Grăniţuire. Decizia nr. 723/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 4705/328/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 723/R/2014 | |
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. – președintele Secției I –a civilă |
JUDECĂTORI: | M.-C. V. A.-T. N. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. C.-I. și TÎMPÂNAR M., împotriva deciziei civile nr. 649/A din 11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privindu-i și pe pârâții P. I. și P. F., D. S.-D. și D. F.-M., precum și pe intervenienta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C. TURZII, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților-recurenți T. C.-I. și T. M., avocat H. Radua și reprezentantul pârâților-intimați P. I. și P. F., avocat D. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 25 martie 2014, au fost soluționate cererile de incompatibilitate formulate de domnii judecători A.-T. N. și T. D., membri ai completului de judecată C3R, învestit cu soluționarea prezentei cauze, în sensul respingerii acestora cu majoritate de voturi.
La termenul de astăzi, reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar în susținerea cererii de recurs, copia unui memoriu justificativ pentru rectificarea în CF nr. 1275 C. Turzii a poziției cu nr. top 653/7/2 nr. ser. 153 și o planșă conținând un plan de situație și un tabel de mișcare parcelară.
Un exemplar din aceste acte se comunică și reprezentantului pârâților-intimați P. I. și P. F..
Reprezentantul pârâților-intimați P. I. și P. F. solicită instanței să nu țină seama de actele depuse azi în probațiune, raportat la criticile aduse prin motivele de recurs precum și la faptul că nu s-a dovedit în ce scop au fost depuse.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită instanței să încuviințeze înscrisurile depuse în probațiune la termenul de astăzi, apreciind că acestea sunt pertinente și utile soluționării cauzei.
Curtea după deliberare, în temeiul prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează depunerea înscrisurilor în probațiune, urmând ca acestea să fie analizate prin prisma motivelor de recurs.
Reprezentantul pârâților-intimați P. I. și P. F., pentru justificarea cheltuielilor de judecată, depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1.000 lei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de intervenție și admiterii acțiunii în grănițuire așa cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei Primăria Municipiului C. Turzii, limitându-se doar la a menționa faptul că Municipiul C. Turzii prin primar are calitate, și că primarul a acționat în calitate de reprezentant al municipiului, raportat la modul în care a fost formulată cererea, proprietar fiind municipiul. Primarul, chiar și în calitate de reprezentant al municipiului nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât reprezintă primăria care nu are calitate procesuală și nu poate fi confundată nici cu municipiul și nici cu consiliul local. Conform prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, calitate procesuală în prezentul litigiu are doar unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul C. Turzii. Având în vedere aceste aspecte, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Primăriei Municipiului C. Turzii prin primar.
Pe fondul cauzei, arată că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, incidente fiind în această situație prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel în mod greșit a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora terenurile aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor la data intrării în vigoare a legii, trec în proprietatea municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzut de art. 25. Consideră că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 18/1991 nu sunt aplicabile în speță, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că fâșia de 86 mp ar fi fost vreodată în administrarea primăriei.
Prin sentința Judecătoriei Sibiu nr. 1580/2006, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă, s-a respins acțiunea în revendicare a Primarului municipiului C. Turzii pentru fâșia de 86 mp de teren, care face obiectul prezentului litigiu, acesta neputându-și dovedi calitatea de proprietar, astfel că este de neînțeles cum instanța de apel a admis cererea de intervenție, raportat la împrejurarea că în susținerea calității sale de proprietar, a depus aceleași acte ca și în prezentul dosar.
Arată că trebuie avută în vedere și împrejurarea că prin sentința nr. 3579/03.09.2001 pronunțată de Judecătoria T. și rămasă definitivă, recurenții au fost înscriși în CF nr. 2459 T. pentru întreaga suprafață de 389 mp după rectificare, această operațiune având la bază adeverințele nr. 8102/2001 și 282/1998.
Consideră că instanța de apel nu a tranșat problema conductei de canalizare cu apă, astfel că primăria nu-și poate justifica pretențiile nici prin prisma anexei cu bunurile din domeniul public.
Apreciază că este fondat punctul de vedere exprimat de expertul asistent prin raportul de expertiză judiciară, conform căruia conducta de canalizare identificată de . se află în evidențele acestei societăți ca mijloc fix, cu număr de inventar și trece peste terenul proprietatea pârâților și nu peste terenul proprietatea reclamanților. Acest aspect este confirmat și de adresa din 17 ianuarie 2011 emisă de această societate comercială.
În concluzie, conducta și implicit terenul pe care-l străbate aceasta, nu se află în proprietatea Primăriei C. Turzii, fiind proprietatea societății Mechtel C. Turzii, aspect corect sesizat de d-na expert F. F..
Reprezentantul pârâților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată conform dovezii depuse la dosar.
Consideră că din analiza memoriului de recurs, se poate constata faptul că recurenții aduc critici de netemeinicie cu privire la hotărârea recurată, la starea de fapt și la probațiunea administrată, singurul motiv de recurs care s-ar putea circumscrie pct. 9 din art. 304 Cod procedură civilă fiind cel referitor la invocarea excepției lipsei calității procesuale active a intervenientei Primăria municipiului C. Turzii. Motivele finale ale recursului intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, care s-ar fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 10 și 11, în prezent abrogate. Apreciază că această excepție este fondată, motiv pentru care solicită admiterea ei, cu consecința neluării în considerare a aspectelor finale ale recursului.
Critica referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenientei nu poate fi primită, întrucât în mod judicios instanța de apel a reținut că s-au avut în vedere problemele de drept dezlegate prin hotărârile judecătorești pronunțate cu ocazia controlului judiciar în ciclurile procesuale anterioare.
Instanțele de fond în mod corect au reținut că recurenții nu se pot prevala în raport cu pârâții de efectele sentinței civile nr. 3579/2001, prin care s-a rectificat suprafața de teren de la 294 mp la 398 mp, întrucât această împrejurare nu poate avea semnificația dorită de recurenți, deoarece această sentință nu a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâții și nici cu intervenientul. Prin urmare, critica referitoare la greșita aplicare a legii, nu este întemeiată.
Fără temei este și susținerea potrivit căreia instanța de apel ar fi împrocesuat din oficiu Municipiul C. Turzii, întrucât în realitate, sentința fondului a fost modificată relativ la indicarea proprietarului parcelei de 86 mp, tocmai pentru considerarea formulării explicite a petitului din cererea de intervenție, tribunalul apreciind că primarul a acționat în calitate de reprezentant al municipiului, în raport de maniera în care a fost formulată cererea de intervenție și având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (2) din legea nr. 215/2001, fără a putea echivala cu introducerea unei părți în proces din oficiu.
Raportat la starea de fapt existentă, respectiv că existența căii de acces care aparține Municipiului C. Turzii, între terenul reclamanților-recurenți și cel al pârâților-intimați, nu se poate impune stabilirea unei mejdii între proprietățile persoanelor fizice, întrucât acestea nu sunt fonduri limitrofe.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității, apreciind că motivele invocate se circumscriu în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Precizează totodată faptul că dosarul aflat pe rolul instanțelor din Sibiu vizează revendicarea Municipiului C. Turzii cu privire la terenul din litigiu. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 900 lei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4626 din 13.11.2012 a Judecătoriei T., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamanții T. I. și TÎMPÂNAR M., în contradictoriu cu P. I. și P. F..
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C. TURZII prin PRIMAR, în contradictoriu cu reclamanții P. I. și P. F. și cu pârâții D. S.-D. și D. F.-M. și în consecință:
S-a dispus dezmembrarea imobilului în suprafață de 195 mp identificat cu număr cadastral 2087, prin formarea a două imobile noi: imobilul nou în suprafață de 109 mp și imobilul nou în suprafață de 86 mp.
S-a constatat că imobilul nou în suprafață de 86 mp este proprietatea Statului Român.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr. 3457 C. Turzii, număr top 655/8/1/1 sunt proprietari tabulari pârâții P. I. și P. F..
Asupra imobilului înscris în CF nr. 7851 C. Turzii număr cadastral 2087 cu destinația de curte cu grădină în suprafață de 195 mp, sunt proprietari tabulari pârâții D. S.-D. și D. F.-M., cu titlu de drept cumpărare și partaj, ca bun comun, care și-au înscris dreptul de proprietate în baza actului de parcelare și partaj voluntar autentificat sub nr. 173 din 4.02.2009 de BNP L. C..
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a rezultat că terenul în litigiu în suprafață de 86 mp situat administrativ pe .. 24 din C. Turzii, se identifică parțial cu imobilul având număr cadastral 2087 în suprafață de 195 mp, terenul în suprafață de 86 mp fiind identificat ca o fâșie de teren între terenul inițial al reclamanților și terenul pârâților.
În legătură cu acest teren, între părți au avut loc mai multe litigii, prin sentința civilă nr. 274 din 15.01.1996 a Judecătoriei T. s-a stabilit granița dintre proprietăți potrivit folosinței faptice, în sensul că porțiunea de teren în litigiu în suprafață de 86 mp revendicată de ambele părți, nu constituie proprietatea niciuneia dintre ele, rămânând în proprietatea Statului Român și în folosința ambelor părți, teren concretizat în schița anexă la raportul de expertiză, având lungimea de 27,10 m și lățimea la stradă de 3,13 m iar în spatele grădinii de 3,23 m.
Este adevărat că reclamanții T. I. și T. M. au obținut rectificarea suprafeței imobilului din CF nr. 3459 C. Turzii, de la 294 mp prin sentința civilă nr. 3579/2001 a Judecătoriei T., însă acea hotărâre nu a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâții și cu intervenienta din prezenta cauză, sau cu un alt reprezentant al Statului Român, situație în care nici nu le este opozabilă, așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 1395/2008 a Curții de Apel Cluj.
De asemenea, prin decizia civilă nr.1390/2001 a Tribunalului Bihor, s-a stabilit că între proprietățile părților litigante există o fâșie de teren de 86 mp proprietatea Statului Român, în lungime de 27,10 m și cu lățimea de 3,13 m.
Totodată, prin sentința civilă nr. 1580/2006 a Judecătoriei Sibiu, s-a respins acțiunea civilă intentată de Primarul municipiului C. Turzii, având ca obiect revendicarea fâșiei de 86 mp aflată între proprietățile reclamanților și pârâților din prezenta cauză, cu motivarea că nu a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în lipsa formulării și a unui capăt de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate.
Așa fiind, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că fâșia de 86 mp aflată între proprietățile reclamanților și pârâților având lungimea de 27,10 m și lățimea de stradă de 3,13 m identificată parțial cu imobilul având număr cadastral 2087 în suprafață de 195 mp aparține Statului Român, fiind întemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de Primarul municipiului C. Turzii.
Din același probatoriu a mai rezultat că proprietățile reclamanților și pârâților nu sunt învecinate, astfel că acțiunea în grănițuire nu este întemeiată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 584 Cod civil, conform cărora orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Prin decizia civilă nr. 649 din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantului T. I.. S-a respins excepția lipsei de interes a apelanților. S-a admis în parte apelul declarat de reclamanta T. M. și de către T. C.-I. și D. F.-M., ambii în calitate de succesori ai defunctului T. I., împotriva sentinței civile nr. 4626 din 13.11.2012 a Judecătoriei T., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat că imobilul nou în suprafață de 86 mp este proprietatea Municipiului C. Turzii. Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților P. I. și P. F. cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 2.000 lei, compensând restul cheltuielilor de judecată. S-a respins apelul reclamantului T. I. ca fiind introdus de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată de Primăria municipiului C. Turzii prin Primar și are ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unei fâșii de teren de aproximativ 86 mp proprietatea municipiului, cu consecința intabulării în favoarea municipiului, însă judecătoria din eroare a apreciat că proprietatea asupra acestui teren aparține Statului Român, pornind de la faptul că prin rectificarea suprafeței terenului aflată în proprietatea reclamanților obținută printr-o hotărâre judecătorească inopozabilă părților împrocesuate în prezenta cauză, care nu au fost părți în acel dosar, s-a extins proprietatea lor asupra celei aparținând Statului Român, fără să existe vreun titlu în temeiul Legii nr. 18/1991, în condițiile în care dreptul lor de proprietate inițial a fost intabulat în temeiul art. 35 din aceeași lege.
Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 294 mp în temeiul Legii nr. 18/1991, pe care și l-au înscris în cartea funciară, după care au obținut rectificarea la suprafața reală de 389 mp, în contradictoriu doar cu B. V. și M., motiv pentru care hotărârea judecătorească nr. 3579/2001 a Judecătoriei T., nu le este opozabilă pârâților și intervenientului din acest dosar, situație în care reclamanții nu justifică îndreptățirea lor la diferența de suprafață litigioasă, atât timp cât doar terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor treceau în proprietatea deținătorilor, or această chestiune a fost tranșată prin aplicarea Legii fondului funciar, alte probe în sensul majorării suprafeței nefiind aduse de către apelanți, simpla folosință nefiind suficientă.
Prin Protocolul încheiat la data de 4.12.2000 între pârâta P. F., reclamantul T. I. și RAGCL C. Turzii și semnat de reclamant, s-a convenit că terenul aferent căii de acces actualmente proprietatea Statului Român, va fi vândut sau închiriat locatarilor imobilelor în cauză. Acțiunea în grănițuire s-a respins pentru că reclamanții nu sunt proprietarii terenului în discuție.
În privința cererii de intervenție, sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991 în forma ei inițială, conform cărora terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea municipiilor urmând regimul juridic al terenurilor prevăzut la art. 25.
Formulând cererea de intervenție în interes propriu, Primarul municipiului C. Turzii, a acționat în calitate de reprezentant al municiopiului, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții T. M. și T. C.-I., solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de intervenție și admiterii acțiunii în grănițuire așa cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție, reclamanții-recurenți au invocat lipsa calității procesuale active a intervenientei Primăria municipiului C. Turzii, excepție asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, mărginindu-se să menționeze faptul că Municipiul Cmpia Turzii reprezentat prin primar are calitate și că primarul a acționat în calitate de reprezentant al municipiului, raportat la modul în care a fost formulată cererea, proprietar fiind municipiul.
Or municipiul C. Turzii nu a fost împrocesuat, împrocesuată fiind Primăria prin primar, iar ulterior s-a menționat că primăria este reprezentată prim primar în prezentul litigiu, astfel că nu se înțelege cum a fost modificată sentința primei instanțe de către instanța de apel, în sensul constatării că imobilul este proprietatea municipiului C. Turzii, când municipiul C. Turzii nu a fost vreodată parte în proces.
Potrivit art. 21 alin. (21) din Legea nr. 215/2001, pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.
Primarul chiar și în calitate de reprezentant al Primăriei municipiului C. Turzii, nu poate avea calitate procesuală în prezentul litigiu, întrucât reprezintă primăria, care nu are calitate procesuală și care nu poate fi confundată cu municipiul și consiliul local. Raportat la prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, calitate procesuală în prezentul litigiu are doar unitatea administrativ-teritorială, respectiv municipiul C. Turzii.
Pe fondul cauzei, recurenții au susținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991 în ceea ce privește municipiul C. Turzii, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că fâșia de 86 mp teren ar fi fost vreodată în administrarea primăriei.
În baza sentinței civile nr. 3579/2001 a Judecătoriei T., recurenții au fost înscriși în CF nr. 2459 T., asupra întregii suprafețe de 389 mp, după ce inițial au fost înscriși din eroare asupra suprafeței de 294 mp, rectificarea făcându-se pe baza adeverințelor din care rezultă că recurenții au fost înscriși în registrul agricol cu suprafața de 430 mp.
Municipiul C. Turzii nu poate invoca inopozabilitatea sentinței, în condițiile în care nu este proprietar tabular, or numai proprietarii tabulari pot invoca inopozabilitatea hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 1580/2006 a Judecătoriei Sibiu s-a respins acțiunea în revendicare a Primarului municipiului C. Turzii pentru fâșia de 86 mp teren ce face și obiectul prezentului litigiu; dacă în acel dosar intimata nu și-a putut dovedi calitatea de proprietar, recurenții nu înțeleg cum instanța de apel a admis cererea de intervenție, în condițiile în care în susținerea calității sale de proprietar, a depus aceleași acte ca și în prezentul dosar.
Petitul formulat de intervenientă privind înscrierea fâșiei pe numele municipiului C. Turzii este inadmisibil, în condițiile în care nu a fost promovată o acțiune în rectificare de carte funciară de către aceasta, recurenții fiind proprietari tabulari pe întreaga suprafață.
Instanța de apel nu a tranșat problema conductei de canalizare cu apă, astfel că primăria nu își poate justifica pretențiile nici din prisma anexei cu bunurile din domeniul public, raportat la prevederile art. 3 lit. h) din Legea nr. 241/2006.
Punctul de vedere al expertului asistent F. F. la raportul de expertiză efectuat de expertul M. I. este în sensul că conducta de canalizare identificată de „Mechtel” C. Turzii aflată în evidența ei ca mijloc fix cu număr de inventar_ trece peste terenul pârâților P. cu număr top 655/8/1 și nu peste terenul reclamanților, conform Planului de situație anexat încheierii nr. 307/1971.
Identificarea făcută de expert este complet eronată, conducta fiind pe terenul părților și nu pe cel al reclamanților. Conducta din anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. este în realitate o conductă de apă potabilă, racordată la rețeaua stradală Gh.B. și nu este conducta de canalizare, aspect dovedit de expertul F. F.. Din adresa nr. 17 din 10.01.2011 emisă de „Mechtel” C. Turzii, rezultă că pe inventarul acestei societăți înregistrată sub nr._ se află conducta de canalizare, înregistrată ca mijloc fix.
Intimații P. I. și P. F. prin întâmpinare depusă la dosar filele 10-13, a solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei atacate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata Primăria municipiului C. Turzii prin întâmpinare depusă la dosar fila 22-23, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a Primăriei municipiului T. prin Primar, curtea reține că excepția nu este fondată, deoarece prin decizia civilă nr. 151/2008 a Tribunalului Cluj, menținută prin decizia civilă nr. 1395/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a desființat sentința primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași judecătorie, cu îndrumarea a soluționa cererea de intervenție formulată de Primarul municipiului T. prin Primar, situație în care instanța de trimitere era obligată să țină seama de îndrumările instanței superioare.
Persoana juridică este Municipiul C. Turzii, în patrimoniul căreia se află bunurile din domeniul public de interes local sau din domeniul privat al municipiului, astfel că instanța de apel nu a făcut altceva decât să pună titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în acord cu dispozițiile Legii nr. 215/2001 și ale art. 35 din Legea nr. 18/1991, în forma ei inițială.
În mod corect instanța de apel a reținut că prima instanță a preluat dispozițiile instanței de recurs care erau obligatorii pentru instanța de trimitere în baza art. 315 C.pr.civ., în realitate titularul cererii de intervenție în interes propriu fiind municipiul C. Turzii; numai dând dovadă de un formalism exagerat, s-ar fi putut respinge cererea de intervenție în interes propriu, pentru lipsa calității procesuale active, când din modul ei de formulare rezultă clar că s-a invocat ca proprietar municipiul C. Turzii, pe a cărui nume s-a solicitat și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 86 mp, iar nu pe numele primăriei sau a primarului.
2.Pe fondul cauzei, în mod corect a reținut instanța de apel – ca de altfel și prima instanță - că sentința civilă nr. 3579/2001 a Judecătoriei T. prin care s-a dispus rectificarea suprafeței de 294 mp la suprafața de 398 mp, nefiind pronunțată în contradictoriu cu actualii pârâți și intervenientă, nu le este opozabilă acestora, în acest sens fiind și dispozițiile art. 37 alin.(1) din Legea nr.7/1996 în forma atunci în vigoare.
În ceea ce privește adeverințele nr. 8102 din 30.08.2001 și nr. 282 din 13.01.1998 prin care se adeverește că T. I. figurează în registrul agricol C. Turzii pe anii 1985-1990 cu suprafețele de 535 mp pe .. 22 și cu suprafața de 430 mp pe ..24, ele nu constituie titluri de proprietate, reconstituirea dreptului de proprietate privată în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, are loc prin eliberarea titlului de proprietate.
Faptul că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 294 mp în temeiul Legii nr. 18/1991 și prin urmare că sunt incidente aceste dispoziții în privința dobândirii dreptului de proprietate de către ei asupra acestei suprafețe de teren, rezultă din susținerile reclamanților făcute în cuprinsul acțiunii soluționate prin sentința civilă nr. 274 din 15 ianuarie 1996 a Judecătoriei T., unde aceștia au afirmat că terenul din acel litigiu a fost parcelat pentru construcția de locuințe, una dintre parcele devenind coproprietatea reclamanților, în urma moștenirii după antecesoarea lor Tîmpănaru C..
Respingerea acțiunii în revendicarea suprafeței de 86 mp prin sentința civilă nr. 1580/2006 a Judecătoriei Sibiu, s-a făcut pentru că Primăria municipiului C. Turzii renunțase la capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate, dar recunoscându-se că „deși teoretic este posibil ca reclamantul să fie proprietarul fâșiei de teren în litigiu, în lipsa posibilității de constatare a acestui lucru și câtă vreme dreptul respectiv a fost negat de pârâți, prima instanță a procedat în mod corect la respingerea acțiunii”, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 1110/2006 a Tribunalului Sibiu prin care s-au respins recursurile împotriva sentinței, astfel că nu poate opera autoritatea de lucru judecat.
După cum se poate observa din dispozitivul sentinței judecătoriei și din dispozitivul deciziei tribunalului, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au dispus intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară a Statului Român, respectiv a Municipiului C. Turzii asupra parcelei în suprafață de 86 mp, rezumându-se doar la constatarea dreptului de proprietate; dacă atunci când Municipiul C. Turzii va solicita intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară asupra parcelei în suprafață de 86 mp, iar Biroul de Carte Funciară T. va respinge cererea de înscriere pentru că nu este radiat dreptul de proprietate al recurenților asupra acestei parcele, persoana interesată va putea formula o acțiune în rectificare de carte funciară, dar admiterea cererii de intervenție nu era condiționată de formularea și a unui capăt de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare.
Dar acest motiv este invocat omiso medio, deoarece în apelul declarat împotriva sentinței, reclamanții nu au susținut că nu se poate admite cererea de intervenție în lipsa formulării unui capăt de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară.
Memoriul justificativ și tabelul de mișcare parcelară depuse de reprezentantul recurenților la dosar la termenul de astăzi, nu sunt de natură să ducă la admiterea recursului reclamanților împotriva deciziei tribunalului.
Aspectele legate de conducta de canalizare cu apă, raportat la dispozițiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 241/2006, la punctul de vedere al expertului asistent F. F., la anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat de expertul M. I., la înregistrarea conductei de canalizare sub nr._ ca mijloc fix în evidențele Combinatului „MECHTEL” C. Turzii, ca și a planului de situație anexat încheierii nr. 307/1971 de carte funciară, vizează netemeinica hotărârii și nu nelegalitatea ei.
În actuala lui configurație, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.; după abrogarea pct. 10-11 ale art. 304 C.pr.civ., probele analizate de prima instanță și reanalizate de instanța de apel, nu mai pot fi reanalizate de către instanța de recurs, pentru a li se da o altă interpretare, respectiv cea urmărită de recurenți.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei tribunalului.
În baza art. 274 alin.(1) C.pr.civ., recurenții aflați în culpă procesuală, vor fi obligați să le plătească intimaților P. I. și P. F., cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. M. și T. C.-I., împotriva deciziei civile nr. 649/A din 11.12.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți T. M. și T. C.-I., să le plătească intimaților pârâți P. I. și P. F. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2014.
Președinte,Judecători,
T. DârjanMarta-C. V. A.-T. N.
Grefier
L.-M. T.
Red.TD:4.04.2014
Dact.CC:10.04.2014-2 ex.
Jud.apel:T. O.C.
Jud.fond:A. A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel CLUJ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1243/2014. Curtea de... → |
|---|
