Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1526/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1526/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 1526/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1526
Ședința publică de la 20.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-reclamantă B. E., împotriva deciziei civile nr. 976 A din 10.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. D. și P. F..
Cauza are ca obiect – rezoluțiune contract.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.10.2014 și apoi la 20.10.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, reclamanta Bondoca E. i-a chemat în judecata pe P. D. și P. F., solicitând sa se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1553/2010 de BNPA C. & C. pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți și repunerea părților în situația anterioara, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a susținut ca, la 24.06.2010, a încheiat cu soții P. un contract de întreținere cu rezervarea dreptului de uzufruct viager prin care le-a transmis nuda proprietate asupra apartamentului nr.155 din Bucuresti, Șoseaua Giurgiului nr.67-77, ., .. Contraprestația pârâților consta în obligatia de întreținere până la sfârșitul vieții, la adresa de domiciliu, cu asigurarea celor necesare traiului, aprovizionarea cu alimente, prepararea hranei, asigurarea asistentei medicale în caz de nevoie, transport la instituțiile spitalicești, spitalizare și plata medicamentelor și serviciilor medicale, ajutor în gospodarie, plata tuturor cheltuielilor curente, energie electrica, intretinere, etc. La citeva luni dupa incheiere contractului, pârâții au inceput sa se poarte necorespunzator, nu ii mai acordau ajutor în gospodarie, nu o aprovizionau cu alimente, refuzau sa ii gateasca, fiind nevoita sa se intretina singura din pensia proprie, fiind ajutata și de vecini. Nu au platit intretinerea decit în martie 2011 cind i-a amenintat ca ii cheama în judecata.
In drept, a invocat art. 953 și urmat C.civ., art.1020 și 1021 C.civ.
In dovedire, a administrat proba cu înscrisuri depunând copii de pe contractul atacat, interogatoriul pârâților și proba testimoniala, fiind audiati Masala V. și P. A.. A mai depus o adeverință de la Asociația de proprietari în legatura cu plata intretinerii, chitante de plat a intretinerii, impozitului pe cladire și a contravalorii curentului electric.
Prin intimpinare, pârâții au solicitat respingerea cererii principale sustinind ca nu exista o neexecutare a obligatiilor lor. Reclamanta nu le-a mai permis sa isi indeplineasca obligatiile.Au notificat-o cerindu-i sa le permita sa o viziteze și comuncindu-i ca pot fi contactati telefonic. Neexecutarea obligatiilor se datoreaza reclamantei. Nu exista nicio dovada a punerii în intirziere.
In aparare au administrat proba cu inscrisuri depunind copie de chitante de achitare a intretinerii, chitante legate de o operatie la ochi suferita de reclamanta, factura pentru cumpararea unei masini de spalat, mandat postal pentru 300 lei, notificari prin inscris sub semnatura privata facute dupa inregistrarea cererii de chemare în judecata. Au administrat și proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimoniala, fiind audiat martorul B. S..
Prin sentința civilă nr. 6779/18.19.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sector 4 București a respins cererea formulată de reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. F., ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că intre pârti s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.1553/24.06.2010 BNPA C. & C. prin care reclamanta le-a transmis pârâtelor nuda proprietate asupra locuinței menționate, iar aceștia si-au asumat obligatia de a o întreține.
Instanța a reținut ca, din contract (fila 4 dosar), rezulta ca obligatia de întreținere a reclamantei trebuia prestata la domiciliul acesteia, prin asigurarea tuturor celor necesare traiului, aprovizionarea cu alimente, prepararea hranei, asigurarea asistentei medicale, transport, ajutor în gospodărie. pârâții si-au asumat și obligatia de achitare a cheltuielilor de întreținere a locuinței.
Instanța a reținut ca pârâții si-au îndeplinit obligațiile, după care reclamanta i-a împiedicat pe pârâta sa le mai îndeplinească. Acest lucru rezulta din declarația martorului B. S.. Aceasta declarație este veridica în contextul în care, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, pârâții au facut de bunăvoie cheltuieli importante pentru îndeplinirea obligațiilor piritei, adică 2000 lei pentru operația la ochi și 593 lei pentru o mașina de spălat. Instanța mai a reținut ca, așa cum a rezulta din răspunsul la întrebarea 18 din interogatoriul luat reclamantei, în perioada de aproximativ 11 luni de la încheierea contractului și până la înregistrarea cererii de chemare în judecata, pârâții au dus-o în trei excursii în afara orașului, ceea ce indica atitudinea corespunzătoare în ceea ce privește întreținerea pârâtei chiar peste obligațiile asumate prin contractul atacat. Instanța mai a reținut din răspunsul dat la întrebarea 25 din același interogatoriu ca reclamanta ignora uneori în mod evident îndeplinirea anumitor obligații de către pârâta, de exemplu achitarea operației pentru cataracta. în legătura cu achitarea cheltuielilor de întreținere a locuinței, instanța a reținut ca acestea au fost achitate. Împrejurarea ca pe chitanțele de achitare este trecut numele reclamantei se datorează împrejurării ca locuința și contractul de furnizare a energiei electrice sunt înregistrate pe numele reclamantei, astfel ca menționarea numelui reclamantei pe chitanțe nu probează ca au fost achitate de ea însăși, ci ar putea proba acest lucru numai coroborate cu alte probe care nu au fost administrate. Instanța mai a reținut ca obligatia de întreținere se datorează de debitorul ei, în speța de catre pârâți, în raport de nevoile creditorului, în speța de nevoile reclamantei. în cauza, insa, reclamanta nu a dovedit ca, deși avea nevoie de un anumit tip de întreținere, reclamanții nu i-au acordat-o. Dimpotrivă, din declarațiile martorului propus de pârâți, coroborate cu recunoașterile parțiale ale reclamantei (întrebările 10, 13, 17, 18, 20 și 27 din interogatoriu), rezulta ca aceștia si-au îndeplinit obligațiile în raport cu posibilitățile lor și cu nevoile reclamantei. Instanța înlătura declarațiile martorilor propuși de reclamanta întrucât sunt contradictorii, unul dintre ei declarând ca reclamanta si face cumpărăturile zilnice singura, iar celalalt martor declarând ca este ajutata la cumpărături de o terța persoana.
Instanța a reținut în consecința ca pârâții si-au îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale în raport de nevoile reclamantei, până în momentul în care reclamanta i-a împiedicat sa le mai îndeplinească. Instanța a reținut ca neîndeplinirea obligațiilor nefiind imputabila pârâților, ci datorându-se opoziției reclamantei, nu poate constitui un motiv de reziliere a contractului care sa poată fi invocat de reclamanta, aceasta neputând invoca propria culpa. în consecința, instanța a respins cererea reclamantei ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel pârâții P. D. și P. F. în temeiul art. 282-293 Codului de procedura civilă solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării cheltuielilor de judeca ta în cuantum de 6.076 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin concluziile scrise depuse la termenul de judecata din 18.09.2012 am solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata și acordarea cheltuielilor de judecată.
În acest sens au depus la dosarul cauze documente justificative, respectiv: chitanțele nr. 165/23.11.2011 în cuantum de 3.596 lei, nr. 170/19.01.2012 în cuantum de 1240 lei și nr. 174/07.03.2012 în cuantum de 1240 lei.
Cu încălcarea prevederilor art. 274 și urm. Cod procedura civila instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecata.
În drept: art. 282-293, art. 274 Cod procedura civila.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe, a declarat apel și reclamanta B. E. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecința admiterea cererii așa cum a fost formulata, pronunțând rezoluțiunea contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager, autentificat sub nr. 1553/24.06.2010 la BNPA C.&C., pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți și repunerea părților în situația anterioara încheierii contractului de întreținere, în sensul că dreptul de nuda proprietate asupra apartamentului nr. 155 situat în București, Șoseaua Giurgiului nr.67-77, ., ., împreună cu cota indiviză din părțile și dependințele comune și terenul aferent, sa reintre în patrimoniul reclamantei.
A solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata prilejuite de acest proces.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat următoarele:
În fapt, la 24.06.2010, subsemnata am încheiat cu soții P., contractul de întreținere cu rezervarea dreptului de uzufruct viager, prin care am transmis către aceștia nuda proprietate asupra apartamentului nr.155, situat în Șoseaua Giurgiului nr.67-77, ., ., compus din doua camera și dependințe, rezervându-mi dreptul de uzufruct viager. A încheiat acest contract având în vedere vârsta înaintata, având o datorie la familia P. în valoare de 2.000 de lei, bani pe care i-au împrumutat cu ocazia unei operații la ochi. De asemenea a sperat ca își va ușura bătrânețea și ca cineva o va ajuta la procurarea celor necesare traiului zilnic.
Contraprestația din partea pârâților consta în obligația de întreținere până la sfârșitul vieții, la adresa sa de domiciliu, cu asigurarea celor necesare traiului, aprovizionarea cu alimente, prepararea hranei, asigurarea asistentei medicale în caz de nevoie, transport la instituțiile spitalicești, la cererea sau nevoia sa, spitalizarea și plata medicamentelor și serviciilor medicale, ajutor în gospodărie. De asemenea, soții P. D. și P. F. s-au obligat sa suporte toate cheltuielile curente, energie electrica, întreținere etc.
La câteva luni de la încheierea contractului, parații au început sa se poarte necorespunzător, nu-i mai acordau ajutor în gospodărie (care oricum era sporadic), neaprovizionând-o cu alimente și refuzând sa-îi gătească, fiind nevoită sa se întrețină singură din pensia proprie, ajutata fiind și de vecini.
A susținut că este nevoita sa meargă la piața pentru a-și procura hrana, sa facă diverse drumuri pentru a-și plați facturile, sa-și fac menajul singura etc., familia P. neînțelegând sa se achite de obligația de întreținere asumata prin contract. În prezent, arată că ar avea o situate mai grea decât înaintea încheierii contractului, fiind nevoita sa apeleze la ajutorul vecinilor.
Pentru aceste motive ar fi cerut instanței de judecata rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și repunerea pârtilor în situația anterioara.
În urma administrării probatoriului, instanța de fond a respins cererea, considerând ca familia P. si-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Consideră nelegala și netemeinica soluția pronunțata întrucât instanța nu a ținut cont de faptul ca intenția de a trimite sume de bani și de a îndeplini obligațiile nu a apărut la familia P. decât după ce a promovat cererea.
Înainte de a iniția aceasta acțiune, membrii familiei P. nu au înțeles sa-și respecte obligațiile, neaducându-i alimente și asigurându-i cele necesare traiului.
Astfel, susținerile instanței ca pârâții au achitat de bunăvoie suma de 2.000 lei, pentru operația la ochi, sunt nereale. Aceasta suma a fost solicitata de apelanta-reclamantă cu titlu de împrumut de la familia P., în vederea efectuării operației. Întrucât aceștia au promis ca nu vor solicita restituirea banilor daca voi încheia cu ei un contract de întreținere, a încheiat acest contract. În concluzie, nu se poate reține ca acești bani au fost dați de bunăvoie în reprezentarea derulării contractului, ci cu scopul de a o determina sa încheie acest contract.
În ceea ce privește mașina de spălat, aceasta a fost plătită din banii apelantei reclamante, ca și utilitățile și întreținerea au fost plătite din pensia sa. În mod greșit, instanța de fond a reținut ca nu a făcut proba acestor plată. Susținerea faptului ca pe chitanțele de achitare este trecut numele său se datorează împrejurării ca locuința și contractul de furnizare a energiei electrice sunt pe numele său, este total nefondata. Judecătorul fondului nu a ținut cont de faptul ca în adeverința (emisa de Asociația de Proprietari) depusa de subsemnata la dosarul cauzei se menționează faptul ca a plătit personal cotele de întreținere, cu excepția lunii martie 2011, când i-am amenințat ca îi chem în judecata.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
Întrucât contractul de întreținere este un contract nenumit, în caz de neexecutare a obligației de întreținere devin incidente dispozițiile dreptului comun pentru contractele bilaterale, adică art.1020-1021 din Codul civil vechi. Așadar pentru a fi admisibila rezoluțiunea se cer îndeplinite cumulative următoarele condiții:
- una din parți sa nu-si fi executat obligațiile ce ii revin,
- neexecutarea sa fi fost imputabila pârtii care nu si-a îndeplinit obligația,
- debitorul obligației neexecutate sa fi fost pus în întârziere.
Cu privire la condiția punerii în întârziere, consideră că, potrivit art. 1079 pct. 3 din Codul civil vechi, debitorul este de drept în întârziere datorita caracterului alimentar al prestației la care se obliga debitorul și care trebuie sa fie efectuata în mod succesiv, termenele stipulate pentru executare având un caracter esențial.
Consideră ca, sunt îndeplinite și celelalte doua condiții, parații neîndeplinindu-si obligațiile asumate prin contract.
În susținerea celor expuse mai sus, a înțeles să se folosească de proba cu acte, martori, interogatoriu și orice altă proba ar reieși din dezbateri.
În drept, art. 282 și urm. din Codul de procedura civila, 1020-1021 Cod civil.
La data de 07.03.2013, P. D. și P. F. au depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 6779/18.09.2012, arătând că, deși au solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecata, constând în onorariu de avocat, sumele de bani care eventual le puteau obține dacă se admitea apelul, să le folosească în interesul doamnei B. E., pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-293 Cod procedura civila.
La data de 06.02.2013 pârâții P. D. și P. F. au formulat întâmpinare, în temeiul art. 289 alin.(2) Cod procedura civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu mențiunea că nu solicită cheltuieli de judecată.
În ședința din 6 iunie 2013, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, precum și proba cu un martor pentru fiecare parte, martori ce au fost audiați în data de 3.10.2013, declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosar (filele 38-39 dosar).
Prin decizia civilă nr.976/A/10.10.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a Iuat act de renunțarea la apelul formulat de către apelanții-pârâți P. D. și P. F., împotriva sentinței civile nr.6779/18.19.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Sector 4 București; a respins ca nefondat apelul formular de apelanta reclamantă B. E., împotriva aceleiași sentințe; a obligat apelanta-reclamantă B. E. la plata către intimații pârâți P. D. și P. F. a sumei de 900 lei, cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a decide astfel, tribunalul a luat act de renunțarea apelanților pârâți la judecata cererii formulate, având în vedere manifestarea de voință a exprimată prin cererea scrisă depusă la dosar la 7.03.2013, precum și dispozițiile art. 246 din Codul procedură civilă, se va lua act de
În esență, motivul de apel invocat de această parte pentru susținerea căii de atac formulate se referă la faptul că instanța de fond a constatat, în mod eronat, că pârâții și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1553/24.06.2010 de Biroul Notarilor Publici Asociați C. & C..
În legătură cu acest aspect, tribunalul a arătat, cu titlu preliminar, următoarele:
Contractul de întreținere este un contract nenumit, guvernat de dispozițiile de drept comun în materie de convenții, întrucât nu beneficia de o reglementare distinctă în dreptul pozitiv aplicabil la momentul încheierii contractului.
Obligația de întreținere ce revine pârâților a fost determinată în cuprinsul contractului încheiat între părți. Astfel, pârâților le revenea obligația de a asigura reclamantei B. E., până la sfârșitul vieții, la adresa sa de domiciliu, toate cele necesare traiului: aprovizionarea cu alimente, prepararea hranei, asigurarea asistenței medicale în caz de nevoie, transport la instituțiile spitalicești la cererea sau la nevoia sa, spitalizarea și plata medicamentelor și a serviciilor medicale, ajutor în gospodărie, iar după deces înmormântarea conform obiceiurilor în Cimitirul „Cuțitul de A.”.
În conformitate cu dispozițiile art. 1020 din Codul civil de la 1865, pentru ca un contract de întreținere să poată fi desființat ca urmare a rezoluțiunii judecătorești, este necesar ca debitorul întreținerii să nu își fi executat obligațiile ce îi revin și neexecutarea să îi fie imputabilă.
Or, astfel cum în mod judicios a remarcat în sentința atacată, din probele administrate în cauză nu rezultă o neexecutare a obligației de întreținere care să fie imputabilă pârâților.
În ceea ce privește cheltuielile medicale ocazionate de operația de cataractă la care a fost supusă apelanta-reclamantă, susținerile pârâților se coroborează cu răspunsul la interogatoriu administrat reclamantei în fața instanței de fond (fila 99 din dosarul judecătoriei), precum și cu declarația martorului B. S. (fila 103 din același dosar) și a declarației martorului propus de reclamantă, T. I. (fila 39 din dosarul tribunalului), în sensul că acestea au fost suportate de pârâți după încheierea contractului de întreținere, iar nu anterior, după cum susține în mod neîntemeiat apelanta-reclamantă.
În plus, atât din declarația martorului audiat în apel, D. L. (fila 38), cât și în declarația martorului audiat în fața primei instanței, B. S. (fila 103 din dosarul judecătoriei), rezultă că pârâții au intenționat să execute obligația de întreținere prin procurarea de alimente reclamantei, însă aceasta nu a mai dorit să le primească, la o anumită perioadă după încheierea contractului.
Totodată, din chitanța emisă de Metro Cash & Carry, pe numele pârâtului P. D., la 15.02.2011 (fila 78), rezultă că acesta a achiziționat o mașină de spălat. Deși a recunoscut implicit că a fost cumpărată pentru a fi folosită de aceasta, reclamanta a arătat că a fost plătită din banii săi, lucru nedovedit însă în cauză.
Din întreg ansamblul probator, tribunalul a observat că pârâții au fost împiedicați sistematic de apelanta-reclamantă în executarea periodică a obligațiilor contractuale.
În absența probării unei culpe a pârâților, rezoluțiunea contractului de întreținere nu se poate produce, această convenție având putere de lege între părțile contractante.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, a respins apelul, ca nefondat.
Având în vedere principiul disponibilității, dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, precum și faptul că pârâții au revenit asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul a obligat apelanta-reclamantă B. E. la plata către intimații pârâți P. D. și P. F. a sumei de 900 lei, cu titlu de onorariu avocațial, potrivit chitanței nr. 193/01.02.2013, emisă de Cabinet de avocat C. G. (fila 36).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. E..
O primă critică se întemeiază pe dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ., apreciind că decizia a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind totodată rezultatul unei interpretări eronate atât a situației juridice, cât și a materialului probator administrat în cauză, datorită schimbării naturii și înțelesului înscrisurilor administrate în cauză.
Astfel, se susține că au fost interpretate greșit normele de drept, după cum greșit s-a apreciat și situația de fapt.
Se arată că principalul motiv invocat de către instanța de apel în considerentele deciziei îl constituie faptul că recurenta nu a probat și nu a dovedit susținerile sale, în ceea ce privește rezoluțiunea contractului de întreținere, acesta fiind, în opinia instanței, „unul dintre dezideratele judecătorului, ținut să soluționeze o asemenea cauză”.
Apreciază că acesta aspect este practic singurul luat în analiză de către instanța de apel, fără a se găsi și alte argumente principale care ar impune respingerea cererii.
Instanța de apel a reținut o culpă procesuală din partea recurentei, constând în faptul că prin cererea formulată, în sensul susținerilor sale în vederea admiterii cererii, ar fi nedovedite și contrazise de probatoriul administrat în cauză, iar prin coroborarea unor mijloace de probă s-a ajuns la concluzia că intimații și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Astfel, în opinia recurentei, tribunalul a apreciat în mod nejustificat că simpla coroborare a unor mijloace de probă, în speță fiind vorba de interogatoriu și de depozițiile de martori, intimații ar fi făcut pe deplin dovada îndeplinirii obligațiilor convenite, deși nu există nici un înscris depus la dosar privind modul în care a fost asigurată întreținerea, în toată această perioadă până la introducerea acțiunii, nedemonstrând pe bază de înscrisuri, chitanțe și facturi, regularitatea și consecvența cu care aceștia s-au achitat de obligații în ceea ce privește asigurarea alimentelor, medicamentelor și întreținerii imobilului.
Astfel, apreciază că tribunalul s-a limitat la o analiză superficială a motivelor reale, concrete, care au stat la baza formulării cererii, a unor aspecte privind „diligențele efectuate de către instanță cu privire la identificarea exactă a situației de fapt și de drept a recurentei, în realitate fiind vorba și de o lipsă a rolului activ care, în opinia recurentei, nu putea să soluționeze pe fond cauza, fără a administra și a se depune la dosar înscrisurile doveditoare cu privire la prestația lunară a acestor obligații rezultate din contractul de închiriere”.
Aceeași lipsă a rolului activ l-a manifestat și instanța de control judiciar care, nici ea nu a pus în vedere părților să depună respectivele înscrisuri, fiind încălcate dispoz.art.129 alin.5 C.proc.civ.
Astfel, instanța de apel s-a mărginit în a sancționa maniera nediligentă în care apelanta reclamantă a înțeles să-și instrumenteze propria cauză, fără a face o minimă verificare a informațiilor deja existente la dosarul cauzei ori a pune în vedere părților aspectele constatate cu ocazia verificării dosarului în vederea pronunțării și pentru stabilirea situației de fapt.
Analizând acest motiv de recurs, Curtea constată că, pe de o parte, poate fi încadrat în dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ. prin referirea la încălcarea dispoz.art.129 alin.5 C.proc.civ., iar, pe de altă parte, sub aspectul nemotivării hotărârii, întemeiat pe dispoz.art.304 pct.7 C.proc.civ.
Criticile sunt nefondate.
În ceea ce privește nemotivarea hotărârii, Curtea apreciază că au fost respectate dispoz.art.261 pct.5 C.proc.civ., atât sub aspectul analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, cât și prin aplicarea dispozițiilor legale în materia contractului de întreținere.
Din acest punct de vedere, se observă că situația de fapt, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză, a fost corect stabilită atât de către instanța de fond, cât și de tribunal.
Din acest punct de vedere și față de dispozițiile art.295 C.proc.civ., care consacră limitele devoluțiunii apelului, tribunalul a răspuns în limitele criticilor formulate de către recurentă, considerentele hotărârii, răspunzând punctual și concis acestora.
În ceea ce privește încălcarea rolului activ al celor două instanțe, sub aspectul administrării unor probe cu înscrisuri, respectiv chitanțe, facturi de întreținere ori alte asemenea, Curtea arată că, potrivit art.129 pct.5 ind.1 C.proc.civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe, pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Din această perspectivă, Curtea constată că pârâții au depus la dosar în cadrul probatoriului toate înscrisurile, chitanțe, facturi și alte asemenea, prin care au dovedit continuitatea și consecvența lor în îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de întreținere.
Deși recurenta invocă lipsa unor înscrisuri esențiale pentru soluționarea cauzei și culpa instanței că nu le-ar fi administrat, nu le și indică în mod concret, după cum nici în apel nu le-a indicat în cuprinsul motivelor formulate în scris.
În lipsa unor elemente concrete de identificare a înscrisurilor apreciate ca esențiale de către recurentă, instanțele nu pot ordona din oficiu efectuarea acestei probe a căror utilitate și relevanță nu îi este dezvăluită.
În cauză, s-au depus o . facturi și chitanțe, din care rezultă executarea obligației de întreținere prin procurarea unor obiecte în beneficiul reclamantei, iar aceste înscrisuri au fost coroborate în mod corect cu celelalte probe administrate, respectiv martori și interogatorii.
Obligația de întreținere este o obligație care, în principal, se execută în natură, astfel încât dovada îndeplinirii sale se face în mod coroborat cu toate probele administrate, inclusiv interogatoriu și depozițiile martorilor, nefiind admisibil întemeierea soluției numai pe existența ori inexistența unor înscrisuri.
Un alt motiv de recurs se referă la aspecte privind probatoriul administrat în fața instanței de apel.
În dezvoltarea acestei motiv, recurenta critică maniera în care a fost interpretat probatoriul administrat în cauză, apreciind că acesta nu a fost corect interpretat și astfel a făcut o greșită aplicare a legii.
Acest motiv de recurs nu poate fi analizat de instanță, deoarece nu se încadrează în niciunul din motivele expres și limitativ prevăzute de dispoz.art.304 pct.1-9 C.proc.civ., deoarece în recurs sunt admisibile doar motive de nelegalitate și nu de netemeinicie, nefiind posibilă o reapreciere a probelor în această fază procesuală.
Astfel fiind, în temeiul art.312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat și în temeiul art.274 C.proc.civ., va obliga recurenta la 2.650 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B. E., împotriva deciziei civile nr. 976 A din 10.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. D. și P. F..
Obligă recurenta la 2650 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/03.12.2014
---------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.O.
- A.R.B.
Jud.Sector 4 – L.D.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 1538/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
