Rezoluţiune contract. Decizia nr. 473/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 473/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 2875/117/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ / 2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 473/A/2014
Ședința publică din data de 13 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de Apel
JUDECĂTOR: A.- A. P.
GREFIER: S.-D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții B. D. I. ȘI B. M. A. împotriva sentinței civile nr. 527 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul C. C., având ca obiect rezoluțiune contract.
În conformitate cu dispozițiilor art. 99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, modificată prin hotărârea C.S.M. nr. 614/2008, completul de judecată este compus din doamna judecător D.-L. B. membră a completului C5 apel și doamna judecător A.-A. P., conform planificării de permanență semestrială, constatându-se un caz de absență motivată a celui de-al doilea membru permanent al completului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților apelanți, domnul avocat V. R., cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat L. M. R., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții apelanți și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal și comunicat părților adverse, fiind timbrat cu suma de 7518 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâților apelanți face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 7518 lei prin chitanța CH MCJ_ din 12 mai 2014 pe care o depune la dosar și a timbrului judiciar în sumă de 5 lei.
Se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței în data de 25 aprilie 2014, reclamantul intimat a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, cu consecința menținerii în întregime ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 527/2.10.2013, pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă în dosarul nr._ ; cu cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul părților în susținerea apelului.
Reprezentantul pârâților apelanți solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. C., cu plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului și menținerea în întregime a sentinței atacate. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea formulată în data de 01.02.2013, reclamantul C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. D. I. și B. M. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 17.07.2008, pentru neexecutarea culpabila a obligațiilor asumate de pârâți, și anume de finalizare a lucrărilor de construire si de semnare a contractului autentic de vânzare cumpărare cu privire imobilului clădire Tip Duplex, ce face obiectul antecontractului a cărui rezolutiune o solicită. Mai solicită a se dispune repunerea părților in situația anterioara semnării antecontractului de vânzare-cumpărare din 17.07.2008, obligând pârâții sa restituie reclamantului suma de 763.844,89 lei, echivalentul sumei de 200.000 EUR, la cursul oficial al BNR din data plații, achitata pană la acest moment, din prețul total al contractului de 250.000 EUR, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Din punct de vedere al temeiului de drept, cererea de chemare în judecată a fost fundamentată pe prevederile art.1020-art.1021 din Vechiul Cod Civil, îndeplinind, in accepțiunea reclamantului, toate condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni in rezolutiunea unui contract, și anume:
- neexecutarea unor obligații contractuale, in speța a obligațiilor de finalizare a lucrărilor de construire si de semnare a contractului autentic de vânzare cumpărare cu privire imobilului Clădire Tip Duplex, ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare din 17.07.2008;
- nerespectarea obligațiilor contractuale se datorează culpei pârâților, aceștia refuzând practic sa finalizeze construcția și implicit nedând posibilitatea semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare, deși acesta și-a executat toate obligațiile corelative scadente, plătind o suma de 200.000 EUR din prețul total de 250.000 EUR;
- obligațiile a căror nerespectare este invocata au avut un caracter esențial pentru reclamant la momentul in care acesta a decis semnarea antecontractului, deoarece finalizarea construcției si semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare, care să asigure transferul proprietății, reprezintă tocmai motivele care l-au determinat sa încheie convenția si sa plătească echivalentul in lei a sumei de 200.000 EUR;
- reclamantul si-a executat toate obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare la data scadentei lor, achitând o suma de 200.000 EUR din prețul total de 250.000 EUR echivalent in lei, la cursul oficial al BNR din data plații. Pârâții au fost puși in întârziere prin notificarea expediata de reclamant la data de 12.07.2012 prin care le-a pus in vedere să finalizeze construcția, aceasta reprezentând ultima încercare de soluționare amiabilă a litigiului dintre părți, ulterior urmând sa se adreseze instanțelor de judecata competente.
2. Întâmpinarea. În data de 08.04.2013 pârâții B. D. I. și B. M. A., au depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea cererii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată, cu obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâții arată faptul că în anul 2011 au purtat unele discuții cu reclamantul, arătând ca sunt de acord sa finalizeze lucrarea după ce reclamantul va ajunge cu plata datoriilor la zi, respectiv după ce vor fi achitate următoarele sume:diferența de 12.991,87 euro; suma de 167.000 lei, avansata de către Se Romsystems SRL pentru lucrările în plus solicitate de reclamant; suma de 20.000 euro, reprezentând cheltuielile de judecata efectuate de aceștia în dosarul nr._, inițiat de reclamant.
După cum rezulta din notificarea anexata, reclamantul si-a exprimat acordul sa achite sumele de 12.991,87 euro si suma de 167.000 lei, dar nu a dorit sa achite suma de 20.000 euro, pe care a considerat-o neîntemeiata. Cu toate acestea, reclamantul recunoaște prin cererea introductiva, ca nu a achitat decât suma de 12.991,87 lei.
In acest context, arată pârâții faptul că l-au notificat pe reclamant înțelegând sa invoce excepția de neexecutare a antecontractului si sa condiționeze continuarea lucrării de executare a construcției, de achitarea propriilor obligații ale reclamantului, lucru care până în prezent nu s-a întâmplat.
Mai mult, pentru achitarea sumei de 20.000 euro, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate de aceștia in dosarul nr._, au inițiat împotriva reclamantului dosarul civil nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N., imediat după ce reclamantul le-a comunicat refuzul sau de achitare a acestei sume. Așa fiind, consideră ca executarea obligațiilor proprii asumate sunt suspendate, pana la soluționarea irevocabila a acestui dosar. In prezent, dosarul se afla in faza de recurs, iar la data promovării in prezenta cauza a cererii introductive de către reclamant, hotărârea instanței de fond nu a fost comunicata.
In condițiile in care in cauza executarea obligațiilor acestora este suspendata ca urmare a invocării excepției de neexecutare, formularea de către reclamant a acțiunii in rezolutiune este neîntemeiata.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 527/22.10.2013 a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosar nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâții B. D. I. și B. M. A..
S-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 iulie 2008 între pârâții B. D. I. și B. M. A., în calitate de promitenți-vânzători și reclamantul C. C., în calitate de promitent-cumpărător.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui antecontract de vânzare-cumpărare, fiind obligați pârâții, în solidar, să restituie reclamantului echivalentul sumei de 200.000 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plății.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 23.756,83 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 17.07.2008 pârâții B. D.-I. și B. M.-A., în calitate de promitenți vânzători s-au obligat la încheierea în formă autentică a contractului, în favoarea reclamantului C. C., în calitate de promitent cumpărător cu privire la imobilul clădire și teren situate în mun. Cluj-N. . cu detalierile următoare:terenul în suprafață de 421 mp. este înscris în CF nr.155314N Cluj-N., A+1 cu nr top 8399/1/1, nr.cad.7609/1, cota parte de 1/4 din terenul în suprafață de 465 mp. este înscris în CF nr.155319N Cluj-N., A+1 cu nr top 8399/1/6, nr cad.7609/6, autentificarea urmând a se realiza cel mai târziu la data de 30.12.2008, iar potrivit art.III din antecontract părțile putând conveni prelungirea acestui termen printr-un înscris semnat de toate părțile.(f.7-11 dosar).
La punctul 3 al art. II din antecontractul de vânzare-cumpărare s-a menționat că respectiva clădire este un duplex ridicat în roșu la data semnării antecontractului, adică data de 17.07.2008.S-a mai stipulat, tot la punctul 3, că această clădire va fi complet finisată conform anexei 2 la antecontractul de vânzare-cumpărare. În anexa 2 au fost menționate lucrările de finisare incluse în prețul de vânzare al imobilelor.
Potrivit art. IV prețul global de vânzare al terenului și clădirii duplex stabilit de părți prin antecontract este de 250.000 euro, din care s-a achitat la data încheierii antecontractului, cu caracter de arvună, suma de 100.000 euro. Prețul global al vânzării-cumpărării este convenit de către părți în considerarea stadiului de clădire complet finisată, conform cerințelor promitentului-cumpărător, care se regăsesc în anexa nr.2.
Tot la art. IV din antecontract s-a stipulat că la data finalizării clădirii, în stadiul de roșu se mai achită din preț o tranșă de 100.000 euro, care va același caracter de arvună. Apoi, s-a prevăzut că la data încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare se va achita restul de preț de 50.000 euro.
Părțile au stipulat în același antecontract de vânzare-cumpărare că prin stadiul de roșu se înțelege: finalizarea structurii construcției, finalizarea structurală a terasei termo- și hidroizolație, finalizarea structurală a fundației și a subsolului inclusiv termo- și hidroizolație, realizarea unei platforme de parcare de refuz-sort și balast, realizarea proiectului de racordare la apă, gaz și energie electrică și execuția acestuia, execuția fosei septice cu posibilitatea de racordare la canalizare în momentul în care aceasta va fi disponibilă.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit, inițial, ca dată de finalizare, respectiv de autentificare a convenției data de 30.12.2008.
În cadrul litigiului care a format obiectul dosarului nr._ a Tribunalului Cluj și care s-a finalizat cu pronunțarea Deciziei Civile nr. 1026/23.11.2010 s-a tranșat, în mod irevocabil, că reclamantul C. C. a fost de acord cu prelungirea termenului de finalizare până la data de 31 mai 2010, așa încât în raport de această dată urmează a se verifica executarea sau nu a obligațiilor contractuale a pârâților.
Obligația contractuală a pârâților, în calitate de constructori și vânzători este finalizarea clădirii-obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare, în sensul finisării complete conform anexei 2 la antecontract până la data de 31 mai 2010.În considerarea stadiului de clădire completa finisată a fost convenit de părți și prețul global de 250.000 euro.
Corelativ, obligația contractuală a reclamantului, în calitate de cumpărător este achitarea prețului global la termenele și în condițiile stipulate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.07.2008, respectiv avansul de 100.000 euro se achită la data încheierii acestui antecontract-17.07.2008; încă 100.000 euro tot cu titlu de avans se achită în momentul în care clădirea este realizată la stadiul de roșu, adică sunt executate lucrările menționate la art. IV al.4 din antecontract și restul de preț de 50.000 euro se achită la data încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare conform art. IV al.5 din același antecontract de vânzare-cumpărare.
Cei primii 100.000 euro în echivalent lei au fost achitați de către cumpărătorul-reclamant astfel: 35.000 lei la data de 18.06.2008; 36.000 lei la data de 07.07.2008; 35.000 lei la data de 11.07.2008 și 252.414,39 lei la data de 18.07.2008, în total suma de 358.414,39 lei (f.38-41 dosar).
Așadar, reclamantul și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita avansul de 100.000 euro la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Ceilalți 100.000 euro în echivalent lei au fost achitați de reclamant astfel: 126.182 lei la data de 09.12.2008; 39.852 lei la data de 05.01.2009; 16.916 lei la data de 29.04.2009; 167.178 lei la data de 01.06.2009 și 55.302,50 lei(12.991,87 euro) la data de 18.08.2011, în total suma de 405.430,50 lei.(f.37,42,43,44 dosar).
În apărare, așa cum rezultă din răspunsurile la interogator pârâtul B. D. I., a susținut că imobilul a fost finalizat la stadiul de roșu la sfârșitul verii anului 2008, însă cei 100.000 euro s-au achitat pe rând, ultima tranșă în cuantum de 12.991,87 euro fiind plătită de reclamant la data de 18.08.2001, dovadă fiind și extrasul de cont. Cu alte cuvinte, pârâtul a arătat că reclamantul nu a respectat termenele de plată.
Pârâtul a recunoscut achitarea primilor 100.000 euro chiar anterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
În ce privește cei 50.000 euro, pârâtul a arătat că s-a înțeles verbal cu reclamantul să fie achitați în avans pe măsura efectuării lucrărilor de finisaje.
Pârâtul a mai susținut că nu s-a reușit finalizarea la timp a construcției datorită culpei reclamantului care a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare care nu au fost cuprinse în antecontract și care au determinat în mod firesc întârzieri. Cu titlu de exemplu, pârâtul a indicat că lucrările suplimentare au constat în: numărul ferestrelor și dimensionarea acestora, un alt tip de izolație pe plafon, dublarea hidroizolației pe partea interioară, lucrări de captare izvor care nu au existat, dar s-a făcut un drenaj, dublarea înălțimii marginii plafonului casei, montarea unor stâlpi de beton în vederea efectuării unui acoperiș metalic, o instalație electrică mai mare în KW decât se face în mod normal la o locuință, o modificare de profil pentru o lucrare deja efectuată și aprobată de reclamant cu privire la uși și ferestre.
Pârâtul a mai arătat că s-a depășit faza de roșu, imobilul fiind zugrăvit exterior pe partea sudică, instalația electrică a fost executată integral, ferestrele montate inițial.
Pârâtul a arătat că nu a mai efectuat nici un fel de lucrări de construire la imobil după data de 18.08.2011, arătând că un motiv pentru care a refuzat finalizarea construcției a fost refuzul reclamantului de a-i plătit suma de 20.000 euro pe care i-a cheltuit într-un alt proces în care s-a judecat tot cu reclamantul și pe care reclamantul l-a pierdut, însă ei au plătit această sumă de bani la apărătorul lor, ca onorar avocațial. Un alt motiv pentru care nu a finalizat construcția a arătat pârâtul că l-a constituit refuzul reclamantului de a-i achita d-nului V., care a susținut o perioadă cu bani și materiale executarea lucrărilor, deoarece el mai construia un duplex, suma de 167.000 lei.
Pârâtul a mai arătat că, deși hidroizolația plafonului era gata, reclamantul a susținut contrariul, în sensul că este finalizată doar în proporție de 50-60%.
Pârâta B. M. A. a arătat la interogator cu nu cunoaște nimic în legătură cu executarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul.
Reclamantul a arătat la interogator că a fost de acord cu majorarea prețului cu 50.000 euro, care reprezentau contravaloarea lucrărilor de finisaj, însă propunerea i-a fost adresată de fratele pârâtului, care nu este parte contractantă.
Referitor la lucrările suplimentare, reclamantul a arătat tot la interogator că nu aveau acest caracter, ci erau lucrări conform înțelegerii verbale cu pârâtului, dar pe care pârâtul nu le-a prevăzut în detaliile tehnice pe care i le-a solicitat să le anexeze la antecontract și care urmau să fie realizate la un preț mediu.
Arată reclamantul că a solicitat într-adevăr ca înălțimea marginii plafonului să fie mai mare decât cea menționată în proiect, ca pe plafon hidroizolația să fie tip gazon, ca structura pergolei să fie schimbată din lemn în fier. Numărul și poziționarea ferestrelor a arătat reclamantul că a solicitat să fie conform înțelegerii verbale avute cu pârâtul.
Reclamantul a mai arătat că nu a fost de acord cu profilele ferestrelor și ușilor care au fost montate, deoarece erau de o calitate inferioară celor montate la celălalt duplex construit tot de către pârât.
Reclamantul a confirmat că a refuzat solicitarea pârâtului de a-i achita cei 20.000 euro reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât nu avea această obligație conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat.
Susținerea pârâtului că reclamantul a achitat cea de-a doua tranșă de 100.000 pe rând și că din acest motiv nu a finalizat lucrările este total neîntemeiată. În primul rând se observă că părțile nu au stipulat o dată fixă pentru executarea la roșu a clădirii, așa încât, nu se poate imputa reclamantului nerespectarea vreunui termen de plată.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul a achitat cei 200.000 euro în intervalul 18.06._09, mai puțin suma de 12.991,87 euro care a fost achitată la data de 18.08.2011, însă pârâții nu au finalizat construcția până la data de 31 mai 2010. Această împrejurare este recunoscută chiar și de către pârât care a arătat la interogator că după data de 18.08.2011 nu a mai efectuat nici o lucrare de construire, dar că lucrările s-ar putea finaliza în cca. 3 luni.
Martorul F. D. a arătat că au fost executate lucrări de construire la imobil până în anul 2009, după care nu s-a mai făcut nimic. Ce s-a efectuat a fost: turnată fundația, ridicată zidăria, efectuat planșeul, efectuat instalație electrică, montate ramele de geam termopan. Martorul a mai arătat că a fost înălțat aticul de la terasa imobilului, că s-au efectuat unele modificări la compartimentarea interioară, că o parte din gazonul de pe terasă solicitat de reclamant a fost montat în anul 2009. (f.161 dosar).
Martorul V. T. a arătat că reclamantul a achitat pârâților cca. 200.000 euro, iar la faza de roșu reclamantul mai trebuia să achite cca. 40.000-50.000 euro, care nu au mai fost achitați și confirmă că între părți au existat mai multe discuții și negocieri referitoare la lucrările privind geamurile, hidroizolația, captarea unui izvor. Astfel, reclamantul a fost nemulțumit de calitatea ramelor geamurilor, în sensul că unele au fost schimbate conform pretențiilor acestuia. Martorul a mai arătat că pergola s-a efectuat din metal și nu din lemn cum s-au înțeles inițial, reclamantul suportând, în final costul acestuia. Martorul a mai arătat că pârâții au fost de acord cu efectuarea lucrărilor de finisaje solicitate de reclamant.
Instanța nu a dat eficiență acelei părți din depoziția martorului V. T. care se referă la avansarea de către el a materialelor de construire și la achitarea contravalorii acestora de către reclamant, întrucât excede convenției părților a cărei rezoluțiune se solicită. Și oricum aceste aspecte sunt doar simple afirmații, care nu schimbă cu nimic condițiile și termenele antecontractului încheiat între reclamant și pârâți.(f.162 dosar).
Martorul U. C. a relatat că în anul 2008 imobilul era edificat la stadiul de roșu, iar terasa era parțial realizată. În anul 2009 a văzut că s-au mai făcut izolații la fundație, instalația electrică era efectuată în mare parte și erau montate tocurile la geamuri. Tot în anul 2009 pe terasă era montat un material verde, era confecționat aticul pe care era montată și balustrada de jur împrejur și era efectuată structura metalică pentru pergolă. Martorul a mai arătat că în anul 2010 a fost la imobil și nu a observat ca lucrările de construire să mai fi avansat. În anul 2011 când a fost să vadă imobilul martorul a arătat că s-au produs niște degradări, respectiv lipseau o parte din cablurile electrice.
Din depoziția martorului F. A.-V. se reține că a fost angajat de pârât să efectueze lucrări de instalații termice și sanitare la cele două duplexuri pe care le construia pârâtul. Arată că deși, a fost contactat de pârât în anul 2008 a început să execute lucrările abia în anul 2009, motivul fiind lipsa banilor pe care reclamantul trebuia să îi achite pârâților. Martorul a arătat că a efectuat câteva lucrări în anul 2009 când reclamantul a sistat lucrările. Aceste lucrări au constat în hidroizolație care a fost aceiași ca la celelalte duplex, branșament de apă și captare a unor izvoare care se găseau în zonă.
De la stadiul de roșu, pârâții trebuiau să continue lucrările de construire la imobil cu lucrările de finisare incluse în prețul de vânzare prevăzute în anexa 2 la antecontractul de vânzare-cumpărare, însă așa cum rezultă din depozițiile martorilor construcția a fost edificată la stadiul de roșu în anul 2009, dată de la care nu s-au mai efectuat nici un fel de lucrări de construire.
Lucrările suplimentare invocate de pârâți nu sunt de o asemenea substanță încât să justifice o întârziere atât de mare în finalizarea construcției. În realitate nu este vorba de alte lucrări ci de ajustări a celor prevăzute în antecontract, respectiv un atic mai înalt, o structură metalică la pergolă din fier și nu din lemn. Astfel, aticul era prevăzut a fi executat, fiind discuții doar cu privire la înălțimea lui. Solicitarea reclamantului de înălțare a aticului cu o porțiune, față de proiect, (că nu putea să fie vorba de metri întregi) nu justifică nici costuri atât de mari și nici o asemenea întârziere, încât să justifice apărarea pârâților, în condițiile în care nici în prezent construcția nu este finalizată.
Referitor la cei 50.000 euro care conform antecontractului trebuiau achitați la momentul semnării contractului autentic, pârâții nu au reușit să facă dovada unei alte înțelegeri care să-l oblige pe reclamant să îi achite în avans. Și lucrările de finisare trebuiau executate cel mai târziu până la data de 31 mai 2010, independent de plata celor 50.000 euro. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare presupune că execuția clădirii este finalizată, ceea ce nu este cazul în speță.
Pârâții au mai invocat și excepția de neexecutare a antecontractului de vânzare-cumpărare, arătând că executarea propriilor obligații sunt suspendate până la momentul la care reclamantul își va îndeplini obligațiile, adică va achita diferența de 12.991,87 euro, suma de 167.000 lei avansată de către martorul V. T. și suma de 20.000 euro reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de pârâți în dosarul nr._ inițiat de către reclamant.
Apărarea este neîntemeiată, neoperând o suspendare a executării obligațiilor pârâților, întrucât obligația impusă reclamantului de a achita suma de 167.000 lei avansată de către martorul V. T. și suma de 20.000 euro reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de pârâți în dosarul nr._ nu este o obligație care decurge din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 17.07.2008, adică nu este o obligație contractuală corelativă obligației pârâților de finalizare a construcției. Cu alte cuvinte obligația de plată a acestor sume de bani nu izvorăște din convenția încheiată între părți. Pentru obținerea acestor sume de bani, reclamantul are la dispoziție un alt demers juridic.
În ce privește suma de 12.991,87 euro, parte componentă a celei de-a doua tranșe de 100.000 euro, s-a prevăzut a fi achitată la momentul finalizării în roșu a clădirii, și a fost achitată la data de 18.08.2011. Chiar dacă, suma de 12.991,87 euro a fost achitată de reclamant, cu întârziere, abia la data de 18.08.2011, tot nu poate fi un argument în a justifica temeinicia excepției de neexecutare, deoarece nu este suficient de importantă ca parte a obligației corelative, reclamantul achitând o parte consistentă din cei 100.000 euro.
Față de cele de mai sus, instanța reține culpa pârâților în neexecutarea obligației de finalizare a lucrărilor de construire, care din anul 2009 nu au mai efectuat nici un fel de lucrări cu toate că au încasat de la reclamant suma de 200.000 euro.
În atare situație, instanța apreciază ca fiind admisibilă acțiunea în rezoluțiune, fiind îndeplinite condițiile în sensul prevăzut de dispozițiile art.1021 vechiul cod civil, ca una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost culpabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege, dovadă fiind notificările depus la dosar.
În temeiul art. 274 al.1 C.pr.civ., au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 23.756,83 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
4. Declarația de apel. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. D. I. si B. M. A., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul C. C., cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele declarației de apel, se arată că apărările pârâților au fost înlăturate prin sentința atacata, instant de fond apreciind ca nefinalizarea lucrărilor de construire la imobilul obiect al antecontractului este doar consecința culpei acestora, întrucât nu au mai efectuat lucrări la imobil din anul 2009.
Motivele obiective care i-au determinat pe pârâți sa suspende lucrările de construire au fost ignorate total in analiza făcuta in considerentele sentinței, instanța limitându-se sa arate ca nerespectarea termenului de executare a lucrărilor de construire si de semnare a contractului autentic de vânzare-cumpărare stabilit la 31.05.2010 este imputabila doar pârâților.
În mod evident, o asemenea concluzie este greșita, deoarece lucrările de construire nu au fost finalizate datorita atitudinii reclamantului intimat. Astfel, chiar înainte de termenul de finalizare a lucrărilor, reclamantul intimat a înregistrat, la data de 20.04.2010 pe rolul Tribunalului Cluj, dosarul civil nr._, demers in care a solicitat ca instanța sa dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 17.07.2008, cu consecința obligării la restituirea dublului arvunei.
Aceasta acțiune a fost respinsa de către Tribunalul Cluj prin sentința civila nr. 1026/23.11.2010, iar reclamantul a formulat apel, cale de atac care a fost anulata ca netimbrata la data de 13.05.2011.
Pe toata perioada in care s-a desfășurat litigiul, pârâții au suspendat executarea lucrărilor de construire, fiind fireasca aceasta atitudine, câta vreme nu cunoșteau care avea sa fie soluția din acel dosar, respectiv daca antecontractul rămânea in ființa sau dimpotrivă se dispunea rezoluțiunea sa si obligarea pârâților la restituirea dublului sumei primate cu titlu de avans.
In perioada in care s-a desfășurat primul litigiu, martorul V. T. (care investise prin intermediul societății ROMSYSTEMS în construcția care făcea obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare suma de 167.000), a făcut presiuni enorme, astfel ca pârâții au fost obligați sa restituie aceasta suma, care fusese înglobata in construcția promisa spre vânzare reclamantului intimat, la solicitarea sa expresa.
După finalizarea litigiului, am avut mai multe întâlniri cu reclamantul, iar in cadrul acestor întâlniri, discuțiile s-au axat pe problemele cu care se confrunta relația noastră contractuala, respectiv achitarea de către reclamant a sumei de 20.000 euro, cheltuielile de judecata pe care le-a generat in dosarul nr._, precum si suma de 167.000 lei, sume care erau absolut necesare pentru finalizarea construcției.
Reclamantul a refuzat cu obstinație sa achite aceste sume, astfel ca la scurt timp, respectiv la data de 05.09.2011 pârâții au formulat o acțiune in pretenții, acțiune in cadrul căreia au solicitat plata sumei de 20.000 euro, cu titlul de cheltuieli de judecata, ocazionate de dosarul nr._ . Litigiul cu nr._/211/2011 a fost soluționat irevocabil doar la data de 05.06.2013.
Lucrările de construire au fost suspendate si pe durata soluționării acestui litigiu, aceste sume reprezentând pentru pârâți fondurile necesare si, totodată, suficiente pentru finalizarea construcției.
Astfel, înainte de inițierea litigiului cu nr._/211/2011, respectiv în data de 05.07.2011 in cadrul unor discuții purtate cu reclamantul pârâții i-au comunicat ca vor finaliza lucrările de construire, după ce reclamantul va ajunge cu plata datoriilor la zi, respectiv după ce ne vor fi achitate următoarele sume: diferența de 12.991,87 euro, suma de 167.000 lei, avansata de către . pentru lucrările in plus solicitate de reclamant, suma de 20.000 euro, reprezentând cheltuielile de judecata efectuate de subsemnații in dosarul nr._, inițiat de reclamant.
Reclamantul a achitat in favoarea pârâților doar suma de 12.991,87 lei, la data de 18.08.2011.
Daca referitor la suma de 20.000 euro, raționamentul instanței ar putea fi corect, nu la fel de corect este in ceea ce privește suma de 167.000 lei. Aceasta suma s-a constituit într-o veritabila modificare a prețului antecontractului de vânzare-cumpărare, modificare care a survenit la inițiativa reclamantului intimat care a solicitat efectuarea de lucrări suplimentare fata de proiectul autorizat, iar aceasta suma a fost investita in construcție la solicitarea expresa a reclamantului intimat, după verificarea prealabila a realității sumei de 167.000 lei, înglobata in construcție. Este esențial in acest sens acordul explicit si materializat in scris, pe care reclamantul l-a comunicat prin intermediul notificării comunicate la data de 10.07.2011, prin care arata expres ca este de acord sa achite aceasta suma de 167.000 lei.
Raportat la împrejurarea ca in cauza executarea obligațiilor pârâților este justificat suspendata ca urmare a invocării excepției de neexecutare, formularea de către reclamant a acțiunii in rezoluțiune este neîntemeiata, acțiunea introductiva este nefondata, iar sentința pronunțata este netemeinica si nelegala.
5. Întâmpinarea intimatului. Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. C. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către apelanții - parați, cu consecința menținerii in întregime ca legala si temeinica a sentinței atacate, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul ciclu procesual.
6. Judecata în apel. Verificând hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.1 C.pr.civ., Curtea consideră că apelul pârâților este nefondat, pentru cele ce succed.
În acest proces, început în data de 1 februarie 2013, reclamantul a solicitat rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții în data de 17.07.2008, invocând o neexecutare culpabilă a obligaților asumate de pârâți, cu referire specială la obligația de finalizare a lucrărilor de construire și aceea de semnare a contractului autentic de vânzare-cumpărare ce face obiectul antecontractului. Reclamantul pretinde, totodată, repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului în litigiu prin obligarea pârâților la restituirea sumei de 200.000 Euro, achitată din prețul total al contractului, în valoare de 250.000 Euro.
Pârâții invocă în apărare excepția de neexecutare a contractului, arătând că neexecutarea propriilor obligații contractuale are drept cauză conduita culpabilă a reclamantului cumpărător care a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare, necuprinse în antecontract și care au determinat, în mod firesc, întârzieri. Mai mult, reclamantul nu și-a îndeplinit propriile obligații financiare, constând în: plata sumei de 20.000 Euro reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul civil nr._ ; plata sumei de 12.991,87 Euro, parte componentă a celei de-a doua tranșe din preț, care s-a prevăzut a fi achitată la momentul finalizării clădirii în roșu; plata sumei de 167.000 lei, avansată de către .. pentru lucrările suplimentare solicitate de reclamant și care a reprezentat o veritabilă modificare a prețului antecontractului de vânzare-cumpărare.
În raport cu normele dreptului substanțial, incidente, Curtea reține că rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării contractului sinalagmatic, în mod culpabil de către una dintre părțile contractante, constând în desfiinațrea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară. Condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalamsatice, în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește obligația asumată, potrivit art. 1020 C.civ.
Potrivit dispozițiilor ar.t 1021 C.civ., rezoluțiunea nu operează de drept, așa încât legea recunoaște instanței sesizată cu o acțiune în rezoluțiune competența de a verifica și de a aprecia cauzele rezoluțiunii, având posibilitatea de a acorda termene de grație pârâtului, în funcție de circumstanțele concrete ale litigiului.
Condițiile prescrise de lege pentru admisibilitatea acțiunii civile în rezoluțiune și care urmează a fi verificată de către instanță se referă la: a) neexecutarea obligațiilor contractuale de către una dintre părți, obligația neexecutată trebuind să fie considerată esențială la încheierea contractului; b) culpa părții care nu și-a îndeplinit obligația; c) punerea în întârziere în condițiile legii a debitorului obligației neexecutate.
Numai dacă va putea constata îndeplinirea cumulativă a acestor condiții legale instanța pronunță rezoluțiunea contractului, ale cărei efecte se vor produce din momentul rămânerii definitive a hotărâri judecătorești.
Cu referire la excepția de neexecutare a contractului, mijloc de apărare invocat în prezentul proces de către pârâții cărora li se impută o neexecutare a obligațiilor contractuale, temeiul juridic al acestei excepții îl constituie interdependența obligaților reciproce din contractele sinalagmatice, cu aplicații particulare ale acest principiu în diferite materii, precum vânzarea-cumpărarea. Astfel, în raport cu art. 1322 C.civ., vânzătorul nu este dator să predea lucrul dacă cumpărătorul nu plătește prețul și nu are dat de vânzătorul un termen pentru plată. Excepția apare, așadar, ca o sancțiune specifică a situației în care partea care pretinde executare a obligației nu înțelege să își îndeplinească ea însăși propriile obligații contractuale.
Pentru ca excepția de neexecutare a contractului să poată produce efectele scontate, în speță, respingerea acțiunii în rezoluțiune, apare necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) obligațiile reciproce ale părților să își aibă temeiul în același contract; b) să existe o neexecutare a contractului, suficient de importantă din partea părții contractante; c) neexecutarea contractului să nu aibă drept cauză fapta culpabilă a celui care invocă excepția de neexecutare, faptă care l-a împiedicat pe celălalt să își execute propria obligație; d) părțile contractante să nu fi convenit un termen pentru executarea uneia dintre obligațiile reciproce, renunțând astfel la simultaneitatea de executare a obligațiilor în contractul sinalagmatic.
În raport cu împrejurările de fapt esențiale ale cauzei, astfel cum ele au fost temeinic stabilite prin hotărârea primei instanțe, și necontestate în apel, Curtea apreciază că nu se verifică condițiile excepției de neexecutare a contractului, invocată în apărare, iar pe de altă parte, se impune aplicarea sancțiunii rezoluțiunii antecontractului în litigiu, ale cărui condiții cumulative sunt prezente.
Astfel, este cert că părțile în litigiu au încheiat în data de 17.07.2008 un antecontract de vânzare-cumpărare, în forma solemnă a înscrisului autentic, prin care pârâții B. D. I. și B. A. M., în calitate de promitenți vânzători, și-au asumat obligația de a încheia în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul clădire și teren situat în municipiul Cluj-N., din care terenul în suprafață de 421 mp, înscris în cartea funciară, iar clădirea un duplex, ridicat în roșu la data semnării antecontractului de vânzare cumpărare și care urma a fi complet finisat conform Anexei nr. 2 la contract. Se stipulează că actul autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect aceste imobile se va încheia cel mai târziu în data de 30 decembrie 2008, părțile având posibilitatea de a conveni prelungirea acestui termen, printr-un înscris semnat de ele.
Prețul global de vânzare al terenului și clădirii duplex, stabilită de părți prin antecontract, este de 250.000 Euro, din care: 100.000 Euro s-a achitat la data încheieri antecontractului, cu caracter de arvună; tranșa de 100.000 Euro, care va avea tot caracter de arvună se va achita la data finalizării clădirii în stadiul de roșu, prin aceasta înțelegându-se finalizarea structurii construcției, finalizarea structurală a terasei, inclusiv termo- și hidro izolație, finalizarea structurală a fundației și a subsolului, inclusiv termo- și hidro izolație, realizarea unei platforme de parcare din refuz sort și balast, realizarea proiectului de racordare la apă, gaz și energie electrică și execuția acestuia, execuția fosei septice, cu posibiltiatea de racordare la canalizare, în momentul în care aceasta va fi disponibilă; diferența de 50.000 Euro se va achita la data încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare. La punctul IV din antecontract se stipulează că acest preț global al vânzării este convenit de către părți în considerarea stadiului de clădire complet finisată, conform cerințelor promitentului cumpărător menționate în Anexa nr. 2 la contract. Totodată, la punctul IX din antecontract se stipulează în același sens, promitentul cumpărător obligându-se ca la data încheierii contractului în formă autentică să plătească și restul sumei ce constituie prețul terenului pe care îl cumpără, în funcție de suprafețele efectiv rezultate ca urmare a măsurătorilor topo a terenului și care permit o ajustare corespunzătoare a prețului global, în condițiile în care părțile au convenit o valoare de 150 Euro/mp. (pag. 7-11 dosar tribunal).
Așadar, sub aspectul obligațiilor de plată stipulate în antecontract în sarcina promitentului cumpărător, se poate reține faptul că acesta a plătit la data încheierii antecontractului o arvună în valoare de 100.000 Euro și avea obligația de a plăti o a doua tranșă în valoare de 100.000 Euro la data finalizării clădirii în stadiul de roșu, fără a se stipula un termen de executare a lucrărilor în acest stadiu, precum și diferența de 50.000 Euro la data încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, condiționată de o completă finisare a clădiri construite de vânzător.
Sub aspectul termenelor, așa după cum s-a menționat, prin antecontractul de vânzare cumpărare a fost stabilită ca dată de finalizare a construcției duplex și de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare data de 30 decembrie 2008.
Printr-o hotărâre judecătorească definitivă și opozabilă tuturor părților în litigiu, respectiv decizia nr. 1026/23.11.2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că promitentul cumpărător C. C. și-a exprimat acordul pentru o prelungire a termenului de finalizare a construcției și autentificare a contractului de vânzare-cumpărare până la data de 31 mai 2010, în raport cu această dată urmând a se verifica executarea sau neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de părți. Acesta este considerentul pentru care instanța, la acel moment, a respins acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, promovată de pârâtul cumpărător C. C..
Or, la data de 31 mai 2010, promitentul cumpărător a achitat cea mai mare parte din tranșa de 100.000 Euro, rămânând o diferență de 12.991,87 Euro, pe care a plătit-o în data de 18 august 2011, așa după cum reține în mod temeinic prima instanță din analiza si sinteza analizelor probatorii depuse la dosar (filele 37, 42, 43, 47 dosar).
Diferența de 50.000 Euro nu a fost achitată de către pârâtul cumpărător până la data inițierii prezentului demers judiciar, în condițiile în care construcția duplex nu a fost finalizată conform Anexei nr. 2 la contract, iar pe cale de consecință contractul de vânzare cumpărare nu a putut fi încheiat în formă autentică.
Sub aspectul îndeplinirii obligațiilor contractuale de către promitenții vânzători, pârâți în prezentul proces, este dovedită împrejurarea că aceștia au asigurat executarea lucrărilor ce semnifică finalizarea clădirii în stadiul de roșu (pct. 4 din antecontract), împrejurare recunoscută de către promitentul cumpărător, în considerarea acesteia achitându-se și tranșa a doua din preț, în valoare de 100.000 Euro.
Clădirea duplex nu a fost însă complet finisată de către promitenți vânzători, conform Anexei nr. 2 la contract, martorii audiați în fața primei instanțe relevând cu caracter unitar faptul că din anul 2009 nu au mai fost efectuate lucrări la această construcție. De altfel, depozițiile martorilor sub acest aspect se coroborează cu susținerile pârâților în proces, aceștia arătând în fața primei instanțe, cât și prin declarația de apel, că din aprilie 2010 când a fost promovată cea dintâi acțiune în rezoluțiune, lucrările la construcție au fost suspendate, așteptându-se finalizarea acestui proces, iar apoi promovându-se o nouă acțiune în justiție pentru recuperarea cheltuielilor de judecată din proces.
Pârâții susțin că reclamantul a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare, care nu au fost menționate în Anexa nr. 2 la antecontract și acestea au condus la întârzieri în finalizarea construcției. Se observă însă, în mod corect, prin hotărârea de primă instanță, că toate aceste lucrări invocate sunt cuprinse în stadiul de finalizare în roșu a clădirii, iar acest stadiu a fost realizat, fiind îndeplinită și obligația de plată a celei de-a doua tranșe de plată din preț. Or, de la stadiul de finalizare în roșu a clădirii pârâții aveau obligația de a continua lucrările de finisare prevăzute în Anexa 2 la contract, și tocmai acestea nu au fost realizate, sistându-se orice lucrare de execuție, în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2009 și primăvara anului 2010.
Totodată, invocă pârâții cu caracter esențial o neexecutare culpabilă de către reclamant a obligațiilor de plată asumate prin contract, așa după cum s-a precizat mai sus.
Din această perspectivă, observă Curtea că în mod corect prima instanță a observat că pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului este necesar ca obligațiile reciproce ale părților să își aibă temeiul juridic în același contract. În consecință, nu este posibilă invocarea excepției de către o parte pe motiv că cealaltă parte nu și-a îndeplinit o obligație de plată, fie asumată printr-un alt contract decât cel în litigiu, fie de natură extracontractuală.
Or, nici suma de 20.000 Euro și nici suma de 167.000 lei, menționate de către pârâții în proces, nu reprezintă obligații de plată rezultate din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 17 iulie 2008, a cărui rezoluțiune se pretinde.
Cei 20.000 Euro reprezintă cheltuieli de judecată la care reclamantul a fost obligat în dosar nr._, obligație extracontractuală, iar suma de 167.000 lei a fost avansată de către .., pentru lucrările efectuate în stadiul de finisare a construcției, așa după cum pârâții arată atât în fața primei instanțe, cât și prin declarația de apel. Prin urmare, în mod indiscutabil această obligație de plată nu își are temeiul juridic în antecontractul de vânzare cumpărare litigios, ea rezultând dintr-un contract pe care pârâții din proces l-au încheiat cu .. pentru executarea unor lucrări la construcție.
Pârâții susțin că această sumă constituie o veritabilă modificare a prețului stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare, astfel că refuzul de plată reprezintă un motiv suficient pentru suspendarea executării oricăror lucrări de construire. Mai susțin pârâții că reclamantul a acceptat plata acestei sume suplimentare, prin notificările formulate.
Corespunde realității că prin notificarea din 20.07.2011 reclamantul C. C. arată că este de acord cu efectuarea unei plăți suplimentare, pe lângă diferența din tranșa de 100.000 Euro, de 12.991,87 Euro, plată care să acopere împreună suma de 167.000 lei solicitată de pârâți pentru „deblocarea relației cu .”. Se arată, însă, că efectuarea acestei plăți este condiționată de prezentarea contractelor încheiate cu ., pentru realizarea lucrărilor de tencuire interior și exterior și de semnarea unui act adițional la antecontractul din 17.07.2008, în care să fie stabilit un termen de 3 luni pentru finalizarea construcțiilor. Mai mult decât atât, se precizează că prețul final al contractului rămâne de 250.000 Euro, iar plata se va face la finalizarea construcției, în momentul semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare (pag. 22 – 23 dosar tribunal).Or, nu s-a dovedit în proces că aceste condiții au fost realizate.
Din cuprinsul notificării formulate de promitenții vânzători în data de 20 iunie 2011, prin care se pretinde achitarea sumei de 150.000 lei reprezentând investiția ., rezultă că prin aceasta s-a finalizat lucrările de racord a imobilului la rețeaua de gaz metan, apă canal, precum și la rețeaua de electricitate. Ulterior, suma este majorată la suma de 167.000 lei (pag. 33-35 dosar tribunal). Or, se poate observa că executarea acestor lucrări de racord la rețeaua de gaz metan, apă canal și electricitate este menționată în Anexa nr. 2 la antecontract, în cuprinsul lucrărilor de finisare incluse în prețul global de vânzare a imobilelor, acela de 250.000 Euro.
În consecință, nu doar că obligația de plată a sumei de 167.000 lei excede antecontractului de vânzare cumpărare în litigiu, ea având drept cauză un raport contractual pe care promitenții vânzători l-au încheiat cu un terț, dar în absența unui act adițional la antecontractului de vânzare-cumpărare nu pot fi primite nici susținerile pârâților în apărare, formulate în sensul unei majorări a prețului global de vânzare, cu această sumă.
Cât privește diferența de 12.991,87 Euro, din cea de-a doua tranșă de 100.000 Euro, este adevărat că aceasta a fost achitată cu întârziere de reclamant, în data de 18 august 2011, așa după cum partea recunoaște, însă nu mai puțin adevărat este faptul că în mod evident diferența nu este una esențială, cea mai mare parte din preț fiind achitată până la data de 31 mai 2010, stabilită ca dată finală a antecontractului. Prin urmare, executarea cu întârziere a acestei diferențe de preț nu ar putea justifica, ea singură, acceptarea efectelor excepției de neexecutare a contractului și refuzul pârâților de a continua lucrările de finisare a construcției pentru a putea fi încheiat actul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Cert este faptul că cel mai târziu în luna aprilie a anului 2010, potrivit recunoașterii pârâților, lucrările de finisare au fost suspendate, că până la această dată reclamantul a achitat pârâților 187.000 Euro plătind și diferența de aproximativ de 13.000 Euro în luna august 2011, iar la data promovării prezentei acțiuni în rezoluțiune, 1 februarie 2013, lucrările erau în continuare suspendate, construcția nu a fost predată promitenților cumpărători conform celor convenite prin antecontractul încheiat în anul 2008 și evident nici contractul de vânzare cumpărare în formă autentică nu a putut fi încheiat.
Având în vedere timpul curs de la data de 31 mai 2010, stabilită ca dată de executare a tuturor obligațiilor contractuale, împrejurarea că promitenții cumpărători au plătit cea mai mare parte din prețul de vânzare, 200.000 Euro din totalul de 250.000 Euro, culpa dovedită a promitenților vânzători în neexecutarea obligațiilor contractuale asumate, referitoare la predarea construcției finisate și încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare, în mod corect prima instanță a apreciat că această neexecutare este una esențială și de natură a prejudicia o parte contractantă, aplicând pe cale de consecință sancțiunea rezoluțiunii.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții B. D. I. și B. M. A. împotriva sentinței civile nr. 527 din 22.10.2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. A.-A. P. S.-D. G.
În CO, semnează În CO, semnează
președintele instanței primul grefier al C..>
Red.DB/dact.MS
5 ex./20 iulie 2014
Jud.fond: C.A.C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 529/2014. Curtea de Apel CLUJ | Legea 10/2001. Decizia nr. 392/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
