Legea 10/2001. Decizia nr. 1179/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1179/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 5667/117/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1179/R/2014
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de Apel
JUDECĂTORI: A. C.
T.- A. N.
GREFIER: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. MUNICIPIULUI C.-N. și de M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 199 din 10.04.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, privind și pe reclamanta B. J. S., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin memoriul de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 22 septembrie 2014, reclamanta intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 199/10.04.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N..
S-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. J. S., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. și P. mun. C.-N..
S-a dispus anularea dispoziției nr. 893/22.03.2012 emisă de P. mun. C.-N..
A fost obligat pârâtul P. mun. C.-N. ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să emită în favoarea reclamantei dispoziție de restituire în natură a părții din imobilul situat în mun. C.-N., ., nr. 66, înscris în CF 2196 cu nr. top 4836/3, respectiv apartamentul nr. 1 prev. cu nr. top 4836/3/I înscris în CF nr._ cu părți indivize comune 14,06/100 înscrise în CF col. ne._, în limita cotei de 1/2 parte din întregul imobil.
A fost obligat pârâtul P. mun. C.-N. să emită dispoziție care să conțină propunerea privind acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil nerestituită în natură, urmând ca măsurile reparatorii în echivalent să fie stabilite astfel încât, împreună cu apartamentul nr. 1 restituit în natură să reprezinte din punct de vedere valoric cota de 1/2 parte din întregul imobil cu nr. top. 4836/3.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B. J. S. a solicitat anularea Dispoziției nr. 893/22.03.2012 emisă de P. Municipiului C.-N. prin care au fost respinse notificările nr. 417 și 418/24.07.2001 formulate în baza Legii nr.10/2001; să se dispună restituirea în natură a părții din imobilul situat în C.-N., . nr. 66, înscris în CF 2196 C. (transcris din CF 2957 C.), cu nr. top. 4836/3 aflată în proprietatea statului, respectiv a .. top. 4836/3/I și a . nr.top.4836/3/V, astfel cum rezulta din Raportul de expertiză tehnica întocmit în faza administrativă a soluționării notificărilor de către d-l expert ing. M. B. sau, în subsidiar, să se dispună obligarea pârâților la restituire; să se dispună obligarea pârâților să emită o dispoziție care să conțină propunerea privind acordarea despăgubirilor pentru partea din imobil nerestituibilă în natură, urmând ca măsurile reparatorii în echivalent să fie stabilite astfel încât, împreună partea de imobil restituită în natură, să fie acordate în limita cotei de 1/2 parte din întregul imobil cu nr. top. 4836/3; cu cheltuieli de judecată.
Prin dispoziția nr.893 emisă de P. mun. C.-N. la data de 22 martie 2012 s-au respins notificările nr.417 și nr.418 din data de 24.07.2001 înregistrate sub nr._//25.07.2001 și nr._/45/02.04.2003 formulate de reclamanta B. J. S. pentru imobilul situat în mun. C.-N. ..10 (azi . nr.66), deoarece revendicatoarea nu a făcut dovada calității de moștenitoare după fostul coproprietar Stossel I. și deci a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Dispoziția a fost comunicată reclamantei la data de 27.03.2012, iar acțiunea a fost introdusă la data de 28.04.2012, cu respectarea termenului legal de 30 de zile prevăzut la art.26 al.3 din Legea nr.10/2001.
Prin adresa de la fila 301 dosar se comunică de către Primăria mun. C.-N. că în imobilul care formează obiectul litigiului statul român mai are în proprietate doar apartamentul nr.1 înscris în CF ind._ nr. top. 4836/3/I cu pic 14,06/100 înscrise în CF col.nr._.
Prin notele scrise de la filele 306 dosar, reclamant a arătat că mai solicită restituirea în natură doar a apartamentului nr.1, câtă vreme doar acesta se mai află în proprietatea statului român și își menține restul pretențiilor pentru acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură, în limita cotei de 1/2 parte din imobil.
În conformitatea cu dispozițiile art.137 C.pr.civ., instanța a analizat mai întâi excepțiile de procedură, precum și cele de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În cauză a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N..
Calitatea procesuală pasivă constă între identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Obiectul cererii reclamantului îl formează analizarea legalității dispoziției nr.893/2012 emisă de P. mun. C.-N..
Potrivit art.20 al.4 din Legea nr.10/2001 în situația imobilelor prevăzute la al.2, măsurile reparatorii în echivalent se acordă, sau, după caz, se propun prin dispoziție motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului București.
Având în vedere că se solicită și restituire în natură, iar imobilul este actualmente în proprietatea statului român, în folosința sfatului popular al orașului C., instanța a apreciat că M. C.-N. are calitate procesuală pasivă și a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin notificările înregistrate la B. B. M. nr._/3/25.07.2001 și nr._/45/02.04.2003 s-a solicitat de către reclamanta B. J. S. stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în mun. C.-N. ..10 (azi . nr.66) imobil înscris în CF nr.2196, transcris apoi în CF nr.2957 nr. top 4836/3 casă și teren.
În ce privește calitatea de persoană îndreptățită, instanța a reținut că reclamanta a făcut această dovadă, după cum reiese din următoarele înscrisuri.
Potrivit extrasului de CF nr.2196 C. depus în copie la fila 125 dosar, imobilul prev. cu nr. top 4836/3 a fost în cotă de 1/2 parte proprietatea tabulară a lui Stossel I. din C..
În baza Deciziei nr.3086/192/IV/09.09.1959 emisă în baza Decretului nr. 92/1950, întreg imobilul a fost naționalizat în favoarea statului român și transcris în CF 2957 C..
Așa cum rezultă din cuprinsul Ordinului de îndeplinire a testamentului de numire de epitrop și executor al testamentului decedatului din dosarul de succesiune nr. 1217/1976 eliberat de Tribunalul regional Tel-Aviv-Jaffa, depus în copie legalizată și apostilată de statul Israel, reclamanta și soțul său Moshe B. J. au fost instituiți legatari ai def. Stossel J..
Apoi, prin Decizia din data de 08.02.1999 de confirmare a testamentului din dosarul nr.1612 al Judecătorului din Tel-Aviv s-a confirmat calitatea de unică moștenitoare a reclamantei după defunctul său soț Moshe B. J. (f.9-26 dosar).
Preluarea abuziva realizându-se in temeiul acestui act normativ, regimul juridic al imobilului este guvernat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicata, care prevăd că, in cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate in mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățita va obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, iar pentru suprafața ocupata de construcții noi, cea afectata servituților legale si altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În accepțiunea Legii nr.10/2001 regula, în materia retrocedărilor este restituirea în natură, excepțiile fiind în mod expres prevăzute.
Așa cum rezultă din adresa emisă de Primăria mun. C.-N. în imobilul care formează obiectul litigiului statul român mai are în proprietate doar apartamentul nr.1 înscris în CF ind._ nr. top 4836/3/I cu pic 14,06/100 înscrise în CF col.nr._.
Pentru toate aceste considerente, instanța a preciat întemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI C.-N. și M. C.-N., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, in principal pe excepția lipsei calității procesuale pasive si in subsidiar ca nefondata, cu consecința menținerii Dispoziției nr.893 din 22 martie 2012 emisa de P. municipiului C.-N., ca fiind temeinica si legala având in vedere următoarele motive:
„In primul rând, invederam instanței ca înțelegem sa ne menținem excepția invocata in fata instanței de fond, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001, republicata (art.26, alin.4 si art.21, alin.4), precum si la obiectul dedus judecații, respectiv anularea Dispoziției nr. 893/22.03.2012 emisa de P. mun. C.-N., prin care au fost respinse notificările nr. 417 si 418/24.07.2001, s.a.
In alta ordine de idei invederam Onoratei instanțe de recurs ca hotărârea judecătoreasca recurată a fost pronunțata de către instanță de fond in mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor legale raportat si la următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 3 alin. 1, 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constând în restituire în natura sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; iar potrivit disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, de prevederile legii beneficiază șî moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. De asemenea, H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 arata ca, la art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implica o analiza calificata a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civila, certificate de moștenitor, daca acestea exista, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar. Se mai arata ca legiuitorul a lăsat, într-o primo faza, aceasta analiza și calificare (a calității de moștenitor) la aprecierea unității deținătoare sau a entității investite cu soluționarea notificării. In cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea investita va soluționa notificarea și pe baza acestuia. Totodată, cap. 1 art. 1. Lit. e H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 prevede ca, in procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, instituțiile și persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea următoarelor principii și proceduri necesare aplicării corecte și unitare a legii:...e) sarcina probei ... calității de persoana îndreptățita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul,în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din lege. Art.3.1. din acest act normativ prevede ca "formularea persoanele fizice, proprietari ai imobilelor Io data preluării în mod abuziv a acestora, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, are semnificația ca în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumba persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probotio)."
In completare, art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede ca actele doveditoare ole dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atesta aceasta calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolata și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse pana la data soluționării notificării. H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 prevede la art. 23.1. ca prin acte doveditoare se înțelege ... actele juridice care atesta calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civila care atesta rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor); insa art. 23.2. din același act statuează in mod imperativ ca se ac/mit numai cop/7 legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor. De asemenea, conform dispozițiilor art. 22 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, prin "acte doveditoare" se înțelege: " orice acte juridice translative de proprietate care atesta deținerea proprietății de către o persoana fizica sau juridica (actul de vânzare-cumpărare, extras de carte funciara etc), actele juridice care atesta calitatea de moștenitor, orice alte juridice care atesta deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul acesteia la data preluării abuzive."
Prin urmare, consideram ca Dispoziția nr.893 din 22 martie 2012 a fost emisa de către P. municipiului C.-N. in mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale motivat de faptul ca reclamanta nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la acordarea de masuri reparatorii conform dispozițiilor Legii nr.10/2001, ort. 3 si 4. învederam instanței ca in situația în care titularul notificării nu a depus actele doveditoare ale dreptului sau de proprietate pana la data soluționării, instituția învestită se pronunța prin decizie/dispoziție administrativa doar pe baza actelor depuse în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, raportat si la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 care statuează in mod clar, ca actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atesta această calitate, pot fi depuse până la data soluționării notificării. Ca atare, având in vedere ca reclamanta nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la acordarea de masuri reparatorii in temeiul Legii nr.10/2001, respectiv nu a depus niciun certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor după numitul Stossel I., consideram ca hotărârea judecătoreasca recurată a fost pronunțata in mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor legale.
Totodată, pentru a beneficia de masuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită trebuie sa dovedească, in termenul prescris de lege ( art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acesta a fost prelungit), dreptul de proprietate asupra imobilul pentru care se solicita masuri reparatorii, precum si caracterul abuziv al preluării, in sensul dispozițiilor ort. 2 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, potrivit prevederilor art. 88 din Legea notarilor publici si a activității notariale nr. 36/1995, pana la anularea sa prin hotărâre judecătoreasca certificatul de moștenitor face dovada deplina în privința calității de moștenitor si a cotei bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte".
In condițiile in care succesiunea se dezbate, fie pe calea procedurii succesorale notariale, fie pe cale judecătoreasca, iar in susținerea notificărilor formulate s-au depus numai acte de stare civila - deși s-a solicitat expres depunerea certificatului de moștenitor - in cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicata, revendicatoarea nu a făcut dovada ca este moștenitor al proprietarului tabular, numitul Stoessel I. menționat ca antecesor in notificările in cauza, in sensul ca acesta deținea cota de ½ parte din imobilul in litigiu.
Așadar, la dosarul intern nr. 802, constituit in baza notificărilor nr. 417 si 418 din 24.07.2001, nu au fost depuse acte doveditoare ale dreptului de proprietate a reclamantei în lumina dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel, potrivit dispozițiilor art. 1.5. din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se arata ca, in cazul în care unitatea deținătoare sau entitatea investita cu soluționarea notificării apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptățită și pe bază analizei împrejurărilor de fapt și drept ale situației invocate în notificare, ca dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor nu sunt dovedite, va emite o decizie motivată de respingere a notificării.
Raportat la considerentele mai sus arătate si la înscrisurile depuse la dosarul cauzei (din care reiese in mod clar ca reclamanta nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la acordarea masurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001) consideram ca Dispoziția nr.893 din 22 martie 2012 a fost emisa de P. municipiului C.-N., in mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care solicitam Onoratei instanțe admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, in principal pe excepția lipsei calității procesuale pasive si in subsidiar ca nefondata, cu consecința menținerii dispoziției contestate ca fiind temeinica si legala.”
Prin intimatul B. J. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, respingerea ca nefondat, a recursului pârâților P. Municipiului C.-N. și M. C.-N..
Verificând hotărârea atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Curtea apreciază că este în parte fondat recursul pârâților și îl va admite, în limitele și pentru motivele ce urmează:
1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N., invocată de acest pârât și în fața primei instanțe, în raport cu dispozițiile art. 26 alin. 4 și art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Prima instanță a apreciat că acest pârât este legitimat procesual pasiv, având în vedere că se solicită și restituirea în natură, iar imobilul se află în prezent în proprietatea Statului Român și în folosința Consiliul Local al municipiului C.-N.. În consecință, M. C.-N. ar avea calitate procesuală pasivă.
Curtea constată și relevă că acțiunea exercitată de reclamanta B. Jozsef S., nu este o acțiune de drept comun în revendicare imobiliară ori anularea titlului de proprietate al Statului Român și rectificare de carte funciară, de natură să justifice chemarea în judecată a Statului Român în calitate de proprietar tabular și deținător al imobilului a cărui restituire în natură se pretinde.
În realitate, acțiunea a fost exercitată de reclamantă în condițiile și pe temeiul legii speciale reparatorii, Legea nr. 10/2001, și are ca obiect anularea actului juridic emis de P. Municipiului C.-N. în cadrul acestei proceduri speciale de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
Raportul juridic de drept substanțial s-a format, așadar, odată cu transmiterea cererii de restituire în natură, între reclamantă și P. Municipiului C.-N., ca entitate juridică învestită cu soluționarea notificării, în calitate de deținător al imobilului preluat abuziv de stat.
Ceea ce se atacă în justiție este actul juridic prin care s-a finalizat procedura administrativă de restituire, respectiv Dispoziție nr. 823/2013 emisă de P. Municipiului C.-N. în sensul respingerii notificărilor de restituire în natură. În consecință, calitate procesuală pasivă în acest proces are exclusiv P. municipiului C.-N., în acest sens fiind dispozițiile art.26 din Legea nr. 10/2001, republicată, corect invocată de către recurenți.
Față de cele ce preced, pentru acest motiv se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii de primă instanță prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. și respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât.
2. Cu privire la dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri reparatorii, Curtea constată că proba a fost făcută sub acest aspect, astfel cum în mod temeinic a reținut și prima instanță în considerentele hotărârii date.
Recurenții susțin faptul că până la data soluționării notificărilor prin dispoziția atacată nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate a reclamantei, astfel că nu s-ar putea reține că aceasta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Verificând dosarul administrativ format în baza celor două notificări ale reclamantei, prima instanță reține în fapt că odată cu notificările au fost depuse actele de stare civilă necesare justificării calități de moștenitor al fostului proprietar, prin succesiuni succesive, precum și decizia de confirmare a testamentului emisă în data de_ în dosarul nr. 1612 al judecătorului din Tel-Aviv, prin care s-a confirmat calitatea de unică moștenitoare a reclamantei după defunctul soț Moshe B. J. (pag. 9-26 dosar tribunal).
Ulterior, în fața instanței de judecată s-au depus ca înscrisuri justificative noi ordinul de îndeplinire a testamentului de numire de epitrop și de executor al testamentului decedatului, în dosarul de succesiune 1217/1976 eliberat de tribunalul Regional Tel-Aviv. Potrivit acestui înscris, depus în copie legalizată și apostilat de Statul Israel, reclamanta și soțul său, Moshe B. Joszef, au fost instituiți legatari ai defunctului Stossel Joszef, proprietar tabular în cotă de ½ parte asupra imobilului identificat cu nr. top 4836/3 în CF 2191 C., imobil care a fost naționalizat în favoarea Statului Român.
Recurenții invocă dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, or conform acestui normativ actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori cele care atestă calitatea de moștenitor pot fi depuse până la data soluționări notificării.
În absența unor dispoziții legale restrictive, sintagma „data soluționări notificării” trebuie înțeleasă în sensul unei soluționări definitive a notificării prin parcurgerea etapei administrative și a celei judiciare, atunci când se impune. Cu alte cuvinte, legea nu interzice solicitanților să își completeze probațiunea depunând înscrisuri doveditoare noi în fața instanței de judecată. Nu există nicio limitare expresă referitoare la posibilitatea depunerii acestor înscrisuri doveditoare exclusiv în etapa administrativă de soluționare a notificării. Orice altă interpretare ar împiedica un exercițiu efectiv al dreptului de a pretinde și de a obține restituirea unui imobil preluat abuziv de stat.
În consecință, interpretarea pe care prima instanță a dat-o acestui text de lege este cea corectă, iar aplicarea legii la starea de fapt reținută este una judicioasă și care se impune a fi menținută.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul pârâților și va modifica în parte hotărârea atacată, cu privire la rezolvarea dată excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului C.-N..
Toate celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâții P. MUNICIPIULUI C.-N. ȘI DE MUNICIPIULUI C.-N. împotriva sentinței civile nr. 199 din 10.04.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. și respinge acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. J. S. în contradictoriu cu acest pârât.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D.-L. B. A. C. T.-A. N.
GREFIER
S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
2 ex./15.XII.2014
Jud.fond: C.A.C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1303/2014. Curtea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1356/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
