Acţiune în constatare. Decizia nr. 587/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 587/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 8980/182/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 587/R/2014 | |
Ședința publică din data de 26 februarie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | A.-T. N. |
JUDECĂTORI: | M.-C. V. I.-D. C. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta . SRL, împotriva deciziei civile nr. 204/A din 13 septembrie_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe pârâtul ORAȘUL C. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 706 din data de 25 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtul Orașul C., reprezentat prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, între Primăria orașului C. și . s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 1256/22.04.1999 prin care cea dintâi, în calitate de vânzător, a înstrăinat societății menționate, în calitate de cumpărător, un spațiu comercial situat în C., ., actual 2A, în schimbul prețului de 60.000.000 lei, vânzare avizată în prealabil de către Consiliul local C., care prin Hotărârea nr. 33 a aprobat vânzarea spațiilor comerciale prin negociere directă în baza Hotărârii Guvernului nr. 505/1998 privind vânzarea către actualii deținători a unor spații comerciale construite din fondurile statului.
Ulterior, prima cumpărătoare, ., a vândut spațiul cumpărat de la Primăria C. societății comerciale All – By- D. S.R.L., în schimbul sumei de 15.000 Euro, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în 03.09.2008, sub semnătură privată.
La rândul ei, S.C. All – By – D. S.R.L. a vândut societății comerciale Mondoflex S.R.L., același spațiu comercial situat în C., ., în schimbul prețului de 200.000 lei, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 21 din 01.09.2009, contract încheiat sub semnătură privată.
.. a devenit S.C. C. & D. Business S.R.L., modificarea denumirii fiind cuprinsă în actul adițional nr. 1 din 23.10.2009 al actului constitutiv. Prin Încheierea nr. 9239/12.11/2009 a Tribunalului Maramureș s-a admis și s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a schimbării denumirii .. în S.C. C. & D. Business S.R.L..
În data de 23.05.2011 printr-un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 901 Statul Român – prin Primăria C. a vândut reclamantei terenul în suprafață de 958 mp înscris în CF_ C. nr. cadastral 3232, teren pe care se află spațiul comercial ce a format obiectul contractelor de vânzare cumpărare succesive arătate mai sus.
Prima instanță a arătat că pentru dobândirea în mod legal a dreptului de proprietate asupra unui imobil construcție, conform art. 1295 Cod civil, este necesar, ca și condiție de fond, să se dovedească faptul că vânzătorul este proprietarul bunului vândut, fiind necesar, în speță, să se dovedească faptul că toți vânzătorii aveau dobândit dreptul de proprietate, în temeiul legii, la data înstrăinării, asupra spațiului comercial ce a format obiectul contractelor de vânzare – cumpărare succesive.
Reclamanta nu a făcut dovada că la momentul primei vânzări, în 22.04.1999, orașul C. era proprietarul spațiului comercial din ..
Deși în Hotărârea nr. 33 a Consiliului local C. se menționează că spațiul comercial în litigiu este construit din fondurile statului, fiind vândut în temeiul H.G. nr. 505/1998, din înscrierile din CF_ C., rezultă că terenul pe care este construit spațiul comercial în litigiu și construcția edificată pe acesta (construcție devenită, între timp, spațiu comercial) au fost proprietatea Statului Român în temeiul Decretului 176/1948.
Modurile de transmitere a dreptului de proprietate sunt prevăzute de Legea 213/1998, modificată.
Astfel, dacă bunul trece din domeniu public al statului în domeniul public sau privat al orașului, transmiterea se realizează prin hotărâre de guvern (art. 9 alin. 1 și art. 10 din Legea 213/1998).
Întrucât nu s-a dovedit că orașul C. era proprietarul terenului de sub nr. cadastral 3232 și al spațiului comercial situat pe acesta la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare, nu putea transmite în mod legal dreptul de proprietate asupra acestuia reclamantei, prima instanță a respins cererea reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 204/A/13.09.202 a Tribunalului Maramureș,. a fost respins apelul declarat de apelanta S.C. C. & D. BUSINESS SRL împotriva sentinței civile nr. 706/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilul identificat prin nr. cad. 3232, proprietatea Statului Român, a rezultat urmare alipiri nr. topo. 2219 (în natură teren de 284 mp și casă parohială aparținând cultului greco-catolic), cu nr. topo. 2220/1 (în natură teren de 674 mp), înscrise inițial în C.F. 635 C. în proprietatea bisericii greco-catolice, iar apoi în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 176/1948 și evidențiate în această carte funciară ca servind scopurilor Ministerului Învățământului Public, conform mențiunilor din foaia B, poziția B2 și B3.
Astfel cum rezultă din cuprinsul C.F. 635 C., foaia A, pe ., inclusiv după dezmembrarea acesteia în top. 2220/1 și top. 2220/2, nu a fost notată existența vreunei construcții.
Potrivit planului de amplasament vizat sub nr._/11.11.2008 de O.C.P.I. Maramureș, imobilul identificat prin nr. cad. 3232 a rezultat urmare alipirii nr. topo. 2219 în natură teren de 284 mp și casă de locuit, cu nr. topo. 2220/1 în natură teren de 674 mp, înscrise în C.F. 635 C., iar pe nr. topo. 2220/1 se identifică amplasarea unei construcții industriale, construcție ce nu este înscrisă în cartea funciară.
Verificând întreg șirul actelor juridice de care se prevalează apelanta, instanța a reținut că, inițial, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1256/22.04.1999, Primăria C. a vândut către S.C. OICO IMPEX S.R.L. spațiul comercial situat în C., . A, în suprafață de 268,60 mp, vânzare ce a avut ca temei H.G. nr. 505 din 20 august 1998, privind transmiterea unor spații comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome către actualii deținători dar și Hotărârea Consiliului Local C. nr. 33/02.12.1998, dar și procesul verbal de negociere directă nr. 4579/10.12.1998.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare cu dată certă 03.09.2008, spațiul comercial situat în C., . (fost 1 A), în suprafață de 268,60 mp, a fost înstrăinat de dobânditor către S.C. ALL-BY-D. S.R.L., care, la rândul său, prin contractul nr. 21/01.09.2009, a vândut spațiul comercial situat în C., . A (fost 1 A), către petentă, respectiv către fosta ..
Obiectul convențiilor invocate l-a constituit un spațiu comercial ce a fost determinat în aceste acte juridice cu adresa administrativă: fie pe . A, fie pe ., fie pe . A din C., în suprafață de 268,60 m, fără a se identifica topografic și fără a se indica dacă această construcție reprezintă vechea casă parohială extinsă prin adăugiri ori o altă construcție nouă edificată pe parcelele alipite nr. topo. 2219 și nr. topo. 2220/1.
Conform dispozițiilor art. 1294 - 1295 Cod civil, vânzarea-cumpărarea asupra construcției a operat succesiv prin acordul de voință al parților contractante.
În fapt, apelanta dorește pronunțarea unei hotărâri care să ateste cu caracter autentic existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra edificiului, pentru a se putea întabula în cartea funciară.
Însă, conform art.55 din Legea nr.7/1996, „(1) Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale.
(1^1) În cazul construcțiilor realizate înainte de . Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, înscrierea se face în baza:
a) autorizației de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului, prin care se atestă informațiile referitoare la construcție și deținătorul acesteia, conform evidențelor fiscale sau, după caz, celor din registrul agricol, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcție;
b) documentației cadastrale.”
În speță nu s-au depus documentele (autorizație de construire, etc) cerute de lege pentru înscrierea în cartea funciară a spațiului comercial, în condițiile în care finalitatea urmărită de reclamantă constă în consolidarea dreptului de proprietate invocat în sensul înscrierii în cartea funciară.
Așadar, pe nr. cad. 3232 se află două construcții distincte, respectiv vechea casă parohială aparținând cultului greco-catolic înscrisă inițial în C.F. 635 C. pe nr. topo. 2219 și construcția industrială, iar în cauză nu s-au prezentat documente justificative în vederea dobândirii dreptului de proprietate a proprietarului inițial - Orașul C., asupra construcției industriale, proprietar care a înstrăinat construcția în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 505/1998 .
Beneficiul facultății de a cumpăra și respectiv al obligației imperative de a vinde, instituită în sarcina consiliilor locale și a regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora ce administrează spațiile comerciale construite din fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992, cu modificările ulterioare, la care se referă Hotărârea Guvernului nr. 505/1998, este acordat numai titularului contractului de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere din momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, ale căror dispoziții sunt de strictă interpretare și aplicare, la situațiile expres reglementate. Una din situațiile avute în vedere de legiuitor privește și categoria de spații ce pot face obiectul înstrăinării. Or, în cauză, probele administrate nu au dovedit construirea din fondurile statului a imobilului ce face obiectul litigiului și nici dovada calității cumpărătorului de titular al contractului de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere asupra acestui spațiu sau dovada calității de proprietar al vânzătorului.
Mai mult, conform înscrierilor din cartea funciară, imobilul-casă de locuit a aparținut bisericii greco-catolice, existând prezumția că aceasta a edificat construcția, însă, în cauză, această entitate nu a fost chemată în judecată, aceasta pentru a se analiza inclusiv dacă s-a urmat procedura prevăzută de O.U.G. nr.94/2000, lege specială și derogatorie de la dreptul comun referitoare la cultele religioase cărora li s-au preluat abuziv imobile in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 .
Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate în C.F. asupra terenului și casei parohiale ca servind scopurilor Ministerului Învățământului Public.
Ca atare, în lipsa altor probe, la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 505 din 20 august 1998, respectiv, la momentul primei înstrăinări, imobilul în litigiu nu figura în patrimoniul comunei C. cu titlu de drept de proprietate/ori administrare, neexistând vreun act care să ateste dreptul său de proprietate/ ori administrare.
Tribunalul a mai reținut că proba deplină, absolută a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobândire a proprietății, în timp ce titlurile constituie doar mijloace relative de probă. Astfel, titlurile, fie translative, fie declarative au caracterul unor prezumții simple ale dreptului de proprietate, deduse din însăși existența lor, or existența vreunui titlu care să ateste dreptul de proprietate al primului vânzător asupra construcției industriale nu a fost probată în cauza dedusă prezentei judecăți.
Susținerea apelantei referitoare la faptul că modalitatea de probare a dreptului de proprietate asupra imobilului-construcție industrială este reglementată prin legislația în vigoare: art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 36 alin.1 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi primită, deoarece prevederile legale menționate se aplică, de regulă, în cadrul procedurilor speciale de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de statul roman și nu în cadrul procedurilor angajate pe calea dreptului comun.
Pe de altă parte, cu referire la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, invocate de apelantă, doctrina a apreciat că preluarea operată în baza Decretului nr. 176/1948 a fost una fără titlu valabil, în raport cu dispozițiile Constituției din 1948, și, întrucât statul nu ar fi dobândit cu titlu valabil imobilul, neavând un titlu de proprietate legal dobândit în condițiile art.644 – 645 Cod civil, statul nu poate fi beneficiarul dreptului de accesiune asupra adăugirilor, ori construcțiilor noi, în aplicarea art.494 Cod civil.
Se poate aprecia că vânzarea-cumpărarea între pretinsa unitate deținătoare a spațiului - Primăria C. și eventualul chiriaș- S.C. OICO IMPEX S.R.L este supusă principiului libertății actelor juridice civile – numit și principiului autonomiei de voință – consacrat indirect prin art. 5 și art. 969 alin. 1 C.civ.( în vigoare la data înstrăinării), însă, lipsa actului prin care Orașul C., primul proprietar, face dovada dreptului său de proprietate asupra construcției, respectiv lipsa autorizației de construcție și mai ales a unei înțelegeri intervenite între constructor (necunoscut în speță, în condițiile în care apelanta nu a arătat nici în fapt cine a edificat construcția industrială) și proprietarul terenului din momentul edificării, nu poate conduce la admiterea prezentei acțiuni, întemeiate în drept pe dispozițiile art.111 Cod pr.civ. și art. 1295 Cod civil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. & D. BUSINESS SRL împotriva sentinței civile nr. 706/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta . SRL, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii cererii reclamantei astfel cum a fost formulată, respectiv constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în natură construcție industrială, spațiu comercial, situat în C., ., înscris în CF_ C., nr. cadastral 3232, prin vânzare cumpărare și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că transmiterea dreptului de proprietate asupra spațiului comercial construcție ce face obiectul litigiului s-a efectuat printr-o succesiune de contracte, ultimul dobânditor fiind reclamanta, care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate și să se intabuleze în CF, în temeiul art. 1295 C. civil.
În mod greșit au reținut instanțele de fond că nu s-a făcut dovada că la momentul primei vânzări – 22.04.1999 – Orașul C. era proprietarul spațiului.
Spațiul comercial în litigiu a fost proprietatea statului și în administrarea Consiliului Local C..
În baza HG nr. 505/1998 și a Hotărârii Consiliului Local C., nr. 33/1998, s-a hotărât vânzarea acestui spațiu către deținătorul de la acea dată – ..
Proprietar tabular asupra imobilului teren era . art. 6 din Legea nr. 213/1998 imobilul este proprietatea Orașului C..
Terenul și construcția edificată pe acesta au fost proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 176/1948, iar dreptul de proprietate al pârâtului asupra clădirii derivă din lege, coroborat și cu dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Orașul C. a confirmat că spațiul comercial este proprietatea reclamantei, obiectul litigiului fiind o clădire nu este necesară forma autentică pentru înstrăinare, iar reclamanta figurează în evidențele Primăriei C. ca și proprietar al clădirii.
Adeverința nr. 1471/24.03.2010 eliberată de Primăria C. atestă faptul că pe terenul înscris în CF_ C., nt. cad. 3232, există construcția cumpărată de ., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1256/1999, care în prezent este proprietatea recurentei.
Terenul aferent construcției a fost înstrăinat reclamantei în anul 2011.
Diferit de cele statuate de instanțele de fond, recurenta arată că în cauză s-a dovedit identitatea între clădirea proprietatea recurentei și construcția înscrisă în CF nr._ C., nr. cad. 3232, construcția fiind edificată din fondurile statului și fiind, inițial, proprietatea comunei C., actuala unitate administrativ-teritorială Orașul C..
Greșit a reținut instanța de apel faptul că amplasamentul construcției industriale este pe nr. top 2220/1, în condițiile în care din planul de amplasament a rezultat că aceasta este amplasată pe nr. cad. 3232.
Solicitarea recurentei de efectuare a unei expertize topografice pentru lămurirea acestui aspect a fost respinsă.
În susținerea recursului, reclamanta a depus înscrisuri reprezentând procesul verbal de recepție și terminare a lucrărilor extindere pe verticală a spațiului comercial existent nr. 1599/12.03.2012, adeverință din conținutul căreia reiese că pe terenul înscris în CF_ C. nu mai există construcția „casă”, acesta fiind demolată în anul 1965, de către Primăria C., memoriul tehnic ce a stat la baza extinderii pe verticală a construcției existente de către reclamantă, declarația dată de reprezentanții . SRL prin care aceștia își exprimă acordul de intabulare pe terenul în suprafață de 958 mp, nr. cad._ a extinderii pe verticală a construcției existente, încheierea de intabulare a acestei extinderi, copia xerox actualizată a CF_, nr. cad._, nr. CF vechi 1162 C. și nr. cad. vechi 3232, certificatul de atestare fiscală referitoare la reclamantă (f. 46-63-67-73).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 5.08.2010.
În susținerea acțiunii, a fost depusă copia xerox CF_ C. nr. cad. 3232 (f. 5 dosar fond), din conținutul căreia reiese că în această CF este intabulată suprafața de 958 mp teren și casă, care figurează ca și construcție industrială, proprietar tabular fiind Statul Român cu titlu de drept lege în baza Decretului nr. 176/1948.
Totodată, potrivit acestei copii xerox CF, reiese că a fost respinsă cererea formulată de ., având ca obiect intabularea dreptului de proprietate asupra construcției, pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 23, art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996.
În recurs, situația de carte funciară atestată de copia xerox CF nr._ C. este diferită, întrucât între momentul formulării acțiunii și data soluționării prezentului recurs, asupra terenului în suprafață de 958 mp, s-a intabulat sub B5 inițial reclamanta, iar ulterior . SRL.
Totodată, asupra construcției – clădire extinsă și transformată în pensiune turistică în anul 2011, compusă din parter din cărămidă și extindere pe verticală – proprietar tabular este Primăria orașului C. sub B10, asupra parterului, respectiv reclamanta asupra extinderii pe verticală, sub B 11.
Prin prezenta acțiune în constatare, reclamanta tinde să-și reglementeze situația juridică, respectiv să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra întregii construcții, invocând un șir de antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate succesiv, primul înstrăinător fiind Primăria orașului C., ultimul dobânditor fiind reclamanta și arătând că este în imposibilitate să își intabuleze dreptul de proprietate asupra întregii construcții (parter și extindere pe verticală), întrucât primul act de înstrăinare nu conține elementele de identificare a construcției cu date de CF, iar proprietarul inițial nu mai poate încheia un alt act de înstrăinare conținând aceste date, prevalându-se de faptul că în prezent construcția nu se mai află în patrimoniul său.
La termenul de judecată din 19.02.2014 instanța din oficiu a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 111 Cod proc. civ. și a lipsei de interes.
Constatând că instanțele de fond au soluționat litigiul pe fond, iar o eventuală modificare a hotărârilor, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă ar avea ca și consecință înrăutățirea situației reclamantei în propria cale de atac, cu încălcarea dispozițiilor art. 296 teza aII-a Cod proc. civ., instanța de recurs nu va admite excepțiile invocate din oficiu, însă, prin reținerea incidenței art. 111 Cod proc. civ., analizarea motivelor invocate pe fondul recursului, de către reclamantă, va fi paralizată.
Obiectul litigiului îl constituie constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcției evidențiate în CF_ C., prin cumpărare și înscrierea dreptului de proprietate în CF cu acest titlu.
Construcția ce face obiectul litigiului a făcut obiectul unor vânzări succesive, astfel: în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 1256/22.04.1999 încheiat în temeiul HCL C. nr. 33/1998 și a HG nr. 505/1998, Primăria orașului C. a înstrăinat construcția cumpărătoarei . (f. 11 dosar fond).
A doua înstrăinare a avut loc în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 3.09.2008, încheiat între . în calitate de vânzătoare și . SRL, în calitate de cumpărătoare (f. 31 dosar fond).
Cea de-a treia înstrăinare a avut loc în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 21/1.09.2009, încheiat între . SRL, în calitate de vânzătoare și . calitate de cumpărătoare (f. 34 dosar fond), aceasta din urmă fiind una și aceeași persoană juridică cu reclamanta, modificarea denumirii din . . SRL fiind atestată prin actul adițional nr. 1/23.10.2009 (f. 36 dosar fond).
Curtea constată că scopul final al reclamantei în promovarea prezentului litigiu îl constituie dobândirea titlului de proprietate asupra construcției. Prin raportare la prevederile art. 111 Cod proc. civ., acțiunea în constatare este admisibilă în măsura în care are ca finalitate atestarea existenței sau inexistenței unui drept și numai în condițiile în care nu este deschisă calea acțiunii în realizare pentru valorificarea acelui drept.
Potrivit practicii constante a instanțelor interne, acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia bunului, atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre judecătoreasca prin care să i se recunoască dreptul, fără a avea la dispoziție o acțiune în realizarea acestui drept sau, dacă dovedește că acest drept îi este contestat de pârât, situație în care interesul proprietarului pentru promovarea acțiunii în constatare derivă din pericolul contestării sau încălcării dreptului său de către pârât.
În speță, pârâtul Orașul C. nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei, fiind de acord cu admiterea acțiunii, potrivit poziției procesuale exprimate prin întâmpinare încă din fața primei instanțe ( f. 10 dos. fond).
În cauză, nu sunt întrunite condițiile restrictive prevăzute de art. 111 C. pr. civ., întrucât, chiar dacă pârâtul nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei asupra parterului construcției, . SRL C. are posibilitatea formulării unei acțiuni în realizarea dreptului.
Realizarea scopului urmărit de reclamantă pe calea unui demers judiciar poate fi atins numai prin împrocesuarea tuturor dobânditorilor succesivi ai imobilului, în cadrul unei acțiuni în realizarea dreptului, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă. Împrejurarea că unele dintre persoanele juridice dobânditoare sunt reprezentate de același asociat nu prezintă relevanță, întrucât persoana juridică nu se identifică cu persoana asociaților, iar potrivit actelor de înstrăinare depuse la dosar, construcția a intrat succesiv în patrimoniul societăților comerciale menționate ca fiind cumpărătoare.
În prezenta cauză, reclamanta a chemat în judecată numai pârâtul Orașul C., reprezentat prin Primar.
Or, potrivit celor anterior arătate, cadrul procesual nu este legal constituit, nici sub aspectul pârâților împrocesuați și nici sub aspectul pretenției concrete, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul reclamantei va fi respins, cu consecința menținerii soluției instanțelor de fond de respingere a acțiunii, însă nu pe considerentele reținute de acestea, ci pentru motivele anterior arătate.
O ultimă precizare considerată ca fiind oportun a fi făcută, vizează susținerea recurentei potrivit căreia Primăria orașului C. (primul vânzător a imobilului construcție în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1256/22.04.1999), nu poate emite un act adițional conținând elementele de identificare cu date de CF ale imobilului, întrucât imobilul a ieșit din patrimoniul său.
În opinia instanței această susținere nu este fondată, iar un eventual refuz din partea vânzătoarei de a emite un act adițional, nu este justificat.
Chiar dacă Primăria orașului C. a înstrăinat imobilul construcție în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1256/22.04.1999, nimic nu o împiedică să emită un act care să ateste că obiectul acestui contract l-a constituit construcția evidențiată în CF nr._ C., nr. top 3232, actualmente nr. cad._, după cum nu este împiedicată nici să încheie un nou act de înstrăinare, conținând toate datele de identificare ale imobilului raportat la împrejurarea că și în prezent potrivit intabulării de sub B+1, B+10, asupra construcției parter proprietar tabular este Statul Român – Primăria orașului C..
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta . SRL împotriva deciziei civile nr. 204/A din 13.09.2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. M. C. V. I. D. C.
GREFIER
M. L.-T.
Red. MV dact. GC
2 ex/27.02.2014
Jud. apel: A.S., M. H.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 846/2014. Curtea de Apel CLUJ | Rectificare carte funciară. Hotărâre din 16-09-2014, Curtea... → |
|---|
