Partaj judiciar. Decizia nr. 976/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 976/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 976/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.976
Ședința publică de la 30.05.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți R. I., R. G., R. R. și R. R., împotriva deciziei civile nr. 1133 A din 12.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant FÂLFÂIE-N. C. și cu intimații pârâți N. C., P. F., P. (N.) F., G. N..
P. are ca obiect – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul reclamant Fâlfâie-N. C. personal, mandatarul N. I., în calitate de reprezentant al intimatului pârât N. C., în baza procurii pe care o depune la dosar, lipsind recurenții pârâți R. I., R. G., R. R. și R. R. și intimații pârâți N. C., P. F., P. (N.) F., G. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenții pârâți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului, deși au fost citați cu această mențiune pentru termenul de astăzi.
Se mai învederează instanței depunerea la dosar la data de 30 mai 2013 a unei întâmpinări formulate de către intimatele pârâte G. N. și N. (P.) F., în dublu exemplar.
La solicitarea instanței, părțile prezente se legitimează după cum urmează: Fîlfîie N. Cătăln prezintă C.I., . nr._, eliberată de Secția 7 la data de 21.06.2008, având CNP_; N. I. prezintă CI, . nr._, eliberată de Secția 9 Poliție la data de 27 mai 2003, având CNP_.
Curtea pune în discuția părților excepția de netimbrare a recursului, motivat de faptul că recurenții pârâți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimatul reclamant pune concluzii de admitere a excepției și pe cale de consecință solicită anularea recursului ca netimbrat.
Mandatarul intimatului pârât N. C. solicită anularea recursului ca netimbrat.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra excepției de netimbrare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 03.07.2003, sub nr. 6251/2003 (dosar nr. unic_ ), reclamanta N. C. a chemat în judecată pe pârâții R. M., N. C., P. F., P. F., G. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei C. N., decedată la data de 29.01.2002, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 2, precum și obligarea pârâtelor P. F. și G. N. la plata sumei în cuantum de 10.000.000 rol (1.000 ron), cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a imobilului situat în București, . E, sector 2, bun succesoral folosit în exclusivitate de acestea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că numita C. N. a decedat la data de 29.01.2002, moștenitorii acesteia fiind R. M., în calitate de soră, N. C., în calitate de nepot de frate predecedat, P. F., în calitate de nepoată de soră predecedată, P. F., în calitate de nepoată de soră predecedată, G. N., în calitate de nepoată de soră predecedată și N. C., în calitate de nepoată de frate predecedat, potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 82/19.07.2002, eliberat de B.N.P.A. T. P. V. și T. D. M..
Reclamanta a arătat că masa succesorală este compusă din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . E, sector 2, format din construcție în suprafață de 98,28 m.p., alcătuită din 2 marchize, hol, 2 camere, bucătărie, baie, teren în suprafață de 769,5 m.p. și anexe gospodărești, imobilul fiind dobândit de defunctă prin moștenire și atribuit în proprietate exclusivă prin sentința civilă nr. 2285/1995, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, imobil folosit în exclusivitate de la decesul numitei C. N. numai de către pârâtele P. F. și G. N., fără ca acestea să plătească vreo sumă celorlalți moștenitori..
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 728-729, 998-999 C.civ., art. 6731-10 C.proc.civ.
Pârâtele G. N. și P. F. au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord partajarea bunului succesoral potrivit cotelor legale, solicitând însă respingerea capătului de cerere vizând contravaloarea lipsei de folosință, ca neîntemeiat, menționând că, de la decesul autoarei părților, au locuit numai în partea construită și renovată de ele a imobilului în litigiu și că nu i-au interzis vreodată accesul reclamantei în acesta.
Totodată, pârâtele G. N. și P. F. au formulat cerere reconvențională, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că acestea au consolidat și construit partea din imobil în care locuiesc, urmând ca aceasta să le fie atribuită în natură împreună cu lotul de teren de lângă construcție, cu ieșire la . au specificat că au construit o cameră de 5/5 m.p. și o bucătărie de 3/5 m.p., că au reconsolidat beciul și podeaua de la bucătărie, că au turnat placă din beton peste partea de extindere și peste bucătărie, baie și marchiză, că au construit un gard din scândură pe o lungime de 48 m, că au contribuit la introducerea apei în curte și că au eliberat curtea de gunoi.
În ședința publică din data de 02.04.2004, reclamanta-pârâtă a formulat cerere completatoare a acțiunii principale, solicitând includerea în masa succesorală a echivalentului bănesc al folosinței bunului succesoral de către pârâtele-reclamante peste cota lor legală, aferent perioadei 29.01.2002 și până în prezent, precum și a modificărilor structurale aduse construcției în anul 2000, fără autorizație de construire.
Pârâtele-reclamante au formulat întâmpinare la cererea completatoare, prin care au invocat excepția tardivității introducerii acesteia.
De asemenea, pârâta P. F. a formulat întâmpinare la cererea completatoare, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată, având în vedere că pârâta-reclamantă G. N. s-a mutat în imobil în luna martie a anului 2000 din dorința defunctei, după care a procedat la consolidarea și extinderea unei părți din imobil, pe cheltuială proprie. Pârâta a solicitat atribuirea unei părți din teren în proprietate exclusivă.
În ședința publică din data de 21.05.2004, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii completatoare, invocată de pârâtele-reclamante.
Prin sentința civilă nr._/22.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, instanța a admis în parte acțiunea, dispunând sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea în natură către reclamanta-pârâtă a lotului nr. 1 și către pârâtele-reclamante a lotului nr. 2 și a construcției, loturile fiind identificate în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar B. C., și prin stabilirea de sulte în sarcina acestora către ceilalți pârâți.
Pârâtele-reclamante au declarat apel împotriva sentinței civile menționate anterior, ce a fost admis prin decizia civilă nr. 270A/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, fiind desființată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 2 București, pe considerentul că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cererii reconvenționale, nepronunțându-se cu privire la aceasta.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 20.06.2008 sub nr._ .
În faza procesuală a rejudecării pricinii, pârâta R. M. a decedat, fiind introduși în cauză, în calitate de moștenitori legali, potrivit mențiunilor certificatului de calitate de moștenitor nr. 225/19.11.2008, eliberat de B.N.P. M. Ciobanca, numiții R. I., R. G., R. R. și R. R., aceștia preluând poziția procesuală de pârât a autoarei lor, prin transmiterea legală a calității procesuale pasive.
În ședința publică din data de 16.03.2009, reclamanta-pârâtă a renunțat la judecarea capătului al doilea al cererii completatoare vizând includerea în masa partajabilă a modificărilor structurale aduse imobilului de către pârâtele-reclamante. Totodată, în aceeași ședință de judecată, instanța a respins cererea reclamantei-pârâte de includere în masa succesorală a echivalentului bănesc al folosinței bunului succesoral peste cota-parte a imobilului aferent perioadei cuprinse între data de 29.01.2002 și până în prezent, apreciind că ceea ce s-a solicitat a fi inclus nu constituie un bun succesoral în sensul disp. art. 673 ind. 7 C.proc.civ.
De asemenea, pârâtele-reclamante și-au precizat cererea reconvențională, solicitând constatarea dreptului lor de creanță în cuantum de 100.000 lei, acesta fiind reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului supus partajului, vizând bucătăria veche, baia, marchiza, beciul, fațada, trotuarul, lucrările de termoizolații și hidroizolații, lucrările de racordare la apă și canalizare și gardul acestuia, precum și a adăugirilor efectuate la imobilul menționat, decurgând din edificarea unei camere și a unei bucătării.
În ședința publică din data de 10.12.2010, reclamanta-pârâtă, în acord cu restul părților din litigiu, a achiesat la pretențiile pârâtelor-reclamante în sensul recunoașterii faptului că acestea au efectuat îmbunătățiri și extinderi la imobil, pe cheltuială proprie, în cuantumul precizat de pârâtele-reclamante de 100.000 lei, instanța luând act în consecință.
În ședința publică din data de 21.01.2011, pârâtul R. G. a depus la dosar cerere prin care solicita atribuirea în natură către pârâții R. a unei camere în suprafață de 3,9 m.p., a ½ din suprafața holului de 3,80 m.p. și a unei marchize, împreună cu o suprafață de teren de 45 m.p. din curtea situată în fața acestor camere.
Totodată, în aceeași ședință de judecată, pârâtele-reclamante au solicitat atribuirea întregului imobil în natură către acestea, apreciind că au posibilitatea materială să achite sultele către ceilalți coproprietari.
Prin sentința civilă nr. 1461/04.02.2011, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte cererea principală astfel cum a fost completată de reclamanta-pârâtă N. C.; a admis cererea reconvențională astfel cum a fost precizată de pârâtele-reclamante N. F. (fostă P.) și G. N.; a dispus sistarea stării de coproprietate a părților asupra masei partajabile alcătuite din imobilul situat în București, sector 2, . E, compus din teren în suprafață totală de 865,62 m.p. (apartenența suprafeței de teren de 19 m.p. intrând în puterea lucrului judecat, prin neapelarea pe acest motiv a sentinței civile nr. 10.085/22.12.2006, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București) și din construcție formată din 2 marchize, hol, 2 camere, bucătărie, baie și anexe gospodărești, a cărui valoare totală este în cuantum de 149.514,4 lei, astfel cum a fost stabilită în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții întocmit de expertul judiciar R. G. M. depus la dosar în data de 09.10.2006.
Totodată, prima instanță a constatat că pârâtele-reclamante sunt cotitularele unui drept de creanță în cuantum de 100.000 lei, reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului supus partajului, vizând bucătăria veche, baia, marchiza, beciul, fațada, trotuarul, lucrările de termoizolații și hidroizolații, lucrările de racordare la apă și canalizare și gardul acestuia, precum și a adăugirilor efectuate la imobilul menționat, decurgând din edificarea unei camere și a unei bucătării, existența și cuantumul dreptului de creanță constituind obiectul achiesării părților.
Prima instanță a atribuit în natură reclamantei-pârâte N. C. lotul 1 din teren, astfel cum a fost individualizat în varianta 1 refăcută a raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar B. G., având o suprafață de 302,16 m.p. și fiind delimitat în plan topografic de coordonatele 7-11-12-6-7, menționate în planul de situație ce constituie anexa 1 a raportului. A atribuit în natură pârâtelor-reclamante G. N. și N. F. (fostă P.), în coproprietate pe cote-părți egale de ½ fiecare, lotul 2 din teren, astfel cum a fost individualizat în varianta 1 refăcută a raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar B. G., având o suprafață de 563,46 m.p. și fiind delimitat în plan topografic de coordonatele 1-2-3-4-5-12-11-7-10-9-1, menționate în planul de situație ce constituie anexa 1 a raportului.
Totodată, a fost atribuit în natură pârâtelor-reclamante G. N. și N. F. (fostă P.), în coproprietate pe cote-părți egale de ½ fiecare, construcția edificată pe teren, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții întocmit de expertul judiciar R. G. M., prin modalitatea partajării stingându-se prin confuziune dreptul acestora de creanță menționat anterior și s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâtul N. C. a sumei în cuantum de 4732,04 lei, către pârâta P. F. a sumei în cuantum de 4732,04 lei, către pârâtul R. I. a sumei în cuantum de 1577,35 lei, către pârâtul R. G. a sumei în cuantum de 1577,35 lei, către pârâtul R. R. a sumei în cuantum de 788,68 lei și către pârâtul R. R. a sumei în cuantum de 788,68 lei, toate sumele cu titlu de sultă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A fost obligată pârâta-reclamantă N. F. (fostă P.) la plata către pârâtul N. C. a sumei în cuantum de 12.585,35 lei, către pârâta P. F. a sumei în cuantum de 12.585,35 lei, către pârâtul R. I. a sumei în cuantum de 4195,12 lei, către pârâtul R. G. a sumei în cuantum de 4195,12 lei, către pârâtul R. R. a sumei în cuantum de 2.097,56 lei și către pârâtul R. R. a sumei în cuantum de 2097,56 lei, toate sumele cu titlu de sultă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Totodată, instanța de fond a obligat pârâta-reclamantă G. N. la plata către pârâtul N. C. a sumei în cuantum de 12.585,35 lei, către pârâta P. F. a sumei în cuantum de 12.585,35 lei, către pârâtul R. I. a sumei în cuantum de 4195,12 lei, către pârâtul R. G. a sumei în cuantum de 4195,12 lei, către pârâtul R. R. a sumei în cuantum de 2.097,56 lei și către pârâtul R. R. a sumei în cuantum de 2097,56 lei, toate sumele cu titlu de sultă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte la judecarea capătului al doilea al cererii completatoare vizând includerea în masa partajabilă a modificărilor structurale aduse imobilului de către pârâtele-reclamante.
De asemenea, instanța de fond a respins primul capăt al cererii completatoare vizând includerea în masa partajabilă a echivalentului bănesc al folosinței imobilului de către pârâtele-reclamante peste cotele lor succesorale, ca neîntemeiat; a obligat pârâții R. I. și R. G. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 398,82 lei fiecare, pârâții R. R. și R. R. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 199,41 lei fiecare, pârâții N. C. și P. F. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 1316,48 lei fiecare (incluzând și onorariul de expertiză achitat de reclamanta-pârâtă în contul acestora) și pârâtele-reclamante la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 598,24 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în cuantum corespunzător cotei-părți din dreptul de proprietate asupra imobilului.
Prima instanță a obligat reclamanta-pârâtă, pârâții N. C. și P. F. la plata către pârâtele-reclamante a sumei în cuantum de 666,48 lei fiecare, pârâții R. I. și R. G. la plata către pârâtele-reclamante a sumei în cuantum de 222,16 lei fiecare, pârâții R. R. și R. R. la plata către pârâtele-reclamante a sumei în cuantum de 111,08 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în cuantum corespunzător cotei-părți din dreptul de proprietate asupra imobilului.
Instanța de fond a compensat în parte sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei-pârâte și a pârâtelor-reclamante până la concurența sumei totale în cuantum de 530 lei, obligând pârâtele-reclamante la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 265 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată; a luat act că pârâții R. I., R. G., R. R., R. R., N. C. și P. F. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că moștenitorii legali ai numitei C. N., decedată în data de 29.01.2002, cu ultimul domiciliu în București, sector 2, ., sunt pârâta R. M., în calitate de soră, având o cotă succesorală de 2/10, pârâtul N. C., în calitate de nepot de frate predecedat, având o cotă succesorală de 2/10, pârâta P. F., în calitate de nepoată de soră predecedată, având o cotă succesorală de 2/10, pârâta-reclamantă N. F., în calitate de nepoată de soră predecedată, având o cotă de 1/10, pârâta-reclamantă G. N., în calitate de nepoată de soră predecedată, având o cotă de 1/10 și reclamanta-pârâtă N. C., în calitate de nepoată de frate predecedat, având o cotă de 2/10 din masa succesorală, aspect ce rezultă din mențiunile certificatului de moștenitor nr. 82/19.07.2002, eliberat de B.N.P.A. T. P. V. și T. D. M..
Pârâta R. M. a decedat în timpul soluționării litigiului, în data de 02.07.2008, operând ca atare transmiterea legală a calității sale procesuale pasive către numiții R. I., în calitate de fiu, având o cotă de 1/3 din masa succesorală rămasă după urma acesteia, R. G., în calitate de fiu, având o cotă de 1/3 din masa succesorală, R. R., în calitate de nepot de fiu predecedat, având o cotă de 1/6 din masa succesorală, și R. R., în calitate de nepot de fiu predecedat, având o cotă de 1/6 din masa succesorală, potrivit mențiunilor certificatului de calitate de moștenitor nr. 225/19.11.2008, eliberat de B.N.P. M. Ciobanca și cotelor legale stabilite de lege.
Prin încheierea pronunțată în data de 06.02.2004, în temeiul disp. art. 6735 C.proc.civ., instanța a respins capătul de cerere principală vizând obligarea pârâtelor-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, ca neîntemeiat, încheierea nefiind contestată.
În ceea ce privește cererea reclamantei-pârâte de includere în masa succesorală a modificărilor structurale aduse imobilului de către pârâtele-reclamante, s-a reținut că în ședința publică din data de 16.03.2009, reclamanta-pârâtă a renunțat la judecarea acesteia, motiv pentru care, instanța, în temeiul disp. art. 246 C.proc.civ., dând eficiență principiului disponibilității părților în procesul civil, a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte la judecarea acestei cereri.
În privința cererii reclamantei-pârâte de includere în masa succesorală a echivalentului bănesc al folosinței bunului succesoral peste cota-parte a imobilului aferent perioadei cuprinse între data de 29.01.2002 și până în prezent, în ședința publică din data de 16.03.2009, instanța a respins-o, ca neîntemeiată, prin raportare la disp. art. 6737 C.proc.civ., apreciind că acestea nu sunt incidente în cauză. S-a avut în vedere în esență faptul că reclamanta-pârâtă nu a dovedit existența unui refuz al pârâtelor-reclamante de a permite acesteia folosința imobilului.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că masa partajabilă este compusă din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . E, sector 2, compus din construcție, formată din 2 marchize, hol, 2 camere, bucătărie, baie, și teren, imobilul fiind dobândit de defuncta C. N. prin moștenire și atribuit în proprietate exclusivă prin sentința civilă nr. 2285/1995, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Titularii dreptului de coproprietate asupra imobilului menționat anterior sunt: pârâtul N. C., având o cotă succesorală de 2/10, pârâta P. F., având o cotă succesorală de 2/10, pârâta-reclamantă N. F., având o cotă de 1/10, pârâta-reclamantă G. N., având o cotă de 1/10, reclamanta-pârâtă N. C., având o cotă de 2/10, pârâții R. I., în calitate de fiu, având o cotă de 1/15, R. G., având o cotă de 1/15, R. R., având o cotă de 1/30, și R. R., având o cotă de 1/30.
În ceea ce privește cererea reconvențională,precizată, s-a reținut achiesarea părților asupra aspectelor referitoare la existența și cuantumul dreptului de creanță.
În privința întinderii terenului în litigiu, instanța de fond a reținut că acesta are o suprafață de 865,62 m.p.. Instanța de fond a apreciat că suprafața de teren menționată în dispozitivul sentinței civile nr. 2285/1995, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, se referă exclusiv la suprafața de teren liberă de construcții – 769,5 m.p., iar nu la întreaga suprafață de teren, ce ar include și suprafața aflată sub construcții.
Având în vedere cererile părților de partajare a imobilului în litigiu, în raport de disp. art. 728 C. civ., instanța de fond a dispus sistarea stării de coproprietate a părților asupra masei partajabile alcătuite din imobilul situat în București, sector 2, . E, compus din teren în suprafață totală de 865,62 m.p. și din construcție formată din 2 marchize, hol, 2 camere, bucătărie, baie și anexe gospodărești, a cărui valoare totală este în cuantum de 149.514,4 lei, astfel cum a fost stabilită în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții întocmit de expertul judiciar R. G. M. depus la dosar în data de 09.10.2006.
În conformitate cu disp. art. 6739 C.proc.civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz, de acordul părților, de mărimea cote-părți ce se cuvine fiecăreia ori de masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților, de faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Potrivit disp. art. 6735 alin.2 C.proc.civ., instanța va face împărțeala în natură, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor, iar în situația în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se vor întregi printr-o sumă de bani.
Sub aspectul posibilității de partajare a imobilului în natură,s-a constatat că în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie, refăcut, de expertul judiciar B. G., se menționează că imobilul în litigiu nu este comod partajabil în natură pentru toate părțile din proces, avându-se în vedere existența la acel moment a 6 părți. Cu atât mai mult, dat fiind decesul pârâtei R. M. și existența a 4 patru moștenitori legali ce au preluat poziția procesuală a acesteia, instanța de fond a apreciat că imobilul nu poate fi partajat în natură între toate aceste 9 părți litigante, tocmai pentru a nu conduce la o fărâmițare excesivă a imobilului, cu consecința firească a scăderii valorii acestuia, astfel cum rezultă din disp. art. 741 alin. 2 C.civ. Ca atare, instanța nu a dat curs solicitării efectuate la ultimul termen de judecată de pârâții R. I. și R. G. vizând atribuirea în natură către aceștia și către pârâții R. R. și R. R. a unei camere de 3,90 m, a ½ din suprafața holului de 3,8 m.p., a marchizei și a suprafeței de 45 m.p. din teren. Pe de altă parte, dată fiind posibilitatea partajării imobilului în natură în două loturi, instanța nu a încuviințat cererea pârâtelor-reclamante formulată la ultimul termen de judecată de atribuire a întregului imobil în proprietatea acestora, opunându-se principiul prevalenței împărțirii în natură a bunurilor.
S-a luat în considerare faptul folosirii construcției de către pârâtele-reclamante, efectuarea de către acestea a unor îmbunătățiri și extinderi vizând imobilul, modalitatea de partajare agreată de autoritățile locale astfel că a fost admisă în parte cererea principală astfel cum a fost completată.
Ca atare, instanța a atribuit în natură reclamantei-pârâte N. C. lotul 1 din teren și pârâtelor-reclamante G. N. și N. F. (fostă P.), în coproprietate pe cote-părți egale de ½ fiecare, lotul 2 din teren și construcția edificată pe teren.
Având în vedere că prin această modalitate de partajare, pârâtele-reclamante au întrunit în persoana lor atât calitatea de creditor, cât și pe aceea de debitor, fiindu-le atribuită în natură construcția asupra căreia au operat adăugiri și îmbunătățiri, instanța a constatat că dreptul acestora de creanță rezultat din contravaloarea lucrărilor efectuare s-a stins prin confuziune.
În ceea ce privește valoarea imobilului, instanța a avut în vedere la stabilirea sultelor raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții astfel cum a fost completat de expertul judiciar R. G. M., apreciind că evaluarea acestuia corespunde cel mai bine situației actuale vizând nivelul prețurilor pe piața imobiliară, fiind de notorietate scăderea valorii acestor bunuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta N. C., pârâții R. I., R. G., R. R. și R. R., apelurile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 09.05.2011.
În motivarea apelului, apelanții R. I., R. G., R. R. și R. R., se arată că apelanții înțeleg să conteste valoarea de 100.000 lei RON, reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului supus partajului, vizând bucătăria veche, baia, marchiza, beciul, îmbunătățiri la partea de imobil ocupat de părți (surori), G. N. . E sector 2 și N. F. (fostă P.) . E sector 2 București, îmbunătățiri făcute pentru a le spori confortul.
Se arată că la adăugirile efectuate (una cameră) s-au refolosit materialele obținute din demolarea anexelor, fapt pentru care nu sunt de acord ca suma de 100.000 lei RON calculată eronat să fie scăzută din valoarea totală de 149.514,4 lei RON, sumă ce reprezintă imobilul și terenul în suprafață de 867,78 mp.
Se solicită de către apelanți încuviințarea efectuării unei expertize tehnice imobiliare în specialitate construcții și a unei expertize tehnice în specialitate topografică, întrucât cele efectuate nu corespund cu realitatea.
Totodată, apelanții au solicitat să nu li se încalce dreptul ce li se cuvine de 2/10 ca moștenire a defunctei R. M.. Cererea lor, au specificat apelanții, este compusă din una cameră, hol marchiză, teren în suprafață de 45 mp din fața marchizei camerei în care locuiește R. G. cu acordul tuturor, accesul la toaleta comună (curte), sursa de apă din curte la drumul de servitute cu ieșire la stradă, și suprafața amprentei locuibile. Apelanții au învederat că nu sunt de acord cu despăgubirea în sulte bănești, apreciind că instanța a atribuit eronat în natură, în coproprietate pe cote părți egale de ½, atât la G. N. cât și la N. F. (fostă P.) lotul 2 din teren având o suprafața de 563,46 mp. tot celor două persoane anterior menționate, au învederat apelanții, li se atribuie în coproprietate, pe cote părți egale de ½ fiecare, construcția edificată pe teren.
Apelanții au învederat că în urma defunctei C. N. au rămas 5 moștenitori și nu 6, întrucât G. N. și N. F. (fostă P.) formează un întreg. În urma decesului lui R. M. au rămas 4 moștenitori care formează un întreg, în total 5 moștenitori, iar împărțirea s-a făcut din nou eronat adică la 6 părți. Din masa succesorală a defunctei C. N., au precizat apelanții, mai fac parte: N. C., N. C., P. F..
În ședința publică din data de 06.06.2012, apelanții R. I., R. G., R. R. și R. R. au depus o precizare a apelului, prin care au arătat că sentința civilă nr. 1461 a Judecătoriei Sectorului 2 București, constituie sentința apelată în cauză.
Apelanții au arătat că înțeleg să complinească în termen legal si lipsa semnăturii apelanților-parați R. R. si R. R. conform procurii autentice atașate cererii precizatoare, apelanții solicitând admiterea apelului și, în principal, schimbarea în parte a sentinței apelate, menținerea partajului în natura conform dispozițiilor instanței de fond, iar pe fond admiterea că valoarea de circulație a construcțiilor și valoarea de circulație terenului este cea rezultata din expertiza in specialitatea evaluare proprietăți imobiliare ceruta a fi administrata prin motivele de apel, să fie schimbată valoarea sultelor conform cu aceste valori si sa fie menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate sau, in subsidiar, desființarea sentinței civile atacate, cu trimiterea cauzei către aceeași instanța;
În motivare, se arată că s-a constatat de către instanța de fond că masa succesorala o constituie imobilul compus din construcții doua marchize, hol, doua camere, bucătărie, baie în suprafața totala de 98,28 m.p. și teren aferent de 769,5 (în fapt 867,31 mp) situate în București, . E, sector 2, imobil ce a aparținut defunctei C. N., proprietate exclusivă prin sentința civila 2285/1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, la a cărei succesiune a venit autoarea noastră, R. M., în calitate de sora a defunctei C. N., cu vocație la 2/10 din masa succesorala.
Prin decesul paratei R. M., dreptul acesteia la 2/10 din imobilul in litigiu, a fost transmis apelanților, moștenitorilor legali ai acesteia.
Apelanții consideră că au fost vătămați in drepturile lor la o sulta echitabila, întrucât, în mod greșit, instanța a respins cererea de evaluare a imobilului printr-o expertiza în domeniul evaluării proprietății, solicitată de apelanți în ședința publica din 21.01.2011, expertiza ce ar fi lămurit valoarea reala a construcțiilor, valoarea reala a pretențiilor privind contravaloarea extinderii și îmbunătățirilor, valoarea sultelor.
În aplicarea principiului înscris în art. 741 Cod civil, la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărui copărtaș pe cât se poate aceeași cantitate de mobile și imobile.
Apelanții au învederat că instanța de fond a făcut aprecieri nefondate, apreciind și motivând netemeinic „notorietatea" scăderii preturilor pe piața imobiliara, nearătând care sunt comparabilele studiate, nu a precizat care este ecartul (reducerea) intre ofertele de pe piața imobiliara pe care instanța le apreciază ca "de notorietate" și tranzacția efectivă, conform standardelor internaționale de evaluare.
În acest sens, apelanții solicită efectuarea unei expertize evaluatorii si dispunerea de către instanța a emiterii unei adrese către Camera Notarilor București pentru a comunica informații statistice privind preturile practicate in zona în anul 2011.
Experții desemnați in cauza nu au făcut dovada competentei profesionale de expert evaluator ANEVR, ceea ce, in opinia apelanților, atrage nulitatea parțiala a expertizelor administrate pentru obiectivele privind evaluarea proprietăților imobiliare, conform standardelor internaționale de evaluare.
In ceea ce privește contestația privind suma de 100.000 lei, apelanții apreciază că intimatele-parate nu au făcut dovada ca au făcut îmbunătățiri cu fonduri proprii si ar fi îndreptățite, motiv pentru care au solicitat să se constate greșita reținere a instanței in ultima încheiere, cea din 21.01.2011, privind achiesarea apelanților la pretențiile pârâtelor reclamante, în fapt apelanții contestând atât întinderea pretențiilor (suma de 100.000 lei), cat si dreptul exclusiv la acest spor de valoare ce trebuie adus la masa succesorala in cuantumul corect rezultat din sporul de valoare.
Prin încheierea din 21.01.2011, pe care înțeleg să o apeleze, instanța a respins " cererea paratelor reclamante de încuviințare a unor noi probe cu expertiza tehnica imobiliara în specialitatea topografie si construcții, ca inutile soluționării cauzei raportat la achiesarea pârtilor la pretențiile acestora or, nu poate fi acceptata o asemenea concluzie, de achiesare în ceea ce privește poziția apelanților, de vreme ce, în aceeași încheiere, se arata că "paratul R. G. solicita amânarea cauzei pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului", considerând, în mod evident că, deși reclamantele din cererea inițială si reconvențională nu au pretenții întemeiate, dar pot face obiectul unei medieri/concilieri.
Niciodată, nu au arătat instanței ca au achiesat la pretențiile intimatelor-parate G. N. si N. F. privind valoarea de 100.000 de lei reprezentând extinderi si îmbunătățiri, sarcina probei privind întinderea acestei pretenții revenindu-le în exclusivitate.
Extinderea s-a făcut cu cărămida recuperată din demolarea anexelor ce au aparținut defunctei C. N., iar pentru restul materialelor, banii au fost avansați tot de către defuncta, inclusiv banii pentru plata manoperei, astfel încât nu se poate retine vreo contribuție materiala a acestora care sa le profite în mod exclusiv. Potrivit dispozițiilor art. 673 indice 8 C.pr.civ., au învederat apelanții, încheierile prevăzute la art. 673 indice 6 alin. (l) și art. 673 indice 7 C.pr.civ., pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului.
Apelul formulat împotriva sentinței ce a desființat în tot sentința apelată nr._/22.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ (nr. vechi 6251/2003) si a trimis cauza spre rejudecare, așa cum rezulta din Decizia civila nr. 270A din ședința publica de la 26.02.2008 a Tribunalului București Secția a IV-a Civila, se considera a fi formulat și împotriva încheierilor precedente, așa încât instanța de fond a greșit refuzând a se pronunța și asupra acestora, trecându-le în puterea lucrului judecat, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului. In decizia de mai sus instanța, admițând apelul a precizat, nu limitativ "va desființa sentința civila apelata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța, urmând ca instanța de fond sa aibă in vedere si motivele de apel referitoare la întinderea dreptului de proprietate", deci inclusiv, nu exclusiv acest aspect.
In drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 115, art. 133 alin (2), art. 287, 296-298 si 673 indice 1-10 C.pr.civ.; art. 741 C.civ.
Apelanta reclamantă N. C., solicită schimbarea în parte a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea faptului că valoarea construcției avuta în vedere la stabilirea sultelor sa fie de 88.336,5 RON, așa cum s-a admis prin sentința civila nr._/22.12.2006, data de Judecătoria Sector 2, în primul ciclu procesual, valoare acceptata de toate părțile, ea nefiind atacata cu apel pe acest motiv. Având în vedere ca instanța de apel a dispus rejudecarea cauzei exclusiv pe aspectul nepronunțării primei instanțe asupra cererii reconvenționale, iar în apel nu s-au invocat de niciuna dintre părți motive referitoare la valoarea construcției, valoare asupra căreia nu s-a discutat nici măcar în al doilea ciclu procesual, apelanta a solicitat să fie admisă tot ca putere de lucru judecat si valoarea de 88.336,5 RON pentru construcție.
Astfel, susține apelanta că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca „fiind de notorietate scăderea preturilor pe piața imobiliara" și că este de preferat să aleagă ca valoare a construcțiilor valoarea de circulație de 23.181 RON si nu valoarea tehnică de 88.336,5 RON din raportul de expertiza al expertului R. G. M.. Expertul a ajuns la suma de 23.181 RON, aplicând tot felul de coeficienți negativi pentru diverse motive care puteau fi imputate cel mult pârâtelor G. N. si N. F. (fosta P.) care foloseau in exclusivitate imobilul de la decesul autoarei lor comune și nicidecum celorlalți coproprietari.
În suplimentul la raportul de expertiză, corecția pentru uzura construcției era calculată greșit.
In contextul celor arătate, apelanta a solicitat să se dispună sistarea stării de indiviziune, asupra masei partajabile compusa din teren în suprafața totala de 865,62 mp (apartenența suprafeței de teren de 19 mp intrând în puterea lucrului judecat, prin neapelarea pe acest motiv a sentinței civile nr._/22.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București și din construcția formată din doua marchize, living, 2 camere, bucătărie, baie si anexe gospodărești in valoare totala de 214.669,80.
Apelanta a solicitat să fie atribuită în natură reclamantei-apelante N. C. lotul 1 din teren, astfel cum a fost individualizat in varianta 1 refăcuta a raportului de expertiza tehnica imobiliara in specialitatea topografie întocmit de expert judiciar B. G. si fiind delimitat in plan topografic de coordonatele 7-11-12-6-7, menționate in planul de situație ce constituie anexa 1 a raportului (filele 513-520) din 24.03.2006.
Totodată, a solicitat atribuirea în natura paratelor-reclamante G. N. si N. F. (fosta P.) în coproprietate pe cote părți egale de 1/2 fiecare, lotul 2 din teren, astfel cum a fost individualizat în varianta 1 refăcută a raportului de expertiza tehnica imobiliară în specialitatea topografică întocmita de expert judiciar B. G. si atribuirea în natură pârâtelor-reclamante G. N. si N. F. (fosta P.) în coproprietate pe cote-părți egale de 1/2 fiecare, construcția edificată pe teren, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții întocmit de expert judiciar R. G. M. prin modalitatea partajării stingându-se prin confuziune dreptul acestora de creanța menționat anterior.
Totodată, a solicitat să fie schimbată valoarea totală în cuantum de 149.514,4 (formată din 126.333,4 lei pentru teren + 23.181 lei pentru construcție) în 214.669,89 lei (formată din 126.333,4 lei si pentru construcție 88,336,5 lei) valoare admisă și de instanța de fond din primul ciclu procesual prin sentința nr._/22.12.2006, neapelată pe acest motiv de niciuna dintre părți.
La termenul de judecată din data de 02.05.2012, N. C. a depus la dosar cerere de aderare la apelul apelantei-reclamante N. C., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, menținerea partajului în natură conform planului de situație anexă nr. 1 în raportul de expertiză topografică întocmit de expert B. G. la termenul din data de 24.03.2006 și, pe fond, admiterea aspectului că valoarea construcției avută în vedere la stabilirea sultelor să fie de 88.336,5 ron, așa cum s-a admis prin sentința civilă nr._/22.12.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București în primul ciclu procesual, hotărârea nefiind atacată cu apel pe acest motiv.
La termenul de judecată din data de 07.11.2012, tribunalul a luat act că a operat transmiterea calității procesuale active de la defuncta N. C. către F.-N. C., dispunând introducerea acestuia în citativ în calitate de apelant-reclamant.
Prin decizia civilă nr.1133/12.12.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile declarate de apelantul-reclamant F.-N. C. (moștenitorul apelantei-reclamante N. C.), de apelanții-pârâți R. I., R. G., R. R., R. R. și de apelantul-pârât în aderare N. C., împotriva sentinței civile nr. 1461/04.02.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. F., N. (P.) F. și G. N., a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat că valoarea totală a masei succesorale este de 214.669, 89 lei, a obligat reclamantul pârât la plata către pârâtul N. C. a sumei de 388,34 lei, către pârâta P. F. a sumei de 388,34 lei, către pârâtul R. I. a sumei de 129,44 lei, către pârâtul R. G. a sumei de 129,44 lei, către pârâtul R. R. a sumei de 64,72 lei și către pârâtul R. R. a sumei de 64,72 lei, toate sumele cu titlu de sultă, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a obligat pârâta reclamantă N. F. la plata către pârâtul N. C. a sumei de 21.272,82 lei, către pârâta P. F. a sumei de 21.272,82 lei, către pârâtul R. I. a sumei de 7.090,94 lei, către pârâtul R. G. a sumei de 7.090,94 lei, către pârâtul R. R. a sumei de 3.545,47 lei și către pârâtul R. R. a sumei de 3.545,47 lei, toate sumele cu titlu de sultă, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și a obligat pârâta reclamantă G. N. la plata către pârâtul N. C. a sumei de 21 272, 82 lei, către pârâta P. F. a sumei de 21.272,82 lei, către pârâtul R. I. a sumei de 7.090,94 lei, către pârâtul R. G. a sumei de 7.090,94 lei, către pârâtul R. R. a sumei de 3545,47 lei și către pârâtul R. R. a sumei de 3.545,47 lei, toate sumele cu titlu de sultă, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că în toate cele trei apeluri formulate, ca motiv comun de apel, s-a invocat nelegalitatea valorii imobilului în litigiu, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, toate părțile criticând, pe de o parte, concluziile expertizei si pe de altă parte valoarea reținută de instanță prin alegerea făcută între expertizele efectuate în cauză.
La ultimul termen de judecată, toți apelanții au arătat că nu mai solicită efectuarea unor noi expertize evaluatoare, așa cum au solicitat prin motivele de apel, arătând că toate părțile s-au înțeles ca tribunalul să rețină valoarea totală a masei succesorale de 214.669, 89 lei, din care valoarea construcției să fie cea de 88.336, 5 lei, așa cum s-a reținut în primul ciclu procesual.
Intimatele pârâte au arătat în ședința publică de la termenul de judecată din data de 5.12.2012 că sunt de acord ca tribunalul să rețină această valoare a masei succesorale, achiesând astfel la pretențiile apelanților cu privire la acest aspect.
În consecință, față de aceste aspecte, tribunalul a admis cele trei apeluri și a reținut că valoarea totală a masei succesorale este de 214.669,89 lei.
În ceea ce privește modalitatea de formare a loturilor, tribunalul a reținut că singurele critici formulate pe acest aspect au aparținut apelanților R., care au arătat că reiterează cererea formulată în primă instanță de atribuire a unei camere de 15,2 mp, a unui hol de 14,8 mp și a unei marchize de 6,12 mp, precum și a suprafeței de teren aferente de 45 mp.
Tribunalul a constatat neîntemeiată această critică, raportat la faptul că, așa cum a reținut și prima instanță pe baza expertizelor efectuate, o astfel de metodă de partajare ar duce la fărâmițarea excesivă a loturilor, imobilul neputând fi împărțit în natură între cele 9 părți litigante.
De altfel, apelanții R. nu au mai solicitat în apel efectuarea unei expertize, care, eventual, ar fi putut crea o variantă de lotizare care să facă posibilă partajarea în maniera dorită de aceștia.
În consecință, tribunalul a menținut modalitatea de sistare a stării de indiviziune și loturile create, iar în baza art. 296 Cod de procedură civilă, față de cele arătate mai sus, a schimbat în parte sentința apelată în ceea ce privește sultele stabilite de prima instanță, raportat la cotele deținute de fiecare moștenitor (necontestate) și la noua valoare a imobilului de 214.669,89 lei, din care 126.333,39 lei valoarea terenului, așa cum a fost reținută de prima instanță, necontestată și 88.336,5 lei, valoarea construcției, așa cum au solicitat toți apelanții, valoare la care intimatele au achiesat.
S-a constatat că sultele sunt cele stabilite de judecătorie în primul ciclu procesual, în condițiile în care toate părțile s-au înțeles ca valoarea imobilului să fie cea avută în vedere de instanță la acel moment, cotele și modalitatea de partajare nefiind schimbate.
În ceea ce privește dreptul de creanță de 100.000 lei, reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor imobilului supus partajului, ce a făcut obiectul cererii reconvenționale nesoluționate în primul ciclu procesual, motiv al desființării, s-a constatat că recunoașterea acestuia nu influențează valoarea sultelor, în condițiile în care, așa cum a reținut și prima instanță, prin modalitatea de partajare, pârâtele-reclamante au întrunit în persoana lor atât calitatea de creditor cât și pe cea de debitor, fiindu-le atribuită în natură construcția la care au operat adăugiri și îmbunătățiri.
Tribunalul a reținut neîntemeiate criticile apelanților R. privire la reținerea de prima instanță a acestui drept de creanță.
Astfel, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a luat act de achiesarea celorlalte părți la această pretenție în primă instanță, că în apel, apelanții R., deși au criticat măsura reținerii acestui drept de creanță, nu au solicitat probe și nu au făcut dovada celor susținute, respectiv că aceste îmbunătățiri au fost efectuate din materiale rezultate ca urmare a dărâmării unor anexe aparținând defunctei ori cu banii acesteia.
Față de aceste aspecte, tribunalul a considerat neîntemeiat acest motiv de apel, menținând soluția primei instanțe cu privire la reținerea dreptului de creanță.
Totodată, au fost menținute și celelalte dispoziții ale primei instanțe necriticate în prezenta cale de atac.
Împotriva deciziei nr.1133/12.12.2012 au formulat recurs pârâții R. I., R. G., R. R. și R. R., arătând că tribunalul nu a făcut înștiințarea hotărârii judecătorești celor arătați mai sus.
Susțin recurenții că în ședința publică din data de 05.12.2012 au arătat instanței de judecată, că se află în aceeași situație ca la termenul anterior, fără apărare (instanța a primit fax la ora 10.39 de la apărătoarea lor D. C. care anunță că este bolnavă și are relaxare totală la pat).
La termenul din data de 05.12.2012 nu era prezentă și recurenții nu au fost anunțați că nu se prezintă, fapt pentru care au cerut amânarea cauzei pentru motivul că nu au apărare arătând că pot angaja un alt apărător în cazul că actualul apărător are probleme grave de sănătate.
Instanța nu a luat în calcul cererea recurenților și a anunțat judecarea fondului.
La data de 15.03.2013 au cerut dosarul nr._ pentru a fotocopia sentința, sentință care nu le-a fost comunicată.
Susțin că au aflat la data de 04.12.2012 avocatul D. C. la ora 19:28:51 a înștiințat prin fax instanța că la această dată încetează relația contractuală cu părțile apelanților R..
La data de 05.12.2012 la orele 8:00 nu se afla acest document la dosar deoarece a fost trimis seara la orele 19:28 .
Cu toate acestea instanța a trimis sentința civilă la cabinetul Avocat D. C. încălcându-se dreptul de a declara recurs împotriva sentinței. Solicită să li se atribuie drepturile cerute în instanțele anterioare.
Intimatele G. N. și N. (P.) F. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru motivele prevăzute de art. 302 alin.1 lit.c, d Cod de procedură civilă și art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Consideră că recurenții-pârâți, reprezentați prin R. G., prezent personal la toate termenele de judecată în apel, inclusiv la data de 05.12.2012, dată la care instanța a rămas în pronunțare, aveau posibilitatea de a proceda conform dispozițiilor art.303 alin.2 teza a II-a Cod de procedură civilă urmând ca apoi să indice motivele de nelegalitate pe care înțelegeau să-și întemeieze cererea, conform art. 302 aiin.1 Iit.c, înăuntrul termenului de recurs.
În cazul respingerii excepției, intimatele au solicitat respingerea recursului declarat de către recurenții-pârâți ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 30.05.2013, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, excepție care se impune a fi analizată cu prioritate întrucât vizează legala sesizare a instanței cu soluționarea cererii de recurs, în raport de prevederile înscrise în art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Art. 20 din Legea nr. 146/1997 stabilește că, în cazul în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța îi va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit urmând a fi sancționată cu anularea cererii. Totodată, conform art. 9 alin. 2 din OG 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
În cauză, prin rezoluția de primire a cererii de recurs s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și a depunerii timbrului judiciar de 0,15 lei, taxa de timbru stabilită în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG 32/1995.
Deși legal citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 30.05.2013, astfel cum rezulta din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 19-22 dosar, recurenții nu s-au conformat obligațiilor legale care le reveneau.
Totodată, se constată că prin citație, acestora li s-a adus la cunoștința sancțiunea care intervine în cazul neachitării taxei de timbru si timbrului judiciar stabilite în recurs, aceea a anularii recursului ca netimbrat.
Se mai reține că deși au fost legal citați cu această mențiune, împotriva modului de stabilire a taxelor de timbru și a timbrului judiciar, recurenții nu au formulat cerere de reexaminare, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 republicată si nici nu au adus la cunoștința instanței vreo împrejurare sau o incapacitate obiectivă, din care să rezulte că nu au putut face față obligației de a le achita.
Întrucât recurenții nu și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit de instanță, nu au contestat modul de stabilire în sarcina acestora a taxei de timbru și a timbrului judiciar menționate anterior și nu au formulat cerere de asistență juridică în condițiile stabilite de OUG nr. 51/2008, deși au avut în mod obiectiv această posibilitate, fiind încunoștințați de această obligație și nici nu au invocat și dovedit o altă împrejurare obiectivă care să îi fi împiedicat să achite taxele stabilite în sarcina lor și sa depună dovezile la dosar, în termenul care le-a fost adus la cunoștință, prin citație, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din OG nr. 32/1995, având în vedere și cuantumul foarte redus și prin aceasta, rezonabil, al sumei ce trebuia a fi achitată cu acest titlu, Curtea va admite excepția netimbrării recursului, și în consecință va anula recursul formulat, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenții pârâți R. I., R. G., R. R. și R. R., împotriva deciziei civile nr.1133 A/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant F.-N. C. și intimații – pârâți G. N., N. (P.) F., N. C. și P. F..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehdact.R.L./M.I./cs
2 ex./11.06.2013
TB-S.4 -A.G.Țambulea; E.R.
Jud.S.2 – D.N.T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 981/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 2084/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
