Anulare act. Decizia nr. 907/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 907/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 238/319/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 907/R/2014
Ședința publică din data de 28 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:	T. D. – președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:	A.-T. N. M.-C. V.
GREFIER:	M.-L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. V.-N., împotriva deciziei civile nr. 88/A din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe pârâții D. L. și D. M., având ca obiect anulare act - succesiune.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent T. V.-N., avocat R. E.-O. și reprezentantul pârâților-intimați D. L. și D. M., avocat M. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 20 mai 2014, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării timbrajului aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.

Recursul este legal timbrat cu 144 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.

Se constată de asemenea că la data de 22 mai 2014, pârâții-intimați au depus la dosar, prin fax, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Reprezentantul pârâților-intimați învederează instanței faptul că întâmpinarea a fost comunicată reprezentantului reclamantului-recurent anterior termenului de judecată, aspect confirmat de acesta.

La termenul de azi, reprezentantul pârâților-intimați depune la dosar delegația de reprezentare, o chitanță din data de 21 aprilie 2014 prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1200 lei și o anchetă socială efectuată de Primăria Comunei Cernești, privind pe T. M., pentru a face dovada condițiilor de viață ale acesteia.

Reprezentantul-reclamantului recurent învederează instanței faptul că i s-a comunicat în copie ancheta socială depusă la dosar, înainte de începerea dezbaterilor.

S-a depus la dosar, prin fax, la termenul de azi, din partea reprezentantului reclamantului-recurent T. V.-N., chitanța nr . 53 din 23 mai 2014 prin care se face dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 1500 lei.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamant și în consecință admiterea cererii principale formulată de reclamant, în sensul constatării nulității testamentului universal autentificat sub nr. 85/06.02.2012 de BNPA Podeleanu și T., cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial potrivit chitanței depuse la dosar. Apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă.

Testamentul universal autentificat sub nr. 85/06.02.2012 de BNPA Podeleanu și T. este lovit de nulitate întrucât la întocmirea acestuia au fost încălcate dispozițiile art. 1044 alin. 1 din noul cod civil prin care se arată că testatorul își dictează dispozițiile în fața notarului, însă așa cum rezultă din probele administrate în cauză, notarul venise cu testamentul deja întocmit, fiind evident faptul că actul a fost întocmit anterior. De asemenea s-a consemnat de către notar faptul că s-a deplasat la domiciliul testatoarei în Satul Izvoare nr. 11 Maramureș, însă din declarațiile martorilor rezultă că defuncta T. M. nu se afla la domiciliul său ci la domiciliul beneficiarilor testamentului, pârâții-intimați de azi.

Încălcarea dispozițiilor art. 1044 din noul Cod civil de către notar constituie motiv de nulitate absolută a testamentului universal, și totodată un motiv de casare a deciziei recurate în baza art.-305pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.

Apreciază că testatoarei T. M. i-a fost viciat consimțământul, prin dol, sub forma captației și sugestiei, atunci când a semnat punând degetul, testamentul întocmit în prealabil de notarul public. De asemenea notarul nu a făcut nici un demers pentru a verifica discernământul testatoarei, la momentul semnării actului de ultimă voință, rezumându-se la a solicita beneficiarilor testamentului, dup două zile de la semnarea acestuia, o adeverință de la medicul de familie, din care nu rezultă că testatoarea ar fi fost consultată. Oricum, discernământul acesteia trebuia constatat doar de către o persoană cu pregătire de specialitate, respectiv un psiholog sau un medic psihiatru.

Referitor la ancheta socială depusă azi în instanță, din aceasta rezultă că în anul 2007 nu se îngrijea nimeni de ea. Reclamantul-recurent a încercat să o ducă la domiciliul său din Târgu Lăpuș, însă aceasta l-a refuzat, întrucât nu dorea să se mute de la domiciliul său. În ceea ce privește condițiile de trai ale defunctei, reclamantul-recurent s-a aflat în imposibilitatea de a le îmbunătății din cauza unor așa-ziși binevoitori.

În concluzie, apreciază că se impune admiterea recursului pentru motivele arătate în scris și verbal, și obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei.

Reprezentantul pârâților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică și obligarea recursului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.

Recurentul a solicitat în principal casarea hotărârii întrucât ar fi fost încălcate unele norme de procedură. Această susținere nu este reală, motiv pentru care se impune respingerea acestui motiv de recurs. Defunctei i-a fost citit testamentul de față cu doi martori, și tot în fața acestor martori a procedat la semnarea lui. Nu s-a făcut dovada faptului că notarul a venit cu testamentul gata întocmit în fața testatoarei, și chiar dacă s-ar fi procedat de această manieră, legiuitorul nu a prevăzut nici o sancțiune.

De asemenea se impune și respingerea motivului subsidiar al recursului, întrucât instanța de apel în mod corect a reținut faptul că nu s-a dovedit existența dolului, și în plus toți martorii audiați în cauză au spus că defuncta Tihra M. avea discernământ la data semnării testamentului, însă era bolnavă imobilizată la pat și avea o deficiență de auz.

Pârâții-intimați s-au ocupat de defunctă pentru că le-a fost milă de ea și așa cum rezultă din ancheta socială autoritatea tutelară a constatat că fiul înfiat al defunctei, nu domiciliază cu aceasta și nu o îngrijește fiind plecat în străinătate.

Pentru aceste motive, precum și pentru cele arătate în scris, apreciază că se impune respingerea recursului și menținerea a temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 278/25 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul T. V.-N. în contradictoriu cu pârâții: D. L. și D. M..

S-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 85 din 06.02.2012 de către Birou Notari Publici Asociați „Podeleanu și T.” până la limita cotității disponibile reprezentând ½ din masa succesorală rămasă după defuncta T. M., decedată la data de 13.02.2012.

S-a constatat calitatea de moștenitor a reclamantului T. V. – N. după defuncta T. M., decedată la data de 13.02.2012, în calitate de fiu, având cota de ½ din masa succesorală.

Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Au fost obligați pârâții D. L. și D. M. la plata către stat a sumei de 169 lei avansată cu titlu de taxă judiciară de timbru.

A fost obligat reclamantul T. V. - N. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâților D. L. și D. M..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 29/16.11.1983 a Consiliului Popular al comunei Cernești s-a încuviințat înfierea cu toate efectele unei filiații firești a minorului C. V. N. (reclamantul din prezenta cauză), născut la data de 14.04.1980, de către defuncta T. M. și soțul acesteia, T. V., minorul dobândind prin înfiere numele părinților săi adoptivi.

Decizia amintită a făcut obiectul controlului judiciar ca urmare a acțiunii civile promovate de către defuncta T. M. care susținea că nu și-a dat consimțământul în vederea adopției, instanțele judecătorești statuând în mod definitiv că actul juridic analizat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Potrivit celor de mai sus și ținând seama de dispozițiile Legii nr. 4/1953 privind Codul familiei, instanța a reținut că reclamantul a devenit rudă cu adoptatorii la fel ca și un copil firesc, încetând totodată raporturile de rudenie cu părinții firești și rudele acestora.

În continuare, instanța a analizat testamentul atacat și calitatea de moștenitor a reclamantului raportându-se la dispozițiile noului Cod civil, în vigoare la data întocmirii actului juridic - 06.02.2012 - respectiv a deschiderii succesiunii după defuncta T. M., decedată la data de 13.02.2012.

Reclamantul a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute sau anularea testamentului universal autentificat sub nr. 85 din 06.02.2012 de către Biroul Notari Publici Asociați „Podeleanu și T.” invocând, pe de-o parte, lipsa consimțământului testatoarei ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 1045 alin. 1-4 din noul Cod civil, iar pe de altă parte, vicierea consimțământului prin dol și violență, în măsura în care se apreciază că acesta a existat.

Prin testamentul atacat, defuncta T. M. a testat întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în posesia și proprietatea sa, în favoarea legatarilor universali D. L. și D. M., în cote de ½ parte pentru fiecare, cu condiția ca aceștia să îi asigure toate cele necesare traiului de zi cu zi, și de a o înmormânta la data decesului cu toată cinstea cuvenită și potrivit obiceiului locului, suportând toate cheltuielile de înmormântare.

Testamentul este un act juridic deoarece cuprinde manifestarea de voință a testatorului cu intenția de a produce efecte juridice și, ca atare, pentru a fi valabil, trebuie să îndeplinească condițiile de fond (consimțământ neviciat, capacitate, obiect și cauză) prevăzute de lege pentru orice act juridic și cele specifice liberalităților. De asemenea, pentru ca dispozițiile testamentare să fie valabile, nu este suficient ca testatorul să aibă capacitatea legală și naturală de a testa, ci mai este necesar ca voința sa să nu fie alterată de vreun viciu de consimțământ: eroare, dol sau violență.

Dolul se înfățișează în materie testamentară sub forma captației și sugestiei, constând în utilizarea de mijloace viclene și frauduloase, folosite de o persoană sau mai multe, având calitatea de beneficiar al dispoziției testamentare sau chiar aceea de terț, cu intenția de a câștiga încrederea testatorului și de a înșela buna lui credință pentru a-l determina să dispună în sensul în care nu ar fi făcut-o din proprie inițiativă, iar violența reprezintă acel viciu de consimțământ ce constă în amenințarea unei persoane cu un rău sau un pericol de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic pe care, altfel, nu l-ar fi încheiat. Aceste două vicii de consimțământ au fost invocate de reclamant prin acțiunea dedusă judecății.

S-a reținut din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză că defuncta T. M. avea discernământ la data încheierii testamentului. Aceasta avea doar deficiențe de auz și de vorbire și era imobilizată la pat, însă era în deplinătatea facultăților mintale.

Deși reclamatul a susținut că defunctei nu i s-a citit mențiunea la care face referire art. 1045 din noul Cod civil, încheierea de autentificare dovedește contrariul. Dispoziția legală amintită prevede că „în cazul acelora care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mențiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmește, mențiunea astfel făcută ținând loc de semnătură”. Cum în cuprinsul încheierii de autentificare s-a arătat că defuncta „a consimțit la autentificare în prezența a doi martori, această formalitate suplinind semnătura testatoarei” este evident că mențiunea a fost citită în prealabil, altminteri T. M. nu avea ce consimți.

În ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1045 alin. 2-4 din noul Cod civil, instanța a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză întrucât vizează declarația de voință a surdului, mutului, surdomutului și nevăzătorilor iar din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă fără putință de tăgadă că defuncta T. M. nu se regăsea în nici una dintre situațiile enumerate anterior.

Probatoriul administrat nu a făcut nici dovada existenței vreunui viciu de consimțământ al testatoarei, astfel cum se pretinde în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Dimpotrivă, martora H. V. a arătat că pârâta D. L. și mama acesteia au îngrijit-o timp de doi ani pe defunctă, înainte de întocmirea testamentului, din pură compasiune. B. era în imposibilitate de a se gospodări singură din cauza neputinței specifice vârstei și nu avea familie care să o ajute. Mai mult, defuncta a fost cea care, simțind că nu se mai poate descurca, i-a relatat martorei că „i-ar plăcea…să rămână și în continuare în grija lor”, în condițiile în care H. V. nu se poate îngriji personal de ea. În ultimele 3 săptămâni de viață ale defunctei, pârâții au dus-o pe aceasta la locuința lor, unde se putea ocupa de ea mai bine. T. M. nu a fost forțată în acest sens ci, după cum arată martora, era foarte încântată de locul în care a dus-o, „se simțea ca la mama ei acasă”.

Și din declarația martorului T. V. s-a desprins concluzia că, anterior încheierii testamentului pârâta D. L. și mama ei s-au ocupat de defunctă cu bună credință. T. M. i-a relatat că are noroc cu cele două pentru că „acestea îi aduceau mâncare caldă, o spălau și o ajutau în gospodărie”.

Bunele intenții ale pârâților și lipsa unor mijloace viclene au fost confirmate și de martorul L. A. care susținea că aceștia „nu sunt oameni care să se lăcomească la averea defunctei … le-a fost pur și simplu milă de ea” .

În baza considerentelor de mai sus, instanța a respins solicitarea reclamantului de constatare a nulității absolute sau de anulare a testamentului universal autentificat sub nr. 85 din 06.02.2012 de către Biroul Notari Publici Asociați „Podeleanu și T.”. Aceeași soluție s-a impus și în ce privește solicitarea de a se constata calitatea de moștenitor după defuncta T. M. a reclamantului T. V. N., în calitate de fiu, în cotă de 1/1, formulată în condițiile admiterii primului petit.

Prin decizia nr. 29/16.11.1983 a Consiliului Popular al comunei Cernești, reclamantul a dobândit calitatea de descendent de gradul I al defunctei T. M.. Ca urmare a acceptării în termen legal a moștenirii rămase de pe urma acesteia, art. 1087 din noul Cod civil îi conferă reclamantului și calitatea de moștenitor rezervatar.

Potrivit art. 1088 Noul C. civil, ținând seama de faptul că reclamantul este unicul moștenitor legal al defunctei, rezultă că rezerva succesorală a acestuia este de ½ din întreaga masă succesorală.

În consecință, potrivit art. 1097 din noul Cod civil, constatând că prin testamentul atacat defuncta T. M. a încălcat într-adevăr rezerva succesorală a reclamantului, instanța a dispus reducțiunea acestuia, până la limita cotității disponibile reprezentând ½ din masa succesorală.

Fiind întemeiată și cererea de a se constata calitatea de moștenitor a reclamantului T. V. – N. după defuncta T. M., decedată la data de 13.02.2012, în calitate de fiu, având cota de ½ din masa succesorală, instanța a admis-o conform dispozitivului.

În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, instanța i-a obligat pe pârâții D. L. și D. M. la plata către stat a sumei de 169 lei avansată cu titlu de taxă judiciară de timbru, aceștia aflându-se doar parțial în culpă procesuală.

De asemenea, în temeiul art. 247-277, instanța l-a obligat pe reclamantul T. V. - N. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâților D. L. și D. M., ținând seama de faptul că pârâții au avansat suma de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat iar reclamantul a avansat doar suma de 1.000 lei, și reținând o culpă procesuală a părților de 50%.

Prin decizia civilă nr. 88/A/27.02.2014 a Tribunalului Maramureș s-arespins ca nefondat apelul declarat de către apelantul-reclamant T. V.-N. împotriva sentinței civile nr. 278/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, care a fost menținută.

A fost obligat apelantul la plata către intimații D. L. și D. M. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținu următoarele:

Având în vedere dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, în calea de atac a apelului nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, nu se poate „schimba” cererea de chemare în judecată în „furt de persoane”, astfel cum solicită apelantul prin memoriul de apel.

Examinând actele și lucrările dosarului primei instanțe, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș sub nr._, reclamantul T. V. - N., a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. L. și D. M., să se constate, în principal, nulitatea absolută sau să dispună anularea testamentului universal autentificat sub nr. 85 din 06.02.2012 de către Biroul Notari Publici Asociați „Podeleanu și T.” iar, în secundar, să se dispună reducțiunea testamentului menționat mai sus până la limita cotității disponibile de ½ din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei sale mame, T. M..

Analizând cuprinsul sentinței apelate, tribunalul a constatat că judecătoria s-a pronunțat în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă care arată că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii de chemare în judecată.

Tribunalul a reținut că din probațiunea administrată în cauză nu a rezultat că testamentul s-a încheiat pe de-o parte, prin lipsa consimțământului testatoarei ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 1045 alin. 1-4 din noul Cod civil, iar pe de altă parte, că a avut loc vicierea consimțământului testatoarei prin dol și violență.

Probatoriul administrat nu a făcut nici dovada existenței vreunui viciu de consimțământ al testatoarei și nici vreo pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 1045 alin. 2-4 din Noul Cod civil.

În mod corect prima instanța a respins solicitarea reclamantului de constatare a nulității absolute sau de anulare a testamentului universal autentificat sub nr. 85 din 06.02.2012 de către Biroul Notari Publici Asociați „Podeleanu și T.”. Aceeași soluție s-a impus și în ce privește solicitarea de a se constata calitatea de moștenitor după defuncta T. M. a reclamantului T. V. N., în calitate de fiu, în cotă de 1/1, formulată în condițiile admiterii primului petit.

În ce privește solicitarea de a se dispune reducțiunea testamentului menționat mai sus până la limita cotității disponibile de ½ din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei T. M., în vederea reîntregirii rezervei succesorale de ½ a reclamantului în calitate de unic moștenitor rezervatar, descendent de gradul I, tribunalul a constatat că în mod corect această cerere a fost admisă, raportat la împrejurarea că reclamantul a dobândit calitatea de descendent de gradul I al defunctei T. M., în baza deciziei nr. 29/16.11.1983 a Consiliului Popular al comunei Cernești, iar potrivit art. 1088, art. 1097 C. civil, este moștenitor rezervatar și în ipoteza încălcării rezervei sale succesorale, se impune reducțiunea.

Raportat la aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc. civ., apelul a fost respins, iar în temeiul art. 274 Cod proc. civ., apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei în favoarea intimaților.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T. V. N., solicitând admiterea recursului în baza art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 Cod proc. civ., casarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 278/25.04.2013 a Judecătoriei Tg. Lâpuș și schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii cererii sale de constatare a nulității testamentului universal autentificat sub nr. 85/06-02.2012 de către Biroul notarilor publici asociați Podeleanu și T..

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului în baza art. 304, pct. 7, pct. 9 coroborat cu art. 312 din N.CP.C, modificarea în tot a Deciziei Civile recurate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr._ a Judecătoriei Tg. Lăpuș cu consecința admiterii cererii principale de a se constata nulitatea testamentului universal autentificat sub nr. 85/06.02,2012 de către B.N.P.A. Podeleanu și T..

În motivarea recursului recurentul a arătat că testamentul universal autentificat sub nr. 85/06.02.2012 de către Biroul notarilor publici asociați Podeleanu și T., este lovit de nulitate absolută pentru că încalcă dispozițiile legale prevăzute de art. 1044 din Noul cod civil, potrivit cărora, testatorul își dictează dispozițiile în fața notarului.

Conform probelor testimoniale administrate în fața primei instanțe, notarul venise cu hârtiile deja întocmite.

Din declarația acestui martor, care a fost și martor asistent înscris pe testament rezultă faptul că notarul nu și-a respectat obligația de a consemna dispozițiile testatorului la dictarea acestuia, ci a întocmit anterior acest înscris.

De asemenea, notarul a consemnat faptul că s-a deplasat la domiciliul testatoarei în satul Izvoare, nr. 14, jud. Maramureș, dar martorii audiați în cauză, au declarat faptul că defuncta T. M. nu s-a aflat la domiciliul ei, ci la domiciliul beneficiarilor testamentului, D. L. și D. M..

Consideră recurentul că încălcarea de către notarul public a dispozițiilor exprese ale art. 1044 din N.C.P.C. constituie motiv de nulitate absolută a acestui testament universal. Acest fapt constituie motiv de casare a deciziei civile recurate, în baza art. 304, pct. 5 Cod proc. civ.

Un alt motiv de recurs invocat de recurent îl constituie faptul că defunctei T. M. i-a fost viciat consimțământul, prin dol, sub forma captației și sugestiei, atunci când a pus degetul pe testamentul întocmit în prealabil de către notarul public.

Din întâmpinarea depusă de către T. M. la Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2731/1997 al Curții de Apel Cluj, care este atașat prezentului dosar, rezultă faptul că avea o fire influențabilă, fiind ușor de manipulat, de reținut fiind următorul aspect: „Am cerut desfacerea înfierii doar la insistențele nepoatei de-a soțului meu decedat care urmărește să ajungă la averea acestuia."

Notarul public nu a întreprins nici o acțiune pentru a verifica discernământul testatoarei T. M.. A solicitat beneficiarilor testamentului o adeverință medicală doar la două zile după întocmirea testamentului autentic, respectiv în data de 08.02.2012, care a fost eliberată de către medicul de familie. Din această adeverință medicală nu rezultă faptul că medicul ar fi consultat-o pe defuncta T. M., ci doar s-au înscris date din fișa medicală a acesteia.

Consideră recurentul că doar un psiholog/medic psihiatru ar fi putut să o consulte și să-și exprime o părere avizată privind discernământul acesteia.

Notarul public nu i-a verificat discernământul defunctei, ci a îndeplinit o formalitate prin faptul că acesta i-a pus degetul pe testamentul deja scris de el. Acest lucru rezultă și din faptul că s-a consemnat în cuprinsul testamentului că T. M. nu are copii, deși reclamantul este fiul adoptiv al acesteia (fapt pe care defuncta îl cunoștea).

T. M., la data la care a pus degetul pe testamentul autentic, era la domiciliul beneficiarilor testamentari de mai multe săptămâni, fapt care conduce la ideea că aceasta se afla deja sub influența lor.

Defuncta avea pregătiți banii pentru înmormântare, nu avea nevoie ca altcineva să suporte cheltuielile de înmormântare așa cum rezultă din cuprinsul testamentului. Conform declarației martorului L. A., T. M., avea depozitată suma de 17.000.000 ROL la soția acestuia și era ajutată în gospodărie și de către alte persoane din . fi dusă de către legatarii D. Lîliana și D. M. la domiciliul lor. Acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor audiați.

Instanța de apel a reținut atât declarațiile tuturor martorilor, cât și cuprinsul testamentului autentic. O analiză mai atentă a acestor probe arată că ele sunt contradictorii, potrivit celor anterior arătate, cu privire la: locul încheierii testamentului; testatoarea nu a dictat dispozițiile testamentare, nu a spus notarului ce dorește, ci notarul a venit cu înscrisul deja redactat; s-a consemnat că aceasta nu are copii deși se știa de adopția reclamantului. Astfel instanța de apel putea să se convingă că acest act nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 1044, 1045 N.C.C.

Dacă se analizează și înscrisurile cuprinse în dosarele atașate se poate constata că defuncta T. M. era o persoană influențabilă. Apoi, se poate observa că martorii audiați în cauză au avut un anumit interes, în special martora H. V. care a declarat că a fost alături de T. M. când a formulat cererea de desfacere a adopției i că ea a insistat ca D. L. și D. M. să o ducă pe aceasta la domiciliul lor și ca mama adoptivă a reclamantului să le dea o contraprestație.

Consideră că T. M. nu mai avea discernământul necesar pentru a consimți la încheierea valabilă a testamentului autentic.

Astfel, în baza art. 304 pct. 7 și pct. 9 N.CP.C, consideră că hotărârea instanței de apel trebuie modificată în tot în sensul admiterii apelului, respectiv de a se schimba sentința judecătoriei Târgu Lăpuș și de a se constata nulitatea testamentului autentic întocmit de Notarul Public R. A. Podeleanu.

Prin întâmpinarea formulată (f. 13-16), intimații au solicitat respingerea recursului, arătând în esență că din probațiunea administrată nu s-a dovedit existența dolului, vicierea consimțământului testatoarei, ci faptul că intimații au îngrijit-o în ultima perioadă a vieții pe testatoare, întrucât aceasta nu se mai putea întreține singură,având nevoie de sprijin, pe care reclamantul, în calitate de fiu adoptat nu i-l acorda.

Referitor la lipsa de discernământ a testatoarei, intimații au arătat că susținerea recurentului reclamant nu este reală, testatoarea avea discernământ, iar conținutul testamentului i-a fost adus la cunoștință.

În susținerea întâmpinării, intimații au depus la dosar ancheta socială întocmită de Primăria comunei Cernești, la data de 12.03.2007.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Referitor la nulitatea testamentului, întemeiată pe încălcarea dispozițiilor art. 1044 Noul cod civil, curtea constată că acest motiv de nulitate nu este incident, întrucât împrejurarea că redactarea testamentului nu s-a făcut în locul în care se afla testatoarea, ci înscrisul era redactat, nu afectează valabilitatea acestuia, atâta timp cât în cauză s-a făcut dovada că testatoarei i s-a citit conținutul actului, a luat la cunoștință despre dispozițiile pe care le cuprindea acel act și a consimțit la cele redactate prin aplicarea amprentei.

Nici motivele referitoare la anulabilitatea testamentului pe motivul lipsei discernământului testatoarei, captației sau sugestiei exercitate asupra acesteia, nu sunt fondate.

Lipsa discernământului nu a fost probată în cauză, probele administrate care în recurs nu pot fi analizate și reapreciate, relevând că exceptând deficiența de auz a testatoarei și imposibilitatea acesteia, datorată vârstei și stării de sănătate precare, de a se administra și gospodări singură, discernământul acesteia nu era afectat.

Nici captația și sugestia exercitate de către intimați asupra testatoarei nu a fost dovedită. Este real că intimații au dus-o pe testatoare în ultima perioadă a vieții sale la domiciliul lor, însă aceasta nu s-a făcut cu scopul de a împiedica relațiile dintre testatoare și reclamant, ci cu scopul de a-i acorda îngrijirile de care mama adoptivă a reclamantului avea nevoie. Aceasta, în condițiile în care încă din anul 2007, respectiv cu 5 ani anterior decesului, testatoarea era o persoană în vârstă, bolnavă, cu posibilități materiale restrânse, care avea nevoie de a fi îngrijită și întreținută, iar reclamantul, în calitate de fiu adoptiv, nu se preocupa de situația mamei sale.

Motivele referitoare la comportamentul influențabil al testatoarei, recurentul invocând în acest sens acțiunea promovată în dosar nr. 2731/1997 al Curții de Apel Cluj, nu sunt fondate, raportat la cele anterior arătate, în sensul că asupra testatoarei nu s-a exercitat captație sau sugestie susceptibile să afecteze consimțământul acesteia și, implicit, valabilitatea testamentului.

Nefăcându-se așadar nicio dovadă a vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a testamentului autentificat sub nr. 85/06.02.2012 de către Biroul Notarilor Publici Asociați „Podeleanu și T.”, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimaților D. L. și D. M. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 17).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. V. N. împotriva deciziei civile nr. 88/A din 27.02.2014 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților D. L. și D. M. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

T. D. A.-T. N. M. C. V.

GREFIER

M. L.-T.

Red. M.V. dact. GC

2 ex/19.06.2014

Jud. apel: D.Ț., M. B. P.

← Succesiune. Decizia nr. 1345/2014. Curtea de Apel CLUJ		Strămutare. Sentința nr. 46/2014. Curtea de Apel CLUJ →

Anulare act. Decizia nr. 907/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 907/2014. Curtea de Apel CLUJ