Cerere necontencioasă. Decizia nr. 1014/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 2553/190/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1014/R/2014 | |
Ședința publică din data de 4 iulie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | M.-C. V. |
JUDECĂTORI: | A.-T. N. T. D. – președintele Secției I-a civilă |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B. T. SA – SUCURSALA BISTRIȚA, împotriva încheierii civile din 11 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr._, privind și pe reclamanții P.-M. V.-E., P.-M. C.-I., pe pârâta . precum și pe intimații B. S. V. și B. C. A., având ca obiect cerere necontencioasă – conexare dosar execuțional.
La apelul nominal făcut în cauză.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâta-recurentă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin încheierea civilă din 11 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de B. T..
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că cererea de intervenție accesorie poate fi făcută numai de persoane care nu îndeplinesc calitatea de parte, ori B. T., în calitate de creditor, este parte în cadrul cererilor de conexare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta B. T. SA solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii Tribunalului Bistrița-Năsăud si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bistrița, în vederea exercitării dreptului la acțiune a Băncii T..
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin încheierea din 11.06.2014, dată în camera de consiliu, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins cererea de intervenție accesorie în dosar nr._ 14, motivat de faptul că cererea este în interes propriu, situație în care nu mai poate fi introdusă în cale de atac, iar recalificând cererea ca apel incident, instanța de apel a respins cererea pentru motivul că interesele recurentei nu sunt contrare cu cele ale apelantului principal.
În fapt, reclamanții intimați P. M. C.-I. și P. M. V.-E. au depus cerere de conexare a doua dosare execuționale nr. 550/2013 a B. S. V. si 15/EX/2014 al executorul Judecătoresc Campîan A.-R. la Judecătoria Bistrița. B. T., nu a fost introdusă ca parte în proces nici de către reclamant, nici de către instanța, deși unul din dosarele execuționale au fost deschise la inițiativa recurentei. A apreciat că prima instanța în virtutea rolului activ, putea să o introducă în proces, conform art. 22 al.3. C. proc. civ. În aceste condiții nu li s-a comunicat nici încheierea prin care s-a admis conexarea dosarelor și s-au încuviințat cheltuielile de executare stabilite de către B. Campian, în sumă de 20.524 lei, până în momentul conexării, conform art. 653 C. proc. civ.
Încercând sa le exercite dreptul la acțiune, a depus cerere de intervenție în apelul declarat de către reclamanții intimați, calitate respinsa însă de către instanța de apel –Tribunalul Bistrița-Năsăud .
A apreciat că, greșita interpretarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, deoarece intervenția calificată ca fiind în nume propriu nu este probată în ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de executare și în dosarul execuțional B. S., în suma totala de_ lei (conform procesului-verbal din 09.10.2013 si 20.03.2014,) pe care reclamanții intimați nu au înțeles să o pretindă instanței de fond - Judecătoria Bistrița, atunci când au solicitat conexarea dosarelor execuționale conform dispozițiilor art. 653 al.2, C. proc. civ., deși plata cheltuielilor de executare cade în sarcina acestora, conform disp. art. 669. al.2. C. proc. civ.
În subsidiar, instanța a recalificat cererea formulată ca si apel incident, conform disp. art. 534 al.4, însă l-a respins și pe acesta, datorită faptului că nu aveau interese contrare cu cele ale apelantului principal.
Apelantul principal, contrar opiniei recurentei, nu a înțeles să solicite stabilirea cheltuielilor de executare și pentru celuilalt executor judecătoresc - B. S. V., ceea ce le aduce prejudicii și lor, în calitate de creditor, în cazul în care debitorul executat este insolvabil.
În aceste condiții, instanța de apel nu a ținut seama de faptul respingându-le cererea de intervenție, i-a privat de dreptul de a-și exercita dreptul la acțiune - ca intervenient în numele debitorilor - pentru stabilirea tuturor cheltuielilor de executare, atât cele stabilite de către B. Campîan R., cât si cele stabilite de către B. S. V., conform dispozițiilor art. 653 al.2 C. proc. civ., pe care Judecătoria Bistrița a omis să se pronunțe.
Prin respingerea cererii recurentei s-a creat un prejudiciu, acela de a li se diminua sumele pe care în calitate de creditor garantat, ar trebui să le încaseze din valorificarea garanției privilegiate, datorită insolvabilității debitorilor.
Pentru aspectele enumerate mai sus, a apreciat că nu i s-a asigurat un proces echitabil, fiind încălcate dispozițiile art. 6 C. proc. civ. și ale art. 6 CEDO, solicitând admiterea recursului, casarea în tot hotărâii Tribunalului Bistrița-Năsăud și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bistrița, în vederea exercitării dreptului la acțiune.
În drept, a invocat dispozițiile art. 485 și urm., 488 al.1, pct.8 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 61 C.pr.civ. oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Din dispoziția legală mai sus reținută, rezultă că cererea de intervenție trebuie făcută de către o terță persoană care acționează pentru a dobândi sau să i se recunoască un drept propriu - situație în care este reglementată cererea de intervenție principală. Această cerere trebuie să fie făcută înaintea primei instanțe înaintea dezbaterilor în fond și, cu titlu de excepție, în apel, cu acordul expres al părților. În ipoteza în care formulează o cerere de intervenție în nume propriu și trebuie să fie îndreptată atât împotriva reclamantului cât și împotriva pârâtului.
Cererea de intervenție în interesul uneia dintre părți poate fi făcută de o terță persoană care nu tinde la valorificarea unui drept propriu, ci urmărește ca prin apărările pe care le face, instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit. Prin urmare, natura juridică a cererii accesorii este de apărare, dar intervenientul accesoriu nu are rolul unui simplu apărător al părții pentru care a intervenit, ci urmărește să evite să fie acționat ulterior în judecată de partea pe care o sprijină.
Dispozițiile art. 65 alin. 1 C.pr.civ. clarifică situația intervenientului, care devine parte doar după admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Coroborând dispozițiile art. 61 cu dispozițiile art. 65 alin. 1 C.pr.civ. se poate observa că cerere de intervenție, principală sau accesorie poate formula numai o persoană care nu este parte în cauza respectivă, o terță persoană interesată personal să-și valorifice un drept sau apără interesele sau drepturile reclamantului sau ale pârâtului.
Verificând situația recurentei, B. T. SA, curtea constată că aceasta are calitate de creditoare a debitorilor, P. M. V. și P.-M. C.-I. în dosarul execuțional nr. 15/ex/2014 al Biroului Individual al executorului judecătoresc C. A.-R., a cărui conexare s-a solicitat de debitori. Curtea constată că B. T. SA, în această calitate a și fost citată în apel.
După cum rezultă din dispozițiile legale mai sus reținute, cererea de intervenție poate fi făcută numai de o terță persoană nu și de o parte împrocesuată de la declanșarea procesului, cum este cazul creditoarei B. T. SA..
Criticile referitoare la faptul că nu i s-a comunicat recurentei încheierea de conexare puteau fi valorificate de aceasta folosind alte remedii procesuale avute la dispoziție, asupra cărora nu se impune să insistăm, deoarece nu fac obiectul recursului.
Apoi, deși recurenta susține că a formulat o cerere de intervenție accesorie, în favoarea debitorilor (in cadrul căreia puteau invoca numai apărări în favoarea debitorilor) arată în memoriul de recurs că prin respingerea cererii de intervenție i se aduc prejudicii solicitând casarea hotărârii tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bistrița în vederea exercitării dreptului la acțiune, ceea ce relevă faptul că recurenta acționează pentru recunoașterea unui drept propriu și din această perspectivă cererea de intervenție este inadmisibilă deoarece a fost formulată în apel și nu are acordul expres al tuturor părților. Iar în ipoteza în care o cerere de intervenție principală este formulată în apel, ca și în cazul de față, intervenientul i-a procedura în starea în care se află pricina neputând solicita, cu succes, casarea cu trimitere spre rejudecare în fațaprimei instanțe,cum, inadmisibil, solicită în prezentul recurs recurenta.
Curtea constată că tribunalul în mod legal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de recurentă, dispozițiile legale incidente în materie, art. 62 și art. 64 alin.2 C.pr.civ., au fost aplicate corect, situație în care nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ.
Prin urmare, în temeiul art. 496 C.pr.civ. curtea va respinge recursul declarat de recurenta B. T. SA .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta B. T. SA împotriva încheierii pronunțată la data de 11 iunie 2014 în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M.-C. V. A.-T. N. T. D.
GREFIER
M.-L. T.
Red. A.T. N./dact. C.G.
2 ex./09.07.2013
Jud. apel:G. C. F.
R. I. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 983/2014. Curtea de Apel CLUJ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1015/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
