Legea 10/2001. Decizia nr. 291/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 290/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.291 A
Ședința publică din data de 17.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de către apelantele pârâte A. NAȚIONALĂ PT. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, C. C. PT. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu același sediu, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1945/08.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M., C. M., domiciliați în București, ., nr.69, sector 1 și intimata pârâtă F. P. SA, cu sediul în București, .-80, ., cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică după calificarea căii de atac exercitată în cauză, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că apelanții, precum și intimata F. P., au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și față de faptul că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, reclamanții C. M. și C. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, restituirea în natură a imobilului situat în București, ..34, fostă Regina M. nr. 26, sector 1 compus din teren în suprafață de 1100 mp. și construcție.
Cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 1, 9, 21, 23, 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civila nr. 558 din 13.04.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III - a Civilă acțiunea a fost respinsa ca inadmisibila.
Prin decizia civilă nr.109/21.02.2007 Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de reclamanți, a desființat sentința civilă menționată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin cererea precizatoare formulată la 26.05.2008 reclamanți au solicitat citarea pârâților A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și F. P. cu motivarea că potrivit legislației în vigoare acești pârâți au atribuții în stabilirea și acordarea despăgubirilor.
Pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și F. P. au formulat întâmpinări solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă și pentru lipsa calității procesuale pasive.
Au fost anexate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: notificarea nr.2915/13.08.2001, contract de vânzare-cumpărare nr._/23.05.1940 transcris la Grefa Tribunalului I., secția notariat sub nr. 8732/23.05.1940, adeverința nr._/14.08.2007 eliberată de D.I.T.L. sector 1, istoric de adresă poștală emis de P.M.B - Direcția Patrimoniu Evidența Proprietății – Serviciul Nomenclatură Urbană, din care rezultă că imobilul din . purtat și denumirea de Bulevardul Regina M., certificate de moștenitor cu numerele 100/30.01.1989, nr.887/9.06.1992 și 242/20.02.1995 eliberate de Notariatele de Stat sector 1,2 și 5.
De asemenea a fost administrată proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții care a stabilit identitatea imobilului ce face obiectul notificării cu imobilul descris în contractul de vânzare cumpărare nr._/1940 și l-a evaluat la 5.503.296 lei, echivalentul a 1.658.768 Euro din care valoarea terenului reprezintă 5.291.731 lei, echivalentul a 1.595.000 Euro.
Prin sentința civilă nr. 1945/08.11.2012 Tribunalul București- Secția a III-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții C. M. și C. M. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. C. Pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Cancelaria Primului Ministru, F. P. S.A și M. București, a obligat pârâtul M. București să emită decizie sau dispoziție conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, .. 34 compus din teren în suprafață de 1100 m.p și construcții (trei corpuri de construcții C1+C2+C3 ) în valoare totală de 5.503.296 lei, echivalentul a 1.658.768 Euro din care valoarea terenului este de 5.291.731 lei, echivalentul a 1.595.000 Euro pe numele reclamanților și a respins cererea de restituire în natură ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate în cauză tribunalul a constatat că în baza Decretului nr. 92/1950 au fost naționalizate pe numele fostului proprietar S. P. 5 apartamente situate în București, .. 34 (fostă ..26).
În conformitate cu art.21 din Legea 10/2001 reclamanții au formulat notificare solicitând restituirea imobilului în natură, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1100 mp și construcție situat în ..26.
Pârâtul M. București nu a soluționat notificarea în termenul de 6 luni, prevăzut la art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu toate că la dosarul administrativ au fost anexate toate înscrisurile din care rezultă calitatea de persoană îndreptățită la restituire, dar și preluarea abuzivă a imobilului pe numele fostului proprietar.
Lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării reprezintă refuz nejustificat fiind aplicabilă Decizia 20/2007 prin care Î.C.C.J a admis recursul în interesul legii și a statuat asupra competenței instanței de judecată de a soluționa pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a soluționa notificarea.
În conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001, republicată, reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituire, în calitate de moștenitori testamentari ai fostului proprietar al imobilului S. P..
Tribunalul a reținut caracterul abuziv al actului de naționalizare Decretul 92/1950 în conformitate cu art.2 litera a) din Legea nr.10/2001, republicată.
Prin art. 24 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată, legiuitorul instituie o prezumție legală de proprietate în favoarea persoanei care figurează în legea sau decretul de preluare abuzivă.
Tribunalul a constatat că apartamentele din imobilul preluat abuziv au fost înstrăinate astfel: contractul de vânzare-cumpărare nr.3970/9845/1.12.1991, proprietar fiind I. T. și I. L.; contractul de vânzare cumpărare nr.6009/_/1999 având ca obiect apartamentul de la parter, corp B, încheiat între Pechy T. și S.C. Herăstrău Nord S.A, contractul de vânzare nr. N 6689/2004 având ca obiect apartamentul nr.2 parter, corp B scara 3 încheiat între C.G.M.B.- A.F.I. și G. D., astfel cum rezultă din adresa nr._/20.12.2005 emisă de D.I.T.L sector 1 și adresa C.G.M.B. A.F.I sector 1.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și M. București prin Primarul General.
În motivarea recursului declarat de ANRP se arată că scopul urmărit de către recurentă este de a acorda despăgubiri juste și rezonabile evitând o îmbogățire fără justă cauză, și pe cale de consecință o prejudiciere a statului, și că în mod greșit, instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor în baza unui raport de evaluare administrat în cauză, hotărârea fiind nelegală.
În recursul declarat de către C. C. Pentru Stabilirea Despăgubirilor este nelegală soluția de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, cu încălcarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu atât mai mult cu cât raportul de expertiză nu a fost comunicat Comisiei Centrale.
În recursul declarat de către M. București prin Primarul General se arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul nemotivării acesteia în ceea ce privește obligarea pârâtei de a emite decizie conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul în cauză, cu propunerea de acordare de despăgubiri, stabilind valoarea de 5.503.296 lei.
Se mai arată că instanța de fond a încălcat prevederile legale ce guvernează materia restituirii proprietăților, cât și îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se menționează că instanța de fond era obligată să se limiteze la analizarea fondului pretențiilor reclamantului și constatând refuzul unității deținătoare de a soluționa notificarea, trebuia să o oblige la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În cauză, intimații reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor declarate de CCSD și ANRP, ca lipsite de interes și respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. București prin Primarul General.
În ședința publică din data de 17.10.2013, Curtea de Apel a constatat că în cauză calea de atac este apelul, și nu recursul, luând în considerare obiectul cererii de chemare în judecată și data introducerii cererii, 06.09.2005, precum și faptul că dosarul a parcursul două cicluri procesuale, în fond și apel, având în vedere că dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 care au modificat art. 26 din Legea nr. 10/2001 se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță, însă numai dacă nu s-a pronunțat o hotărâre până la . Legii nr. 202/2010.
Analizând apelurile declarate, prin prisma criticilor formulate, raportat la hotărârea apelată, Curtea reține următoarele considerente:
Cu privire la apelurile declarate de către pârâții ANRP și CCSD, în mod prioritar trebuie analizată excepția lipsei de interes a declarării acestor apeluri, excepție invocată prin întâmpinarea formulată de către intimații reclamanți.
Prin încheierea din data de 14.01.2009,încheiere atașată la filele 114, 115 din dosarul instanței de fond, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, CCSD și F. Proprietate.
Astfel, față de soluția de admitere a excepției calității procesuale pasive a acestora, reiese că doar reclamanții ar fi putut ataca această soluție odată cu fondul, și nu și pârâții cu privire la care s-a hotărât că nu au calitate în cauză, hotărârea fiind admisă doar în contradictoriu cu M. București prin Primarul General.
Reiese așadar că excepția lipsei de interes a declarării apelurilor formulate de către aceste părți este întemeiată, și ca atare, vor fi respinse apelurile acestora conform art. 296 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de M. București prin Primarul General, Curtea de Apel constată că acesta este întemeiat pentru considerentele care vor urma.
Legea nr. 247/2005 a scindat în două procedura administrativă de acordare a măsurilor reparatorii, în sensul că în fața unității deținătoare se emite doar o decizie, sau respectiv dispoziție prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, iar ulterior la comisia C. pentru Stabilirea despăgubirilor se stabilește valoarea finală a despăgubirilor și se emite titlul de despăgubiri.
Instanța de fond, așadar, trebuia să verifice și să stabilească dacă reclamantul are calitate de persoană îndreptățită, putând beneficia de anumite drepturi, neputând însă să cuantifice obligația de plată. Competența de a stabili întinderea dreptului aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în cazul în care persoana îndreptățită este nemulțumită, ea se poate adresa instanței de contencios administrativ.
În procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, M. București prin Primarul General nu are obligația legală de a stabili o anumită sumă ca măsură reparatorie, ci doar de a propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale, revenind instituției competente: C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor această obligație.
Trebuie menționat că prin Legea nr. 165/16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, și anume în art. 1 alin. 2 s-a stabilit că în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatori în echivalent care se acordă, este compensarea prin puncte prevăzută în Capitolul III.
Conform art. 17 din Capitolul III din lege, privind acordarea de măsuri compensatorii, în vederea finalizării procesului de restituire în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, se constituie C. Națională pentru compensarea imobilelor, stabilindu-se în mod concret atribuțiile acesteia. Această comisie are competența validării și respectiv invalidării deciziilor emise de entitățile investite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, cât și dispunerea emiterii deciziilor de compensare a imobilelor.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 165/2003 la data intrării în vigoare a acestei legi, sintagma „despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, se înlocuiește cu sintagma „măsuri compensatorii în condițiile Legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România”.
Potrivit lit. b din același articol, orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare prevăzute în Legea nr. 10/2001 se abrogă.
În ceea ce privește componența imobilului în cauză, terenul situat în București, Suburbana Băneasa, .. 26 are o suprafață de 1100 mp, conform actului de vânzare-cumpărare autentic încheiat la 23.05.1940, act atașat la filele 9-11 din dosarul tribunalului nr. 4458/2005.
Referitor la construcția edificată pe terenul în litigiu, din același act autentic de vânzare-cumpărare rezultă că numitul P. S. a cumpărat și o „construcție cu dependințe” situată pe acest teren.
Potrivit anexei la Decretul de naționalizare nr. 92/1950 atașată la fila 92 din dosarul instanței de fond, reiese că au fost preluate abuziv de la autorul reclamanților, un număr de 5 apartamente de la cinci adrese distincte.
De asemenea, potrivit dovezilor aflate la filele 22 și respectiv 144 din dosarul instanței de fond, și anume, din adresa nr._/14.08.2007 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale sector 1 și din adresa nr. 9492/2006 emisă de DITL sector 1 reiese că în perioada 1942-1950 a figurat impus numitul P. S. cu imobil compus din un corp de casă din zid, acoperit cu tablă, alcătuit din 5 camere, bucătărie, baie, o cameră de servitori și garaj, imobil situat în Băneasa, ..18, ulterior rectificat .. 34.
De altfel, așa cum reiese din însăși cererea reclamanților, (fila 2 din dosarul tribunalului nr. 4458/2005, cât și fila 7 din acest dosar) reclamanții au solicitat restituirea terenului cât și a „construcției”.
Astfel fiind, pentru considerentele expuse, Curtea conform art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul pârâtului M. București prin Primarul General, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că, urmare a admiterii în parte a acțiunii, a obligat pârâtul să emită dispoziția cu propunere de acordare de măsuri compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilul situat în București, .. 34, sector 1, fostă strada, colț cu ., care a purtat și denumirea de . . teren în suprafață de 1100 mp și construcție alcătuită din 5 camere, bucătărie, baie, o cameră de servitori și garaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca lipsite de interes, apelurile declarate de apelantele pârâte A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1 și C. C. Pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu același sediu împotriva sentinței civile nr.1945/08.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu apelantul pârât M. București prin Primarul General, intimații reclamanți C. M. și C. M., domiciliați în București, ., nr.69, sector 1 și intimata pârâtă F. P. SA, cu sediul în București, .-80, ..
Admite apelul pârâtul M. București prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M. și C. M..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că, urmare a admiterii în parte a acțiunii:
Obligă pârâtul să emită dispoziția cu propunere de acordare de măsuri compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilul situat în București, .. 34, sector 1, fostă strada, colț cu ., care a purtat și denumirea de . . teren în suprafață de 1100 mp și construcție alcătuită din 5 camere, bucătărie, baie, o cameră de servitori și garaj.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. GS
Tehnored. GC – 8 ex
23.10.2013
Jud. fond S. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1612/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 1746/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
