Partaj judiciar. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 9166/211/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 622/R/2014
Ședința publică din 6 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. C.-N. ȘI C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. împotriva deciziei civile nr. 576 din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimații I. S., I. A., F. M., F. C. L., având ca obiect partaj judiciar-Legea 18/1991.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă pârâta intimată I. S., personal, reprezentanta reclamanților intimați F. M. și F. C. L., avocat T. Pali E., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 24 februarie 2014, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei I. S., un înscris prin care își exprimă poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
La data de 4 martie 2014, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați F. M. și F. C. L., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil, un exemplar fiind comunicat cu pârâta intimată.
Pentru a da posibilitatea pârâtei intimate de a studia întâmpinarea comunicată la acest termen, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pârâta intimată I. S., personal, reprezentanta reclamanților intimați F. M. și F. C. L., avocat T. Pali E., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați F. M. și F. C. L. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Susține că prin recursul formulat se reiterează și se critică direct cele statuate de instanța de fond și că aceste motive intră sub incidența excepției inadmisibilității, prin raportare la prevederile art. 282 alin. 1, art. 299 alin. 1 teza I C.proc. civ..
Pârâta intimată I. S. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, arătând că este mulțumită de această hotărâre. Solicită să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Curtea pune în vedere pârâtei intimate că nu a declarat recurs cu privire la cheltuielile de judecată, situație în care nu se poate discuta acest aspect.
CURTEA
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr._ din 01.06.2012 a Judecătoriei C.-N. a fost admisă în parte cererea de chemare in judecata formulata si precizata de către reclamanții F. M., F. M. si F. C.-L. in contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin C. L. al municipiului C.-N., M. C.-N. reprezentat prin Primar, I. S. și I. A., având ca obiect partaj judiciar.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în C.-N., .. 3, jud. C., înscris în C.F. nr._ C.-N. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1342 Someșeni), nr. top. 322/2/4/2/3, sub A+1, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de dl. expert tehnic judiciar ing. M. I..
S-a constatat ca terenul aferent corpului II de clădire este în suprafață de 121 mp.
S-a dispus înscrierea în noua carte funciară colectivă a municipiului C.-N. și în noile cărți funciare individuale ale municipiului C.-N. a dreptului de proprietate al reclamanților și al pârâților, respectiv a dreptului de folosință al reclamanților conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert tehnic judiciar ing. M. I..
Au fost obligați pârâții Statul R. prin C. L. al Municipiului C.-N. și M. C.-N. reprezentat prin Primar să plătească reclamanților suma de 814,21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 9 lei reprezintă a treia parte din taxa judiciară de timbru, suma de 0,22 lei reprezintă a treia parte din timbrul judiciar, suma de 433,33 lei reprezintă a treia parte din onorariul avocat, iar suma de 371,66 lei reprezintă parțial onorariu expert.
Au fost obligați pârâții I. S. si I. A. să plătească reclamanților suma de 1.054,21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 9 lei reprezintă a treia parte din taxa judiciara de timbru, suma de 0,22 lei reprezintă a treia parte din timbrul judiciar, suma de 433,33 lei reprezintă a treia parte din onorariul avocat, iar suma de 611,66 lei reprezintă a treia parte din onorariul expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că imobilul din C.-N., .. 3, înscris în C.F. nr. 1342 Someșeni, nr. top. 322/2/4/2/3 a aparținut numiților C. L. și soția născută D. A., antecesorii pârâtei I. S.. In baza sentinței civile nr. 5050/18.08.1977 pronunțată de către Judecătoria C.-N. în dosar nr. 5121/1977 reclamantul F. M. si soția F. R. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 15/100 parte din construcția proprietatea de sub B 1-2 a lui L. C. și sotia A., cu titlu de cumpărare, ca bun comun. In baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, asupra cotei de 108/720 parte din teren s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate in favoarea Statului R. în administrarea operativă a G.I.G.C.L. a județului C.. Totodată, asupra cotei de 27/720 parte din terenul de sub B.6 al Statului Român s-a intabulat dreptul de folosință pe durata existentei construcției, cu plata taxei anuale conform Legii nr. 4/1973, în favoarea reclamantului F. M. si a soției F. R..
Pârâta I. S. a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra cotei de 85/200 parte din construcție și asupra cotei de 125/720 parte din teren din imobilul de sub A+1, din porțiunea de sub B.2 a defunctei C. A., ca bun propriu.
In baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat n anul 1990, pârâții I. A. și soția I. S. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 85/200 parte din construcție și asupra cotei de 125/720 parte din terenul de sub A+1, cu titlu de cumpărare ca bun comun.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert ing. M. I., rezultă că terenul în litigiu are o suprafață reală de 806 mp, iar nu de 720 mp, cum apare menționat în cartea funciară.
In privința folosinței terenului, dl. expert a constatat că reclamanții folosesc o suprafață de teren de 332 mp, delimitata în perimetrul reperelor 2-3-4-5-2, cu garduri față de vecini si cu gard pe fundație de beton și plasă metalică pe o lungime de 9,00 si apoi delimitarea este realizată cu construcțiile edificate cu pârâții I., imobilul reclamanților fiind situat administrativ in ., având acces direct din . a constatat că pârâții I. A. și soția I. S. folosesc o suprafață de teren de 474 mp, delimitată în perimetrul reperelor 1-2-5-6-1, cu acces direct atât din . din . fiind situat administrativ la nr. 3 al străzii T. V.. Instant a observat că din eroare dl. expert a menționat . loc de . din cartea funciară, din planul de încadrare în zona și din planul de C.F. rezultă clar că este vorba despre .>
Dl. expert a mai constatat că pe teren există două corpuri de clădire:
-CORPUL I – casă din cărămidă pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, cu 5 camere, 2 bucătarii, 2 băi, 2 cămări de alimente, verandă închisă și pivniță în .. 3, proprietatea pârâților I. A. și soția I. S., în cota de 306/720 parte din construcții cu titlu de moștenire și în cotă de 306/720 parte cu titlu de drept comparare construcții înscrise sub A+1 în cartea funciară si
-CORPUL II – casă din cărămidă, acoperita cu tiglă, pe fundații de piatră, cu 1 cameră, 1 bucătărie, proprietatea reclamantului F. M. si a soției F. R. (in prezent decedata), în cotă de 108/720 parte din construcțiile înscrise sub A+1 în cartea funciară, cu titlu de drept cumpărare.
Analizând cererea reclamanților pe baza tuturor înscrisurilor de la dosar, a raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert ing. M. I., astfel cum a fost completat și a dispozițiilor legale incidente, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată în parte pentru considerentele ce vor fi arătate in continuare.
Potrivit art. 728 alin. 1 din vechiul Cod civil, „nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune”.
Față de raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert ing. M. I., astfel cum a fost completat, instanța a observat că imobilul este comod partajabil în natură, motiv pentru care instanța a dispus partajarea imobilului în natură și a optat pentru varianta nr. I de partaj propusa de către dl. expert M. I.. Instanța a apreciat că această variantă de partaj respecta cotele ideale de proprietate ale reclamanților și ale părților I. A. și I. S., precum și folosința terenului și a construcțiilor.
Instanța a considerat că nu se justifică obligarea reclamanților la plata vreunei sulte în favoarea Statului Român pentru cota de 108/806 parte din teren. Aceasta deoarece chiar dacă în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 cota de teren de 108/720 parte a trecut în proprietatea Statului R., în speță sunt incidente prevederile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, conform cărora „Terenurile atribuite în folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.
Această trecere a terenului în proprietatea reclamanților, actuali titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuinței, a avut loc de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, fără să fie nevoie de plata vreunei sulte către Statul R. și fără să fie nevoie de vreo cerere a reclamanților în acest sens. La data intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991 cota de 108/806 parte din teren a trecut în proprietatea reclamanților. Nici Statul Român, nici M. C.-N. nu pot pretinde vreo suma de bani cu titlu de sultă pentru această suprafață de teren, deoarece art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 nu condiționează trecerea terenului in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor, de plata vreunei sulte. A-i obliga pe reclamanți la plata unei sulte către pârâții Statul Român prin C. L. al municipiului C.-N. si M. C.-N. reprezentat prin Primar ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a acestor pârâți.
Instanța de fond a mai observat că terenul aferent corpului II de clădire este în suprafață de 121 mp, așa cum rezultă din coroborarea înscrierii din cartea funciară, conform căreia reclamantul F. M. si soția F. R. (în prezent decedată) sunt proprietari pe cota de 15/100 parte din construcție cu raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert ing. M. I.. Este vorba de terenul pe care este amplasată efectiv construcția ce reprezintă corpul II de clădire, întrucât terenul aferent corpului II de clădire și curtea reclamanților au o suprafață totală de 332 mp (f. 109).
In consecință, instanța a procedat la sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert tehnic judiciar ing. M. I. a dispus înscrierea î cartea funciară a noii situații.
Instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată si precizata de către reclamanți este întemeiată în parte, deoarece pârâții nu pot fi obligați la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți. Având în vedere ca este vorba de o ieșire din indiviziune, instanța a stabilit ca cheltuielile de judecată să fie suportate în mod egal de către toate părțile, si anume cota de 1/3 parte din cheltuielile de judecata a fost suportată de către reclamanți, cota de 1/3 parte din cheltuielile de judecată a fost suportată de către pârâții I. A. și I. S., iar cota de 1/3 parte din cheltuielile de judecată a fost suportată de către pârâții Statul Român prin C. L. al municipiului C.-N. si M. C.-N. reprezentat prin Primar. In acest sens, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 277 C.pr.civ.
Față de considerentele arătate mai sus, văzând prev. art. 673¹ și urm. C.pr.civ. si prev. art. 728 alin. 1 din vechiul Cod civil, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată și în consecință a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat in C.-N., .. 3, jud. C., înscris în C.F. nr._ C.-N. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1342 Someșeni), nr. top. 322/2/4/2/3, sub A+1, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert tehnic judiciar ing. M. I..
Instanța a constatat ca terenul aferent corpului II de clădire este în suprafață de 121 mp și a dispus înscrierea în noua carte funciară colectivă a municipiului C.-N. și în noile cărți funciare individuale ale municipiului C.-N. a dreptului de proprietate al reclamanților si al pârâților, respectiv a dreptului de folosință al reclamanților conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de către dl. expert tehnic judiciar ing. M. I..
Având in vedere prevederile art. 277 C.pr.civ., instanța a obligat pe pârâțtii Statul R. prin C. L. al Municipiului C.-N. si M. C.-N. reprezentat prin Primar să plătească reclamanților suma de 814,21 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 9 lei reprezintă a treia parte din taxa judiciara de timbru, suma de 0,22 lei reprezintă a treia parte din timbrul judiciar, suma de 433,33 lei reprezintă a treia parte din onorariul avocat, iar suma de 371,66 lei reprezintă parțial onorariu expert. Instanța a luat in considerare ca onorariul total al expertului a fost în suma de 1.835 lei, iar M. C.-N. a achitat suma de 240 lei.
Având in vedere prevederile art. 277 C.pr.civ., instanța a obligat pe pârâții I. S. si I. A. să plătească reclamanților suma de 1.054,21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 9 lei reprezintă a treia parte din taxa judiciară de timbru, suma de 0,22 lei reprezintă a treia parte din timbrul judiciar, suma de 433,33 lei reprezintă a treia parte din onorariul avocat, iar suma de 611,66 lei reprezintă a treia parte din onorariul expert.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 576/8.11.2013 a Tribunalului C., a fost admis apelul declarat de apelanții reclamanți F. M. și Foldari C. L. împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012, pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte, în sensul că:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în C.-N., .. 3, jud. C., înscris în CF_ C., nr. top. 322/2/4/2/3, conform variantei IV din raportul de expertiză întocmit și îndreptat de ing. M. I. în dosarul de apel.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamanților și a pârâților, respectiv a dreptului de proprietate al reclamanților, în baza art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991, conform variantei IV din expertiză.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Intimații I. S. și I. A. au fost obligați să le plătească apelanților cheltuieli de judecată în apel în sumă de 625 lei.
În considerentele acestei decizii, se reține că apelanții au criticat hotărârea susținând că aceasta cuprinde, pe de o parte, dispoziții potrivnice, întrucât, în considerentele hotărârii, s-a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, însă în dispozitivul hotărârii nu s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza acestor prevederi legale și în mod greșit s-a dispus partajarea terenului în varianta I la raportul de expertiză, în sensul că s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra construcției și doar dreptul de folosință asupra terenului.
Referitor la critica apelanților în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 36 al 3 din Legea 18/1991 și caracterul contradictoriu al dispozițiilor hotărârii, tribunalul a apreciat aceste critici ca fiind întemeiate, întrucât, din copia colii funciare 1342 Someșeni, rezultă că, în baza sentinței civile nr. 5050/1977 a Judecătoriei C.-N., s-a înscris dreptul de proprietate asupra cotei de 15/100 parte din construcțiile proprietatea de sub B1-2 în favoarea lui F. M. si R., iar cota de 108/720 s-a intabulat dreptul de proprietate în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 în favoarea Statului R., fiind înscris dreptul de folosință pe durata existentei construcției asupra cotei de 27/720 parte, în favoarea acestora sub B 8-9.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, conform cărora „terenurile atribuite în folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.
Tribunalul a reținut că apelanții, titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuinței, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, sens în care a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamanților și a pârâților, respectiv a dreptului de proprietate al reclamanților, în baza art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
In apel, s-a încuviințat o completare la raportul de expertiză efectuat în cauză de către ing. M. T., prin care s-a întocmit varianta IV la raportul de expertiză, variantă în care suprafața de teren de sub nr. top 322/2/4/2/3 este de 720 mp, adică în forma nerectificată, precum și varianta V, care, în realitate, este, de fapt, varianta III din raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, cu suprafața acestui teren rectificată de 806 mp, variantă care nu poate fi încuviințată în condițiile în care nu există un petit și documentație corespunzătoare pentru rectificarea de carte funciară sub aspectul suprafeței înscrise sub numărul topo de mai sus.
Ulterior, în cauză, s-a dispus și expertul a depus la dosar o îndreptare a completării raportului de expertiză, cu înscrierea corectă a numelor proprietarilor cărora sa le revină dreptul de proprietate asupra construcțiilor precum și asupra suprafeței de teren care le revin apelanților în baza Legii 18/1991.(f 66-72)
Tribunalul a încuviințat varianta IV de partaj din raportul de expertiză efectuat și îndreptat de ing. M. I., variantă care corespunde cotelor de proprietate ale părților asupra construcției și suprafeței de teren înscrise în cartea funciară, cu intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în baza art. 36 al 3 din Legea nr. 18/1991 republicata.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții M. C.-N. și C. L. al municipiului C.-N., solicitând modificarea ei în parte, pe motiv că a fost încălcată procedura reglementată de legiuitor prin art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, astfel că Statul Român a fost prejudiciat întrucât cota sa a fost atribuită reclamantelor, fără a i se plăti o sultă.
Reclamantele, prin întâmpinare, au solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, pentru că vizează motive ce nu au fost invocate în apel, iar, în subsidiar, ca nefondat, pe motiv că cele reținute de instanțele de fond privind dobândirea de drept a proprietății asupra terenului sunt conforme dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât, în realitate, pârâții nu contestă vocația reclamantelor la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuinței, pe care antecesorii lor aveau înscris un drept de folosință în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, ci doar arată că instanța nu putea în mod direct să constate această vocație, scutindu-le de plata sultei pentru terenul proprietatea statului pe care aveau un drept de folosință și vocație de a dobândi dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
În realitate, așa cum au constatat instanțele de fond, în virtutea plenitudinii de competență, instanțele pot dispune în acest sens, ceea ce solicită, în realitate, pârâții fiind ca reclamantele să li se adreseze lor mai întâi pentru a le restitui terenul și nu direct instanței de judecată, pe cale de chestiune prejudicială, în procedura partajului.
Statul nu este prejudiciat în vreun fel prin faptul că nu i s-a plătit o sultă, întrucât, oricum, este obligat la atribuirea dreptului de proprietate în favoarea titularilor dreptului de folosință asupra terenului.
Excepția inadmisibilității nu este fondată, întrucât apelul pârâților nu a fost motivat, astfel că instanța de apel era ținută să aibă în vedere, conform dispozițiilor art. 292 alin. 2 Cod proc. civ., toate mijloacele de apărare formulate de pârâți în fața primei instanțe.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, recursul pârâților v fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.316 raportat la art. 298 și 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatei F. C. L. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 17 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții M. C.-N. și C. L. al Mun. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 576 din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatei F. C. L. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/2.04.2014
Jud. apel: O. R. G., F. S. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 194/2014. Curtea de Apel CLUJ | Grăniţuire. Decizia nr. 723/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
