Legea 10/2001. Decizia nr. 194/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 13169/117/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/R/2014
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014 Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
Judecători: V. M.- președintele Curții de Apel Cluj
D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: S. – D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul Z.-S. Ș. împotriva sentinței civile nr. 507/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul P. M. CLUJ-N., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 21 ianuarie 2014, reclamantul recurent a depus la dosar „ concluzii scrise” prin înscrisul aflat la fila 30 din dosar.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantul Z.-S. S. a chemat în judecată pârâtul P. M. CLUJ-N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a suprafeței de teren libere de construcții și de acordare de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 507 din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. municipiului Cluj-N..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Z. S. Ș. în contradictoriu cu P. Mun. Cluj-N. și în consecință s-a constatat îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare, prin puncte conform procedurii prevăzute de cap. III din Legea 165/2013, pentru terenul în suprafață de_ mp înscris în CF 339 Cluj, nr. top_ situat în Cluj-N..
S-au respins alte pretenții ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2800 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, respingând alte pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Notificarea înregistrată la B. S. M. sub nr. 2644/14.11.2001 și înregistrată la Primăria Mun. Cluj sub nr. 2557/2011 reclamantul a solicitat în temeiul art. 21 din Legea 10/2001 restituirea terenului înscris în CF 339 Cluj nr. top_, învederând că parte din teren a fost utilizată în vederea construirii unor garaje.
Așa cum rezultă și din cuprinsul întâmpinării, cu privire la această notificare pârâtul nu a emis o dispoziție.
Având în vedere pasivitatea pârâtului și faptul că de la data notificării au trecut mai mult de 10 ani, în condițiile Deciziei RIL XXVI/2007, instanța a analizat temeinicia pretențiilor formulate în baza Legii 10/2001.
Potrivit CF 339 Cluj-N. asupra parcelei cu nr. top._ proprietari tabulari sub B+3, B+4 au fost înscriși Z. S. Ș. și soția G. C.. Terenul care a fost preluat în baza Decretului de expropriere 64/1966 și cartea funciară sistată.
Actele de stare civilă depuse confirmă că reclamantul a fost fiul lui M. și M., S. M. decedând la data de 19.02.1997, conform certificatului de deces . nr._, Z. S. M. fiind fiul lui S. și C..
Z. S. S. a decedat în anul 1966 fiind căsătorit cu C., decedată în anul 1995 (f. 8).
Prin adresa nr._/1/304.1/2012, emisă de Municipiul Cluj-N. s-a comunicat că pentru imobilul înscris în CF 339 nr. top_ nu au fost formulate alte cereri de revendicare în baza Legii 10/2001 decât cele formulate de reclamant (f. 98).
Prin adresa nr. C/484/2009 emisă de Arhivele Naționale Direcția Județeană Cluj (f. 54) și prin adresa nr. 2388/2009 emisă de Consiliul Județean Cluj (f. 55) se atestă că nu sunt deținute documente din care să rezulte plata despăgubirilor pentru imobilul expropriat. Prin declarația dată în fața notarului (f. 72), reclamantul a declarat că antecesorii săi nu au primit vreo despăgubire pentru terenul expropriat.
În vederea posibilității restituirii în natură a terenului sau a unei părți din acesta instanța a dispus și administrat o expertiză, expertiză întocmită de C. G..
Concluziile raportului de expertiză sunt în sensul că terenul înscris în CF 339 Cluj este ocupat în parte de construcții, identificându-se trei suprafețe de teren libere. Din acestea, două parcele, una în suprafață 780 mp și una de 580 mp, sunt traversate de conducte de gaz și rețele electrice, precum și de conducte de apă-canal.
A treia parcelă de 2200 mp nu este traversată de vreo rețea de utilitate publică. La solicitarea instanței, având în vedere obiecțiunile formulate, expertul a comunicat că . se află în arealul Parcului G. Micro II.
Chiar și în cuprinsul raportului de expertiză se menționează că suprafața de 2200 mp este ocupată parțial cu „dotări urbane cu amenajarea locului de joacă”, fiind vorba de dispozitive din plastic multicolor și metal construite pe locurile de joacă. Concluziile raportului de expertiză și răspunsul la obiecțiuni formulate în legătură cu suprapunerea pe terenul solicitat a unui parc nu au fost contestate.
Conform art. 10 pct. 3 din HG 250/2007: In toate cazurile entitatea investita cu solutionarea notificarii are obligatia, inainte de a dispune orice masura, de a identifica cu exactitate terenul si vecinatatile si totodata de a verifica destinatia actuala a terenului solicitat si a subfetei acestuia, pentru a nu afecta caile de acces (existenta pe terenul respectiv a unor strazi, trotuare, parcari amenajate si altele asemenea), existenta si utilizarea unor amenajari subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adaposturi militare si altele asemenea. Sintagma amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale are in vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati publice, respectiv suprafetele de teren supuse unor amenajari destinate a deservi nevoile comunitatii, si anume cai de comunicatie (strazi, alei, trotuare etc.), dotari tehnico-edilitare subterane, amenajari de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri si gradini publice, piete pietonale si altele.
Raportat la dispozițiile legale sus citate și raportul de expertiză administrat se poate trage concluzia că nicio parte a terenului revendicat nu se poate restitui în natură întrucât terenul este ocupat de construcții și afectat unor amenajări edilitare.
Din concluziile acestei expertize rezultă fără dubiu că deținătorul imobilului este Municipiul Cluj astfel încât pârâtul justifică calitate procesuală pasivă.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, ținând cont și de disp Legii 165/2013 și de prev art. 1, 3, 4, 10 și 26 din Legea 10/2001, art. 137 alin. 2 C.pr.civ. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. municipiului Cluj-N., a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Z. S. Ș. în contradictoriu cu P. Mun. Cluj-N. și în consecință a constatat îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare, prin puncte conform procedurii prevăzute de cap. III din Legea 165/2013, pentru terenul în suprafață de_ mp înscris în CF 339 Cluj, nr. top_ situat în Cluj-N. și a respins alte pretenții ale reclamanților.
Reclamantul a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător, achitând un onorariu de 5.000 lei și plata onorariului de expertiză în cuantum de 1.600 lei. În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța a avut în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte, fără a se dispune restituirea în natură a unei părți din teren așa cum s-a solicitat. Din această perspectivă atât cheltuielile cu onorariul de avocat cât și cele pentru administrarea expertizei nu s-au impus a fi admise decât în parte.
Referitor la onorariul de avocat, raportat la complexitatea cauzei și culpa procesuală ce poate fi reținută în sarcina pârâtului, instanța a apreciat că suma de 1500 lei este suficientă a sancționa această culpă. În condițiile în care pretențiile admise în parte, pârâtul s-a impus a fi obligat la suportarea unei sume de 1300 lei reprezentând onorariu de expert.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 3 și 276 C.pr.civ. a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2800 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, respingând alte pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z.-S. Ș. solicitând desființarea sentinței civile nr. 507/2013 a Tribunalului Cluj și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj în vederea efectuării unor cercetări suplimentare, iar în subsidiar desființarea sentinței și admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanță a admis în parte acțiunea formulată fără a se fi efectuat cercetarea judecătorească completă în cauză și fără o motivare care să permită o astfel de soluție juridică.
Din probele administrate în cauză se poate aprecia că soluția instanței nu este susținută de situația de fapt existentă, situație de fapt care s-a dorit a fi probată de către reclamant și prin prezentarea unor planșe fotografice, probe respinse de către instanță.
În realitate din raportul de expertiză efectuat în cauză nu rezultă nici un impediment pentru restituirea în natură a terenului expropriat, terenul fiind liber de construcții și neafectat de rețele subterane. Totodată, restituirea în natură nu afectează interesul public, cu atât mai mult cu cât în municipiul Cluj-N. s-a dispus restituirea în natură în situații similare și în favoarea altor foști proprietari, configurația terenului nefiind inadecvată pretinsei sale afectațiuni. Ca atare nu s-au aplicat corect dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 devenit art. 21, invocându-se în acest sens și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de fond nu a stabilit data la care terenul ar fi fost trecut în arealul parcului G., potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 fiind interzisă înstrăinarea, concesionarea, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute. Prin art. 20.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a folosit noțiunea de indisponibilizare a bunurilor care fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Conform art. 7 din Legea nr. 10/2001 bunurile care cad sub incidența acestei legi sunt supuse principiului restituirii în natură și prin urmare câtă vreme există și nu au fost înstrăinate anterior apariției Legii nr. 10/2001, cu respectarea reglementărilor legale în materia vânzării, ele sunt restituibile.
Instanța era datoare a aprecia data la care terenul care a făcut obiectul notificării a fost afectat așa zisei utilități publice de parc și dacă s-a procedat la această afectațiune în mod legal sau cu încălcarea dispozițiilor legale și fraudarea legii.
S-a făcut apoi referire la dreptul de proprietate privată și la caracterul absolut, exclusiv și perpetuu al acestuia în vederea justificării solicitării de restituire în natură a terenului.
În ceea ce privește modul de stabilire al cheltuielilor în primă instanță s-a arătat că acestea au fost reduse drastic, nejustificat, art. 274 C.pr.civ. stabilind în mod expres că partea care cade în pretenții va suporta cheltuielile de judecată în întregime.
În probațiune s-au depus la dosar planșe fotografice privind imobilul în litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1527 și urm., art. 1530 și urm. Cod civil, art. 274, art. 3041 C.pr.civ. și Legea nr. 10/2001 actualizată.
În apărare, intimatul P. municipiului Cluj-N. a formulat întâmpinare prin care a arătat că solicită respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării s-a învederat că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă care este situația faptică a terenului revendicat, în ceea ce privește suprafața de 2.200 m.p. expertul precizând că nu este traversată de vreo rețea de utilitate publică însă se află în arealul Parcului G. Micro II, concluzii pe care reclamantul nu le-a contestat. În mod corect a statuat instanța de fond că sunt incidente dispozițiile art. 10.3 din HG nr. 250/2007 privind zonele sistematizate.
Totodată s-a arătat că în această zonă au fost realizate investiții, fiind amenajate piste pentru bicicliști, alei pietonale și au fost refăcute instalațiile de iluminat public.
Singura măsură reparatorie care poate fi acordată este compensarea prin puncte conform Legii nr. 165/2013.
Față de criticile privind cheltuielile de judecată s-a arătat că acestea sunt nefondate deoarece onorariul avocațial și cel al expertului au fost reduse ca urmare a admiterii doar în parte a acțiunii. Suma stabilită a fi achitată reclamantului în dosarul de fond este suficientă și rezonabilă, iar diminuarea practicată de instanță în baza art. 274 alin. 3 C.pr.civ. nu are nimic de-a face cu desconsiderarea și ignorarea calităților profesionale ale apărătorilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 308 alin. 2 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamantul Z.-S. Ș. împotriva sentinței civile nr. 507 din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, Curtea reține următoarele:
Obiectul recursului declarat de către reclamant împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de tribunal privește doar suprafața de 2200 m.p. teren din totalul terenului în litigiu și cheltuielile de judecată, reclamantul necontestând soluția instanței în ceea ce privește restul terenului care a făcut obiectul notificării, din totalul de 12.268 m.p. înscris în C.F. nr.339 Cluj, nr.top._.
În ceea ce privește această suprafață de 2200 m.p. teren, identificată distinct prin raportul de expertiză întocmit în cauză, reclamantul susține că nu s-au făcut verificări suficiente pentru a se stabili dacă este restituibil sau nu în natură, fiind posibil în opinia sa a fi restituit în natură.
Din dosarul de fond rezultă că s-a concluzionat în sensul că această suprafață de teren nu este liberă, în sensul avut în vedere în acest sens de Legea nr.10/2001, ținându-se cont de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și făcându-se aplicarea prevederilor art.10.3 din H.G. nr.250/2007.
Analizând conținutul lucrării de specialitate întocmite în cauză(fila 120 și urm. dosar fond) rezultă că prin aceasta s-a concluzionat în sensul că suprafața de 2200 m.p teren care face obiectul cauzei este liberă de construcții și poate fi restituită în natură. S-a precizat că această suprafață de teren este parțial ocupată cu dotări urbane cu amenajarea locului de joacă, în zona respectivă aflându-se și rețele de iluminat public care aparțin Primăriei municipiului Cluj-N..
Prin completarea raportului de expertiză(fila 133 și urm. fond) s-a mai făcut precizarea, referitor la această suprafață de teren, că nu este traversată de nici o rețea de apă, gaz, canal, avându-se în vedere în acest sens răspunsul Companiei de A. S. S.A.
A doua completare a raportului de expertiză depusă la dosar(fila 142 și urm. dosar fond) a relevat faptul că această suprafață de 2200 m.p. teren face parte din arealul Parcului G. Micro II.
Precizări referitoare la această suprafață de 2200 m.p. teren au fost făcute și prin scriptul depus la dosar de către pârâtul P. municipiului Cluj-N.(fila 137 dosar fond), arătându-se prin acesta că această parcelă se află amplasată în arealul Parcului G. Micro II, fiind amplasate pe aceasta corpuri de iluminat public și amenajate alei pietonale și o pistă pentru bicicliști. S-a mai învederat prin același script că dotările urbane-amenajări loc de joacă pentru copii care sunt amplasate pe această parcelă nu au fost amenajate de către primărie și nu figurează în inventarul acestora.
Din ansamblul probelor administrate în cauză de către instanța de fond rezultă că nu a fost clarificată pe deplin situația faptică a parcelei de teren în suprafață de 2200 m.p. care face obiectul recursului.
Astfel, în primul rând se constată că la ultimul termen de judecată stabilit în cauză, apreciindu-se că probațiunea administrată în cauză este lămuritoare, nu s-a considerat necesar a se face verificări suplimentare în cauză, nefiind încuviințată nici solicitarea reclamantului de a se depune planșe foto privind suprafața de teren în litigiu. Aceasta în condițiile în care reclamantul a precizat că apreciază că suprafața de teren de 2200 m.p. este liberă, neexistând impedimente pentru restituirea terenului.
Apoi, din probele administrate rezultă unele contradicții care nu au fost lămurite. Astfel, în timp ce prin lucrarea de specialitate întocmită în cauză se menționează că pe acest teren există numai rețele de iluminat public( a căror situație nu a fost clarificată) și dotări urbane-amenajare loc de joacă(referitor la care pârâtul arată că nu au fost amplasate de către acesta, nelămurindu-se nici situația acestora), prin scriptul depus la dosar de către pârât acesta precizează că pe această suprafață de teren există și alei și o pistă pentru bicicliști. Cu toate acestea instanța de fond, invocând prevederile art.10.3 din H.G. nr.250/2007, aplicabil în cauză, și apreciind că terenul este ocupat de construcții și afectat unor amenajări edilitare, a apreciat că nu se poate restitui în natură nici o suprafață de teren.
În aceste condiții Curtea apreciază că solicitarea reclamantului de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt în cauză, este întemeiată.
Potrivit art.7 din Legea nr.10/2001 regula este restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, măsurile reparatorii prin echivalent acordându-se numai în cazul imposibilității restituirii în natură. Posibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat abuziv sau cel puțin a unei părți din acesta se impune cu atât mai mult cu cât în ceea ce privește măsurile reparatorii prin echivalent legislația internă apare ca fiind lipsită de previzibilitate(a se vedea modificările Legii nr.10/2001 în acest sens prin Legea nr.247/2005, Legea nr.165/2013, Legea nr.368/2013).
În rejudecare instanța va administra probele pe care le va aprecia utile, pertinente și concludente în vederea lămuririi situației terenului în suprafață de 2200 m.p., Curtea statuând numai asupra necesității emiterii unei adrese către pârât prin care se vor solicita relații suplimentare privind Parcul Micro II G., respectiv data la care a fost înființat parcul și data la care terenul în litigiu a primit destinația de parc; data la care au fost făcute amenajările indicate de către pârât pe această suprafață de teren, urmând a fi solicitate și acte justificative în acest sens(numai astfel putând fi verificat dacă această suprafață de teren a primit destinația de parc în mod legal raportat la prevederile art. 21 din Legea nr.10/2001). Totodată, ținând cont de relațiile care vor fi comunicate în sensul precizat mai sus se va pune problema încuviințării unei cercetări la fața locului, cu participarea expertului, probă necesară în vederea justei soluționări a cauzei.
În consecință, Curtea, în temeiul art.3041 C.pr.civ., art.312 alin.3 C.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul Z.-S. Ș. împotriva sentinței civile nr. 507 din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj în vederea suplimentării probațiunii, în sensul indicat mai sus.
Nu se mai impune în aceste condiții analizarea de către instanța de recurs a solicitării formulate în subsidiar, de modificare a sentinței atacate, și nici a problemei modului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Z.-S. Ș. împotriva sentinței civile nr. 507 din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B.
GREFIER
S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./27.01.2014
Jud.fond: D. T.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1356/2014. Curtea de Apel CLUJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
