Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1091/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1091/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 3443/307/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1091/R/2014
Ședința publică din 11 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienta K. Z. I. împotriva deciziei civile nr. 116/R din 26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe intimații P. I., H. V., H. R. A., H. E. F., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR MARAMUREȘ, C. LOCAL DE FOND FUNCIAR SIGHETU MARMAȚIEI, având ca obiect rectificare de carte funciară.
La apelul nominal, făcut la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data 25 august 2014, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate P. I., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
La data de 9 septembrie 2014, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurentei o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către recurentă, având în vedere că aceasta a declarat recurs la data de 27 iunie 2014, având timp suficient pentru angajarea unui avocat.
Instanța, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 C.proc. civ. și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1301 pronunțată la data de 22 mai 2013 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de revizuenta K. Z. I., în contradictoriu cu intimații, P. I., H. V., H. R. A., H. E. F., C. L. Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Municipiului Sighetu Marmației, C. Județeană Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Maramureș, privind revizuirea sentinței civile nr. 3114/27.10.2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr._ (format vechi 2186/2006).
Prin aceeași hotărâre, revizuenta a fost obligată să plătească intimatelor P. I. și H. V., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3114/27.10.2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației, a fost admisă în parte acțiunea civilă a reclamantei P. I., în contradictoriu cu pârâții H. P. A., H. E. F., K. Z. I., H. V., C. L. Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Municipiului Sighetu Marmației și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Maramureș și admiterea în parte a acțiunii reconvenționale și s-a stabilit și partajat masa succesorală după defuncții I. A. decedată la data 06.07.1985 și I. V. decedat la data de 14.06.2002.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelurilor prin decizia civilă 180/A/21.09.2011, a Tribunalului Maramureș și prin decizia civilă nr. 77/RC/2012 a Curții de Apel Cluj. În dosarul având ca obiect revizuire, s-a depus testamentul autentic din data de 14.07.2000. Revizuenta nu a făcut nici o dovadă privind împrejurarea că acest testament nu a putut fi înfățișat cu ocazia judecării cauzei în fond și în căile de atac.
Faptul că revizuenta s-a adresat la data de 23.10.2013 la Biroul Notarului Public B. Steluța și a solicitat ca să i se elibereze o copie legalizată a testamentului, nu acoperă situația prevăzută de textul art.322, pct.5 din C.proc.civ.
Potrivit art. 324 C.proc.civ., în privința motivului de revizuire prevăzut la pct. 5 din vechiul cod de procedură civilă, cererea de revizuire se introduce în acest caz în termen de 30 de zile, dar deși acest termen a fost respectat, instanța consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acest temei de revizuire.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Instanța a considerat că în speță revizuenta nu a dovedit faptul că a existat o împrejurare mai presus de voința sa, care poate fi asimilată forței majore, care a împiedicat-o să se adreseze notarului public pentru eliberarea actului. Depunerea unei cererii, la data de 23.10.2013 către notarul public, nu echivalează cu dovada existenței acestei împrejurări, deoarece cerere putea fi depusă oricând în timpul procesul de fond.
Având în vedere considerentele prezentate, instanța a respins ca nefondată cererea de revizuire în temeiul art. 326 și 328 din vechiul cod de procedură civilă.
În temeiul art. 274 din C.proc.civ., revizuenta a fost obligată să plătească cheltuieli de judecată intimaților P. I. și H. V., în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 116/26.03.2014 a Tribunalului Maramureș a fost respins apelul declarat de revizuienta K. Z. I. împotriva sentinței civile nr. 1301 pronunțate la data de 22 mai 2013 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, apelanta K. Z. I. a fost obligată să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatei P. I..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de revizuire, formulată de K. Z. I., a Sentinței civile nr. 3114 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației. Temeiul de drept invocat în susținerea cererii de revizuire îl constituie art. 322 pct. 5 C.proc.civ., respectiv situația în care „după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Situația invocată de revizuenta poate fi încadrat în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C.proc.civ. în care partea nu a putut prezenta din motive mai presus de voința sa înscrisurile noi. Celelalte cazuri sunt excluse deoarece revizuenta nu a invocat nici faptul că înscrisul a fost reținut de partea potrivnică (fapt imposibil deoarece înscrisul se afla în arhiva notarului public și putea fi solicitat oricând) și nici faptul că s-ar fi modificat sau anulat o hotărârea judecătorească pe care instanța și-a întemeiat hotărârea atacată cu revizuire.
Pentru a se reține întemeiată cererea de revizuire în acest caz s-a constatat că trebuie verificat dacă, înscrisul este un înscris nou și dacă acesta nu a putut fi prezentat instanței dintr-un motiv mai presus de voința părții.
În privința înscrisului nou, respectiv înscrisul care nu a fost prezentat instanței de judecată și astfel nu a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii, s-a reținut că această condiție poate fi considerată îndeplinită.
În ceea ce privește imposibilitatea dintr-o împrejurare mai presus decât voința părții s-a considerat că această condiție nu poate fi reținută de instanță ca fiind îndeplinită. Astfel, revizuenta a invocat faptul că avocatul părții nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin. Acest fapt nu poate duce la anularea unui hotărâri judecătorești irevocabile și care a intrat în puterea lucrului judecat, deoarece nu poate fi avut în vedere ca și motiv de revizuire.
În prezenta cauză s-a constatat că îi revine revizuentei culpa în neprezentarea înscrisului respectiv. S-a reținut că revizuenta avea posibilitatea de a-și alege apărătorul care să o reprezinte în instanță și să verifice dacă acesta își îndeplinește obligațiile potrivit mandatului acordat. Aceste verificări puteau fi realizate de revizuenta ușor și nu pot constitui „motiv mai presus de voința” acesteia în înțelesul art. 322 pct. 5 C.proc.civ. care să justifice neprezentarea testamentului depus la filele 3-4 din dosarul Judecătoriei Sighetu Marmației.
De asemenea, s-a constatat că nedepunerea la dosarul cauzei a respectivului înscris s-a datorat neglijenței părții, iar nu unei împrejurări mai presus de voința sa, deoarece și în cursul judecății dosarului în care s-a pronunțat sentința atacată, revizuenta avea posibilitatea de a solicita o copie a testamentului și să depună înscrisul la dosar.
Reținând cele de mai sus, având în vedere aspectele invocate de revizuenta în apelul declarat (astfel cum acesta a fost calificat), instanța a considerat că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În baza prevederilor art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat revizuenta la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal revizuienta K. Z. I., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile nr. 1301/22 mai 2013 în sensul admiterii cererii de revizuire.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurenta a arătat că decizia instanței de apel este nelegală, pentru faptul că a analizat greșit dispozițiile legale incidente în cauza dedusă judecății, respectiv cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ. Astfel, instanța nu a verificat îndeplinirea celor două condiții prev. de art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., respectiv dacă testamentul depus la dosarul cauzei este un înscris nou și dacă acesta nu a putut fi prezentat instanței dintr-un motiv mai presus de voința părții.
Cu privire la prima condiție, instanța de apel a apreciat că aceasta este îndeplinită, testamentul depus este un înscris nou, care nu a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
În ce privește ce-a de-a doua condiție, este greșită reținerea instanței de apel în sensul că nu s-a dovedit de către revizuientă că a fost în imposibilitate de a depune acest înscris nou în timpul soluționării dosarului nr._ .
Recurenta a arătat faptul că la data soluționării acestui dosar a predat avocatului pe care la avut angajat toate actele pe care le deținea, astfel că obligația de a depune aceste acte îi revenea avocatului angajat. Inițial, obiectul dosarului cu nr. vechi 286/2006 a fost rectificare de carte funciară, iar ulterior, urmare completării acțiunii s-a dezbătut masa succesorală după defunctul I. V.. În acel dosar a fost în imposibilitate de a prezenta testamentul despre care a aflat la 22.10.2012, testament care îi conferă calitatea de moștenitoare testamentară după defunctul I. V., calitate care nu a fost avută în vedere la soluționarea dosarului nr._ .
Prin întâmpinarea depusă, intimata P. I. s-a opus admiterii recursului și a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a invocat excepția nulității recursului, motivat pe faptul că din recursul declarat lipsesc motivele de nelegalitate, că motivele invocate vizează stări de fapt și aprecierea probațiunii administrată de instanța de fond.
Prin aceeași întâmpinare, în situația în care instanța va trece peste această excepție, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat pe faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 Cod proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 137 Cod proc. civ., curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Raportat la aceste dispoziții, curtea va analiza cu prioritate excepția nulității recursului declarat de revizuienta K. Z. I., excepție cu privire la care reține următoarele:
Conform disp. art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. 2 din același text, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art. 306 pct. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurenta este nemulțumită de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurenta nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză recurenta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021 și art. 304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Singura precizare pe care o face recurenta în declarația de recurs este aceea că, aprecierile instanței de apel sunt nelegale, raportat la dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., fără însă a arăta care sunt motivele pentru care aceste aprecieri sunt nelegale. Aceste motive trebuiau arătate în condițiile în care, instanța de apel a făcut o analiză largă a condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., ce trebuie îndeplinite pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă. Astfel, instanța de apel a reținut că deși înscrisul invocat de revizuientă nu a fost prezentat instanței de judecată, astfel că nu a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii, în ce privește imposibilitatea prezentării lui dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, instanța reține că această ultimă condiție nu este îndeplinită în cauză și dezvoltă pe larg motivele pentru care apreciază această condiție ca nefiind îndeplinită.
Revizuienta, așa cum s-a arătat, nu arată motivele pentru care reținerile instanței de apel sunt nelegale, astfel că, criticile formulate constând în aceea că reținerile instanței de apel sunt nelegale, nu fac posibilă încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 Cod proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac, motiv pentru care, curtea va constata nul recursul declarat de revizuientă.
În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de revizuienta K. Z. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de revizuienta K. Z. I. împotriva deciziei civile nr. 116 din 26.03.2014 a Tribunalului M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. A. C. A. I. A. C. C. B.
Red. I.A. dact. GC
2 ex/16.09.2014
Jud. apel: D.W., P. M. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 216/2014. Curtea de Apel CLUJ | Succesiune. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
