Legea 10/2001. Decizia nr. 739/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 1920/117/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 739/R/2014
Ședința publică din 04 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. C.
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. S. și T. Ș. E., împotriva sentinței civile nr. 65 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați P. M. G. și M. G., prin PRIMAR, având ca obiect Legea nr. 10/2001 – perimare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. S. și T. Ș. E., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată următoarele:
Judecarea cauzei a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 08.03.2013, aflată la f. 16 din dosar.
La data de 06.03.2014 a fost înregistrată la dosar o “Cerere de repunere pe rol a cauzei”, formulată de reclamanții recurenți T. S., P. R. E., T. M. R. S. și T. Ș. E., prin intermediul d-lui avocat P. N., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 245 pct. 1 C.pr.civ.
Prin cererea de repunere pe rol a cauzei reclamanții recurenți au solicitat și judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanții recurenți și dispune repunerea pe rol a cauzei.
Curtea, în baza actelor de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 65/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ , s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de T. S. și P. R..
S-a admis excepția perimării, invocată din oficiu.
S-a constatat perimată acțiunea civilă formulată de reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. și T. Ș. E., împotriva pârâților P. municipiului G. și M. G., prin primar, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 255/2009 și restituirea în natură a imobilului situat în G., ..12 jud. Cluj și a imobilului situat în G., ., jud. Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
„Potrivit art. 248 C.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Având în vedere faptul că prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, Tribunalul, va admite excepția și în temeiul art. 252 alin. 2 raportat la art. 248 C.pr.civ. va constata perimată acțiunea formulată de reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. și T. Ș. E., împotriva pârâților P. municipiului G. și M. G., prin primar, pentru anularea dispoziției nr.255/2009 și restituirea în natură a imobilului situat în G., ..12, jud. Cluj și a imobilului situat în G., ., jud. Cluj”.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. S. și T. Ș. E., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 5 și pct. 9 C.pr.civ., coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, art. 6 din Convenție și art. 3 C.civ., admiterea recursului și desființarea sentinței prin care s-a dispus perimarea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2010 instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ., pentru neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor stabilite în cursul judecății de către instanță. Încheierea nu a fost comunicată părților.
Reclamanții T. S. si P. R.-E. au formulat cerere de repunere pe rol în 10 ianuarie 2013.
Cererea a fost depusă la dosarul cauzei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. AR_ din 10.02.2013 a Oficiului poștal nr. 61 București (anexată 2).
Prin sentința civilă nr. 65 din 5 februarie 2012 pronunțată în dosar civil nr._ al Tribunalului Cluj, secția civilă, instanța de fond a respins cererea de repunere pe rol și a constatat perimarea acțiunii.
Recurenții solicită instanței să constate că, în drept, în ce privește îndeplinirea primei condiții a perimării, instituită de lege, - rămânerea cauzei în nelucrare timp de un an - cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanți îndeplinește următoarele condiții care determinau repunerea pe rol a cauzei: este făcută înlăuntrul termenului de un an, potrivit art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 104 C.pr.civ.; este un act de procedură civilă făcut în vederea, în scopul continuării judecății, care, potrivit art. 249 C.pr.civ., are ca efect întreruperea perimării.
In ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții a perimării, instituită de lege - rămânerea cauzei în nelucrare din vina părții – recurenții solicită a se observa că: instanța de judecată era obligată să soluționeze cauza pe fond și eventual să respingă acțiunea, pe temeiul actelor doveditoare ale dreptului de proprietate depuse până la data soluționării notificării, potrivit art. 23 din Legea nr. 10 (r 2) din 08.02.2001; principiul actori incumbit probatio nu lasă loc judecătorului cauzei - denegare justitiam - să refuze să judece cererea de chemare în judecată pe temeiul faptului că probele solicitate, în temeiul art. 129 alin. (5) coroborat cu art. 1551 C.pr.civ., nu au fost depuse la dosarul cauzei, întrucât potrivit principiului disponibilității, reclamanții sunt în drept de a dispune de mijloacele procesuale de apărare a dreptului material dedus judecății și astfel să refuze să completeze probatoriul, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În mod subiectiv reclamanții pot astfel aprecia că probatoriul administrat este îndestulător pentru dovedirea dreptului material dedus judecății.
Judecătorul, într-un asemenea caz, trebuia să repună cauza pe rol și judecând cererea, și găsind-o nedovedita, să respingă acțiunea, cu atât mai mult cu cât, hotărârea fiind supusă apelului, reclamanții aveau posibilitatea să completeze probatoriul, judecătorul lipsind astfel reclamanții de toate remediile - principiul dublului grad de jurisdicție - pe care procedura le punea la îndemâna acestora pentru redobândirea dreptului lor.
Dispozițiile art. 1551 C.pr.civ. nu pot fi interpretate în sensul - denegare justitiam - că, ori de câte ori judecătorul consideră că dreptul material dedus judecății nu este dovedit, acesta poate refuza judecarea cauzei, suspendând procesul și refuzând repunerea acestuia pe rol, cu consecința perimării, ori de câte ori probatoriul nu este completat.
Astfel, față de considerentele mai sus arătate, recurenții își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., în speță, fiind nesocotit principiul procesual al disponibilității și principiului dublului grad de jurisdicție, precum și normele procesuale privind perimarea și întreruperea perimării.
Cerea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în speță, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii, art. 11 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituție, raportate la art. 6 din Convenția europeană și art. 3 C.civ., judecătorul găsind un subterfugiu pentru a refuza să judece pe temeiul probelor insuficiente, lipsind astfel reclamanții de dreptul de acces la justiție, adică dreptul ca o instanță să se pronunțe pe fondul dreptului dedus judecății.
Recursul este nefondat.
Circumstanțele de fapt ale cauzei.
Reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. și T. Ș. E. au învestit instanța Tribunalului Cluj cu o plângere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 255/06.02.2009, emisă de P. municipiului G., și restituirea în natură a imobilelor situate în municipiul G., .. 12 și, respectiv, ..
Prin Dispoziția atacată, nr. 255/06.02.2009, au fost respinse notificările reclamanților, pe motiv că aceștia nu au dovedit calitatea de proprietari ai imobilelor notificate, la data preluării imobilelor de către Statul Român (f. 20 dosar fond).
La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea plângerii, Tribunalul Cluj, prin Încheierea ședinței publice din 21.04.2009, a dispus amânarea cauzei, ca urmare a încuviințării cererii de amânare formulată de reprezentantul pârâtelor, în vederea comunicării întâmpinării cu reclamanții (f. 125 dosar fond), cauza fiind amânată pentru data de 19 mai 2009.
Prin Încheierea ședinței publice din 19.05.2009 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pe motiv că, la a doua strigare a cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecarea în lipsă de către acestea (f. 139 dosar fond).
La data de 25.05.2010 reclamanții T. S. și P. R. E. au solicitat repunerea pe rol a cauzei (f. 140 dosar fond), cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 245 pct. 1 C.pr.civ.
Prin Încheierea ședinței publice din 22.06.2010 Tribunalul a dispus menținerea suspendării cererii de repunere pe rol, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., motivat pe faptul că la termenul de judecată din 22.06.2010 nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
La data de 20.05.2011 reclamanții T. S. și P. R. E. au solicitat repunerea pe rol a cauzei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 245 pct. 1 C.pr.civ. (f. 152 dosar fond).
Prin Încheierea ședinței publice din 06.09.2010 Tribunalul a dispus repunerea pe rol a cauzei, având însă în vedere că prin cererea formulată la 22.06.2010 reclamanți T. S. și P. R. E. au solicitat judecarea în lipsă a cauzei conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (f. 151, 161, 162 dosar fond).
Prin aceeași Încheiere din 06.09.2011 s-a dispus citarea reclamanților T. S., P. R. E., T. M. R. și T. Ș. E., cu mențiunea de a depune la dosar copia in extenso a cărții funciare privind imobilul situat în municipiul G., .. 12, județul Cluj, precum și cu mențiunea de a depune acte din care să rezulte înființarea de către familia T. sau de către frații T. a Fermei Stoiceni și a bunurilor mobile aduse ca aport la constituirea acestora și să facă dovada proprietății, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ. (f. 161-162 dosar fond), cauza fiind amânată pentru data de 04.11.2011.
Prin Încheierea ședinței publice din 04.10.2011 s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 10.01.2012, fiind menținute dispozițiile Încheierii de ședință din 06.09.2011, referitoare la obligațiile stabilite în sarcina reclamanților. S-a dispus citarea reclamanților T. S., P. R. E., T. M. R. și T. Ș. E., cu mențiunea de a depune la dosar copia in extenso a cărții funciare privind imobilul situat în municipiul G., .. 12, județul Cluj, precum și cu mențiunea de a depune acte din care să rezulte înființarea de către familia T. sau de către frații T. a Fermei Stoiceni și a bunurilor mobile aduse ca aport la constituirea acestora și să facă dovada proprietății, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ. (f. 173-174 dosar fond).
La termenul de judecată din data de 10.01.2012, prin Încheierea ședinței publice pronunțată de Tribunal la această dată, s-a dispus suspendarea judecării acțiunii promovată de reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. și T. Ș. E., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului G. și M. G., în temeiul art. 1551 C.pr.civ., față de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamanților, Tribunalul constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părților reclamante (f. 181 dosar fond).
Prin aceeași Încheiere din 10.01.2012, Tribunalul a dispus trimiterea dosarului la arhivă, până la îndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor stabilite în sarcina lor de către instanță.
Prin Referatul întocmit de Grefa Tribunalului Cluj la data de 14.01.2013, s-a constatat că dosarul nr._ al Tribunalului Cluj a fost suspendat în baza art. 1551 C.pr.civ., fiind în nelucrare din data de 10 ianuarie 2012, constatându-se, prin urmare, că este necesar să se analizeze, din oficiu, perimarea acțiunii, în baza art. 248 C.pr.civ. (f. 182 dosar fond).
Prin citativul întocmit la data de 15 ianuarie 2013 s-a dispus citarea tuturor părților pentru termenul de judecată din 05.02.2013, pentru discutarea perimării (f. 183 dosar fond).
Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2013 reclamanții T. S. și P. R. E. au solicitat repunerea pe rol a cauzei și reînceperea judecății în dosar civil nr._, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 1551 alin. 2 C.pr.civ., cererea de repunere pe rol a cauzei fiind expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 10.01.2013 (f. 184, 185 dosar fond).
La termenul de judecată din data de 05.02.2013 Tribunalul a respins cererea de repunere pe rol, formulată de reclamanții T. S. și P. R. E., înregistrată la Registratura Tribunalului Cluj la data de 14.01.2013, dar expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 10.01.2013, cu motivarea că nu au fost anexate acestei cereri de repunere pe rol actele puse în vedere reclamanților de către Tribunal prin Încheierea de ședință din 10.01.2012, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de repunere pe rol a cauzei.
Dispozițiile legale aplicabile.
Art. 1551 alin. 1 C.pr.civ. – care a fost introdus prin art. I pct. 53 din O.U.G. nr. 138/2000, astfel cum acest punct a fost modificat ulterior prin art. I pct. 28 din Legea nr. 219/2005 -, prevede că atunci când instanța „constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate”.
Potrivit art. 1551 alin. 2 C.pr.civ., „dispozițiile art. 1083 sunt aplicabile. La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă aliniat 1 au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozițiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător”, textul art. 155 alin. 2 C.pr.civ. prevăzând că, în cazul în care judecata a fost suspendată, aceasta nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.
Art. 249 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 79 din O.U.G. nr. 138/2000, prevede că „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.
Potrivit art. 101 alin. 3 C.pr.civ., „termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare”.
Art. 104 C.pr.civ. prevede că „actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”.
Caracterul nefondat al recursului reclamanților.
Prin recursul pendinte reclamanții au susținut că nu se putea dispune perimarea, întrucât cererea de repunere pe rol a cauzei, expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 10 ianuarie 2013, este făcută înăuntrul termenului de un an, prevăzut de art. 248 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 104 C.pr.civ., respectiv, că această cerere de repunere pe rol reprezintă un act de procedură civilă făcut în vederea, în scopul, continuării judecății, având deci, potrivit art. 249 C.pr.civ., efect întrerupător al perimării.
S-a mai susținut de către recurenți că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție a perimării, și anume, rămânerea cauzei în nelucrare din vina părții, în opinia recurenților, fiind de datoria instanței, în virtutea principiului disponibilității, să judece cauza în baza actelor de la dosar.
Curtea constată că aceste susțineri ale recurenților sunt vădit nefondate, impunându-se a fi respinse ca atare, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
În primul rând, din expunerea circumstanțelor de fapt ale cauzei, expunere anterior făcută de către Curte, rezultă în mod evident că suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 alin. 1C.pr.civ., s-a dispus de către Tribunalul Cluj, din vina exclusivă a reclamanților, care, nu s-au conformat obligației stabilite de tribunal în sarcina lor, respectiv, obligației de a depune la dosar copia in extenso a cărții funciare privind imobilul situat în municipiul G., .. 12, județul Cluj, precum și obligației de a depune acte din care să rezulte înființarea de către familia T. sau de către frații T. a Fermei Stoiceni și a bunurilor mobile aduse ca aport la constituirea acestora și să facă dovada proprietății, deși reclamanților le-au fost acordate mai multe termene în acest sens, la fiecare dintre termene Tribunalul Cluj prevăzând că această obligație a reclamanților este dispusă de către instanță sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ.
D. urmare, Curtea constată că suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 alin. 1 C.pr.civ. a fost dispusă de către Tribunalul Cluj din vina exclusivă a părților reclamante.
Cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanți T. S. și P. R. și înregistrată la Registratura instanței Tribunalului Cluj la data de 14.01.2013 (f. 184 dosar fond), a fost, într-adevăr, expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 10.01.2013 (f. 185 dosar fond), data trimiterii poștale recomandate situându-se, prin prisma art. 104 C.pr.civ., raportat la art. 101 alin. 3 C.pr.civ., în ultima zi a termenului de perimare de un an reglementat de art. 248 alin. 1 C.pr.civ.
Însă, Curtea constată că această cerere de repunere pe rol a cauzei nu este susceptibilă de a întrerupe cursul termenului de perimare, în condițiile prescrise de art. 249 C.pr.civ., având în vedere următoarele argumente:
Prin această cerere de repunere pe rol a cauzei – care nu trebuia timbrată, întrucât, fiind o cauză derivând din Legea nr. 10/2001, aceasta era scutită de plata taxelor de timbru conform art. 50 din Legea nr. 10/2001, republicată -, nu s-a solicitat de către reclamanți, judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Este adevărat că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost trimisă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în ultima zi a termenului legal de perimare de un an și că, potrivit art. 104 C.pr.civ., raportat la art. 101 alin. 3 C.pr.civ., această cerere se socotește îndeplinită în termen, pentru că a fost predată recomandat la oficiul poștal în ultima zi a termenului de perimare, dar nu este mai puțin adevărat că respectiva cerere de repunere pe rol nu întrunește cerințele și exigențele impuse de art. 249 C.pr.civ., pentru a avea natura juridică a unui act de procedură susceptibil să întrerupă termenul de perimare.
Și aceasta pentru că simpla cerere de repunere pe rol a cauzei, neînsoțită de dovezi concrete care să ateste manifestarea neîndoielnică de voință a părții, în sensul că dorește continuarea judecății, respectiv, „în vedere judecării procesului”, nu are natura juridică a unui act de procedură făcut în vedere judecării procesului, susceptibil să întrerupă termenul de perimare.
Reclamanții, prin cererea de repunere pe rol a cauzei, nu au solicitat nici măcar judecarea în lipsă a procesului, astfel încât, chiar dacă s-ar fi dispus repunerea pe rol a cauzei, în condițiile solicitate de reclamanți, instanței nu îi rămânea altceva de făcut, decât să dispună suspendarea în continuare a judecării cauzei, pentru lipsa părților de la dezbateri, și pentru că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă a pricinii, singura cerere de judecare în lipsă a cauzei fiind depusă la data de 22.06.2010, după pronunțarea Încheierii din ședința publică din 22.06.2010 (f. 151, 150 dosar fond).
Pe de altă parte, pentru ca cerere de repunere pe rol a cauzei înregistrată la Registratura Tribunalului la data de 14.01.2013 și expediată prin trimitere poștală recomandată la 10.01.2013, să fi avut efect întrerupător al termenului de perimare, aceasta trebuia să fie făcută cu intenția vădită a reclamanților de a se judeca procesul, respectiv, de a se continua judecata acțiunii lor, dovada certă în acest sens constituind-o depunerea la dosar de către reclamanți, odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei, a actelor solicitate de instanță în mod repetat, și a căror nedepunere la dosar de către reclamanți a determinat tocmai suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 alin. 1 C.pr.civ.
Cu alte cuvinte, pentru ca această cerere de repunere pe rol a cauzei să fie avut efect întrerupător al perimării, adică să poată fi considerată ca reprezentând un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, era necesar ca acestei cereri de repunere pe rol a cauzei reclamanții să îi fi anexat copia in extenso a cărții funciare privind imobilul situat în municipiul G., .. 12, județul Cluj, precum și actele din care să rezulte înființarea de către familia T. sau de către frații T. a Fermei Stoiceni și a bunurilor mobile aduse ca aport la constituirea acestora, respectiv, actele care să facă dovada proprietății.
Or, acestei cereri de repunere pe rol a cauzei nu i-au fost anexate aceste acte, prin cererea de repunere pe rol a cauzei nu s-a făcut nicio altă mențiune în sensul în care respectiva cerere de repunere pe rol a cauzei să poată fi considerată un act de procedură făcut în vedere judecării procesului, și care să dovedească intenția neîndoielnică a reclamanților în scopul continuării judecării cauzei.
Nu se poate susține că o astfel de cerere de repunere pe rol, prin care nu se formulează în concret nicio solicitare susceptibilă de a avea natura juridică a unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului, este susceptibilă de a întrerupe termenul legal de perimare.
Pe de altă parte, cererea de repunere pe rol, neînsoțită de vreo altă solicitare, care să constituie o manifestare certă de voință a reclamanților, în sensul că doresc continuarea judecății, respectiv, de o solicitare de judecare în lipsă a cauzei, nu avea natura juridică a unui act de procedură făcut în vedere judecării procesului și care să fie susceptibil de a întrerupe termenul de perimare.
Pe cale de consecință, Curtea constată că, în cauză, nu a operat o întrerupere a termenului de perimare, în sensul prevăzut de art. 249 C.pr.civ.
Apoi, Curtea constată că este nefondată susținerea recurenților, în sensul că instanța de fond, în virtutea principiului disponibilității, era obligată să judece pe fond acțiunea, în baza actelor de la dosar, având în vedere că, față de incidența în cauză a excepției perimării întemeiată pe dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., este evident că nu se putea proceda, de către Tribunalul Cluj, la o judecată pe fond a cauzei.
Curtea constată, așadar, că Tribunalul Cluj a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 248 alin. 1 și art. 249 C. pr. civ., în cauză nefiind, deci, incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ..
Pe de altă parte, în lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea constată că nu se poate reține incidența în cauză, așa cum nefondat apreciază recurenții, a prevederilor art. 304 pct. 5 C. pr. civ., în speță nefiind încălcate de către tribunal dispozițiile art. 105 C. pr. civ..
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. S., P. R. E., T. M. R. S. și T. Ș. E., împotriva sentinței civile nr. 65 din 05.02.2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. C. I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./08.04.2014
Jud.fond: A.S.S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1309/2014. Curtea de Apel CLUJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 623/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
