Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 05-06-2014, Curtea de Apel CLUJ

In consecinta, reclamantii nu pot beneficia de despagubiri in temeiul Legii 221/2009 .

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B. I. și R. B. J. solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și, în consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

În motivare s-a arătat că instanța de fond a reținut exclusiv pe baza afirmațiilor mincinoase ale Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar faptul că terenurile pentru care s-au solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 au fost solicitate și în temeiul altor legi reparatorii, cererile formulate fiind soluționate prin emiterea unor titluri de proprietate, a dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru diferența de 4728 m .p. teren propunându-se înscrierea în anexa de despăgubiri. Instanța de fond a făcut o greșită analiză și interpretare a materialului probator administrat în cauză și o greșită aplicare a legii.

Astfel, în ceea ce privește terenurile pentru care se solicită despăgubiri în cauză nu a fost emis nici un titlu de proprietate și nici nu au fost acordate despăgubiri în condițiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.

Singurul teren pentru care antecesorul reclamanților, defunctul B. I. a beneficiat de reconstituirea dreptului său de proprietate este terenul în suprafață de 100 m .p. înscris în titlul de proprietate nr._ . Acest teren face parte din ter enul cu nr. topo._ înscris în CF nr. 3748 în suprafață de 164.354 m .p., reclamanții fiind îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o cotă ¾ din acest teren, ½ după defunctul B. I. și ¼ parte după defuncta Zagoni S. J., în total la o suprafață de 123.265 m .p. Suprafața de 23.265 m .p., diferența până la suprafața de teren la care sunt îndreptățiți, nu este inclusă în nici un titlu de proprietate, nefiind reconstituit dreptul de proprietate asupra acesteia.

În ceea ce privește terenul înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo._, despre care se susține că ar fi fost validată în baza Legii nr. 247/2005 o suprafață de 4.728 m.p. s-a arătat că această suprafață de teren face parte din cealaltă cotă de ¼ la care reclamanții sunt îndreptățiți în calitate de moștenitori după defuncta Csiki S. născută G..

Restul terenurilor înscrise în titlurile de proprietate indicate de către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar și în dispozițiile emise în temeiul Legii nr. 10/2001 nu se identifică cu terenurile pentru care s-au solicitat despăgubiri în prezenta cauză și nici nu sunt acordate în schimbul acestor terenuri, făcându-se o analiză a fiecăruia dintre titlurile și dispozițiile invocate de către Comisia de aplicare a legilor fondului funciar.

În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri (filele 7-15, 22-74 dosar).

Cererea de recurs nu a fost motivată î n drept .

În apărare, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivare s-a arătat că astfel cum a reținut instanța de fond terenurile care fac obiectul cererii de chemare în judecată au fost solicitate de reclamanți în temeiul legilor reparatorii, aspect care rezultă din materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din răspunsul comunicat de Comisia locală de fond funciar Cluj-N. a rezultat că terenurile au fost solicitate de reclamanți în temeiul legilor reparatorii, cererile fiind soluționate prin emiterea titlurilor de proprietate și a dispozițiilor indicate în adresa nr._/304/2013.

Totodată, s-a arătat că prin raportare la decizia în interesul legii nr. 6/2013 pentru admiterea pretențiilor reclamanților trebuie dovedită îndeplinirea cerințelor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 în sensul că cele 18 terenuri a căror contravaloare o solicită reclamanții au fost confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al condamnării și dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 147/2005.

Reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 întrucât au beneficiat în temeiul altor legi de măsuri reparatorii și de restituirea în natură a unor terenuri pentru care au solicitat despăgubiri.

Analizând recursul declarat de reclamanții B. I. și R. B. J. împotriva sentinței civile nr. 48 din 25 ianuarie 2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, Curtea reține următoarele:

Pornind de dispozițiile art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 Curtea apreciază că demersul care trebuia făcut mai întâi de către instanța de fond, după administrarea probațiunii în cauză, era acela al stabilirii bunurilor confiscate de la antecesorul reclamanților prin cele două hotărâri de condamnare indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Ori, din cuprinsul sentinței atacate nu rezultă că instanța de fond a procedat în acest sens, fiind necesar a fi făcută această analiză de către instanța de recurs.

În ceea ce privește sentința penală nr.44/18.02.1955 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial Oradea, din extrasul anexat la fila 27 din dosarul de fond, coroborat cu încheierea Tribunalului Popular al orașului Cluj nr.444/1955(fila 28 dosar fond) și cu încheierea Tribunalului Popular al orașului Cluj nr.5736/1957(fila 30 dosar fond) rezultă că suprafața totală a imobilelor confiscate de către stat prin această h otărâre de condamnare este de 7 ha, 38 ari, fiind vorba despre porțiunea de sub B7 de ¼ parte din imobilele înscrise în C.F. nr._ Cluj, nr.top._ și_; porțiunea de sub B3 de ¼ parte din imobilul înscris în C.F. nr.5910 Cluj, nr.top._; porțiunea de_/_ parte din porțiunea de sub B7 de_/_ parte din imobilul înscris în C.F. nr.3748 Cluj, nr.top._, în suprafață totală de 28 jug,893 stj.p.

Apoi, referitor la sentința penală nr.87/16.03.1957(fila 23 dosar fond), din coroborarea conținutului acesteia cu încheierea nr.8089/1957 a Tribunalului Popular al orașului Cluj rezultă că s-a confiscat de către stat și porțiunea aflată în proprietatea condamnatului B. I. din imobilele cuprinse în C.F. nr.3748 Cluj și C.F. nr.8070 Cluj, nr.top._, porțiunea de sub B7, de 8037/_ parte și nr.top.3801, porțiunea de sub B1, de ½ parte, casă curte și grădină în suprafață de 819 stj.p.

De asemenea relevant în cauză este și faptul că prin decizia nr.8/08.01.1966 a Sfatului Popular al orașului regional Cluj, dată în considerarea Decretului nr.936/28.12.1965 a Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România s-a restituit antecesorului reclamanților cota de ½ parte confiscată din imobilul situat în Cluj-N., . nr.84, înscris în C.F. nr.8070, nr.top.3801.

Prin urmare, Curtea reține că nu toate imobilele care fac obiectul cererii de chemare în judecată îndeplinesc condiția prevăzută de art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 pentru a putea fi acordate despăgubiri pentru acestea în temeiul Legii nr.221/2009, imobilele confiscate prin cele 2 hotărâri de condamnare indicate de către reclamanți, și care nu fost restituite înainte de anul 1990, fiind: porțiunea de sub B7 de ¼ parte din imobilele înscrise în C.F. nr._ Cluj, nr.top._ și_; porțiunea de sub B3 de ¼ parte din imobilul înscris în C.F. nr.5910 Cluj, nr.top._; porțiunea de_/_ parte din porțiunea de sub B7 de_/_ parte din imobilul înscris în C.F. nr.3748 Cluj, nr.top._, în suprafață totală de 28 jug,893 stj.p.; imobilul înscris în C.F. nr.3748 Cluj, nr.top._, porțiunea de sub B7, de 8037/_ parte. Numai referitor la acestea se impune analizarea mai departe a condiției ne/restituirii acestora în temeiul legilor anterioare de reparație.

În ceea ce privește această chestiune, a restituirii sau nu a acestor imobile în temeiul legilor speciale de reparație se constată că în mod corect a reținut instanța de fond răspunsul Municipiului Cluj-N.- Serviciul Revendicări Fond Funciar și R.A. nr._/304/28.01.2013 care este în sensul restituirii în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate asupra tuturor imobilelor de care au fost deposedați. În lipsa unor probe contrare administrate în cauză la solicitarea reclamanților în vederea verificării susținerilor din cererea de recurs și a unor demersuri legale făcute de către reclamanți în ceea ce privește conținutul răspunsului comunicat de către autoritățile locale, afirmația gravă a acestora din recurs în sensul că mențiunile din adresă ar fi „mincinoase” nu poate fi luată în considerare.

Din actele anexate adresei identificate mai sus rezultă că antecesorul reclamanților, B. I., a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru imobilele care s-au aflat în proprietatea sa și a familiei sale în temeiul tuturor legilor speciale de reparație, cereri soluționate de c ătre organele competente. În cazul în care în aceste condiții s-ar permite în acest cadru procesual reverificarea modului în care au fost soluționate aceste cereri s-ar ajunge la încălc area dispozițiilor hotărârilor deja pronunțate, ceea ce este inadmisibil raportat la dispozițiile Legii nr.221/2009. Ceea ce permite art.5 alin.1 lit.b. din Legea nr.221/2009 este numai acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâri de condamnare, dacă bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri pentru acestea în temeiul Legii nr.10/2001 și a Legii nr.2 47/2005. Aceasta înseamnă fie că nu s-au formulat cereri pentru aceste bunuri în temeiul legilor speciale de reparație anterioare, fie că aceste cereri nu au fost soluționate, nefiind avută în vedere situația în care aceste cereri au fost deja soluționate, iar soluția nu este convenabilă. În acest din urmă caz persoana interesată avea obligația să urmeze procedura prevăzută de legea specială incidentă în vederea contestării măsurilor dispuse în aplicarea acesteia de către autoritățile competente ( în același sens este și decizia civilă nr. 1 675/2012 a Curții de Apel Cluj), neputând a suplini această omisiune, sau o soluție defavorabilă, prin invocarea dispozițiilor Legii nr.221/2009.

Mai mult, se reține că pentru terenul înscris în C.F. nr.3748, nr.top.14.333 Cluj, antecesorului reclamanților i s-a reconstituit în nume propriu dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha prin titlul de proprietate nr.5484/388/10.12.1993, antecesorul reclamanților nefiind îndreptățit la reconstituirea în nume propriu a dreptului de proprietate sau stabilirea de despăgubiri pentru o suprafață mai mare decât aceasta, conform mențiunilor din cartea funciară diferența putând fi solicitată numai prin invocarea calității d e moștenitor a celorlalți proprietari tabulari, cărora nu le-a fost confiscată averea prin hotărâri penale, situație în care nu este incidentă Legea nr.221/2009.

Având în vedere considerentele de mai sus Curtea, în temeiul art.304 1 C.pr.civ., raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. I. și R. B. J. împotriva sentinței civile nr. 48 din 25 ianuarie 2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar ul nr._, pe care o va menține ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. I. și R. B. J. împotriva sentinței civile nr. 48 din 25 ianuarie 2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. I. A. C. A. A. C.

GREFIER,

C. B.

Red.A.C./dact.L.C.C.

2 ex./25 .06.2014

Jud.fond: F. S. B.