Uzucapiune. Decizia nr. 1538/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1538/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 1538/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1538
Ședința publică de la 21.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire - întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă - formulate de către revizuenta R. M. împotriva deciziei civile nr. 345 R din data de 06.02.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă revizuenta R. M., legitimată cu carte de identitate provizorie . nr._ și intimatul N. F., legitimat cu carte de identitate . nr._, asistat de avocat M. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.08.2014 emise de Baroul București, aflate la fila 37 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul și stadiul dosarului, după care:
Curtea constată că cererea de revizuire este legal timbrată, revizuenta R. M. făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire, părțile urmând a pune concluzii și cu privire la cererea de suspendare a executării formulate de revizuentă.
Revizuenta R. M. depune note scrise și solicită a se constata că cererea de revizuire îndeplinește condițiile impuse de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă în privința elementelor esențiale: obiect, cauză și părți. Cu privire la cererea de suspendare a executării, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Intimatul N. F., prin avocat, solicită respingerea cererii de revizuire, ca nefondată. În privința cererii de suspendare a executării, consideră că aceasta rămâne fără obiect în condițiile în care cererea de revizuire se soluționează la acest termen. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2004 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 9667/2004, reclamanții N. I. și N. F. au chemat în judecată pe pârâții R. V. și R. Mariă, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea acestora din imobilul situat în București, ., sector 1, pentru lipsă de titlu.
Prin sentința civilă nr. 9614/10.12.2004, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins acțiunea, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că prin încheierea de ședință de la 08.10.2004 pus în vedere reclamanților să facă dovada identității dintre . Colierului, iar prin adresa nr._/8777/25.10.2004 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția evidența Proprietății nu se face coincidenței celor două adrese poștale privind terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, la data de 22.12.2004 au declarat apel reclamanții N. I. și N. F., care a fost înregistrat pe rolul Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 1164/2005.
Prin rezoluția din 22.07.2005, cauza a fost scoasă de pe rol și dosarul înaintat Tribunalului București.
Cauza a fost reînregistrată la data de 16.08.2005 pe rolul Tribunalului București - Secția IV-a Civilă sub nr. 3955/2005 (număr în format nou_/3/2005).
Prin sentința civilă nr. 1058/29.05.2006, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod justificat a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 165/17.12.2002 la certificatul de moștenitor nr. 162/06.12.2002, eliberat de B.N.P. Secri M. în dosarul nr. 164/2002 rezultând că apelanții-reclamanți sunt moștenitorii legali ai defunctei N. C., decedată la data de 07.07.2002.
În cuprinsul aceluiași certificat de moștenitor, în compunerea masei succesorale, la rubrica bunuri imobile, este menționat un imobil situat în București, ., sectorul 1, compus din teren în suprafață de 300 m.p. și construcție formată din două camere, dobândit de defunctă prin succesiune de la P. M., în baza certificatului de moștenitor nr. 27/29.03.2000, eliberat de B.N.P. Secri M., P. M. dobândind imobilul prin moștenire de la C. E. (cunoscută sub numele de I. E.), în baza certificatului de moștenitor nr. 1874/18.12.1987 emis de fostul notariat de Stat Local Sectorul 1 București.
În contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/26.11.1931 și transcris sub nr._/26.11.1931 la fostul Tribunal I. - Secția Notariat, act cu privire la care apelanții-reclamanți susțin că reprezintă titlul de proprietate al autoarei I. E., este menționat un teren loc de casă, în suprafață de 300 m.p., situat în . București - Triaj, județul I.. Așadar, nu poate fi făcută o legătură certă între imobilele care figurează în cele două acte anterior menționate, neputându-se stabili dacă există identitate între terenul în suprafață de 300 m.p. și imobilul care figurează la adresa ., menționat în certificatul de moștenitor nr. 165/2002.
Din certificatul nr. 3533/904/14.03.2001 rezultă că artera de circulație care în prezent poartă denumirea de ., București, până în anul 1964 a purtat denumirea de .-pârâți locuiesc, astfel cum rezultă din actele lor de identitate, la adresa din București, ., sectorul 1. Ca urmare, prima instanță a apreciat corect să imobilul din care se solicită evacuarea intimaților-pârâți, care poartă adresa ., nu este acela care figurează sub adresa . în certificatele de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii, la data de 18.06.2006 au declarat recurs reclamanții, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă la 19.12.2006.
Prin decizia civilă nr. 2158/28.11.2006 Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a anulat ca netimbrat recursul.
Pe de altă parte, prin cererea înregistrată la data de 17.02.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamanta R. M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului compus din 2 camere, bucătărie, marchiză și magazie, situat în București, .. 20, sector 1, prin efectul uzucapiunii de scurta durata.
La 17.03.2006, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că pârât este Statul Român, prin Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General.
La 26.09.2006, reclamanta și-a precizat din nou cererea, arătând că și-o întemeiază pe dispozițiile art. 1895 și următoarele și 492 cod civil și că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți pe N. I. și N. F..
La data de 08.02.2007, pârâții N. I. și N. F. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat să fie obligați R. M. și R. V. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, .. 20 (fostă Colecției nr. 20), sector 1.
Prin sentința civilă nr. 6312/20.04.2007, Judecătoria sectorului 1 București a respins cererea principală precizată, ca neîntemeiată; a omologat raportul de expertiză efectuat de expert topo F. L.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante pe cererea reconvențională (de revendicare) și a respins cererea reconvențională ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă (pe cererea reconvențională).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile posesiei de 30 de ani, întrucât actul sub semnătură privată intitulat „chitanță" este încheiat în anul 1986 și nu provine de la adevăratul proprietar și că, având în vedere că pe rolul instanței a existat înregistrată acțiune în evacuare a reclamantei pentru lipsa titlului, ce a făcut obiectul dosarului nr. 9667/2004, pe care pârâții au promovat-o împotriva acesteia, nu se poate reține că există o posesie netulburată, utilă, publică și sub nume de proprietar.
Pe cale de consecință, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante pe cererea reconvențională și a admis-o.
Împotriva acestei sentințe, la data de 09.07.2007 pârâții-reclamanții N. I. și N. F. au declarat apel, iar la data de 28.09.2008 a declarat apel reclamanta-pârâtă I. (R.) M., cererile acestora fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția V-a Civilă la data de 28.08.2007 și recalificate în recursuri la termenul din 01.02.2008.
La data de 28.09.2007 a decedat recurentul-pârât N. F., al cărui unic succesor este recurentul-pârât N. F..
Prin decizia civilă nr. 239R/08.02.2008 Tribunalul București - Secția V-a Civilă a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, referitor la recursul declarat de recurenta-reclamantă, că, deși instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată, astfel cum reclamanta a indicat chiar în acțiunea introductivă, textul de lege indicat, art.1895 Cod civil, fiind corespunzător acestei calificări, instanța analizând-o din perspectiva uzucapiunii de lungă durată.
Referitor la recursul declarat de recurenții-pârâți, tribunalul a reținut că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pe cererea reconvențională fără a o pune în prealabil în discuția părților, ceea ce încalcă principiul contradictorialității.
Prin cererea înregistrată la data de 3.12.2008, recurentul-pârât N. F. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 239/R/8.02.2008, în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra recursului declarat în cauză de către acesta.
Prin încheierea din 20.02.2009 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea; a dispus înlăturarea omisiunii din dispozitivul deciziei civile sus-menționate, unde se va trece și mențiunea: „Admite recursul formulat de recurenții-pârâți”.
Cauza a fost reînregistrată la data de 02.05.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5753/02.04.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea; a respins cererea reconvențională; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 20, sector 1, prin uzucapiunea de scurtă durată, compus din terenul de 300 m.p. și construcția situată pe acesta, identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză topografie întocmit de expert topo M. I. M. și a luat act de declarația reclamantei să nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că actul sub semnătură privată din 15.09.1986 atestă că reclamanta a cumpărat de la I. A. și I. V. imobilul situat în București, ., sector 1.
Titularii dreptului de proprietate (adevărații proprietari) ai imobilului sus-menționat au fost D. I. și E. I. - cunoscuți și sub numele de C. -, pe care l-au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1931, transcris la nr._/1931 de Grefa Tribunalului I. 8.
La data decesului lui C. D., zis și I., respectiv la 20.02.1969, cota parte de ½ din același imobil a fost dobândită de soția supraviețuitoare, în calitate de unic moștenitor, C. E., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 169/1969, imobil înscris în evidentele Primăriei Municipiului și fiscale ale Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 1, conform adreselor depuse la dosar.
Ulterior, C. E. a vândut imobilul lui I. A. și I. V., conform actului sub semnătură privată din 15.03.1981, de la care reclamanta l-a cumpărat cu chitanță în anul 1986.
Justa cauză, definită de art. 1897 alin. 1 Cod civil, este orice titlu translativ de proprietate care nu este încheiat cu adevăratul proprietar, iar buna-credință, conform art. 1898 Cod civil, este credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea.
De la data dobândirii (1986), reclamanta a exercitat posesia asupra imobilului ce a format obiectul actului sub semnătură privată, compus din terenul în suprafață de 300 m.p. și construcția situată pe acesta, descris în partea expozitivă a raportului de expertiza tehnică, împrejurare confirmată de însuși martorul pârâtului - C. G..
Imobilul este situat în București, ., fostă (cunoscută și sub denumirea) ., ., ., ., conform adreselor nr. 3533/2001,_/2011 ale Primăriei Municipiului București - Serviciul Nomenclatură Urbană, Primăriei Municipiului București - Direcția Patrimoniu, Evidență Proprietăți – Cadastru, nr._/2009,_/2011 emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, situație relevată și prin raportul de expertiză.
Același imobil este revendicat prin cererea reconvențională de către pârât.
Or, chiar dacă imobilul a fost înstrăinat de către C. E. în anul 1981 și se afla în posesia altei persoane‚ în masa succesorala a defunctei, ce formează obiectul certificatului de moștenitor nr. 1874/1987, a fost cuprins și acesta stabilindu-se că revine moștenitoarei P. M..
Ca urmare, imobilul a fost inclus în mod succesiv în masa succesorala a fiecăruia dintre moștenitori (care au decedat ulterior), respectiv a defuncților P. M. - certificat de moștenitor nr. 27/2000, N. C. - certificat de moștenitor nr. 165/2002 și N. I. - certificat de moștenitor nr. 108/2007, fiind intabulat în cartea funciară pe numele pârâtului.
Însă, în ceea ce privește forța probantă, certificatul de moștenitor constituie numai un mijloc de probă a calității de succesor sau legatar, fără ca el să reprezinte titlu de proprietate.
Prescripția achizitiva operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, în speță a autorilor pârâtului, deși bunul lor s-a aflat timp îndelungat în posesia altei peroane, respectiv a reclamantei.
Împrejurarea că imobilul se afla în posesia reclamantei și la data de 04.06.2004 este confirmată și prin inițierea, la acea dată, a acțiunii civile în evacuare de către pârâtul N. F. și tatăl său, N. I., împotriva reclamantei, ce a constituit obiectul dosarului nr. 9667/2004 al Judecătoriei Sectorului 1, soluționat prin sentința civila nr. 9614/2004, irevocabilă, în sensul respingerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.06.2012 pârâtul-reclamant N. F. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția IV-a Civilă la data de 10.07.2012 și recalificat în recurs la termenul din 06.02.2013.
Prin decizia civilă nr. 345/06.02.2013, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis recursul; a modificat în tot sentința atacată în sensul că a respins cererea principală ca neîntemeiată, a admis cererea reconvențională și a obligat reclamanta-pârâtă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului-reclamant imobilul situat în București, .. 20, sector 1, compus din terenul în suprafață de 300 m.p. și construcția aflată pe acesta, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar M. I. M. și a obligat să intimata să plătească recurentului 1190,3 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat, în ceea ce privește cererea principală, privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, că posesia reclamantei nu întrunește condițiile necesare pentru a opera uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate.
Astfel, chiar prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a posedat începând cu anul 1986, în drept invocând dispozițiile art. 1895 și urm. Cod civil și art.1847 Cod civil.
Din analiza art. 1895 Cod civil s-a reținut că dreptul de proprietate asupra unui imobil poate fi dobândit prin efectul uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, numai dacă cel care ridică această pretenție dovedește că a exercitat posesia în temeiul unui just titlu.
În acest sens, art. 1897 alin. 1 Cod civil prevede că justul titlu este orice titlu translativ de proprietate, precum contractul de vânzare sau contractul de schimb. A.. 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd că justul titlu poate fi reprezentat de un titlu anulabil, dacă acesta emană de la altcineva decât proprietarul imobilului, însă nu de un titlu nul absolut.
În cauză, reclamanta a invocat ca just titlu un înscris intitulat „chitanță” încheiat la 15.09.1986 între reclamantă și I. A. și V. cu privire la terenul situat în București, ., sector 1.
Aplicând legea civilă în timp, la momentul încheierii actului juridic invocat de reclamantă, erau incidente dispozițiile Legii nr. 58/1974, prin care terenurile erau scoase din circuitul civil, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora fiind posibilă numai prin moștenirea legală, nu și prin acte între vii sau prin moștenire testamentară. Prin urmare, orice acte juridice între vii, prin care se intenționa transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren, erau lovite de nulitate absolută, fiind incidente dispozițiile art. 963 Cod civil.
În consecință, titlul produs de reclamantă este un titlu nul, care nu poate constitui un just titlu, ca premisă a invocării uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, nemaipunându-se a fi analizate și celelalte condiții ce trebuie îndeplinite pentru a dobândi astfel dreptul de proprietate asupra imobilului.
Tribunalul a constatat că recurentul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilul ce face obiectul cauzei, acesta dobândindu-l pe calea succesiunii legale de la autoarea sa N. C., în acest sens fiind certificatul de moștenitor nr. 165/17.12.2002. La rândul său, N. C. l-a dobândit, tot prin succesiune legală, de la P. M., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 27/29.03.2000. P. M. a dobândit imobilul prin moștenire legală de la C. (I.) E., în acest sens fiind întocmit certificatul de moștenitor nr. 1874/1987.
C. E. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, în parte în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/26.11.1931, împreună cu C. (I.) D., în parte prin moștenire de la C. (I.) D., în calitate de soție supraviețuitoare, acest fapt fiind atestat de certificatul de moștenitor 169/1969.
Contrar celor reținute de prima instanță, tribunalul a arătat că în mod legal terenul și construcția ce fac obiectul cauzei au fost menționate în certificatele de moștenitor anterior menționate, acestea fiind transmise pe rând, prin moștenire legală, de la primii dobânditori prin acte între vii, D. și E. C. (I.) până la recurentul N. F. și tatăl său, N. I..
Astfel cum s-a arătat mai devreme, terenul și construcția nu au fost înstrăinate prin intermediul unui act juridic valabil încheiat către intimata R. M., înscrisul prezentat de aceasta fiind un act juridic nul absolut.
Cât privește susținerile intimatei în sensul că recurentul nu este titularul dreptului de proprietate, întrucât imobilul format din teren și construcție din .. 20, sector 1, ar fi trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973, tribunalul le-a constatat lipsite de suport probator. În acest sens, instanța a reținut înscrisurile aflate la dosarul primei instanțe, din care rezultă că imobilul nu a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973. În plus, din relațiile solicitate autorităților competente nu a rezultat că acesta ar fi în prezent în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973 sau ca urmare a unui alt mod de preluare în proprietatea statului.
Sub aspectul identității între imobilul ce face obiectul cererii principale și cel al cererii reconvenționale, pe de o parte, iar pe de altă parte, al identității între imobilul ce face obiectul cererii reconvenționale și cel din actele invocate de recurent în susținerea dreptului de proprietate, tribunalul a constatat acest aspect lămurit încă din fața primei instanțe, în rejudecare.
Totodată, a reținut astfel că din expertiza în specialitatea topografie administrată în cauză a rezultat că există identitate între imobilul menționat în unele acte ca fiind situat în .. 20, sector 1 cu cel din ., sector1. Concluziile raportului de expertiză se coroborează și cu alte înscrisuri din dosar, cum este și cel emis de Serviciul Nomenclatură Urbană din cadrul Primăriei Municipiului București, care confirmă că imobilul menționat în certificatele de moștenitor administrate de recurent (.) poartă în prezent nr. 20 pe . 1.
Rezultă, așadar, că recurentul este în prezent proprietarul imobilului din .. 20. Acesta nu are posesia imobilului, care se află la intimata R. M., în lipsa unui titlu.
Împotriva acestei decizii, la data de 27.02.2013 a formulat cerere de revizuire R. M., care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția V-a Civilă sub nr._ .
În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat, în primul rând, că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, admițând o cerere reconvențională inadmisibilă atât din punctul de vedere al unei autorități de lucru judecat (al hotărârii judecătorești prin care s-a respins cererea de evacuare a sa), cât și din faptul că a depășit limitele cererii principale, din perspectiva art. 199 Cod procedură civilă. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, a arătat că există două hotărâri judecătorești potrivnice, făcând referire la sentința civilă prin care a fost respinsă cererea de evacuare a sa din imobilul în litigiu, definitivă și irevocabilă. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1058/08.04.2014, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire întemeiată art. 322 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă; a admis excepția necompetenței materiale a instanței pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 Cod procedură civilă și a declinat cererea anterior menționată în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența dispozițiilor art. 323 alin. 2 prima teză Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată la data de 24.07.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr._ .
Examinând motivele de revizuire, față de decizia atacată și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: - existența unor hotărâri definitive contradictorii; - hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină; ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat; - hotărârile să fie date în dosare diferite; - în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Condiția esențială cerută pentru revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, în reglementarea Codului de procedură în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată pe baza căreia s-a format cel de-al doilea dosar (17.02.2006), aplicabil conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, este aceea ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de părți, obiect, cauză.
Din această perspectivă, Curtea constată că, deși soluțiile instanțelor sunt diferite, în sensul că în prima cauză a fost respinsă cererea de evacuare a revizuentei din imobil, în timp ce prin decizia care formează obiectul prezentei cereri de revizuire a fost admisă acțiunea în revendicare a aceluiași imobil formulată împotriva sa, nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
În acest sens se constată că există, într-adevăr, identitate sub aspectul părților, atât cererea principală din dosarul nr. 9667/2004, cât și cererea de chemare reconvențională din dosarul nr._ fiind formulate de (pârâtul-)reclamant N. F. și de N. I. în contradictoriu cu (reclamanta-)pârâtă R. M.. Nu prezintă importanță faptul că în cursul soluționării ultimului litigiu a decedat N. I., puterea de lucru judecat vizându-i și pe succesorii universali sau cu titlu universal, deoarece, chiar dacă nu ar fi participat personal la judecată, aceștia continuă, reprezintă persoana autorilor lor.
Obiectele celor două dosare au fost însă diferite, prin cererea principală cu care a fost învestită instanța în dosarul nr. 9667/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București solicitându-se evacuarea revizuentei din imobilul situat în București, ., sector 1, pentru lipsă de titlu, iar prin cererea reconvențională din dosarul nr._ lăsarea imobilului imobilul situat în București, .. 20 (fostă Colecției nr. 20), sector 1 în deplină proprietate și liniștită posesie.
Chiar admițând că această condiție a autorității de lucru judecat se referă la obiectul prestației, care în speță este imobilul situat în București, ., sector 1, nu este îndeplinită cea de-a treia cerință.
Astfel, cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic.
În primul dosar, intimatul din prezentul dosar a formulat o acțiune în evacuare. În cadrul unei acțiuni în evacuare, reclamantul invocă faptul că pârâtul, deși nu poate opune un drept stabilit prin titlu, folosește un spațiu, ceea ce constituie o faptă ilicită care aduce atingere caracterului exclusiv al dreptului de proprietate, drept consfințit de art. 44 din Constituție și art. 480 Cod civil, prejudiciul constând în lipsa de folosință a imobilului. Într-o asemenea ipoteză, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, față de principiul reparării în natură a prejudiciului și în vederea înlăturării acestuia pentru viitor, se poate dispune evacuarea pârâtului din imobil.
În cel de-al doilea dosar, intimatul a formulat o acțiune în revendicare. Acțiunea în revendicare este, potrivit definiției consacrate de practica judecătorească și de literatura de specialitate în absența unei definiții legale, acea acțiune reală prin care proprietarul ce a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Prin urmare, fizionomiile celor două tipuri de acțiuni, astfel cum au fost ele concepute de către practica judiciară, nu se confundă.
Distinct de acestea, Curtea mai constată că hotărârile invocate au fost pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat și s-a solicitat anularea celei de-a doua hotărâri.
Față de aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă 1865 pentru formularea unei cereri de revizuire, Curtea urmează să respingă cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire - întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă - formulată de către revizuenta R. M. împotriva deciziei civile nr. 345 R din data de 06.02.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. F..
Ia act că părțile nu au cerut cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N. C. I.
Red. C.G.
Tehnored.C.S./C.G.
Ex. 4/28.11.2014
T.B. Secția a IV-a Civilă - A. P.
- A. G. Țambulea
- E. R.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1526/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1558/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
