Acţiune în constatare. Decizia nr. 1273/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1273/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 724/224/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1273/R/2014
Ședința publică din 23 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR:A. I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul M. I.
împotriva deciziei civile nr. 174 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe intimații P. C. ROZAVLEA, P. C. ȘIEU, C. L. DE PENSII SIGHETU MARMAȚIEI, C. JUDEȚEANĂ DE PENSII MARAMUREȘ, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28 iulie 2014 de către intimata C. Județeană de Pensii Maramureș, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Totodată, prin întâmpinarea depusă, se invocă excepția inadmisibilității recursului.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1035 din 7 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de Pensii Sighetu Marmației și, în consecință,a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. I. împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și fără capacitate de folosință.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii Maramureș și Primăria comunei Șieu, prin primar, Primăria comunei Rozavlea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii Maramureș a fost respinsă, prima instanță apreciind că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că această pârâta o va pune în executare.
Potrivit art. 160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010 „vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).
Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare”.
Apoi, conform art. 14 din Decretul 92/1976 în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de prevederile evocate, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 și de situația de fapt dedusă judecății, prima instanță a apreciat că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Șieu nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ, Consiliul de conducere al C.A.P. repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință, anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori.
Coroborând dispozițile art. 159 din Legea 236/2010, art. 6 din Legea 27/1976 cu ceea ce se reține în raportul de expertiză, prima instanță a observat că acesta nu se coroborează cu toate probele din dosar.
Prin adeverința de la registrul agricol se consemnează că reclamantul a fost membru cooperator, însă din copia registrului agricol, la ocupația principală se reține că a avut gospodărie individuală.
Martorii au arătat că acesta a fost angajat la *Maramureșeana* în localitatea Sighetu Marmației, situată la 50 Km de localitatea Șieu, de aceea este greu de crezut că a avut timp să îndeplinească și norme la CAP. Dacă ar fi făcut acest lucru ar fi fost evidențiat în R.A. de la primărie, unde se trecea la fiecare gospodărie dacă membrii ei erau și membri CAP sau era o gospodărie de tip individual.
Chiar dacă martorii au arătat că a lucrat uneori la CAP, aceștia nu au avut cunoștință dacă acesta a fost sau nu remunerat de către CAP, ci au considerat în mod subiectiv că munca a putut fi luată în considerare la îndeplinirea normelor.
În ce privește perioada în care reclamantul ar fi prestat activitate ce este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, prima instanță a reținut că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu. Pe tabel nu figurează și reclamantul. Reiese că acesta având o altă ocupație nu a prestat activitate la CAP și nu și-a îndeplinit normele stabilite de Adunarea Generală.
Din înscrisurile cauzei rezultă că reclamantul nu are depus dosar de pensie la C. L. de Pensii și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostei CAP Șieu.
Prima instanță a apreciat că declarațiile martorilor sunt destul de generale, de subiective și nu se coroborează nici cu actele de la dosarul cauzei, motiv pentru care le-a înlăturat.
Prin decizia civilă nr. 174/24.04.2014 a Tribunalului Maramureș a fost respins apelul declarat de reclamantul M. I., împotriva sentinței civile nr.1035 din 07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, ca nefondat.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P. Șieu în perioada 1974-1989 cu excepția perioadei octombrie 1976 - ianuarie 1978 când a fost încorporat, învederând că arhiva CAP –ului a ars în totalitate.
În cadrul unităților agricole desfășurau activitate, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori și persoanele încadrate cu contract de muncă, reclamantul susținând că a prestat activitate în calitate de membru cooperator, fiind încadrat în muncă la unitatea „Maramureșana” Sighet.
În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plății pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se, până la . Legii nr. 80/1992, din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generală. După data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util. Așa cum corect a reținut prima instanță, timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală in perioada respectivă.
Ca atare, calculul timpului util se efectua doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă anual exprimat în norme (diferențiate pentru fiecare sector-vegetal, zootehnic, horticol, etc.) Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit prevederilor Decretului nr. 535/1966, ale Legii nr.4/1977 și ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă și, respectiv, timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate, nu și pentru cele atribuite.
Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverința eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente:
-anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator;
-normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi;
-normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverința.
În lipsa unei asemenea adeverințe, reclamantului îi revine sarcina de a dovedi aceste elemente.
Prin adeverința nr. 1432/22.05.2013 Primăria comunei Șieu a precizat că arhivele C.A.P. Șieu au fost distruse în totalitate prin ardere la evenimentele din decembrie 1989, însă intimata C. Județeană de Pensii Maramureș a infirmat această susținere atât prin întâmpinare, cât și prin adresa nr._/10.10.2013(f.68) învederând în schimb că reclamantul M. I. nu figurează în situația timpului util la pensie a membrilor fostei Cooperative Agricole de Producție Șieu.
Potrivit art. 17 al. 3 din Legea 263/2010 constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, pentru stabilirea timpului util la pensie realizat de agricultori, adică vechimea în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P., trebuie avută în vedere legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 32 al. 2 și 3 din Legea 80/1992 republicată privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, timpul util stabilit în condițiile alin. (2) neputând depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Aceleași dispoziții legale au fost preluate și după abrogarea Legii 80/1992 prin Legea 19/2000, care conferea, prin art. 160 al. 4, posibilitatea persoanelor cărora până la data intrării în vigoare a legii nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să solicite caselor teritoriale de pensii, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, stabilirea timpului util.
Ordinul 340/2001 emis în scopul aplicării prevederilor Legii 19/2000, stabilea în art. 39 al. 2 că timpul util la pensie realizat de către agricultori se exprimă în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.
În speță, apelantul nu a dovedit nici că arhivele fostului CAP au ars, împrejurarea care justifica prezentul demers judiciar pentru reconstituirea timpului util la pensie, dar nu a putut proba nici perioada în care a lucrat la CAP Șieu, numărul de norme pe care l-a realizat și nici măcar cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
În mod corect a înlăturat prima instanță depozițiile martorilor audiați care au afirmat că apelantul a muncit la CAP Șieu și și-a îndeplinit normele stabilite de adunarea generală, căci acestea nu conțin date concrete despre activitatea prestată de apelant, ci, mai degrabă, supoziții ale acestora bazate pe premise generale de genul „și-a îndeplinit normele… în fiecare an, pentru că în fiecare an a deținut lor ajutător în locul denumit Liști și… dacă nu le-ar fi îndeplinit, acest loc i s–ar fi luat”.
În registrul agricol din 1986 s-a menționat că apelantul are 12 clase și, la acel moment avea ocupația de frezor la UPSA Sighet, or, așa cum a reținut și prima instanță, este greu de crezut că apelantul era elev și totuși muncea la CAP Șieu și îndeplinea și toate normele CAP, respectiv era salariat al unei unități socialiste și, după programul de lucru, își realiza normele CAP.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză este neconcludent, căci nu s-a fundamentat pe documente contabile pentru interpretarea cărora erau necesare cunoștințele de strictă specialitate ale expertului contabil, ci pe înscrisurile doveditoare atașate de reclamantul apelant cererii de chemare în judecată a căror forță probantă a fost apreciată de instanța de judecată.
Față de aceste considerente, constatând că apelantul nu a dovedit care a fost volumul de muncă pe care l-a realizat în anii în care a pretins că a fost membru cooperator și nici normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi, fiind imposibilă stabilirea timpului util la pensie, Tribunalul a păstrat hotărârea atacată și, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, a respins apelul reclamantului M. I. ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, decizia tribunalului a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că prin actele depuse la dosar, a făcut dovada volumului de muncă pe care l-a realizat în anii în care a pretins că a fost membru cooperator, realizarea normelor planificate de adunarea generală pentru anii respectivi, astfel că este îndreptățit la reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P. Șieu în perioada 1974-1989.
Prin întâmpinarea depusă, intimata C. Județeană de pensii Maramureș a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, apoi excepția nulității recursului, iar în cazul în care instanța va trece peste aceste excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ce privește excepția inadmisibilității, intimata a arătat că decizia atacată nu se încadrează în dispozițiile art. 483 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă pentru ca recursul să fie admisibil.
În ce privește nulitatea recursului, intimata a invocat faptul că motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 raportat la art. 489 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă.
În ce privește fondul cauzei, intimata a susținut aceleași motive invocate în întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
În baza dispozițiilor art. 248 Noul Cod de Procedură Civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedă, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe or, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În baza acestor dispoziții, examinând excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat să se constate că prestat activitate în cadrul C.A.P. Șieu în perioada 1974-1989, perioadă ce constituie timp util la pensie.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, „hotărârile date în apel, cele date potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar potrivit alin. 2 din același text, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflicte de muncă și asigurări sociale, etc.
Față de cele reținute curtea apreciază că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 174 din 24.04.2014 a Tribunalului Maramureș este inadmisibil, hotărârea atacată cu apel neîncadrându-se în dispozițiile art. 483 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva deciziei civile nr. 174, pronunțată la data de 24.04.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. C. A. A. C. A. I. C. B.
Red. A.I. dact. GC
2 ex/10.11.2014
Jud. recurs: A.S. T., B. G.
| ← Strămutare. Sentința nr. 106/2014. Curtea de Apel CLUJ | Evacuare. Decizia nr. 1342/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
