12) dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 30, etaj 4, apartament 28, sector 5, compusă din vestibul, trei camere, dependințe, boxă subsol și o cotă indiviză de 4,257% din părțile de folosință comună ale imobilului, precum și 19,47 mp teren situat sub construcție, atribuit conform art. 33 din HG nr. 20/1996. Totodată, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5440/08.07.2003, încheiat cu Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar (f. 22-24), defunctul a dobândit garajul situat în București .. 30, sector 5, în suprafață de 19,64 mp, împreună cu cota indiviză de 0,822% din suprafața de folosință comună a imobilului. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză realizat în cauză de către expert B. N., după data achiziționării imobilului-apartament acesta a beneficiat de lucrări de îmbunătățire în valoare totală de 15.361 lei, respectiv 3.539,64 euro. Conform actului de concesiune nr. 2517/20.07.1995, defunctul R. F. a deținut un loc de veci situat în Cimitirul B., figura 19, locul 88.
Totodată, astfel cum rezultă din adresele comunicate de către BRD-Grouppe Societe Generale și BCR, defunctul a deținut la BCR următoarele conturi: 2511.A01.0._.0081.ROL.1, 2532.A04.0._.0081ROL10, 2532.A04.0._.0081.ROL.11, 2532.A04._.0081.ROL.12, 2532.A04.0._.0081.ROL.2 2532.A04.0._.0081.ROL.3, 2532.A04.0._.0081.ROL.4, 2532.A04.0._.0081.ROL.6, 2532.A04._.0081.ROL.9, totalul activelor la data comunicării fiind de 43.538,58 lei, iar la BRD un număr de 8 depozite la termen, respectiv TD_, TD_, TD_, TD_, TD_, TD_, TD_, TD_, precum și trei conturi curente speciale în care se bonifică dobânda aferentă depozitelor, respectiv DD_, DD_ și DD_ totalizând un activ de 16.285,22 lei.
În legătură cu aceste active, judecătoria a constatat că doar suma de 55.000 lei a făcut obiectul acțiunii, reclamanta solicitând includerea în masa succesorală a sumei de 15.000 lei din totalul activelor existente la BRD și a sumei de 40.000 lei din totalul celor regăsite în conturile BCR, se va limita la obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulat, constatând că sumele anterior menționate fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. F..
În ceea ce privește solicitarea constatării unui pasiv succesoral în cuantum de 4000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, instanța a respins această cerere, constatând că nu s-a făcut dovada achitării sumei de bani menționate de către reclamantă. Plata reprezintă un act juridic, fiindu-i aplicabil regimul probator corespunzător, instituit de art. 1191 C.p.c, fiind deci necesară prezentarea unui înscris în acest sens. Cum, în cauză, reclamanta nu a adus decât martori în sprijinul susținerii sale, instanța apreciază că aceasta nu a fost dovedită.
În legătură cu relația dintre reclamantă și defunct, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că aceștia s-au aflat într-un concubinaj notoriu o lungă perioadă de timp. Martora D. S. M. a arătat că i-a cunoscut pe cei doi cu mai bine de 25 de ani în urmă, fiind convinsă până de curând că aceștia sunt căsătoriți. Aceeași martoră a arătat că, din câte cunoaște de la cei doi, aceștia au achiziționat împreună apartamentul în care au locuit, respectiv cel situat în Bulevardul M. K.. De asemenea, martora a arătat că cei doi au avut o relație foarte bună și au realizat îmbunătățirile la acest apartament, constând în montarea centralei termice, schimbarea caloriferelor, montarea geamurilor termopan. Aceeași situație de fapt rezultă și din declarația martorei G. V., care a arătat că reclamanta locuiește în apartamentul nr. 28 din Bulevardul M. K. din anul 1982, împreună cu defunctul R. F.. Totodată, în anul 1989 reclamanta a rămas însărcinată, fapt ce a reprezentat pentru defunct un motiv de bucurie, acesta crezând că va fi tată. Martora a mai arătat că reclamanta 1-a îngrijit pe defunct, mergând cu acesta la diferite spitale, uneori cu ajutorul soțului martorei, care 1-a transportat pe defunct cu mașina personală.
Declarațiile date de martori a constatat judecătoria că se coroborează parțial cu concluziile certificatului medico-legal nr. A2/4220/25.07.2006, în care se reține că defunctul „afirmă că dorește să facă act de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct viager și clauză de întreținere în favoarea d-nei U. E., pe care o cunoaște de 25 de ani și care îl ajută și în îngrijește de 20 de ani". Acesta ar fi declarat că „nu dorește să lase la rude deoarece aceștia au pretenții la apartament dar nu l-au ajutat cu nimic".
Ținând cont de cele rezultate din probele administrate, instanța a reținut drept dovedite raporturile de concubinaj dintre reclamantă și defunct, cu consecințele ce rezultă din acestea. Deși concubinajul nu reprezintă o stare de drept, nefiind recunoscut de lege la momentul pronunțării prezentei hotărâri, nu este mai puțin adevărat că acest gen de relație se aseamănă în fapt căsniciei, concretizându-se într-o conviețuire bazată pe sentimente de afecțiune și sprijin reciproc. Din punct de vedere juridic, în situația concubinajului nu poate fi aplicată prezumția comunității de bunuri din cazul soților (devălmășie), însă acest lucru nu împiedică părțile să facă dovada contribuției ambilor parteneri la dobândirea bunurilor afectate folosinței comune, cu consecința recunoașterii coproprietății asupra acestora.
În cauză, reclamanta a adus dovezi (depozițiile martorilor) din care a rezultat faptul vecin și conex al conviețuirii cu defunctul, astfel cum s-a arătat anterior. Totodată, martorii au opinat în sensul contribuției comune a celor doi la dobândirea imobilului în care au locuit, precum și la îmbunătățirile realizate asupra acestuia.
Din copia cărții de muncă a reclamantei (f. 438 și urm.) rezultă că în anul 1991 salariul lunar al acesteia era în cuantum de 3031 lei, iar pensia defunctului era în cuantum de 4874 lei, conform deciziei de pensionare nr._/13.03.1990. Totodată, din anul 1993 reclamanta a fost șomeră, încasând ajutor de șomaj, iar din anul 2005 s-a pensionat, având o pensie de 230 lei lunar.
Potrivit aceluiași document, din anul 2009 reclamanta s-a reangajat și a avut un salariu în cuantum de 1012 lei lunar, în timp ce defunctul beneficia la acel moment de o pensie în valoare de 2.645 lei lunar. Totodată, potrivit martorilor audiați, reclamanta ar fi lucrat fără carte de muncă la o agenție imobiliară până în momentul îmbolnăvirii defunctului, respectiv în perioada 1997-1998. Comparând situația financiară a celor doi concubini, astfel cum a fost reținută anterior pe baza probelor administrate, instanța a apreciat că reclamanta a avut o contribuție de 1/4 la dobândirea bunurilor ce constituie masa succesorală, valoare cu care va fi despăgubită de către moștenitorii legali ai defunctului. Ținând cont de evaluarea bunurilor succesorale, astfel cum a fost realizată de către expertul B. N. în prezenta cauză, care a stabilit, pentru imobilul-apartament, o valoare de 261.480 lei, pentru garajul auto o valoare de 21.946 lei, suma de 19.790 lei pentru locul de veci și pe cea de 15.361 lei pentru lucrările de îmbunătățire a confortului apartamentului, la care se adaugă suma de 55.000 lei, existentă în conturile ce au aparținut defunctului, rezultă că suma la care reclamanta, este îndreptățită este aceea de 93.394,25 lei (1/4 din suma totală de 373.577 lei, reprezentând valoarea totală a bunurilor ce formează masa succesorală).
Până la achitarea sumei datorate de moștenitori reclamantei, instanța a instituit un drept de retenție asupra imobilului-apartament nr. 28, situat în . de retenție reprezintă un drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia cel ce deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-1 restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a achitat cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun. Instanța a constatat că debitul stabilit în sarcina moștenitorilor din prezenta cauză se află în strânsă legătură cu bunul imobil, reprezentând, între altele, valoarea îmbunătățirilor la care reclamanta și-a adus contribuția, precum și parte din valoarea imobilului însuși. Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare instituirii unui drept de retenție asupra bunului menționat.
Cu privire la solicitarea reclamantei de atribuire către aceasta a bunului imobil, instanța a apreciat că această solicitare este lipsită de temei, întrucât în cauză nu s-a constatat și nici nu s-a solicitat constatarea existenței unei coproprietăți asupra bunurilor succesorale la care reclamanta să fie parte, aceasta solicitând doar constatarea unui drept de creanță asupra valorii acestora. Prin urmare, nefiind titulara unui drept real, reclamanta nu poate ridica pretenții asupra imobilului, în materialitatea sa.
În raport de situația juridică stabilită pe baza probelor administrate, toate bunurile succesorale se află în proprietatea celor trei moștenitori, care se află în indiviziune asupra acestora. Cum în cauză nu s-a solicitat în mod expres ieșirea din indiviziune, această stare nu poate fi sistată prin atribuirea vreunui bun către vreuna din părți, astfel cum, în mod neîntemeiat, s-a solicitat în legătură cu apartamentul și locul de veci.
Referitor la solicitarea, pe cale reconvențională, a obligării reclamantei la predarea către moștenitori a tuturor documentelor ce au aparținut defunctului R. F., instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, putându-se prezuma, în mod rezonabil, deținerea de către reclamantă a acestora documente, pornind de la starea de fapt rezultată din probatoriu, respectiv conviețuirea acesteia cu defunctul.
Cu privire la cererea de evacuare a pârâtei din imobilul ce a făcut obiectul cauzei, cerere formulată de pârâtul-reclamant R. C., instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată, corelativ cu dreptul de retenție stabilit în favoarea reclamantei asupra bunului menționat. Tot prin cererea reconvențională s-a solicitat obligarea reclamantei la plata unor daune morale în cuantum de 5000 euro în favoarea pârâtului-reclamant R. C., pentru prejudiciul produs prin demararea prezentei acțiuni și atribuirea calității de „pârât", precum și denigrarea sa ca fiind „ostil" defunctului.
În legătură cu aceste pretenții, instanța a apreciat că prejudiciul moral susținut de pârâtul-reclamant nu a fost dovedit, calitatea de „pârât" neavând în sine o conotație peiorativă, iar comportamentul reclamantei pe parcursul procesului nefiind de natură a aduce atingere demnității celorlalte părți.
În ceea ce privește cererea de obligare a reclamantei la suportarea și achitarea pentru întreaga durată de ocupare a bunurilor imobiliare a tuturor taxelor și impozitelor datorate Asociației de proprietari și a consumurilor de electricitate, gaze, apă, canal etc, instanța a constatat, pe de o parte, că obiectul cererii nu este definit, nefiind indicate sumele concrete la a căror plată se cere a fi obligată reclamanta, iar, pe de altă parte, că nu s-a dovedit neîndeplinirea acestor obligații de plată.
În final, apreciind asupra cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, și constatând că nu se poate reține căderea în pretenții a vreuneia dintre părți, prin hotărâre fiind recunoscute drepturi în favoarea tuturor părților, instanța a dispus ca aceste cheltuieli să fie suportate de către toate părțile în mod egal, în baza disp. art. 276 C.p.c, compensându-se sumele deja achitate de către unele dintre părți.
Astfel, din totalul cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă, de 12.228 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorarii experți, taxe carte funciară și onorariu de avocat, fiecărei părți îi va reveni de plată suma de 3057 lei. Ținând cont de faptul că pârâtul-reclamant R. C. a efectuat, la rândul său, cheltuieli de judecată în cuantum de 1039 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, acestea au fost deduse din partea ce îi revine. D. consecință, instanța a dispus obligarea pârâților R. A. și R. E. la plata către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 3.057 lei fiecare, în timp de pârâtul-reclamant R. C. a fost obligat la plata sumei de 2018 lei, cu același titlu.
Reclamanta a formulat apel împotriva acestei sentințe, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă la data de 26.10.2012.
În motivarea apelului, apelanta a criticat în primul rând aprecierea judecătoriei privind constatarea dreptului său de creanță de 25% din masa succesorală.
Apelanta a susținut că judecătoria a reținut din materialul probator numai dovada veniturilor sale, nu și faptul că a muncit în gospodărie, iar, în momentul când R. F. s-a îmbolnăvit, a fost nevoită să lase serviciul pentru a avea grijă de el. Situația de fapt invocată de apelantă a fost susținută de martorul G. V. și martorul D. S. M.. A mai indicat apelanta că pensia defunctului era de 4874 lei, dar în perioada 1990-1993 ea avea salariul de la 3031 lei la 62.106 lei. Din octombrie 1993 a primit ajutor de șomaj de 2968 lei, iar din această perioadă a lucrat până la decesul lui R. F. fără carte de muncă, la o agenție imobiliară și a avut grijă și de R. F. care era bolnav. În certificatul medico-legal privind examinarea bolnavului acesta a recunoscut relația de 25 ani cu apelanta și faptul că a fost îngrijit 20 ani de către acesta.
Apelanta a indicat în al doilea rând că judecătoria nu a avut în vedere întreg materialul probator când a respins solicitarea privind cheltuielile de înmormântare în sumă de 4.000 lei reținând că nu s-a făcut dovada acestora. Apelanta a invocat declarația martorului D. S. M. și răspunsul la interogatoriu al lui R. A. la întrebarea nr. 15.
Cu privire la cererea reconvențională a pârâților privind predarea tuturor documentelor ce au aparținut defunctului, admisă de instanța de fond cu motivarea prezumției că se află la reclamantă, se solicită de către apelantă admiterea în parte. Apelanta a indicat că deține numai actele de proprietate asupra apartamentului și garajului, actele de bancă și actul de concesiune asupra locului de veci, nu are alte documente. Apelanta a mai indicat că solicitarea sa privind atribuirea apartamentului și a garajului a avut justificare în dorința defunctului.
Prin decizia civilă nr. 554 A/31.05.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a fost respins, ca nefondat apelul formulat de către apelanta-reclamată-pârâtă U. E., în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant R. C. și intimații-pârâți S. E. și R. A. împotriva sentinței civile nr. 4500/18.05.2012 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București.
Pentru a hotărî astfel,tribunalul a reținut în ceea ce privește motivul de apel referitor la reținerea dreptului de creanță de 25% ca urmare a lipsei analizei întregului material probator, că reclamanta a solicitat constatarea unui drept de creanță de 50% din bunurile dobândite în timpul concubinajului cu R. F.: apartament, garaj, sume de bani din depozite, valoarea locului de veci și cheltuielile de înmormântare. Contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul din masa succesorală a fost încheiat exclusiv de R. F. la 21.04.1997, iar cel cu privire la garaj a fost încheiat la 08.07.2003.
Reclamanta a indicat că relația de concubinaj a început în anul 1982 când s-au mutat împreună în apartamentul pe care atunci îl deținea R. F. cu chirie, iar în anii 2002 și 2005 i-au adus îmbunătățiri. Starea de boală a lui R. F. a început în 1997, apelanta arătând că l-a îngrijit permanent pe tot parcursul bolii. Reclamanta a mai susținut că ea s-a ocupat de înmormântarea acestuia, deși pârâtul R. C. s-a trecut pe chitanțe.
În ce privește locul de veci, a fost depus actul de concesiune nr. 2517/20.07.1995 eliberat exclusiv pe numele lui R. F. pentru locul 88 figura 19 cimitirul B..
Reclamanta a depus acte doveditoare ale achiziționării și montării centralei de apartament, facturi și chitanțe pentru această lucrare, toate din anul 2002; acte doveditoare ale montării tâmplăriei din PVC din anul 2005, toate aceste acte (facturi, chitanțe, contracte) fiind întocmite cu privire la beneficiar R. F.. BRD și BCR S au comunicat toate datele privind activele defunctului R. F..
Martora D. S. M. a învederat judecătoriei că reclamanta și R. F. se comportau ca doi oameni căsătoriți, că reclamanta a lucrat la o agenție imobiliară până la îmbolnăvirea defunctului în 1997, iar din spusele celor doi martora a indicat că aceștia afirmau că apartamentul a fost achiziționat de ambii, amândoi au montat centrala termică, au schimbat caloriferele și geamurile. Martora a indicat totodată că cheltuielile de înmormântare au fost achitate de reclamantă, văzând cum i-a înmânat 4000 lei lui R. C. pentru a achita sumele către firma angajată pentru acest serviciu. Judecătoria a notat și declarația martorei G. V. care a indicat că reclamanta a locuit în apartament cu R. F. din 1982, că reclamanta a rămas însărcinată în 1989 iar R. F. credea că va fi tată. Instanța a concluzionat pe baza declarațiilor martorilor care se coroborau cu certificatul medico-legal din 25.07.2006 că între reclamantă și R. F. a existat o relație de concubinaj, în pofida aspectului că aceasta era contestată de pârât R. C..
Deși apelanta reclamantă a susținut că prima instanță de fond nu a analizat integral probele administrate, omițând a analiza faptul că a muncit în gospodărie și l-a îngrijit pe defunct din 1997 și că a ținut cont doar de venituri pentru a reține cota de 25%, tribunalul constată că judecătoria a reținut în mod corect acest procent de contribuție la dobândirea bunurilor de constituie masa succesorală. Judecătoria a avut în vedere veniturile reclamantei din 1991 care erau de 3031 lei vechi potrivit cărții de muncă, aspectul că din 1993 reiese din cartea de muncă că reclamanta a fost șomeră, până în 2005 când s-a pensionat, având o pensie de 230 lei lunar. Abia în anul 2009 reclamanta s-a reangajat, totuși, atât apartamentul, cât și garajul, locul de veci și sumele de bani din conturi au fost dobândite anterior anului 2009.
Chiar dacă martorii au indicat că în perioada 1997-1998 reclamanta a lucrat fără carte de muncă la o agenție imobiliară, totuși veniturile extrase din cartea de muncă de către judecătorie comparativ cu veniturile constante ce le încasa R. F. (inclusiv pensia acestuia începând din 1990) acordau acesteia un drept de creanță de 25% alături de efortul acesteia depus în îngrijirea bolnavului din 1997 și în ajutorul acordat acestuia pentru a încheia contractele în vederea achiziționării garajului și a efectuării îmbunătățirilor. Singure luate în considerare, veniturile reclamantei nu justificau, comparativ cu veniturile lui R. F., procentul reținut de judecătorie de 25%.
Prima instanță a luat în considerare contribuția comună a celor doi la dobândirea imobilului și a îmbunătățirilor, reținând alături de această contribuție regula sprijinului reciproc al concubinilor luat în considerare în mod similar situației persoanelor căsătorite.
Motivul de apel invocat de apelantă apare astfel ca nefondat. De altfel, instituirea de către judecătorie a dreptului de retenție asupra apartamentului în favoarea reclamantei apelante, până la achitarea sumei datorate de moștenitori acesteia, reprezintă o consacrare de către instanță a contribuției comune a reclamantei și lui R. F., precum și a conviețuirii acestora similară cu cea a persoanelor căsătorite.
Referitor la al doilea motiv de apel, apelanta a susținut că judecătoria nu a avut în vedere întreg materialul probator când a respins solicitarea privind cheltuielile de înmormântare în sumă de 4.000 lei.
Tribunalul apreciază că argumentul judecătoriei privind probarea actului juridic al plății sumei pretinse este întemeiat în mod corect pe art. 1191 C.civ., în baza acestui text judecătoria arătând că dovada plății acestei sume nu se putea realiza decât prin înscrisuri. Apelanta a invocat declarația martorei D. S. M. care ar fi văzut pe reclamantă dând 4000 lei lui R. C. și un răspuns la întrebarea nr. 15 a lui R. A..
Simplul fapt al predării unei sume de bani de către reclamantă către R. C., vizualizat de un martor, fără a cunoaște dacă R. C. a recunoscut primirea sumei cu titlu de cheltuieli de înmormântare nu dovedește suportarea de către reclamantă a acestor cheltuieli. Nici o eventuală recunoaștere a lui R. A. nu constituie dovada achitării de către reclamantă a cheltuielilor de înmormântare.
Câtă vreme reclamanta invoca susținerea cheltuielilor de înmormântare de către ea, nu exista temei pentru întocmirea chitanțelor ori a facturilor pe numele unei alte persoane, cu atât mai mult cu cât aceasta, prin susținerea că ar fi predat bani cu acest titlu lui R. C., rezultă aspectul că dispunea de surse bănești pentru a suporta cheltuielile de înmormântare. Concluzia judecătoriei în sensul că reclamanta nu a dovedit cu acte (chitanțe, facturi) cheltuielile de înmormântare, efectuate personal, este astfel corectă.
În ce privește al treilea motiv de apel, tribunalul a reținut că o admitere în parte a acestui capăt, doar cu referire la documentele ce au vizat apartamentul, garajul, locul de veci și actele de la bănci nu acoperă solicitarea pârâților privind alte acte care ar fi necesare partajului succesoral și care au aparținut defunctului. Dispoziția instanței e menită să acopere orice fel de acte ce au aparținut defunctului necesare moștenitorilor legali acceptanți ai succesiunii lăsate de acesta. Prin urmare, argumentul apelantei în sensul că deține doar actele indicate nu este fondat pentru o admitere în parte a cererii, câtă vreme la momentul intrării în posesia bunurilor succesorale ale defunctului, aceștia pot solicita toate documentele referitoare la aceste bunuri.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta-pârâtă U. E..
În dezvoltarea motivelor de recurs, critica hotărârii instanței de fond viza contribuția lui U. E. in timpul relației de concubinaj cu R. F. la dobândirea bunurilor imobile, a sumelor de bani si in consecința recunoașterea pentru apelanta-reclamanta-parata U. E. a unei cote de 50 % din aceste bunuri.
Atât judecătoria, cât si instanța de apel in decizia atacata au analizat veniturile părților prin raportare la o anumita perioada de concubinaj, începând din anul 1991 si nu din 1982, data începerii acestei perioade.
Se învederează că perioada de analiză a contribuției trebuia raportata însă atât de către instanța de fond, cât și de instanța de apel - la perioadele de dobândire a bunurilor cu începere de la data concubinajului.
Apartamentul din ..30, ., . București dobândit in anul 1997 ( valoare din expertiza =261.480 lei)
Instanța de apel a avut în vedere veniturile după anul 1991, conform înscrisurilor: decizie pensionare R. F., in anul 1990, acesta avea 4874 lei, in perioada 1990-oct.1993, reclamanta a avut salariul de la 3031 lei, pana la suma de_ lei.
Chiar având in vedere aceste venituri, din 1991-1997, diferența nu este de 25%.
Garaj situat in București, .. 30, anul dobândirii 2003, valoare expertiza =21.946 lei;
Contravaloare lucrări îmbunătățire apartament, anii 2002-2005 = 15.361 lei. Locul de veci cumpărat în anul 1995 în valoare de 19.790 lei. Sume de bani - la data decesului, total 55.000 lei.
Recurenta –reclamantă a mai arătat că perioada de calcul a instanței de fond, susținuta de decizia instanței de apel este greșita si nu a cerut analiza dreptului de creanța numai din anul 1991.
Instanțele trebuiau să facă analiza veniturilor la întreaga perioadă de concubinaj, întrucât raportarea la perioada 1982-1997 si ulterior, schimbă cota de contribuție a părților.
Instanțele trebuiau să aibă în vedere însă și faptul că analiza perioadei după 2006 până la decesul lui R. F. in anul 2009, concluziona că toate veniturile acestuia se duceau pe medicamentația acestuia, un regim sever de alimentație întrucât era bolnav de cancer, iar U. E. a fost nevoita să-și lase serviciul si să se ocupe efectiv de acesta.
C. de ¼ a fost luată în vedere de instanța de fond si reținuta de instanța de apel, conform concluziilor depuse la data de 02.05.2012 de către intimatul-reclamant-parat R. C., care a "apreciat "participarea lui U. E. cu atribuirea unei cote de 1/4 din valoarea bunurilor imobile si mobile, ambele instanțe considerând ca nu mai este necesara o analiza reala a cotei.
A doua critică se referă la respingerea solicitării privind plata pasivului succesoral reprezentând cheltuieli de înmormântare în sumă de 4.000 lei.
Instanța de fond a reținut în dispozitivul sentinței apelate că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume de bani, iar instanța de apel a reținut că dovada plății acestei sume nu se putea realiza decât prin înscrisuri.
Se învederează că instanța nu a luat în considerare declarația martorei și nici răspunsul la întrebarea nr.15 din interogatoriul luat intimatului-pârât R. C..
A treia critică se referă la modul de soluționare al cererii reconvenționale formulată de către intimatul-pârâtul R. C., în fata instanței de fond privind predarea către parați a tuturor documentelor ce au aparținut defunctului R. F..
Recurenta reclamantă a mai arătat că nu s-a făcut dovada în fața instanțelor a existenței "tuturor documentelor oficiale aparținând defunctului R. F." Ordine, medalii, decorații ..
De asemenea, recurenta reclamantă pârâtă a precizat că deține numai actele de proprietate asupra apartamentului și garajului, actele de bancă și actul de concesiune asupra locului de veci, acesta fiind motivul pentru care a solicitat admiterea în parte cu privire la actele deținute.
În final, recurenta reclamantă pârâtă a solicitat admiterea recursului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și urm,. Cod procedură civilă și art. 312 (3) Cod procedură civilă.
În calea de atac a recursului, nu a fost administrat niciun mijloc de probă.
Analizând criticile formulate care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că este fondată cea de-a treia critică referitoare la modalitatea de soluționare a capătului din cererea reconvențională având ca obiect predarea documentelor, fiind nefondate celelalte critici formulate, pentru următoarele motive:
Prima critică privind contribuția sa la dobândirea bunurilor, în timpul concubinajului, este nefondată, pentru următoarele motive:
Instanțele de fond au apreciat, în mod corect, cota de contribuție a recurentei-reclamante U. E. la dobândirea bunurilor în timpul concubinajului.
Astfel, s-au avut în vedere veniturile obținute de către recurentă, așa cum rezultă din copia cărții de muncă a reclamantei, precum și faptul că, din anul 1993 reclamanta a fost șomeră, încasând ajutor de șomaj, iar din anul 2005 s-a pensionat, având o pensie de 230 lei lunar.
De asemenea, la stabilirea contribuției s-a avut în vedere și faptul că recurenta-reclamantă ar fi lucrat fără carte de muncă la o agenție imobiliară până în momentul îmbolnăvirii defunctului, respectiv în perioada 1997-1998, precum și contribuția pe care a avut-o în gospodărie.
Instanța de recurs învederează că s-a ținut cont de toate probele administrate în cauză pentru a se stabili cota de contribuție a recurentei la bunurile achiziționate în timpul concubinajului, motiv pentru care susținerile acesteia pe acest aspect sunt nefondate.
În ceea ce privește susținerea recurentei că nu s-a ținut cont de veniturile obținute în perioada 1988-1991, Curtea învederează că, în acea perioadă, nu s-a achiziționat niciun bun imobil de către recurentă și defunct. Astfel, s-a avut în vedere faptul că imobilul a fost cumpărat în anul 1997, iar contribuția părților a fost stabilită ținându-se cont de veniturile obținute pe o perioada de 7 ani, anterior achiziționării apartamentului.
Curtea învederează că situația părților este diferită de cea a soților, astfel încât contribuția la achiziționarea unuor bunuri imobile se realizează ținându-se cont de veniturile părților la data achiziționării, precum și pe o perioadă rezonabilă de timp, înainte de cumpărarea unui imobil.
Astfel, Curtea învederează că recurenta-reclamantă nu a indicat faptul că ar fi achiziționat un bun imobil, în perioada 1982-1990, motiv pentru care instanțele de fond nu au ținut cont de veniturile acesteia în perioada respectivă.
Oricum, cota de contribuție a recurentei-reclamante nu s-ar fi schimbat cu nimic, având în vedere împrejurarea că defunctul era salariat în perioada 1982-1991, iar veniturile acestuia, în calitate de angajat, erau mai mari decât veniturile obținute din pensie, după anul 1991.
Pentru aceste motive, se constată că nu este fondată prima critică formulată.
În ceea ce privește cea de-a doua critică referitoare la pasivul succesoral, în mod corect, au reținut instanțele de fond că nu s-a probat actului juridic al plății sumei pretinse, în conformitate cu dispozițiile art.1191 din Codul Civil din 1864.
Curtea constată că recurenta-reclamantă invocă în dovedirea pasivului succesoral declarația martorei D. S. M., precum și răspunsul la întrebarea nr. 15 a lui R. A..
Însă, se arată că simplul fapt al predării unei sume de bani de către reclamantă către R. C., vizualizat de un martor, fără a cunoaște dacă R. C. a recunoscut primirea sumei cu titlu de cheltuieli de înmormântare nu dovedește suportarea de către rrecurenta-reclamantă a acestor cheltuieli.
Curtea învederează că plata reprezintă un act juridic, fiindu-i aplicabil regimul probator corespunzător, instituit de art. 1191 C.p.c, fiind deci necesară prezentarea unui înscris în acest sens. Cum, în cauză, recurenta-reclamanta nu a adus decât martori în sprijinul susținerii sale, instanțele de fond au apreciat în mod corect că plata nu a fost dovedită.
Pentru aceste motive, se constată că nu este fondată nici cea de-a doua critică.
În ceea ce privește cea de-a treia critică referitoare la modul de soluționare al cererii reconvenționale formulată de către intimatul-pârâtul R. C., Curtea învederează că este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea reconvențională s-a solicitat de către R. C. obligarea recurentei-reclamante la predarea actelor oficiale ale proprietăților, titlurilor bancare, ordine, medalii, etc, din portofoliul decedatului, blocate fraudulos de către aceasta, cu scopul însușirii și valorificării lor, care au aparținut defunctului.
Prin sentința apelată, U. E. a fost obligată la predarea catre parati a tuturor documentelor, ce au aparținut defunctului R. F..
Instanța de recurs învederează că, în primă instanță, nu s-a probat ce documente deține reclamanta și nici nu au fost individualizate actele care trebuiau să fie predate de către U. E..
Astfel, în fața Judecătoriei, nu s-a administrat nici un mijloc de probă cu privire la existența, identificarea și deținerea documentelor de către reclamantă.
Curtea învederează că U. E. a recunoscut, prin motivele de recurs și prin motivele de apel, că deține numai actele de proprietate asupra apartamentului și garajului, actele de la bancă și actul de concesiune asupra locului de veci, însă nu are alte documente. Pe lângă aceste documente, R. C. a solicitat restituirea unor medalii, ordine și alte documente, pe care le avea defunctul, însă nu le-a individualizat.
În raport de cele expuse, Curtea învederează că instanțele au aplicat în mod greșit dispozițiile legale cu privire la obligarea debitorului de a preda documentele, respectiv art.1073 și 1074 din Codul Civil din 1864, deoarece nu a fost cercetat pe fond capătul de cerere din cererea reconvențională referitoare la predarea documentelor.
De asemenea, instanța de apel a aplicat, în mod greșit, și dispozițiile art.297 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că nu a fost cercetat fondul cererii reconvenționale, iar soluția pronunțată pe acest capăt de cerere nu poate fi pusă în executare, fiind neclară.
Astfel, Curtea constată că instanța de apel a aplicat și a interpretat greșit dispozițiile art. 1073 și 1074 din Codul Civil din 1864, precum și dispozițiile art. 297 din Codul de Procedură Civilă, referitoare la desființarea soluției primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, motiv pentru care, în conformitate cu art.304 pct.9 cu aplicarea art. 312 din Codul de Procedură Civilă, va admite recursul declarat de recurenta – reclamantă – pârâtă U. E. împotriva deciziei civile nr. 554A/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât – reclamant R. C. și cu intimații – pârâți R. A. și S. E., va modifica decizia civilă recurată, în sensul că va admite apelul, va desființa în parte sentința apelată și va trimite spre rejudecare capătul de cerere din cererea reconvențională privind predarea documentelor. De asemenea, se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței, privind soluționarea cererii principale și celelalte capete de cerere din cererea reconvențională.
În rejudecarea capătului de cerere din cererea reconvențională privind predarea documentelor, prima instanță va trebui să pună în vedere părților să administreze probe cu privire la dovedirea existenței și deținerii documentelor de către U. E., precum și să fie individualizate medaliile, ordinele, precum și orice alte acte solicitate.
La soluționarea acestui capăt de cerere, prima instanță va avea în vedere și recunoașterea realizată de către U. E., prin motivele de apel și recurs, cu privire la deținerea actelor de proprietate asupra apartamentului și garajului, actelor de la bancă și actului de concesiune asupra locului de veci.
În ceea ce privește solicitarea referitoare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea învederează că taxa de timbru și timbrul judiciar au fost stabilite, în raport de prima și a doua critică, care au fost considerate nefondate de către instanța de recurs, astfel încât nu se impune obligarea intimaților la plata acestora, nefiind incidente dispozițiile art. 274 din Codul de Procedură Civilă.
În ceea ce privește onorariul de avocat, Curtea învederează că, atâta timp cât s-a dispus admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare numai a capătului de cerere din cererea reconvențională privind predarea documentelor, onorariul de avocat aferent acestuia va fi solicitat de către recurentă cu ocazia soluționării pe fond a acestui capăt de cerere de către prima instanță.
În ceea ce privește partea din onorariu aferent celorlalte două critici care priveau modalitatea de soluționare a cererii principale, Curtea învederează că aceasta va fi suportată de către recurentă, având în vedere că au fost considerate neîntemeiate criticile acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă – pârâtă U. E. împotriva deciziei civile nr. 554A/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât – reclamant R. C. și cu intimații – pârâți R. A. și S. E.
Modifică decizia civilă recurată, în sensul:
Admite apelul.
Desființează în parte sentința apelată și trimite spre rejudecare capătul de cerere din cererea reconvențională privind predarea documentelor.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței, privind soluționarea cererii principale și celelalte capete de cerere din cererea reconvențională.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. S. M. D. L.
Grefier,
D. L.
Red. DZ
Tehnored. GC – 2 ex
Jud. apel: T. S.
R. M. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 291/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1820/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
