Partaj judiciar. Decizia nr. 1344/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1344/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 1302/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1344/R/2014
Ședința publică din 21 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. C.
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii M. O. R. și Ș. N., împotriva deciziei civile nr. 1151/R/25.09.2014, privind și pe intimații L. M. F., G. M., D. V., S. A. L. și B. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta intimatelor G. M. și D. V., d-na avocat B. E., cu împuternicire avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 41 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
Prezenta contestație în anulare a fost formulată în termen legal, a fost motivată și a fost comunicată părților adverse.
La data de 10.11.2014 contestatorii M. O. R. și Ș. N. au depus la dosar, prin registratura instanței, scriptul întitulat „Note de ședință”, prin care se invocă un nou motiv, respectiv se arată că prezenta contestație în anulare este admisibilă și raportat la faptul că pârâtul C. I. F. a decedat în luna aprilie 2014, iar succesorii acestuia nu au fost introduși în cauză, prin urmare judecata s-a făcut în contradictoriu cu un decedat și, de asemenea, se arată că succesoarele defunctului C. I. F. sunt F. C. L. și L. M. F.. Prin aceleași script întitulat „Note de ședință”, se arată că se depun la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar și, de asemenea, se solicită judecarea cauzei în lipsă, anexându-se la acesta dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
La data de 14.11.2014 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare formulată de intimatele G. M. și D. V., prin intermediul d-nei avocat B. E., prin care se solicită respingerea contestației în anulare ca nefon-dată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorar de avocat. Această întâmpinare a fost expediată atât prin fax, cât și prin scrisoare recomandată, la data de 13.11.2014, anexându-se la aceasta următoarele înscrisuri: o copie certificată de pe încheierea ședinței publice din 29.01.2014 din dosarul nr._/182/2010 al Tribunalului Maramureș, o copie de pe certificatul de moștenitor nr. 169/21.11.2013 întocmit de N.P. M. G. M., chitanța prin care se atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1500 lei și împuternicirea avocațială pentru d-na avocat B. E., care a fost împuternicită pentru redactarea și susținerea întâmpinării în prezentul dosar, precum și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei intimatelor G. M. și D. V., referitoare la împrejurarea dacă are cunoștință când a decedat pârâtul C. I. F., aceasta arată că la termenul din 29.01.2014 a depus, în dosarul nr._/182/2010 al Tribunalului Maramureș, o copie de pe certificatul de moștenitor nr. 169/21.11.2013, conform căruia data decesului pârâtului C. I. F. este 02.11.2013.
Reprezentanta intimatelor G. M. și D. V. arată că în considerentele deciziei civile nr. 155/A/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._/182/2010, instanța de apel a reținut faptul că pârâtul C. I. F. a decedat pe parcursul procesului, prin urmare, nici acest motiv al contestației în anulare nu este admisibil.
Curtea, pune în vedere reprezentantei G. M. și D. V., ca în condițiile în care cauza se poate judeca la prezentul termen de judecată, să-și spună poziția față de cererea de suspendare a executării deciziei atacate.
Reprezentanta intimatelor G. M. și D. V. arată că, în prealabil se stabilește o cauțiune și se plătește, prin urmare, nici nu se poate pune în discuție cererea de suspendare a executării deciziei atacate. De asemenea, arată că singurul aspect ce poate fi pus în discuție ar fi cel referitor la cheltuielile de judecată.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei intimatelor G. M. și D. V., referitoare la împrejurarea dacă are de formulat alte chestiuni prealabile și dacă prezenta cauză poate fi judecată azi, aceasta arată că nu are de formulat cereri prealabile și prezenta cauză poate fi judecată azi și, de asemenea, arată că cererea de suspendare a executării deciziei atacate a rămas fără obiect.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei intimatelor G. M. și D. V., referitoare la împrejurarea dacă decizia atacată s-a pus în executare, aceasta arată că decizia atacată nu s-a pus în executare.
Nemaifiind de formulat alte chestiuni prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și cererea de suspendare a executării deciziei atacate a rămas fără obiect. Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei intimatelor G. M. și D. V. pentru a pune concluzii asupra contestației în anulare.
Reprezentanta intimatelor G. M. și D. V. solicită res-pingerea contestației în anulare și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care a anexat-o la întâmpinare. Totodată, arată următoarele:
În temeiul art. 133 alin. 1 C.pr.civ., apreciază că în lipsa obiectului deter-minat și determinabil, sancțiunea este nulitatea cererii.
În temeiul art. 318 alin. 1 C.pr.civ., consideră că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale.
De asemenea, consideră că ceea ce invocă contestatorii este o judecată greșită, ceea ce este inadmisibil prin procedura contestației în anulare.
Din decizia civilă nr. 1151/R/2014 rezultă, în mod clar, că au fost avute în vedere fiecare dintre motivele invocate de către recurenții M. O. R. și Ș. N..
În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, în primul rând a invocat excepția inadmisibilității, pentru că raportat la data decesului pârâtului C. I. F., acesta ar fi fost motiv de recurs.
Solicită a se avea în vedere că, contestatorii au invocat nelegala citare a intimatei L. M. F., în calitate de moștenitoare după pârâtul C. I. F., însă acest aspect nu este real, pentru că la dosar a fost depus certificatul de moștenitor, iar procedura s-a desfășurat în continuare și această intimată a fost legal citată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 15.10.2014 pe rolul Curții de Apel, sub nr._, contestatorii M. O. R. și Ș. N.au solicitat anularea deciziei civile nr. 1151/R/25.09.2014 a Curții de Apel Cluj și, reluând judecata de la cel mai vechi act de procedură efectuat, pronunțarea unei noi hotărâri neviciate, în contradictoriu cu G. M., D. V., S. A. L. și B. R.. În temeiul art. 319 C.pr.civ., contestatorii au solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea prezentei contestații, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că decizia contestată a fost data ca urmare a unei greșeli materiale, sens în care în cauza sunt incidente dispozițiile 318 alin.1 C.pr.civ. respectiv "dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale".
Contestatorii consideră ca decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale prin prisma faptului ca în mod greșit instanța de recurs a reținut faptul ca intimații nu suni renunțători, întrucât s-a dovedit atât în fond cât si în recurs ca autorii intimaților precum si aceștia sunt străini de succesiune prin neacceptare în termenul legal, cu privire la casa de locuit si anexe, situata în Tauții Măgheraus nr. 893.
În opinia contestatorilor, susținerile instanței de fond, apel si recurs că prin înscrisul numit Proces verbal se face dovada acceptării succesiunii nu pot fi primite întrucât acest înscris nu a fost semnat de către toții moștenitorii. Totodată, instanța de recurs retine si faptul ca intimatele au acceptat succesiunea, prin faptul ca în perioada copilăriei acestora ar fi locuit sporadic în acest imobil, ori așa cum s-a arătat, acestea veneau doar în vizita la mătușa lor aceasta nefiind o dovada care să ducă la concluzia că au acceptat succesiunea, motiv pentru care recursul este admisibil.
Totodată, instanța de apel în loc să purceadă la împărțirea terenului în natura, pentru a nu îi împovăra în sensul majorării sultei, atribuie terenul doar contestatorilor, cu obligarea la o sulta pe care sunt în imposibilitate de a o achita, deși domnul expert propune o varianta de partajare agreata de toate părțile, aspect reținut si de instanța de recurs. Consideram aceasta o greșeală materiala, contestatorii obligându-se să acopere fântâna care oricum nu este folosita, acest aspect fiind reiterat în toate fazele procesuale
Contestatorii consideră ca se impunea partajarea terenului în natură, cu atât mai mult cu cât în PUG al orașului Tauti Magherăus este prevăzut un drum chiar prin spatele terenului supus prezentului partaj si astfel intimatele ar avea posibilitatea să construiască pe terenurile ce urmează a fi atribuite. Aceasta ar duce si la micșorarea sultei care ar fi astfel mai suportabilă si accesibilă cu privire la plată.
In mod corect, instanța de fond a reținut ca intimatele si pârâții S. A. L., B. R. si C. I. F. sunt străini de succesiune cu privire la casa de locuit si anexe situate în Tăutii Măgheraus, nr. 893 prin neacceptarea în termenul legal, atribuindu-se acest imobil contestatorilor, iar în apel, cu excepția celor doua interogatorii care erau subiective nu s-au produs alte probe,
Se consideră soluția instanței de fond temeinică si legală întrucât s-a dovedit ca în ceea ce privește imobilul situat în Tăutii Măgherăus, nr. 893, singura care a acceptat succesiunea a fost S. V., antecesoarea contestatorilor. Acest aspect rezulta si din depozițiile martorilor, inclusiv ale martorilor intimatelor, ca acestea nu au locuit, niciodată după decesul părinților, respectiv C. F. si C. F. în acest imobil, nu s-au interesat de bunurile ramase si nu au acceptat în nici un fel moștenirea. Nu poale fi reținut ca acceptare a succesiune vizitele ocazionale ale copiilor intimatelor la acest imobil, cu atât mai mult cu cât acestea s-au produs la o perioada cu mult peste 6 luni după decesul soților C., iar vizitele erau la intervale foarte rare. Vizitele se datorau faptului ca părinții lor, respectiv mama lor i-a alungat de acasă, aceasta neconstituind o modalitate de acceptare a succesiunii, în acest sens este si practica unitara a instanțelor de judecata. Mai mult decât atât, inclusiv prin raportul de expertiza întocmit de către doamna expert B. L., care concluzionează ca în acest imobil este locuința permanenta si singura a contestatorilor .
De asemenea, la momentul la care imobilul sus menționat a fost distrus în urma unui incendiu, intimatele nu s-au interesat de imobil, nu au încercat sa-i repare, cei care au refăcut din temelii imobilul fiind contestatorii.
Întrucât prin punerea în executare a deciziei atacate ar fi grav prejudiciați, în sensul că ar achita sulte foarte mari pe care de altfel sunt în imposibilitate de a le achita, contestatorii solicită suspendarea executării Deciziei Civile nr. II51/2014 a Curții de Apel Cluj.
De asemenea, se solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ.
Ulterior, la data 10.11.2014, contestatorii M. O. R. și Ș. N. au depus un înscris intitulat „note de ședință” prin care au învederat că este admisibilă contestația pe care au formulat-o și raportat la faptul că numitul C. I. F. a decedat în aprilie 2014, iar succesorii acestuia nu au fost introduși în cauză, astfel că judecata s-a făcut practic cu un decedat (f.14).
Au mai învederat că succesorii defunctului C. I. F. sunt F. C. L. și L. M. F..
Intimatele G. MAMA și D. V., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare formulată de contestatorii Ș. N. și M. O. R. ca nefondată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei (f.17-23).
Pe cale de excepție, intimatele au invocat excepția nulității contestației în anulare deoarece în speță, contestatorii nu au indicat ce anume greșeală materială ar fi fost săvârșită de instanța de recurs și nu a arătat care anume motiv de recurs de casare ori de modificare a omis a fi analizat de către instanța de recurs, toate așa-zisele motive expuse în motivarea contestație în anulare reprezentând practic motive de recurs ce se circumscriu fondului cauzei și care se subsumează unui „recurs la recurs".
Întrucât dispozițiile legale care reglementează procedura contestației în anulare nu cuprind norme derogatorii de la cele de drept comun, urmează ca, în ceea ce privește cuprinsul cererii de contestație în anulare, să fie pe deplin aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 82 și art. 112 C.pr.civ., arătându-se însă, numele și domiciliul contestatorului, precum și numele și domiciliul intimatului, hotărârea care se ataca și totodată, temeiurile contestației, motivele acesteia în fapt și în drept. Prevederile art. 112 C.pr.civ. referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, se aplică, prin analogie și contestației în anulare - partea va trebui să își motiveze contestația în termenul legal de exercitare a acesteia, arătând toate împrejurările de fapt și dispozițiile legale pe care se sprijină în cererea sa și care justifică cercetarea și admiterea căii extraordinare de atac.
În ceea ce privește motivul invocat de contestatori prin notele de ședință înregistrate la data de 10 noiembrie 2014 se poate deduce faptul că, aceștia invocă dispozițiile art. 317 alin. l pct. 1 C.pr.civ. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Se invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare pe motivul neregularității citării părții la termenul la care s-a judecat recursul deoarece pentru promovarea contestației în anulare este necesar ca motivele să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, fie să fi fost invocate pe calea recursului, însă instanța le-a respins pentru că erau necesare verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Din motivele arătate de către contestatori se poate observa că numitul C. I. F. a decedat la data de 02.11.2013, pe parcursul judecării apelului, dar acest motiv nu a fost invocat în motivele de recurs, fiind prima dată invocat pe calea contestației în anulare, ceea ce este inadmisibil, deși trebuia si putea fi invocat în calea recursului.
Pe de altă parte se invocă excepția lipsei de interes a contestatorilor întrucât contestația în anulare poate fi exercitată doar de partea față de care s-a produs o atare neregularitate procedurală, iar nu și de partea adversă. Ori contestatorii invocă neregularitatea citării părții adverse - L. M. F. - având calitatea de intimată, respectiv de parte adversă.
Intimatele L. M. F., S. A. L. și B. R., deși legal citate, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin sentința civilă nr. 9.969 din 15 noiembrie 2011 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._/182/2010, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantele G. M. și D. V. în contradictoriu cu pârâții C. I. F., M. O. R., S. N., SZAMOȘI A. L. ȘI B. R..
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții M. O. R. și Ș. N. și, în consecință, s-a constatat calitatea de moștenitori ai defunctului C. F., a reclamantelor în calitate de fiice, a pârâtului C. I. F. în calitate de fiu a defuncților Ș. V. și C. A. în calitate de fii, precum și calitatea de moștenitorii ai defuncților Ș. V. a pârâtei M. O. R. în calitate de fiică și a numitului, Ș. N. în calitate de soț supraviețuitor.
S-a constatat calitatea de moștenitorii ai defunctului C. F., a reclamantelor în calitate de fiice, a pârâtului C. I. F. în calitate de fiu a defuncților Ș. V. și C. A. în calitate de fii.
S-a constatat calitatea de moștenitorii ai defuncților Ș. V. a pârâtei M. O. R. în calitate de fiică și a numitului, Ș. N. în calitate de soț supraviețuitor .
S-a constatat calitatea de moștenitori ai defunctului C. A. și a pârâtelor Szamoși A. L. și B. R. în calitate de fiice.A fost atribuit imobilul situat în Tăuții Măgherăuș nr. 893 pârâților de rang 2 și 3 M. O. R. și Ș. N. și s-a dispus înscrierea în CF a drepturilor de proprietate astfel dobândite.
S-a constatat că reclamantele și pârâții sunt coproprietari în indiviziune asupra terenurilor în suprafața de 320 mp astfel: -1/5 reclamanta G. M.; -1/5 reclamanta D. V.; - 1/5 pârâtului C. I. F.; - 1/5 pârâții M. O. și Ș. N. după autoarea lor; - 1/5 pârâtele Szamoși Adoreanu și B. R. depus după autorul lor.
S-a dispus validarea partajului voluntar parțial întocmit sub forma înscrisului,, proces –verbal” prin care pârâții C. F. și defunctul C. A. au cedat cote părți ce le aparțineau numitei Ș. V. antecesoarea pârâtelor de rangul 2-3 prezenta hotărâre ținând loc de act autentic.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea loturilor în natură conform variantei II a expertizei tehnice întocmite de expert P. C. și atribuie reclamantelor loturile 4 și 5 iar pârâților M. O. și Ș. N. loturile 1,2 și 3 conform anexei grafice parte a expertizei.
S-a constatat că reclamantele și pârâții de rangul 1,4 și 5 sunt străini de moștenire în ceea ce privește casa de locuit și anexele de la nr.893 Tăuții Măgherăuș prin neacceptarea în termen legal a succesiuni.
S-a atribuit imobilul situat în Tăuții Măgherăuș nr.893 pârâților de rang 2 și 3 M. O. R. și Ș. N..
S-a dispus înscrierea în CF a drepturilor de proprietate astfel dobândite. S-au compensat cheltuielilor de judecată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanțe de fond a reținut că prin titlurile de proprietate nr._/87 din 9.08.2000 și 6089/31 din 1.02.2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1200 mp și 2000 mp în favoarea lui C. F., C. A., Ș. V. T., D. V. și G. M., toți în calitate de fii și fiice ale lui C. F. născută Z..
În baza schiței de dezmembrare vizată O.J.C.G.C. Maramureș nr. 59/14.01.2002 s-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra acestor imobile pe nr. top. 166/1 șim167/1 în CF 1086 Tăuții Măgherăuș iar în baza adeverinței nr. 410/2002 se notează casa de locuit și anexele.
Cererile de reconstituire au fost formulate pentru terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești ce au fost edificate de părinții părților în anul 1960, iar lucrările exterioare au fost continuate și finalizate de mama părților în anul 1968 la câțiva ani după moartea tatălui.
În casă, după moartea tatălui a locuit mama C. F. împreună cu copii ei, iar pe parcurs, o parte prin căsătoriei s-au stabilit în alte localități.
Tuturor celor menționați în titlurile de proprietate le revine câte o cotă de 1/5.
Reclamantele arată și faptul că sunt străine de succesiune prin neacceptare iar termenul legal în ceea ce privește casa și anexele, întrucât s-a deschis succesiunea, s-au făcut acte administrative.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către M. O. R. și Ș. N. probațiune administrată în cauză dovedește solicitările formulate. Prin martorii audiați s-a dovedit existența unui partaj voluntar între părți cu privire la terenul de 3200 mp încheiat la data de 7.02.2004.
Reclamantele au depus acte care se referă la alte terenuri decât cel din litigiu cu privire la care părțile s-u înțeles.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit variante de partaj în natură conform folosinței.
În ceea ce privește imobilul situat în Tăuții Măgherăuș nr. 893 se reține că singura care a acceptat succesiunea în mod tacit prin rămânerea în continuare în imobil după decesul defunctului C. F. și C. F. a fost Ș. V., antecesoarea pârâților M. O. R. și Ș. N..
Din depozițiile martorilor audiați s-a confirmat faptul că reclamantele nu au locuit niciodată după decesul părinților în imobilul sus amintit, nu s-au interesat de bunurile rămase în masa succesorală și nu au acceptat în nici un mod succesiunea.
Tot depozițiile martorilor au arătat că fii reclamantei, D. V., respectiv B. F. și B. B. au locuit ( majori fiind) la mătușa lor doar în împrejurarea că mama lor a fost cea care i-a alungat de acasă.
Dar un astfel de fapt nu poate fi considerat ca modalitate de acceptare a unei succesiuni.
Totodată s-a reținut din cuprinsul raportului de expertiză că imobilul casă de locuit este locuința personală și singura de altfel a pârâților M. O. R. și Ș. N., totodată este de menționat faptul că acest imobil a fost supus unui incendiu, iar reparațiile necesare au fost făcute doar de pârâți.
Prin decizia civilă nr. 155 din 9 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis apelul declarat de G. M. și D. V. împotriva sentinței civile nr. 9.969 din 15.11.2011 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a constatat calității de moștenitori ai defuncților C. F. decedat la data de 1 decembrie 1962 și C. F. decedată la 5 mai 1981, a reclamantelor G. M., și D. V., a pârâtului C. I. F. și a defuncților Ș. V. și C. A., în calitate de descendenți de gradul I al defuncților cu cota de 1/5 din masa succesorală.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune astfel:
S-a atribuit pârâților M. O. și Ș. N., în indiviziune, casa de locuit și anexele gospodărești situate în Tăuții Măgherăuș nr. 893 și terenul în suprafață de 3200 mp înscris în CF 1086 Tăuții Măgherăuș nr. top 166/1 și 167/1 conform variantei I de partaj propuse de expertul P. C. în anexa grafică nr. 1 (f. 133 din dosarul nr._ ), care face parte integrantă din sentință.
Pârâții M. O. și Ș. N. au fost obligați să plătească fiecărei reclamante, cu titlu de sultă, suma de_,6 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
S-a înlăturatat dispoziția privind constatarea că reclamantele și pârâții de rangul 1, 4 sunt străini de moștenire în ceea ce privește casa de locuit având suprafața de 96,57 mp și anexele gospodărești în suprafață de 23,65 mp înscrise în CF 1086 Tăuții Măgherăuș, la nr. administrativ 893, prin neacceptarea în termen legal a succesiunii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 4446/03.05.2012 a Judecătoriei Baia M..
Intimații M. O. R. și Ș. N. au fost obligați la plata sumei de 2939,8 lei în favoarea apelantelor cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, cererea inițială formulată și înregistrată sub dosar nr._, la 10 iunie 2008 la Judecătoria Baia M., a avut ca obiect solicitarea reclamantelor G. M. și D. V. de a se constata că împreună cu pârâții C. I. F., M. O. R., S. A. L. și B. R. sunt coproprietarii imobilelor din CF 1086 Tăuții Măgherăuș, nr. top 166/1 în suprafață de 275 mp și nr. top 167/1 în suprafață de 2925 mp casă, anexe, curte și arător intravilan, să se stabilească cotele ce revin fiecărei părți și să se dispună partajarea bunurilor.
Potrivit CF 1086 Tăuții Măgherăuș, terenul în suprafață de 3200 mp aferent nr. topo 166/1 și 167/1 a fost înscris în titlul de proprietate eliberat numiților C. F., C. A., Ș. V., D. V. și G. M., aceștia devenind proprietari în indiviziune cu o cotă de 1/5 parte fiecare. Acest fapt a fost susținut și de reclamante și a fost recunoscut și de M. O. R. și Ș. N..
Reconvențional pârâții M. O. R. și Ș. N. au solicitat să se constate că moștenitorii lui C. F. (F.) sunt G. M., D. V., C. I. F., Ș. V. și C. A., să se aibă în vedere partajul voluntar parțial și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la teren. În privința casei, s-a solicitat să se constate că reclamantele și ceilalți pârâți sunt străini de moștenire.
La dosarul cauzei, s-a realizat expertiza pentru evaluarea construcției, valoarea casei și anexelor fiind de 62.537 lei, iar valoarea terenului de 78.225 lei, expertul topograf formulând două variante de partajare – valorică și în natură. Prin completarea raportului de expertiză, s-a arătat că valoarea casei este de 66.443 lei.
Prin sentința civilă nr. 701/25 ianuarie 2010 a fost admisă în parte acțiunea.
În rejudecare, nu au fost administrate alte probe. Prin sentința civilă nr. 9969 din data de 15 noiembrie 2011, astfel cum acesta a fost completată și cu privire la care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, a fost admisă cererea de chemare în judecată, respectiv cererea reconvențională.
Criticile aduse sentinței atacate vizează aspectele soluționate privind constatarea masei succesorale rămase după C. F. decedat la data de 1 decembrie 1962 și C. F. decedată la data de 5 mai 1981, calitatea de moștenitori ai reclamantelor și pârâților și modificarea modalității de sistare a stării de indiviziune, solicitându-se atribuirea în totalitate a bunului supus partajului în lotul pârâților intimați M. O. R. și Ș. N. și obligarea acestora la plata unei sulte corespunzătoare cotelor deținute de reclamante.
În apel, instanța a suplimentat probatoriul, în sensul că a dispus administrarea probei cu interogatoriul reclamantelor și a pârâtului C. I. F. (decedat pe parcursul procesului, astfel că interogatoriul nu a mai putut fi administrat) și completarea raportului de expertiză efectuat în cauză.
Instanța a considerat că apelul este fondat, sens în care acesta a fost admis.
S-a constatat că prima instanță a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții C. F. și C. F. se compune din imobilul situat în Tăuții Măgherăuș nr. 893 jud. Maramureș, în natură casă de locuit și anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 3200 mp înscris în CF 1086 Tăuții Măgherăuș nr. top 166/1 și nr. top 167/1. S-a constatat că descendenții defuncților au moștenit bunurile arătate, fiecăruia revenindu-i cota de 1/5. În privința casei de locuit și a anexelor gospodărești reclamantele-apelante și pârâții C. I. F., Szamoși A. L. și B. R. s-a apreciat că sunt străini de moștenire. Urmare acestui fapt și a constatării că s-a realizat un partaj voluntar parțial, masa succesorală a fost partajată în natură.
În privința calității de moștenitori ai defuncților C. F. și C. F., s-a constatat că această calitate o au C. I. F., C. A., Ș. V. T., D. V. și G. M.. C. A. a decedat la data de 18 iulie 2007 și are ca și moștenitori pe pârâtele S. A. L. și B. R., iar Ș. V. T. a decedat la data de 16 martie 2005 și are ca moștenitori pe pârâții M. O. R. și Ș. N..
În privința cotei care revine fiecărei tulpini arătate anterior, s-a constatat că acesta este de 1/5 pentru fiecare.
Susținerea apelantelor, potrivit cărora s-a solicitat dezbaterea succesiunii după 2 defuncți, astfel că au rezultat 2 mase succesorale este corectă. Astfel, atât după C. F., cât și după C. F., se constată că moștenitori sunt toți cei 5 copii ai defuncților.
Judecătoria a reținut că reclamantele D. V. și G. M. împreună cu C. F. și C. A. sunt străini de moștenire în ceea ce privește masa succesorală care cuprinde casa și anexele gospodărești situate în Tăuții Măgherăuș și înscrise în CF 1086 Măgherăuș nr. top166/1.
S-a constatat că în CF 1086 Măgherăuș sunt înscrise 2 numere topografice, respectiv top 166/1 teren în suprafață de 275 mp teren având categoria de folosință curte, intravilan și nr. top. 167/1 teren în suprafață de 2925 mp teren având categoria de folosință arător. Proprietari tabulari asupra acestor imobile sunt menționați sub B1-5 ca fiind: C. F., C. A., Ș. V. T., D. V. și G. M.. Deoarece nu este menționată cota proprietarilor tabulari, instanța a constatat că fiecare dintre persoanele amintite deține cota de 1/5 fiecare.
În ceea ce privește casa de locuit și anexele gospodărești, și în privința acestora cota de proprietate este de 1/5. Aceste bunuri fac parte din masa succesorală rămasă după defuncții C. F. și C. F., defuncți ai căror moștenitori sunt reclamantele și defuncții C. I. F., C. A. și Ș. V. T..
S-a reținut că prin cererea reconvențională depusă la data de 8 septembrie 2009 în dosarul nr._, M. O. R. și Ș. N. au arătat că moștenitori ai defuncților C. F. și C. F. sunt cei 5 copii ai acestora, arătându-se că, din masa succesorală a acestora, fac parte casa și anexele gospodărești înscrise în CF 1086 Măgherăuș
Faptul că toți copiii defuncților au acceptat moștenirea după ambii părinți a fost reținut de instanță din împrejurarea că, la data de 7 aprilie 2004, moștenitorii defuncților au încercat să realizeze partajarea voluntară a masei succesorale, fiind întocmit procesul-verbal aflat la fila 28 din dosarul_, dosar atașat prezentului dosar. Este adevărat că procesul-verbal arătat nu a fost semnat de toți moștenitorii, însă, în privința celor care au semnat înscrisul respectiv, instanța a apreciat că acest fapt poate fi avut în vedere ca o recunoaștere a calității de moștenitori ai celorlalți frați.
Un alt element care conduce la aceeași concluzie rezultă din declarația dată de martora B. B., care a arătat că Ș. V. a încercat să ofere fiecăruia dintre frați suma de 50.000.000 lei pentru cotele deținute de ceilalți frați din moștenirea părinților, însă reclamantele nu au fost de acord cu suma oferită de Ș. V.. Martora B. B. a semnat procesul-verbal de la fila 28.
Faptul că toți copiii defuncților C. F. și C. F. au acceptat succesiunea după părinții lor rezultă și din declarația martorului M. A..
S-a mai constatat că, la data de 5 mai 1981, C. F. a decedat, iar copiii acesteia au sesizat notariatul de Stat Maramureș pentru dezbaterea succesiunii după această defunctă. Dosarul a fost închis cu îndrumarea dată părților de a se adresa instanței. Acest fapt rezultă atât din înscrisul depus la fila49 din dosarul nr._, cât și din înscrisul depus la fila 12 în dosarul constituit în apel, dar și din răspunsul la interogatoriu, probă administrată de instanță în apel la termenul din data de 23 octombrie 2013 reclamantelor G. M. și D. V..
Reținând aceste aspecte, instanța a apreciat că, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ., C. F., C. A., Ș. V. T., D. V. și G. M. au efectuat acte de acceptare a succesiunii după defuncții lor părinți, astfel că fiecare dintre aceștia au moștenit cota de 1/5 din masa succesorală rămasă după aceștia. Reținând calitatea de moștenitori în sensul arătat, sentința atacată a fost schimbată în parte în sensul că a fost înlăturată dispoziția potrivit căreia reclamantele și defuncții C. F. și C. A. sunt străini de moștenirea antecesorilor C. F. și C. F..
În privința solicitării de partajare a masei succesorale, instanța a constatat că, la data de 7 februarie 2004, 2 dintre moștenitori au arătat că sunt de acord cu realizarea partajului în sensul de a se atribui bunurile care fac obiectul prezentului dosar coproprietarului Ș. V.. Astfel, C. F. și C. A. au arătat că sunt de acord să primească suma de 50.000.000 lei pentru cota parte pe care au moștenit-o de la antecesorii lor, iar bunurile să fie atribuite lui Ș. V.. Instanța de fond a validat acest înscris, iar soluția dată acestui capăt de cerere nu a fost atacată, astfel că la acest fapt va fi avut în vedere la soluționarea solicitării din apel de a dispune partajarea bunurilor.
S-a considerat că în prezenta cauză, pârâții-reclamanți reconvențional dețin o cotă de 3/5 din masa partajabilă. Având în vedere forma terenului, faptul că din suprafața de 3200 mp, suprafața de 580 mp trebuie afectată constituirii unui drum de servitute, acesta presupunând costuri suplimentare, faptul că pentru a constitui servitutea de trecere trebuie dezafectată fântâna care asigură apa necesară gospodăriei situate în Tăuții Măgherăuș nr. 893, faptul că valoarea bunurilor ar fi diminuată, instanța a apreciat că în temeiul art. 6735 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 6739, respectiv art. 67310 C.proc.civ.,modalitatea de partaj a fost realizată prin atribuirea întregului bun pârâților-reclamanți reconvențional M. O. R. și Ș. N., aceștia au fost obligați la plata sultei în favoarea reclamantelor-apelante G. M. și D. V..
În privința sultei, acesta s-a stabilit la valoarea de suma de 28.933,6 lei, pentru fiecare dintre reclamante (1/5 din_ lei valoarea masei partajabile potrivit expertizei efectuate în cauză), sulta urmând să fie achitată în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței, potrivit art.67310 alin. 4 C.proc.civ..
Apelantele G. M. și D. V. au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în apel. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 298 C.proc.civ., instanța a obligat intimații M. O. R. și Ș. N. să achite apelantelor cu titlu de cheltuieli de judecată în apel suma de 2939,8 lei reprezentând onorariu avocațial (2000 lei –filele 100-101, respectiv 103-104), taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul pentru expertul numit în cauză (875 lei).
Reținând cele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 296 C.proc.civ., a admis apelul declarat, sentința atacată a fost schimbată în parte potrivit dispozitivului.
Prin decizia civilă nr. 1151/R/25.09.2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul civil nr._/182/2010, s-a respins recursul declarat de pârâții M. O. R. și Ș. N. împotriva deciziei civile nr. 155 din 9 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._/182/2010, care a fost menținută, iar recurenții au fost obligai să le plătească intimaților G. M. și D. V. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Analizând recursul formulat, Curtea a constatat că recursul vizează două categorii de motive, unul referitor la acceptarea succesiunii de către apelante și unul referitor la aplicarea criteriilor de partaj.
În ceea ce privește motivul privind acceptarea succesiunii, se invocă un singur motiv de nelegalitate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., privind modul în care instanța de apel a interpretat procesul verbal încheiat între o parte dintre succesibili. Instanța de apel a ținut seama de faptul că acesta nu a fost semnat de toți succesibilii, însă l-a interpretat raportat la cei care l-au semnat, recurenții fiind printre aceștia, apreciindu-l ca o recunoaștere a împrejurării acceptării moștenirii și de către ceilalți moștenitori. În plus, instanța de apel a coroborat această probă cu declarațiile unor martori, iar motivele privind reaprecierea acestor declarații nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod proc. civ., pct. 11 fiind abrogat încă prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, așa cum corect au susținut intimatele prin întâmpinare.
Referitor la motivul privind aplicarea criteriilor de partaj, recurenții au arătat că partajul în natură, în varianta adoptată de prima instanță, satisface exigențele tuturor părților, permițând o împărțire a terenului în așa fel încât cel propus spre atribuire apelantelor să poată fi utilizat de acestea în scop de construire.
În ceea ce privește acest motiv de recurs, din considerentele deciziei pronunțate în apel, rezultă că instanța de apel a aplicat în mod corect criteriile rezultând din dispozițiile art. 673 ind. 9 și 673 ind. 10 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât a ținut seama de mărimea cotei părți cuvenite fiecăruia dintre coproprietari, reținând că pârâții reclamanți reconvenționali dețin o cotă de 3/5, majoritară; de natura bunului; precum și de faptul că împărțirea în natură ar scădea valoarea acestuia sau i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, întrucât este vorba de un teren aferent unei gospodării țărănești, acest fiind motivul pentru care a propus atribuirea în întregime a terenului recurenților, cărora le-au fost atribuite și casa și anexele gospodărești existente pe acesta.
Varianta solicitată de recurenți, de partajare în natură, presupune împărțirea terenului în 5 loturi, unul în spatele celuilalt, în suprafață de câte 524 mp fiecare, o porțiune mai mare decât un lot, respectiv de 580 mp, fiind afectată unui drum de servitute pentru accesul la fiecare lot, ceea ce reprezintă o soluție neeconomică.
Chiar dacă ar exista un drum în spatele terenului, așa cum susțin recurenții în motivele de recurs, acesta ar asigura doar accesul la lotul 5, loturile 4, 3 și 2 rămânând în continuare înfundate.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, recursul a fost respins.
Întrucât s-au dovedit a fi în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 274 Cod proc.civ., recurenții au fost obligați să le plătească intimatelor care au depus întâmpinare suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, dovedit cu chitanța de la fila 20 din dosar.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra excepției nulității și a celei de inadmisibilitate invocate de intimați prin întâmpinare.
În privința excepției nulității contestației în anulare, Curtea reține că dispozițiile legale care reglementează procedura contestației în anulare nu cuprind norme derogatorii de la cele de drept comun, astfel că referitor la cuprinsul cererii de contestație în anulare sunt pe deplin aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 82 și art. 112 C.pr.civ., prin arătarea elementelor cererii de chemare în judecată respectiv, numele și domiciliul contestatorilor, numele și domiciliul intimaților, hotărârea care se ataca și totodată, temeiurile contestației, motivele acesteia în fapt și în drept.
Prevederile art. 112 C.pr.civ. referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, se aplică, prin analogie și contestației în anulare, partea va trebui să își motiveze contestația în termenul legal de exercitare a acesteia, arătând toate împrejurările de fapt și dispozițiile legale pe care se sprijină în cererea sa și care justifică cercetarea și admiterea căii extraordinare de atac.
Potrivit art.133 alin.1 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Examinând cererea formulată de contestatori Curtea constată că aceasta cuprinde elementele cererii de chemare în judecată menționate de textul legal mai sus citat și a căror lipsă este sancționată cu nulitatea cererii.
Contrar susținerii intimatelor, Curtea constată că în speță, obiectul contestației în anulare îl constituie decizia civilă nr. 1151/R/2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._/182/2010 fiind determinat cu suficientă claritate și precizie.
Indicarea în mod generic a dispozițiilor art. 318 alin. 1 C.pr.civ., cu arătarea motivelor de fapt ale contestației în anulare, așa cum sunt ele expuse de către contestatori, nu este de natură a duce la concluzia că exigențele art. 133 alin. 1 C.pr.civ. nu au fost respectate, astfel încât nu este incidentă excepția nulității contestației în anulare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct.1 și pct.2 C.pr.civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru motivele prevăzute în art. 318 C.pr.civ.
Art. 317 C.pr.civ. reglementează contestația în anulare de drept comun și prevede că „ (1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; … (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond ”.
Verificând susținerile contestatorilor privitoare la faptul că în proces a avut calitatea de parte un defunct, în speță C. I. F., decedat la data de 02.11.2013, Curtea constată că acestea sunt eronate.
În decizia civilă nr. 155/A din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._/182/2010, în considerente, instanța de apel a reținut faptul că pârâtul C. I. F. a decedat pe parcursul procesului.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 169/21.11.2013 depus la dosarul cauzei la data de 28.01.2014, unica moștenitoare a defunctului C. I. F., decedat la data de 02.11.2013, este numita L. M. F., moștenitoare care a fost introdusă în calitatea de parte în prezentul dosar. Numita F. C. L. nu are calitate de moștenitoare a defunctului fiind renunțătoare, astfel că nu se impunea citarea și introducerea acesteia în dosarul nr._/182/2010.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2014, - primul termen de judecată după decesul intimatului C. I. F. -, instanța de apel a constatat că „la data de 28.01.2014, prin serviciul registratură apelantele G. M. și D. V. prin reprezentantă avocat Palenciar C. au depus o cerere prin care învederează că intimatul C. I. F. a decedat la data de 02.11.2013 și solicită introducerea în cauză a moștenitorilor, cererea are atașat certificatul de moștenitor nr. 169/21.11.2013. Instanța pune în discuție cererea formulată de apelantele G. M. și D. V. de introducere în cauză a moștenitorilor intimatului decedat C. I. F...., instanța dispune introducerea și citarea în cauză în calitate de intimată a numitei L. M. F., domiciliată în Baia M. Bulevardul Independenței nr. 26/68, județul Maramureș ".
Aceeași intimată a fost citată și pentru termenul din data de 25.09.2014 când s-a judecat recursul promovat de contestatori așa cum reiese din dovada îndeplinirii procedurii de citare prin afișare din data de 01.08.2014.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare pentru motivul neregularitărții citării părții la termenul la care s-a judecat cauza este necesar ca acest motiv să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, fie să fi fost invocat pe calea recursului, însă instanța le-a respins pentru că erau necesare verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Din cele mai sus expuse, se poate observa că numitul C. I. F. a decedat la data de 02.11.2013, pe parcursul judecării apelului, dar acest motiv nu a fost invocat în motivele de recurs, fiind prima dată invocat pe calea contestației în anulare, ceea ce este inadmisibil, deși trebuia si putea fi invocat în calea recursului.
Pe de altă parte, pentru motivul de contestație prevăzut de art. 317 alin. pct.1 C.pr.civ., în ipoteza în care ar fi fost admisibil, contestația în anulare poate fi exercitată doar de partea față de care s-a produs o atare neregularitate procedurală, iar nu și de partea adversă, ori contestatorii invocă neregularitatea citării părții adverse - L. M. F. – care a avut calitatea de intimată în recurs.
Art. 318 alin.1 C.pr.civ. reglementează contestația în anulare specială și prevede că „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Două ipoteze sunt, așadar, conținute în textul art. 318 C.pr.civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale -, și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare specială, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C.pr.civ. este necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume, dezlegarea dată recursului să fie într-adevăr rezultatul unei greșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă: anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Textul art. 318 teza I C.pr.civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C.pr.civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care, în niciun caz, prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate niciun fel de greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de schimbare a stării de fapt, de interpretare a unor dispoziții legale, ori de aplicare a uneia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
In ceea ce privește teza II-a din art. 318 C.pr.civ., aceasta are în vedere ipoteza în care instanța de recurs, respingând recursul, sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare;
- această omisiune să se fi produs din greșeală; cu alte cuvinte, în cazul în care instanța de recurs a analizat, într-adevăr, doar un motiv de casare, pe care l-a găsit nefondat și a arătat, motivându-și soluția, de ce nu pot fi analizate și celelalte motive de recurs, această neanalizare a tuturor motivelor invocate de recurent nu se mai datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanța de recurs, ci are un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu vor mai putea fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Această ipoteză în care se poate uza de calea extraordinară de atac a contestației în anulare, reglementată de art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., are, așadar, în vedere omisiunea instanței de recurs de a examina unul din motivele de modificare și/sau de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ., iar nu omisiunea acestei instanțe de a analiza argumentele de fapt, ori argumentele de drept, invocate de parte; aceste argumente trebuie să fie subsumate motivului de modificare/casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi fost dezbătute de recurent în dezvoltarea motivelor de recurs.
Cu alte cuvinte, instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de modificare/casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, de fapt și/sau de drept, pentru a răspunde la motivul de casare, în dezvoltarea căruia au fost invocate aceste argumente, printr-un considerent comun. Practic, se sancționează omisiunea cercetării unui motiv de recurs, iar nu a unor argumente invocate de recurent în dezvoltarea motivelor de recurs. în plus, motivele de modificare/casare pentru neexaminarea cărora se justifică introducerea unei contestații în anulare, sunt numai cele invocate de parte, în termenul prevăzut de lege pentru motivarea recursului, iar nu si motivele formulate tardiv sau acelea pe care instanța ar fi putut să le ridice din oficiu.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza II-a C.pr.civ. este necesar ca instanța de recurs, respingând recursul, sau admițându-1 numai în parte, să fi omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, motive independente unul de celălalt, și care, dat fiind caracterul lor independent, impuneau o analiză distinctă și separată, a fiecărui motiv de recurs de către instanța de recurs.
In speță, contestatorii nu au indicat ce anume greșeală materială ar fi fost săvârșită de instanța de recurs și nu a arătat care anume motiv de recurs de casare ori de modificare a omis a fi analizat de către instanța de recurs, toate așa-zisele motive expuse în motivarea contestație în anulare reprezentând practic motive de recurs ce se circumscriu fondului cauzei și care se subsumează unui „recurs la recurs".
Or, dacă prezenta instanță ar trece la cercetarea motivelor contestației în anulare potrivit celor cerute de către contestatori, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, analizându-se legalitatea pe fond a deciziei atacate.
Contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară nu poate fi însă convertită într-un recurs la o decizie pronunțată în recurs, concluzia fiind aceea că, în prezenta cauză, nu pot fi reținute ca fiind îndeplinite cerințele legale în sensul prevederilor art. 318 teza I și teza II-a C.pr.civ.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.320 C.pr.civ. va respinge contestația în anulare declarată de contestatorii M. O. R. și Ș. N. împotriva deciziei civile nr. 1151/R din 25.09.2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._/182/2010, pe care o menține.
În conformitate cu art.274 alin.1 C.pr.civ. Curtea va obliga pe numiții contestatori, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatelor G. M. și D. V. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.40 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii M. O. R. și Ș. N. împotriva deciziei civile nr. 1151/R din 25.09.2014 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._/182/2010, pe care o menține.
Obligă pe numiții contestatori să plătească intimatelor G. MAMA și D. V. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. C.
GREFIER,
A.-A. M.
Red.A.A.P./02.12.2014.
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: V. U..
Jud.tribunal: P. M.B.; C. V..
Jud.recurs: A.A.C.;A.I.; .A.T.N..
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 111/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 106/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
