Conflict de competenţă. Sentința nr. 13/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 77/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 13/F/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 29 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I.
GREFIER: C. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C.-N. și Tribunalul C., privind competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. prin PRIMAR, C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI C., având ca obiect fond funciar.
Conflictul s-a soluționat în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr._/04.10.2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N. invocată din oficiu și în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de către reclamantul O. I., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N., C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C.-N. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C.-N., în favoarea Tribunalului C.-Secția civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 NCPC, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Reținând că Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000, nr. 247/2005 nu cuprind dispoziții speciale în materia competenței de soluționare a prezentei cereri patrimoniale, prin raportare la dispozițiile de drept comun, astfel cum au fost modificate prin . Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în sensul în care judecătoria nu mai este instanță de drept comun pentru soluționarea în primă instanță a cererilor în materia fondului funciar, competența materială urmând a fi stabilită în funcție de criteriul valoric al obiectului cererii, având în vedere că valoarea imobilului în litigiu depășește suma de 200.000 lei, în baza art. 98 alin. (1) coroborat cu art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j), art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 și art. 132 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă republicată, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N. invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. - Secția civilă.
Prin sentința civilă nr. 590/15.11.2013 Tribunalul C. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. reprezentat prin primar, C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul local al mun. C.-N. și C. Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Prefectura Județului C., având ca obiect fond funciar, în favoarea Judecătoriei C.-N..
În temeiul art. 133 pct. 2 și art. 134 C.pr.civ.,Tribunalul C. a constatat existența conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, și în consecință, a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Curtea de Apel C., Secția I-a civilă, pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conferă judecătoriilor plenitudine de competență în ceea ce privește cererile care vizează fondul funciar.
Potrivit alin. 1 al textului legal menționat, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II și cele asupra măsurilor stabilire de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate, rezultă că s-a instituit o procedură specială atât în materia contestării actelor emise de către cele două comisii, cât și pentru ipoteza în care acestea nu s-au pronunțat cu privire la cererile de reconstituire formulate în temeiul legilor fondului funciar, competența de soluționare revenind astfel judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul vizat de cererea de reconstituire.
Intenția legiuitorului de a menține judecătoria ca instanță competentă pentru soluționarea litigiilor de fond funciar în primă instanță rezultă și din analiza coroborată a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din actul normativ arătat, „Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de fond funciar a municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016”.
A.. 2 al textului legal citat prevede: „În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. 1, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului…”.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile acestei legi „se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor…”.
Față de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că în materia fondului funciar nu este aplicabil criteriul valoric de determinare a competenței, în primă instanță judecătoria fiind competentă, iar tribunalului îi revine competența de a soluționa aceste cauze în calea de atac a apelului.
În soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 135 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h Noul Cod de Procedură Civilă, judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, reglementează în art. 53 alin. 2, competența judecătoriei în materia plângerilor formulate de persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva hotărârii comisiei județene, a modificării sau anulării hotărârii de către comisie, în timp ce, conform art. 63, în alte cazuri în care legea prevede nulitatea unor acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun, inclusiv în ceea ce privește competența.
Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă că competența de soluționare a litigiilor de fond funciar, atunci când se formulează plângeri de către persoanele care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate, plângeri al căror obiect îl constituie hotărârea comisiei județene, modificarea sau anularea hotărârii de către comisie, competența este cea de drept comun.
În cauza prezentă, acțiunea este exercitată de cel căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și este îndreptată împotriva Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., solicitându-se obligarea acesteia la compensarea terenului cu care a fost înscris în anexa nr. 23 cu un alt teren proprietate privată a municipiului C.-N., competența de soluționare revenind instanței de drept comun, Judecătoria C.-N..
În consecință, în temeiul art. 135 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea, va stabili competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. Prin Primar, C. Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Consiliul Local al Municipiului C.-N. și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Județului C., având ca obiect fond funciar, în favoarea Judecătoriei C.-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. Prin Primar, C. Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Consiliul Local al Municipiului C.-N. și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Județului C., având ca obiect fond funciar, în favoarea Judecătoriei C.-N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. C. B.
Red.IA dact. GC
3 ex/3.02.2014
| ← Strămutare. Sentința nr. 23/2014. Curtea de Apel CLUJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 983/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
