Legea 10/2001. Decizia nr. 392/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 5203/117/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 392/A/2014
Ședința publică din data de 29 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de Apel
JUDECĂTOR: V. M.- președintele Curții de Apel C.
GREFIER: S.-D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 483 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, privind și pe reclamanții H. E. M. C., D. G. N. și pârâtul M. C.-N. PRIN PRIMAR, având ca obiect Plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantelor intimate, domnul avocat I. C. V., din cadrul Baroului C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant, reclamantele intimate și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal și comunicat părților adverse fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 28 februarie 2014, reclamantele intimate au solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea deciziei apelate ca fiind temeinică și legală.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentantul reclamantelor intimate susține motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelante, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția tardivității contestației solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, prima instanță interpretând în mod corect dispozițiile legale incidente.
CURTEA
1. Cererea de chemare in judecată. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele Hăgău E. C. și D. G. N. au chemat în judecată pe parații M. C.-N. prin primar și pe P. municipiului C.-N. solicitand instanței ca prin hotărarea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a Dispoziției de restituire și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 2974 din 14.09.2012 eliberată de P. municipiului C.-N. în sensul eliminării sarcinii menționate la art. 2 din cuprinsul acestei dispoziții prin care s-a instituit de către Primăria C.-N. un drept de servitute de trecere pe terenul înscris în Cartea Funciară nr. 7643 C.-N., număr topografie 7504/2 în favoarea deținătorilor construcției edificate pe aceste teren, respectiv în favoarea soților C. C. și Cămpan T., cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, s-a arătat că prin Dispoziția atacată s-a restituit reclamantelor, în natură, în baza sentinței civile nr. 878/2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, definitivă și irevocabilă, imobilul teren în suprafață totală de 1281 mp, situat administrativ în municipiul C.-N., . și înscris în C.F. 7643 C.-N., cu nr. topo. 7504/2 și 7504/3, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert B. I., respectiv suprafața de 921 mp, teren cu nr. topo. 7504/2 și suprafața de 360 mp din terenul cu nr. topo. 7504/3.
Prin aceeași dispoziție atacată unitatea administrativă a constituit la art, 2 un drept de servitute de trecere pe acest teren, respectiv pe porțiunea înscrisă în Cartea Funciară nr. 7643 C.-N. sub numărul topografic 7504/2, în favoarea deținătorilor construcției edificate pe aceste teren, respectiv în favoarea soților C. C. și C. T..
Deși reclamantele au solicitat restituirea în natură a întregului teren de 3006 mp, instanța de judecată a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 1281 mp.
Imposibilitatea restituirii în natură a întregii suprafețe de teren revendicate a fost determinată de faptul ca suprafața de teren 147 mp de sub construcția casă edificată pe teren și identificata sub numărul topografic 7504/1, transcrisă din C.F. 7643 C.-N. în C.F. nr._ C.-N., a fost vândută anterior în baza Legii nr. 112/1995 soților C. C. și C. T., iar suprafața de 1578 mp identificată sub numărul topografic 7504/3 și înscrisă în C.F. 7643 C.-N. este afectată de lucrări pentru amenajarea malului stâng al pârâului N..
Consideră că unitatea administrativă a constituit în mod nelegal prin dispoziția atacată un drept de servitute de trecere .
2.Întâmpinarea.Prin întâmpinarea formulata, pârâtul M. C. N. a solicitat respingerea cererii de chemare invocând excepția tardivității promovării acțiunii față de reclamanta Hagau E. M. C. și excepția lipsei calității procesuale pasive.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 483/03.10.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , s-a respins excepția tardivității promovării cererii de chemare în judecată.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale a paratului M. C.-N..
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele H. E. M. C. și D. G. N. împotriva paratului P. M. C.-N. și în consecință, s-a dispus anularea în parte a Dispoziției de restituire și propunere privind acordarea de despăgubiri nr.2974/14.09.2012 emisă de P. M. C.-N. în sensul înlăturării prevederilor art.2 referitoare la asigurarea pe terenul cu nr. top 7504/2 a servituții de trecere în favoarea deținătorilor construcției.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele H. E. M. C. și D. G. N. în contradictoriul cu paratul M. C.-N. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat anularea în parte a Dispoziției nr.2974/14.09.2012 emisă de P. M. C.-N. prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1281 mp. teren și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul nerestituit și construcția edificată pe acest teren (f.7).
În ce privește excepția tardivității cererii de chemare în judecată, se reține că dispoziția contestată în prezenta cauză a fost comunicată reclamantei H. E. M. C. la data de 20.12.2012, conform dovezii de comunicare, cu confirmare de primire aflată la fila 44, însă la dosar nu există vreo dovadă a datei la care dispoziția ar fi fost comunicată reclamantei D. G. N.. Ca atare, acțiunea formulată de aceasta la data de 09.03.2013 apare ca fiind introdusă în termenul prevăzut de art.26 al.3 din Legea nr.10/2001.
Apoi, potrivit dispozițiilor art.60 al.2 N.C.pr.civ. dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților…, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți.
În speță, acțiunea formulată în termen de reclamanta D. G. N. își produce efectele și față de reclamanta H. E. M. C. în temeiul prevederilor legale anterior citate, astfel încât instanța a respins excepția tardivității invocată de parați.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a paratului M. C.-N., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, iar potrivit 26 alin. 3 din același act normativ, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform prevederilor alin. 4 entitatea investită cu soluționarea notificării urmând a adopta o poziție procesuală în cauză.
Analizând conținutul textelor legale menționate se constată că în astfel de litigii calitate procesuală pasivă are primarul în calitatea sa de reprezentant al unității administrativ-teritoriale care a emis dispozițiile atacate, și nicidecum pârâtul M. C.-N. pe care reclamantele au înțeles să-l cheme în judecată.
Așa fiind, raportat la considerentele expuse, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. C.-N., cu consecința respingerii acțiunii civile formulate de reclamantele H. E. M. C. și D. G. N. în contradictoriu cu acest parat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se reține că prin Dispoziția de restituire și propunere privind acordarea de despăgubiri nr.2974/14.09.2012 emisă de P. M. C.-N. s-a dispus restituirea către reclamante, în natură, a terenului în suprafață totală de 1281 mp. înscris în CF nr. 7643 C., nr. top 7504/2-921 mp. și respectiv7504/3-360 mp., iar pentru diferența de teren în suprafață de 1578 mp. precum și cel în suprafață de 147 mp. și construcția edificată pe acesta, s-a propus acordarea de despăgubiri. La art.2 din dispoziție s-a menționat că „pe terenul cu nr. top 7504/2 care se restituie se asigură servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcției”.
Această dispoziție a fost emisă în baza Sentinței civile nr. 878/2010 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac promovate, conform Deciziei nr.151/A/2011 a Curții de Apel C. și Deciziei civile nr.739/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâri prin care s-a statuat că terenul în suprafață de 1281 mp. este liber și ca atare se impune a fi restituit în natură reclamantelor .
Ca atare, Dispoziția nr. nr.2974/14.09.2012 emisă de P. M. C.-N. reprezintă o dispoziție emisă pentru punerea în executare a sentinței civile anterior menționate, definitivă și irevocabilă, hotărâre pronunțată ca urmare a finalizării procedurii administrative și a celei judiciare, urmare a atacării în justiție a dispoziției nr. 1178/2005 a Primarului M. C.-N..
Fiind un act de punere în executare, dispoziția atacată trebuie să reflecte cu exactitate dispozitivul hotărârii judecătorești, ori, în cuprinsul acestora nu s-a dispus instituirea vreunei servituți de trecere în favoarea deținătorilor construcției.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.10/2001 rep., imobilele preluate în mod abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Ca atare nici față de aceste dispoziții legale nu este justificată instituirea unei servituți în condițiile în care între reclamante, ca proprietare ale terenului restituit în baza legii pe de o parte, și deținătorii construcției, pe de altă parte, nu există încheiată o convenție pe temeiul căreia să se fi născut un drept de servitute în favoarea celor din urmă, știut fiind faptul că un drept de servitute poate fi stabilit prin convenție sau prescripție, ori dobândit în temeiul legii. Cum niciuna dintre aceste situații nu este dată, urmează că instituirea dreptului de servitute prin dispoziția contestată este lipsită de fundament juridic.
4. Declarația de apel. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. municipiului C.-N., solicitând modificarea in parte, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, in principal pe excepție si in subsidiar ca nefondata, cu consecința menținerii Dispoziției nr.2974 din 14 septembrie 2012 emisa de către P. municipiului C.-N., ca temeinica si legala.
Apelantul critică temeinicia si legalitatea hotărârii apelate sub următoarele aspecte:
1.In principal, apelantul a susținut excepția tardivității formulării cererii de chemare in judecata precizate, considerând că instanța, in mod eronat, cu încălcarea dispozițiilor legale, a procedat la respingerea excepției invocate de către pârât.
Astfel, raportat la dispozițiile art.26, alin.3 din Legea nr.10/2001, republicata, "Decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită ia secția civilă a Tribunalului in a cărui circumscripție se află sediu/ unității deținătoare sau, după caz, ai entității investite cu soluționarea notificării, in termen de 30 de zile de ia comunicare. Hotărârea Tribunalului este supusa recursului, care este de competenta curții de apei."
Or, in speța dedusa judecații Dispoziția nr.2974 din 14 septembrie 2012 emisa de către P. municipiului C.-N. a fost retransmisa reclamantei Hagau E. M. C. in luna decembrie 2012 (fiind expediata la data de 19 decembrie 2012, reclamanta confirmând - prin semnătura - primirea acesteia in data de 20 decembrie 2012), iar cererea de chemare in judecata având ca obiect "...anularea in parte a Dispoziției de restituire si propunerea privind acordarea de despăgubiri nr.2974 din 14 septembrie 2012 eliberata de P. municipiului C.-N...." a fost înregistrata la Tribunalul C. in data de 11 martie 2013 (conform ștampilei aplicata la registratura instituției).
Afirmațiile reclamantelor din înscrisul intitulat „Răspuns la întâmpinarea paratului”, referitoare la faptul ca "...de vreme ce una dintre noi a formulat contestație in termen …", nu le profita reclamantelor întrucât si d-nei D. G. N. i-a fost comunicata, la data de 19 decembrie 2012, dispoziția cu numărul mai sus arătat la adresa de domiciliu indicata in cuprinsul notificării. Ulterior, acesta dispoziție împreuna cu confirmarea de primire a fost returnata instituției cu inserarea pe confirmarea de primire a mențiunii "destinatar mutat" fiind datata 21 decembrie 2012.
Din considerentele arătate anterior si din actele aflate in dosarul de revendicare (comunicate instanței) rezulta, fara putința de tăgada, ca pârâtul și-a îndeplinit toate obligațiile legale stabilite de către legiuitor, respectiv a dispus comunicarea dispoziției cu numărul mai sus arătat la adresa indicata in mod expres de către si d-na D. G. N..
Prin urmare, acțiunea formulata la data de 9 martie 2013 apare ca fiind introdusa in termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, reținerile instanței de fond sunt combătute, fara putința de tăgada, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
2.Pe fond, se afirmă ca Dispoziția nr.2974 din 14 septembrie 2012 a fost emisa de P. municipiului C.-N. cu respectarea dispozițiilor legale. In art. 2 al dispoziției emise se menționează ca "Pe terenul cu nr. top 7504/2 se asigura servitute de trecere in favoarea deținătorilor construcției."
Soluția instanței este total greșita întrucât aceasta este singura cale de acces la proprietatea personala a deținătorilor construcției.
Prin urmare, este imperios necesar a se menține asigurarea servituții de trecere asupra terenului cu nr.top.7504/2.
De asemenea, hotărârea judecătoreasca apelata a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor Hotărârii nr.923 din 1 septembrie 2010 privind modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 si a Legii nr.1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 referitoare la terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate in temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Legiuitorul statuează in mod clar ca sunt exceptate de la restituirea in natura terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate in temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, respectiv ca pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiază de masuri reparatorii in echivalent acordate in condițiile legii.
Prin noțiunea „teren aferent imobilelor înstrăinate in temeiul Legii nr.112/1995” se înțelege terenul pe care este amplasata construcția, respectiv amprenta construcției, cat si terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia.
Apelantul nu critică hotărârea judecătoreasca referitoare la paratul M. C.-N. fata de care instanța a dispus respingerea acțiunii ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
5. Intâmpinarea in apel.Intimatele pârâte H. E. M. C. și D. G. N., prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
În drept, se invocă art. 205 din C.proc.civ. și următoarele din C.proc.civ., art. 480 alin. (1) din C.proc.civ., art. 9 din Legea nr. 10/2001, art. 623 din C.civ., art. 756 din Noul cod civil și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. și cauza Bock și P. c. România.
6. Judecata în apel.Verificând hotărârea atacată, Curtea apreciază că apelul pârâtului este nefondat.
În esență, două sunt motivele apelului exercitat de pârâtul P. municipiului C.-N. și anume: nelegalitatea soluției de respingere a excepției tardivității acțiunii și nelegalitatea soluției de modificare a dispoziției atacate, prin înlăturarea prevederilor referitoare la instituirea unei servituți de trecere pe terenul cu nr. top 7504/2, în favoarea deținătorilor construcției.
Cu referire la cel dintâi motiv de apel, Curtea reține dispozițiile art. 26 alin.3 din legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora: "Decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită ia secția civilă a Tribunalului in a cărui circumscripție se află sediu/ unității deținătoare sau, după caz, ai entității investite cu soluționarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare."
În prezentul proces Dispoziția nr. 2974 din 14 septembrie 2012, emisă de P. municipiului C.-N., a cărei anulare parțială se solicită, a fost comunicată reclamantei H. E. M. C. în data de 20 decembrie 2012 (pag.44 dosar tribunal), iar reclamantei D. G. N. i-a fost comunicată în data de 19 decembrie 2012, la adresa de domiciliu indicată în cuprinsul notificării. Ulterior, această dispoziție a fost returnată emitentului cu inserarea pe confirmarea de primire a mențiunii „ destinatar mutat ”, fiind datată 21 decembrie 2012 ( pag. 43 dosar tribunal). Nu s-a făcut dovada unei recomunicări a dispoziției către reclamanta D. G. N., în cuprinsul dovezii de comunicare menționate anterior existând mențiunea de confirmare a primirii în data de 11 februarie 2013, prin avocat I. C. V. ( pag.43 dosar tribunal ).
Contestația împotriva dispoziției Primarului municipiului C.-N., emisă în condițiile Legii nr. 10/2001 a fost transmisă instanței de judecată, de către cele două reclamante, prin avocatul ales, în data de 9 martie 2013 ( pag. 32 dosar tribunal).
În raport cu faptul dovedit că nu i-a fost comunicată reclamantei D. G. N. dispoziția de soluționare a notificării, singura dată certă relevată fiind 11 februarie 2013, contestația acesteia apare a fi fost făcută înlăuntrul termenului procedural de 30 zile, evocat mai sus.
În privința reclamantei H. E. M. C., termenul de 30 zile în care putea formula o contestație este evident depășit.
Curtea constată,însă, faptul că notificarea a fost formulată împreună de către cele două reclamante, acestea având calitatea de moștenitoare legale ale fostului proprietar, în prezent decedat. Pe cale de consecință, această notificare a fost soluționată prin aceeași dispoziție de restituire, emisă cu nr. 2974 din 14 septembrie 2012, prin care se recunoaște ambelor reclamante calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, ca moștenitoare, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea terenului in natura se dispune in indiviziune, iar nu pe cote de proprietate, ori ca drept exclusiv al uneia dintre mostenitoare.
Tot astfel, prezenta contestație a fost formulată împreună de cele două moștenitoare și beneficiare ale măsurilor reparatorii.
Se verifică ipoteza art. 60 alin.2 NCPC, caracterul indivizibil al raportului substanțial dedus judecății conferind reclamantei H. beneficiul actului de procedură îndeplinit în termenul legal de către celălalt coparticipant la raportul juridic, în speță reclamanta D.. Astfel, contestația formulată în termenul legal de reclamanta D. își va produce efectele și față de reclamanta H. E. M. C., fiind vorba despre un mijloc de protectie a dreptului ce poarta asupra unui bun comun.
În acest sens a fost pronunțată și soluția primei instanțe, aceea de respingere a excepției de tardivitate a contestației, soluție pe care Curtea o găsește a fi întemeiată.
Cu referire la motivul de apel referitor la solutia de anulare în parte a dispoziției de restituire, prin înlăturarea prevederilor referitoare la grevarea terenului supus restituirii cu o sarcină, și anume o servitute de trecere, instituită de Primar în favoarea deținătorilor construcției.
În raport cu prevederile art.9 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini
Rezultă din analiza acestui text normativ că repunerea în drepturi presupune în mod necesar respectarea situației de fapt și acelei juridice a terenului supus restituirii, la data cererii de restituire, fiind interzisă o grevare cu sarcini a acestuia.
Or, în foaia de sarcini a cărții funciare nr. 7643 C. N., unde imobilul preluat abuziv de stat apare identificat cu numerele topografice 7504/1, 7504/2 și 7504/3, nu apare înscris un drept de servitute care sa fi grevat acest imobil, la momentul naționalizării ori al cererii de restituire.
Relevantă este, în cadrul acestei analize, și împrejurarea că prin sentința civilă nr. 878/2010 a Tribunalului C., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac promovate, conform Deciziei nr.151/A/2011 a Curții de Apel C. și Deciziei civile nr.739/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că terenul în suprafață de 1281 mp. înscris în CF nr. 7643 C., nr. top 7504/2-921 mp. și respectiv 7504/3-360 mp. este liber și ca atare se impune a fi restituit în natură în favoarea reclamantelor. Hotărârea este opozabilă pârâtului din prezentul proces și se bucură de puterea lucrului judecat.
În consecință, a fost emisă Dispoziția nr. nr.2974/14.09.2012, pentru punerea în executare a sentinței civile evocate mai sus.
În condițiile existenței acestei hotărâri judecătorești, prin care se statuează cu privire la întinderea dreptului la reconstituire al reclamantelor, fără a se dispune cu privire la instituirea unui drept de servitute în sarcina fondului supus restituirii, corect prima instanță a considerat că dispoziția primarului este, sub acest aspect nelegală.
Instituirea unei servituți de trecere în favoarea unor terți este un act de dispoziție ce aparține proprietarului, astfel că P. municipiului C.-N. nu putea dispune legal în acest sens.
Deținătorii construcției pot solicita ulterior repunerii în drepturi a reclamantelor, în instanță, pe calea dreptului comun, instituirea unei servituți de trecere la calea publică, în contradictoriu cu coproprietarii tabulari, urmând ca instanța sesizată, în urma probelor ce se vor administra și pe baza dispozițiilor legale incidente, să dispună în sensul admiterii sau al respingerii unei astfel de cereri.
Întrucât P. municipiului C.-N. a instituit în mod unilateral o astfel de servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcției, prin chiar dispoziția de restituire emisă către moștenitorii fostului proprietar această măsură este de natură să afecteze în mod grav atributele dreptului de proprietate al reclamantelor, în lipsa consimțământului acestora ori a unui act de dispoziție care să le aparțină. Sub acest aspect, dispoziția de restituire se vădește a fi una nelegală, emisă cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Apelantul susține, ca argument suplimentar, că prin sintagma "teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995" se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia. Or, astfel de susțineri nu pot fi acceptate, atâta timp cât s-a statuat cu putere de lucru judecat în privința întinderii dreptului la restituire în natură, prin sentința civilă nr. 878/2010 a Tribunalului C., mai sus evocată.
Față de cele ce preced, în raport cu art.480 alin.1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat și va păstra în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 483, pronunțată la data de 03.10.2013, în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
6 ex./29 mai 2014
Jud.fond: M.O.-S.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 473/2014. Curtea de Apel CLUJ | Strămutare. Sentința nr. 135/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
