Anulare act. Decizia nr. 402/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 403/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 402 A
Ședința publică din data de 22.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. E. F.
JUDECĂTOR – I. R. T.
GREFIER – F. J.
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă B. M. și apelantul-pârât S. Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva sentinței civile nr. 345/18.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, cauza având ca obiect expropriere, anulare act și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-pârât S. Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin apărător, avocat J. E., cu împuternicire avocațială nr._ - fila 18 dosar, lipsind apelanta-reclamantă B. M..
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. C..
Procedura de cit are este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică reprezentantului apelantului-pârât și reprezentantului Ministerului Public copii de pe obiecțiunile formulate la raportul de expertiză de către apelanta-reclamantă.
Reprezentantul apelantului-pârât arată că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar în ceea ce privește obiecțiunile formulate de apelanta-reclamantă solicită respingerea acestora, având în vedere că dacă reclamanta ar fi constatat că expertul D. M. nu putea întocmi expertiza la fond putea să solicite înlocuirea acestuia și să propună un alt expert.
Reprezentantul Ministerului Public menționează că este adevărat că expertul D. M. a fost numit de către instanță la fond, apelanta nefiind prezentă, însă apreciază că de fapt critica astfel cum a fost formulată vizează de fapt o recuzare a expertului și la acest moment, în conformitate cu dispozițiile art. 204 Cod procedură civilă, această cerere ar fi tardiv formulată, motiv pentru care solicită respingerea obiecțiunilor.
După deliberare, Curtea urmează să respingă obiecțiunile formulate la raportul de expertiză de către apelanta-reclamantă, întrucât prin invocarea nulității raportului de expertiză motivat de faptul că expertul ar fi fost incompatibil întrucât a făcut parte și din comisia de experți care a efectuat expertiza în fața primei instanțe, apelanta tinde să eludeze dispozițiile art.204 alin.2 Cod procedură civilă, care spune că recuzarea expertului trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea acestuia, dacă motivul exista la respectiva dată, ceea ce înseamnă că apelanta-reclamantă este decăzută din dreptul de a se prevala în acest caz de recuzare.
În ceea ce privește obiecțiunea ce privește fondul raportului de expertiză, referitoare la contestarea valorii unitare stabilite de către expert, aceasta va fi respinsă, întrucât nu se sprijină pe argumente obiective sau tehnice în raport de concluziile puse de comisia de experți prin raportul de expertiză și prin urmare va fi respinsă și solicitarea de refacere a raportului de expertiză.
Reprezentantul apelantului-pârât și reprezentantul Ministerului Public declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelantul-pârât S. Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin apărător solicită respingerea apelului formulat de reclamanta B. M. ca nefondat și admiterea apelului formulat de CNADNR astfel cum a fost motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca neîntemeiată și stabilirea despăgubirilor la cuantumul de 20.539 lei conform concluziilor raportului de expertiză.
Consideră că aplicarea și interpretarea greșită a legii constă în faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 8073 euro, atât instanța de fond, cât și experții nu au avut în vedere toate contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de către CNADNR.
Reprezentantul apelantului-pârât CNADNR apreciază că instanța de fond în mod greșit a dispus exproprierea și a suprafeței de teren de 285 mp, astfel fiind încălcate dispozițiile art. 24(4) din Legea nr. 33/1994, având în vedere că această suprafață de teren are cale de acces la DE 555/1 și poate fi folosită conform destinației sale, respectiv aceea de teren extravilan agricol.
Solicită cheltuieli de judecată, respectiv onorariul de expert achitat la fond și în calea de atac.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București arată că, în raport de probele administrate în această fază procesuală, respectiv proba cu expertiză evaluatorie, solicită omologarea raportului de expertiză întocmit în apel și să se constate că valoarea unitară a terenului expropriat este de 5,80 euro/mp, în consecință se impune admiterea apelului formulat de apelantul-pârât și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii și majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hot. 396/25.09.2009 și obligarea pârâtului la despăgubiri în cuantum de 20.539 lei conform concluziilor raportului de expertiză, apreciind astfel că se impune și înlăturarea dispoziției instanței de fond cu privire la exproprierea suprafeței de 285 mp, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că această suprafață poate rămâne în proprietatea reclamantului și poate fi exploatată conform destinației sale, având în vedere că este vorba de un teren extravilan arabil.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta B. M., având în vedere concluziile raportului de expertiză, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 19.19.2010 sub nr._/3/2010, reclamanta B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 396/25.09.2009, sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite și, în principal, obligarea expropriatorului și la exproprierea suprafeței de 285 mp, intitulată “Rest de proprietate 1” pe schița anexă și stabilirea sumei ce i se va acorda cu titlu de despăgubire, estimată provizoriu la 54.600 euro, sau, în subsidiar, stabilirea cuantumului despăgubirilor, estimate provizoriu la suma de 53.175 euro, în echivalent în lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin HG nr. 1546/2006, astfel cum a fost completată și modificată ulterior, s-a aprobat planul de amplasament al autostrăzii București – B., cu declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor aflate pe respectivul amplasament al lucrării și aprobarea cuantumului despăgubirilor. Întrucât până la începutul lunii august 2010, reclamantei nu i s-a comunicat nici hotărârea comisiei, nici procesul-verbal, a contactat expropriatorul care, la data de 10.08.2010, i-a comunicat mandatarului reclamantei, o copie a procesului-verbal nr. 396/2009 și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 396/25.09.2009. Despăgubirile stabilite prin această hotărâre sunt net inferioare valorii reale a terenului, având în vedere prețurile practicate la data exproprierii – 25-30 euro/mp. În principal, trebuie avut în vedere că partea de teren neexpropriată, în suprafață de 285 mp, identificată pe schița anexă drept “Rest de proprietate 3A”, rămâne fără nici un fel de valoare economică atât datorită suprafeței mici, cât și datorită formei sale, care face ca aceasta să fie inutilizabilă indiferent de destinația ce s-ar dori să i se dea.
În ceea ce privește suprafața de teren de 7311 mp rămasă neexpropriată, denumită pe aceeași schiță anexă “Rest de proprietate 1A”, valoarea de circulație a acesteia a scăzut în mod evident cu un procent de circa 15%, motiv pentru reclamanta a solicitat contravaloarea prejudiciului în cuantum de 27.400 euro.
Reclamanta a refuzat cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator, considerând că o justă despăgubire se situează la echivalentul în lei a sumei de 54.600 euro, compusă din valoarea de piață a imobilului expropriat – 27.700 euro – și din daunele corespunzătoare diminuării valorii restului de teren rămas – 27.700 euro, în echivalent în lei.
În subsidiar, în cazul în care cererea de obligarea a expropriatorului la exproprierea și a suprafeței de 285 mp s-ar respinge, reclamanta a solicitat să se aibă în vedere că la stabilirea despăgubirii nu s-a ținut cont de diminuarea valorii de circulație a restului de teren neexpropriat, în suprafață totală de 7.596 mp, evaluat provizoriu la suma de 33.100 euro, în echivalent în lei.
Prin încheierea de ședință din data de 25.10.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a, a fost admisă excepția necompetenței funcționale și s-a dispus înaintarea acesteia uneia dintre secțiile civile.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată la data de 07.12.2010, pe rolul Secției a V-a Civilă, sub nr._ .
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Astfel, s-a arătat că suma de 17.125 lei, stabilită cu titlu de despăgubire, reprezintă o ofertă justă și acoperitoare. În ceea ce privește restul de teren neexpropriat în suprafață de 285 mp, rămas în proprietatea reclamantei, s-au acordat despăgubiri în valoare de 4.326 lei.
La stabilirea acestor despăgubiri s-a avut în vedere regimul economic al terenului, respectiv cel de teren arabil. Fiind vorba de terenuri agricole încadrate în clase de calitate medii pe județ, pentru stabilirea valorii reale s-au avut în vedere și informațiile furnizate de Ministerul Agriculturii, Culturilor, Apelor și Mediului, prin direcțiile specializate.
Pentru stabilirea prețului s-a avut în vedere și prețul obținut pentru alte terenuri în aceeași unitate administrativ-teritorială, cât și daunele aduse proprietarilor.
Prinsentința civilă nr. 345/18.02.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea, a modificat hotărârea nr. 396/25.09.2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 – județul I. în sensul că a dispus exproprierea și a suprafeței de teren de 285 mp – lotul 2, identificată prin raportul de expertiză întocmit de experții T. L., M. A. S. și D. M. și a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 8.073 euro (în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății).
Totodată, a majorat onorariul stabilit pentru expertiza evaluatoare cu 600 lei (câte 200 lei pentru fiecare expert) și a obligat pârâtul S. Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata acestei sume, precum și la plata către reclamantă a sumei de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din coroborarea titlului de proprietate nr._, eliberat la data de 21.04.1995 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului București și Sectorului Agricol I. cu certificatul de moștenitor nr. 36/28.02.2007, eliberat de BNP C. I., că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 8.400 mp, tarlaua 137, . P., . I., iar imobilul a fost inclus în HG nr. 1546/14.11.2006, cu modificările și completările ulterioare, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică “Construcția autostrăzii București – B., tronsonul București – Ploiești”.
La data de 29.04.2009 a fost întocmit procesul-verbal nr. 396, în cuprinsul căruia s-a consemnat că reclamanta nu s-a prezentat pentru a-și exprima poziția cu privire la cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator. Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 396/25.09.2009, emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 803 mp, situat în . 137, . I., cu nr. cadastral 2956/2, proprietatea reclamantei și acordarea de despăgubiri în cuantum de 17.125 lei, conform raportului de evaluare.
Terenul expropriat a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de experții T. L., M. A. S. și D. M., stabilindu-se că acesta are suprafața de 803 mp și este situat în extravilanul comunei Moara Vlăsiei, având destinația de teren agricol. De asemenea, comisia de experți a precizat că, prin exproprierea celor 803 mp, terenul rămas în proprietatea reclamantei a fost fragmentat în două loturi: lotul I cu suprafața de 7315 mp, amplasat în stânga autostrăzii, între autostradă și Drumul de exploatare nr. DE 490, și lotul II cu suprafața de 285 mp, situat în partea dreaptă a autostrăzii, între autostradă și DE 553/1.
Au fost reținute dispozițiile art.26 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil în temeiul art. 18 din Legea nr. 198/2004), constatându-se că prin răspunsul la obiecțiuni al raportului de expertiză tehnică evaluatoare, valoarea de piață a terenului expropriat la data întocmirii acestuia a fost stabilită la suma de 5958 euro.
În ceea ce privește cererea reclamantei de expropriere a terenului în suprafață de 285 mp, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, teza finală, care prevăd că soluționarea acțiunii formulate de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se va face conform dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr.33/1994. Potrivit art.24 alin.4 din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă.
Ținând cont de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că . 285 mp (lotul 2), rămasă în urma dezmembrării terenului, este situată în zona de protecție a autostrăzii, de suprafața redusă și forma dezavantajoasă (“o fâșie scurtă de teren între Autostradă și drumul de exploatare DE 553/1 de 43 lățime”), care face imposibilă exploatarea sa conform destinației – aceea de teren agricol –, împrejurări care au determinat comisia de experți să propună trecerea acesteia în același regim cu zona expropriată, instanța a dispus exproprierea și a terenului în suprafață de 285 mp, cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei fiind stabile prin raportul de expertiză la suma de 2115 euro.
Referitor la suprafața de teren de 7351 mp (lotul 1), rămasă în proprietatea reclamantei, comisia de experți a stabilit că reclamanta nu a suferit un prejudiciu în urma exproprierii întrucât: 1. nu se poate solicita lipsa accesului având în vedere că drumul de exploatare DE 490 deservește suprafața de teren rămasă; 2. nu se poate solicita prejudiciu în zona de siguranță a autostrăzii, deoarece această zonă se află în lotul expropriat, fiind parte integrantă din autostradă; 3. nu se poate solicita prejudiciu în zona de protecție a autostrăzii, deoarece, conform art. 17 din OG nr. 43/1997, în această zonă sunt interzise plantațiile care să provoace înzăpeziri sau să împiedice vizibilitatea, or, zona fiind cerealieră, nu se poate pune problema existenței acestui prejudiciu.
Ca atare, instanța, în temeiul art. 27 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, a admis în parte contestația și a modificat hotărârea nr. 396/25.09.2009, în sensul că a dispus exproprierea și a suprafeței de teren de 285 mp, iar cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei va fi stabilită la suma totală de 8073 euro.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanta B. M. și pârâtul S. Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Apelanta-reclamantă B. M. a susținut că în mod nelegal instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 8.073 Euro, și nu la valoarea de 13.958 Euro, deoarece exproprierea a avut loc în anul 2009, iar raportul de expertiză a fost întocmit în anul 2012, deci 3 ani mai târziu. Stabilirea sumei reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite pentru trecerea în patrimoniul statului a dreptului de proprietate asupra suprafeței expropriate s-a stabilit, deci, avându-se în vedere prețurile la care se vând în mod obișnuit terenurile în respectiva zonă la un interval de timp de 3 ani după data exproprierii și trecerii terenurilor expropriate în proprietatea statului.
Apreciază că suma corectă pe care instanța de fond trebuia să o stabilească drept cuantum al despăgubirii pentru exproprierea suprafeței de teren este suma de 13.958 Euro, această sumă corespunzând criteriilor indicate expres în art. 44 alin. 3 din Constituție, care prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Or, în condițiile în care cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de apel este stabilit prin raportare la criteriile stabilite de legea specială, însă la un interval de timp de 3 ani de la data exproprierii, este evident că acel caracter prealabil al despăgubirii nu se mai regăsește și, pe cale de consecință, nici acela de dreaptă despăgubire.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în condițiile economice actuale, în care piața imobiliară cunoscut un declin permanent și continuu începând de la sfârșitul anului 2008 și în continuare, stabilirea despăgubirii prin raportare la prețurile reale de tranzacționare la 3 ani de la data exproprierii înseamnă, în mod cert, stabilirea unei despăgubiri în cuantum inferior celei stabilite raport de același criteriu al prețurilor reale de tranzacționare, însă la momentul exproprierii, situație în care despăgubirea nu mai este nici dreaptă, și nici prealabilă și, deci, nu mai corespunde cerințelor art. 44 alin. 3 din Constituție.
În plus, învederează apelanta-reclamantă, este evident că înlocuirea valorică în patrimoniul său a bunului mobiliar expropriat cu suma de bani indicată în dispozitivul sentinței civile apelate atrage o diminuare nejustificată a patrimoniului său, patrimoniu din care a ieșit un bun având o valoare de 13.958 Euro la data ieșirii, iar în locul acestuia intră o sumă de bani inferioară, respectiv suma de 8.073 Euro.
Deci, și din această perspectivă, despăgubirea stabilită de instanța de fond nu este o despăgubire dreaptă, întrucât atrage o diminuare nejustificată și nelegală a patrimoniului său ca urmare a unei acțiuni de expropriere totalmente străină de voința sa.
Caracterul prealabil al despăgubirii este dat de acea despăgubire care este calculată la momentul exproprierii, și nu la un interval de 3 ani de la acesta într-o conjunctură economică de scădere permanentă a prețurilor reale de tranzacționare.
Apelantul-pârât S. Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România(a cărui cale de atac, intitulată recurs, a fost calificată de instanță ca fiind apel) a solicitat modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către intimata-reclamantă ca neîntemeiată sau casarea aceleiași sentințe civile și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Apelantul-pârât a criticat soluția tribunalului deoarece instanța de fond, la pronunțarea sentinței recurate, a încălcat dispozițiile art.26(2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, aplicarea și interpretarea greșită a legii constând în faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 8073 euro, atât instanța de fond, cât și experții nu au avut în vedere toate contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de el.
Astfel, comisia de experți, la întocmirea raportului de expertiză, a luat în considerare doar două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv nr. 553/09.02.2011 și nr.1690/13.04.2011, la care se referă Adresa nr. 1727/29.03.2012 emisă de Primăria Comunei Moara Vlăsiei, fără a explica modul de selectare a acestor tranzacții.
Totodată, comisia a aplicat o corecție de -20% fără să explice modalitatea prin care a ajuns la un astfel de procent.
În al doilea rând, apreciază că instanța de fond în mod greșit a dispus exproprierea și a suprafeței de teren de 285 mp, fiind încălcate dispozițiile art. 24 (4) din Legea nr. 33/1994.
Astfel, instanța de fond a omologat concluziile raportului de expertiză, în sensul că această suprafață de teren s-ar situa în zona de protecție a autostrăzii și că ar avea o formă dezavantajoasă, fiind imposibilă exploatarea sa potrivit destinației sale.
Consideră că aplicarea și interpretarea greșită a legii constă în aceea că expropriere a suprafeței de 285 mp nu se impune, întrucât această suprafață de teren are cale de acces la De 555/1 și poate fi folosită potrivit destinației sale, aceea de teren extravilan agricol.
Mai mult decât atât, nu există dovezi potrivit cărora acest rest de teren s-ar afla în zona de protecție a autostrăzii.
Astfel, apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a acordat suma de 2115 euro cu titlu de prejudiciu, dispunând și expropriere a acestei suprafețe.
În cazul în care pe fond, cererea intimatei-reclamante nu va fi respinsă și se va constata că la efectuarea expertizei nu au fost respectate prevederile art. 24 și 26 (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experții nu au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel la data întocmirii raportului de expertiză, apreciază că se impune refacerea expertizei, iar soluția ar fi în sensul admiterii recursului, de casare a deciziei mai sus menționate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, fiind aplicabile dispozițiile art.312 și art.314 Cod procedură civilă.
În apel au fost încuviințate și administrate pentru ambele apelante probele cu înscrisuri și cu expertiză tehnică judiciară de evaluare imobiliară, lucrarea fiind efectuată de experții F. F., Papasteri M. și D. M..
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică formulate, curtea constată că apelul declarat de apelanta-reclamantă este nefondat, în timp ce apelul declarat de apelantul-pârât este fondat, în limitele și pentru motivele ce urmează a fi arătate:
Astfel, critica dezvoltată de apelanta-reclamantă a privit valoarea reținută de prima instanță pentru imobilul expropriat, ca fiind mult mai mică decât valoarea pe care imobilul ar fi avut-o la data exproprierii.
Curtea reține că în cauză sunt aplicabile prevederile art.26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, la care dispozițiile Legii nr.198/2004 fac trimitere, potrivit cu care „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Prin urmare, legea a fixat momentul evaluării imobilului în procedura contestării hotărârii de acordare a despăgubirilor la data realizării expertizei, iar această cerință a fost respectată de prima instanță.
De aceea, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-pârâtă, s-a invocat greșita expropriere a suprafeței de teren de 285 mp, cu încălcarea art.24 alin.4 din Legea nr. 33/1994.
Argumentele pârâtei în sensul că reclamanta are acces la suprafața de 285 mp prin De 553/1 și că terenul poate fi folosit cu destinație agricolă nu pot fi primite, în condițiile în care expertiza administrată în fața primei instanțe a reținut că zona de protecție a autostrăzii (nu zona de siguranță, inclusă în terenul deja expropriat) este de 50 m, conform OG nr.43/1997 și acoperă suprafața de teren rămasă, considerată astfel de experți ca fiind inutilizabilă.
Este adevărat că din interpretarea prevederilor art.16 și art.17 din OG nr.43/1997 privind regimul drumurilor nu rezultă o interdicție de a realiza lucrări agricole pe terenurile aflate în zona de protecție, însă curtea observă că porțiunea de teren de 285 mp are o lățime de 4 m, ce o face nepotrivită unor lucrări agricole, fiind situată între viitoarea autostradă și drumul de exploatare De 553/1.
Prin urmare, curtea consideră că exproprierea și a suprafeței de 285 mp este justă și în conformitate cu prevederile art.24 alin.4 din Legea nr. 33/1994, această critică fiind nefondată.
Cealaltă critică formulată a privit valoarea terenului expropriat în suprafață de 1088 mp, curtea observând, în raport cu concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, că valoarea acestui imobil la data efectuării expertizei, prin comparația cu tranzacții privitoare la terenuri similare, este de 5,80 euro/mp, rezultând o valoare corectă a despăgubirilor de 6310,0 euro.
Urmează deci, ca în aplicarea prevederilor art.26 din Legea nr. 33/1994 și în temeiul art.296 Cod proc.civ., să admită apelul, să schimbe în parte sentința, cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru suprafața expropriată de 1088 mp, ce va fi stabilit la suma de 6310,4 euro.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la exproprierea și a suprafeței de 285 mp și despăgubirea cuvenită pentru aceasta.
În temeiul art.274 Cod proc.civ., va obliga apelanta reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă B. M., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat A.-I. D., în București, ., ., ., sectorul 3, împotriva sentinței civile nr.345/18.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu apelantul-pârât S. ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul ales la Societatea Civilă de avocați „D. T. și Asociații” în București, ..31, ., sectorul 5.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât S. ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 6310,4 euro (în echivalent lei la data plății) pentru suprafața expropriată de 1088 mp.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanta-reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. E. F. I. R. T.
GREFIER,
F. J.
Red. IRT
Tehnored. IRT/PS
5 ex./25.01.2016
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă – judecător S. V.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1547/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
