Succesiune. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 921/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 386/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 921/R/201
Ședința publică din 29 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare – pentru pronunțare - contestația în anulare formulată de contestatoarea M. M. împotriva deciziei civile nr. 354 din 30 ianuarie 2014, din dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimații M. F., S. M., B. V., M. E., M. I. ȘI M. I..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 22 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 mai 2014.
CURTEA
1. Decizia contestată
Prin decizia civilă nr. 354 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._ , a fost respins recursul declarat de pârâta M. M. împotriva deciziei civile nr. 222 din 29.04.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, care a fost menținută în întregime, recurenta fiind obligată să-i plătească intimatei M. F. suma de 1116 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
2. Considerente
2.1. Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut, în ce privește cererea de casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, următoarele:
Cu ocazia judecării fondului cauze, au fost administrate, între alte probe, și proba cu expertiza tehnică de evaluare a terenurilor în litigiu, expertiză împotriva căreia s-au formulat obiecțiuni de către ambele părți, obiecțiuni la care expertul a răspuns (fila 187, 268, 335, 382, 383, 419, 421 și 436 din dosarul instanței de fond).
În ședința publică din 8.10.2012 a Judecătoriei T., instanța constată că nici una dintre părți, în speță, interesează pârâta M. M., nu au contestat expertiza și răspunsul la obiecțiuni, pârâta M. M. arătând că „este de acord cu valoarea de circulație a apartamentului stabilită de expert la suma de 82.840 lei și nu are alte cereri de formulat în probațiune”.
Prin urmare, în condițiile în care pârâta recurentă nu a solicitat la instanța de fond efectuarea unei contraexpertize, această cerere fiind formulată doar prin cererea de declarare a apelului, iar instanța de apel a considerat că o nouă expertiză nu este necesară, apreciind că problema în litigiu este lămurită, critica și cererea recurentei de casare a deciziei și de trimitere a cauzei spre rejudecare este nefondată.
Respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize de către instanța de apel în condițiile în care nu s-a invocat vreun motiv de nulitate al expertizei și nu s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare al pârâtei recurente, regimul probelor, admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor fiind lăsate exclusiv la latitudinea instanței de judecată în măsură să aprecieze asupra necesității administrării acestora.
2.2. Instanța a apreciat ca nefondate celelalte critici pentru următoarele considerente:
Casa din C. M., cătunul Dosu Napului nr. 22 jud. Cluj și a terenului cu destinația de curte au fost evaluate, experta justificând diminuarea valorii casei de la 12.000 lei la 9400 lei, prin aceea că la întocmirea raportului de expertiză a considerat greșit un preț unitar mai mare de 2060 lei pe mp aferent construcțiilor din cărămidă și înlocuitori, prețul real fiind de 1690 lei mp pentru case de pământ, așa cum este și imobilul în litigiu.
Expertul a arătat și motivul pentru care nu a folosit metoda comparației directe, arătând că nu există cerere pentru astfel de imobile, ceea ce desigur nu face ca aceste imobile să nu aibă valoare.
Valoarea terenului a fost stabilită pentru întregul teren, reținându-se că nu există cereri de cumpărare pentru teren agricol în zona în care este situat terenul în litigiu, motiv pentru care a făcut propunerea să se aplice un preț unitar global de 0,5 euro/mp, astfel că prețul de piață al terenului a fost stabilit la 11.676 lei.
Această valoare nu a fost contestată de pârâta recurentă M. M., care în ședința publică din 8.10.2012, după ce i s-a comunicat expertiza de evaluare a terenurilor și i s-a acordat un termen în vederea studierii ei, a declarat că nu are cereri de formulat în probațiune.
Această valoare nu a fost contestată nici prin apelul declarat de pârâta M. M., apel care se referă doar la faptul că în mod greșit prima instanță a reținut că M. A. V. nu are calitatea de moștenitor acceptant al mamei sale, M. A., că instanța a respins cererea lui de includere în masa succesorală a defunctului M. I., a dreptului de proprietate asupra construcției, casă de locuit situată în . Dosu Napului nr. 2, că instanța a luat act, în mod greșit, de un presupus partaj intervenit la data de 27.11.1994, că ar fi trebuit să includă în masa succesorală a defunctului M. A. V. și cota de 1/7 parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._/595/1995, că a stabilit în mod greșit cuantumul sultei datorate reclamantei prin aceea că nu a reținut că a efectuat investiții proprii la apartamentul nr. 11, situat în Câmpia Turzii, supus partajului.
Prin urmare, instanța de apel a analizat apelul declarat în raport de motivele invocate, aspectul privind valoarea terenului în litigiu nefiind contestat prin apelul declarat de pârâta M. M..
În consecință, critica privind necesitatea evaluării curții și grădinii aferente casei din . mod separat, nu subzistă, în condițiile în care valoarea totală de 9400 lei include terenul curte și grădină, în această modalitate fiind stabilite și obiectivele expertizei ordonate în cauză, obiective care, așa cum s-a arătat, nu au fost contestate de către pârâta recurentă.
Valoarea de circulație a fiecărui bun este evidențiată în decizia atacată, valorile fiind stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză. În condițiile în care decizia instanței se bazează pe probatoriul administrat în cauză în condiții de contradictorialitate, nu se poate imputa instanței că a ales valorile bunurilor în mod arbitrar și nefundamentat.
În ce privește valoarea apartamentului luată în considerare de instanța de apel, curtea constată că valoarea la care s-a oprit instanța de judecată este mai mică decât cea indicată de expert și este sub valoarea de piață al unui apartament similar, fapt ce rezultă din ofertele de vânzare depuse la dosarul instanței de fond.
Expertul a explicat care sunt motivele pentru care nu a optat pentru aplicarea metodei de comparație și care sunt motivele pentru care la valoarea de circulație stabilită inițial a aplicat procentul de diminuare a valorii, de 10%. Chiar dacă expertiza este criticabilă, criticile aduse de pârâta recurentă nu sunt întemeiate, având în vedere că valoarea reținută de instanță este sub valoarea de piață a unui apartament similar, fapt dovedit cu ofertele de vânzare de pe anunțurile imobiliare, așa cum s-a reținut și în alineatul precedent, acest fapt fiind în avantajul recurentei.
Nemulțumirea recurentei față de valorile avute în vedere de instanță nu poate constitui temei pentru admiterea recursului în condițiile în care, așa cum s-a reținut anterior, aceasta nu a contestat valorile stabilite prin solicitare unei contraexpertize, iar valorile unor bunuri, respectiv a terenurilor, nu au fost contestate prin declarația de apel. Faptul că instanța de judecată nu a luat în considerare valorile indicate de recurentă, respectiv valoarea de circulație de 12.000 lei a casei și terenului, așa cum a fost stabilită în primul raport de expertiză, nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei atacate.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a reținut valoarea de circulație a fiecărui bun ce compune masa succesorală și în raport de cotele ce revin fiecăruia a stabilit sulta datorată. Faptul că instanța de apel nu a arătat pe larg că realizează o compensare a sultelor datorate nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii în sensul art. 304 pct. 7 Cod proc. civ.
Interpretarea dată de recurentă nu este fondată. Din sentința civilă nr. 4335/2012 a Judecătoriei T., rezultă că recurenta a fost obligată să-i plătească reclamantei o sultă de 22.781 lei, rezultând din atribuirea cotei de ½ parte din apartamentul în valoare de 91.124 lei, iar, prin decizia atacată se diminuează sulta la suma de 20.548,4 lei, ca urmare a scăderii din această sumă a sultei datorată de reclamantă pârâtei recurentei din celelalte bunuri incluse în masa succesorală rămasă după defunctul M. A. V..
Critica privind investițiile la apartamentul nr. 11, situat în Câmpia Turzii, . la aspecte de netemeinicie ale deciziei atacate, respectiv la aprecierea probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului F. V. și a actelor de cumpărare ale centralei, motive care nu mai pot fi analizate în actuala reglementare a art. 304 Cod proc. civ., urmare a abrogării pct. 10 și 11 din acest articol. Oricum, instanța de apel a analizat criticile referitoare la aceste aspecte și a concluzionat că acest capăt de cerere este nedovedit.
Critica adusă expertizei de specialitate efectuată în cauză, potrivit căreia, concluziile expertizei ar fi greșite, având în vedere diferențele semnificative de valori, este nefondată, având în vedere, pe de o parte că în urma obiecțiunilor efectuate, diferențele de valori sunt nesemnificative, fiind datorate modificărilor indicilor de evaluare luați în calul de către expert raportat la obiecțiunile formulate de părți, iar pe de altă parte, că valoarea de circulație reținută de instanța de judecată este mai mică decât media care ar rezulta din însumarea valorilor reținute din răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate.
Ultima critică din declarația de recurs se referă la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Curtea apreciază criticile recurentei ca nefondate, având în vedere dispozițiile art. 276 Cod proc. civ., potrivit cărora, „când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.
Instanța de fond a obligat pârâta M. M. să-i plătească reclamantei suma de 967 lei cheltuieli parțiale de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
Prin declarația de apel, pârâta M. M. a criticat hotărârea instanței de fond în ce privește obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în raport de soluția pronunțată, instanța trebuia să dispună compensarea cheltuielilor efectuate în primă instanță și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Instanța de apel a compensat parțial cheltuielile de judecată suportate de părți și a mai obligat reclamanta să-i plătească pârâtei M. M. suma de 394,78 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, fiind menținute dispozițiile din sentință care nu au fost modificate implicit prin dispozițiile instanței de apel.
Instanța de apel a respins cererea reclamantei M. F. de aderare la apelul pârâtei M. M., cerere care viza modalitatea în care instanța fondului a realizat compensarea cheltuielilor de judecată. Instanța de apel a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 394,78 lei cheltuieli de judecată, în raport de capetele de acțiune admise, această sumă fiind compusă din 94,78 lei taxă judiciară de timbru aferentă capetelor de acțiune admise și 300 lei onorariu avocațial, în limitele admiterii apelului, în condițiile în care, pârâta M. M. a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă apelului promovat și onorariul avocațial.
Critica recurentei referitoare la faptul că instanța trebuia să acorde onorariul avocațial aferent apelului, motivat pe faptul că necesitatea formulării acestuia a derivat din opoziția reclamantei față de cererea reconvențională este nefondată, întrucât suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată în apel include și o parte din onorariul avocațial în sumă de 1500 lei, solicitat, proporțional cu limita admiterii apelului. Astfel, instanța de apel arată în motivarea deciziei că din totalul onorariilor avocațiale reclamanta și pârâta M. M. ar fi trebuit să suporte câte 1196 lei, însă având în vedere celelalte cheltuieli suportate de părți, a căror analiză o face instanța de apel, respectiv onorariilor expertului și taxele judiciare de timbru achitate, concluzionează în mod legal că reclamanta urmează să plătească pârâtei suma de 394,78 lei cheltuieli de judecată în apel.
3. Contestația în anulare
3.1. a. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare recurenta, arătând că aceasta cuprinde o greșeală materială, omițând anumite elemente, respectiv faptul că recurenta, prin cererea reconvențională din 31.03.2008, a cerut obligarea intimatei la plata unei sulte proporționale cu cota ei de proprietate, instanța reținând valoarea de 82.840 lei, cu un coeficient de diminuare de 10%, însă instanța a reținut că imobilul nu se găsește în situația arătată de experți, fiind intabulat în cartea funciară, motiv pentru care a adăugat 10% la prețul apartamentului, în loc să-l scadă, așa cum spune expertul, fără solicita opinia expertului în acest sens și fără a pune acest lucru în discuția contradictorie a părților.
3.1.b. În realitate, atât instanța de apel, cât și instanța de recurs, au arătat că nu trebuia să se aplice coeficientul de diminuare de 10% reținut de expert datorită faptului că situația juridică a imobilului era neclară, câtă vreme acesta este intabulat în cartea funciară, astfel că situația sa juridică este lămurită, neimpunându-se diminuarea, acesta fiind motivul pentru care la suma concluzionată de expert s-a adăugat coeficientul de 10% cu cât acesta a diminuat valoarea, nefiind vorba de nicio greșeală materială, instanțele explicând motivul pentru care au luat această decizie.
3.2.a. Între valorile stabilite de expert există diferențe semnificative, iar instanța de judecată nu a respectat aceste valori, nu a stabilit în mod clar sultele pentru fiecare imobil în parte și nu a realizat compensarea sultelor datorate, așa cum în mod eronat se reține în decizia de recurs.
În considerentele deciziei, nu se motivează cum s-a ajuns la evaluarea construcției cu destinație de casă familială din .> raportat la valorile indicate în raportul de expertiză.
3.2.b. În realitate, instanța de apel indică în considerentele deciziei, la fila 9 valorile din raportul de expertiză la care s-a oprit, indicând și filele la care se regăsesc aceste valori, ca fiind 270, 336 și 349 din dosarul judecătoriei, iar curtea de apel în recurs reține în considerentele deciziei această împrejurare și faptul că, sub acest aspect hotărârea instanței de apel este motivată, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., astfel că nu subzistă motivul de contestație în anulare vizând respingerea recursului fără a fi cercetat acest motiv de modificare.
3.3.a. În motivarea contestației, se mai arată că instanța de apel nu avea temei să dispună partajul cotei succesorale din casa, anexele și terenul de 1000 mp din . din terenul arabil înscris în titlul de proprietate nr._ fără plata unei sulte în favoarea reclamantei, fără plata unei sulte în favoarea recurentei contestatoare, care a solicitat acest lucru prin cererea reconvențională.
3.3.b. De fapt, contestatoarea reia aceste motive de recurs, la care instanța de recurs a răspuns în considerentele de la fila 14, atunci când a arătat că sulta la care a fost obligată recurenta în favoarea intimatei a fost diminuată în apel tocmai ca urmare a includerii cotei de 1/7 parte din bunurile arătate în masa succesorală rămasă după defunctul M. A. V., în cuprinsul dispozitivului arătându-se valoarea bunului raportat la care s-a recalculat sulta, instanța de recurs reținând că lipsa indicării fiecărui pas matematic al calculului nu echivalează cu o nemotivare, sub acest aspect decizia din recurs fiind, așadar, motivată.
3.4.a. Contestatoarea reia motivele de recurs vizând valoarea bunurilor, susținând în continuare alte valori, favorabile ei, precum și faptul că instanța nu putea să se substituie expertului pentru a înlătura neconcordanțele existente în cuprinsul raportului de expertiză.
3.4.b. Instanța de recurs a răspuns și acestei critici, așa cum rezultă din considerentele de la fila 15 din decizie, în sensul că, pe de o parte, în urma obiecțiunilor efectuate, diferențele de valori sunt nesemnificative, iar, pe de altă parte, valoarea reținută de instanța de judecată este mai mică decât media care ar rezulta din însumarea valorilor reținute din răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate.
Dacă ar critica modul în care instanța de recurs a răspuns criticilor din recurs, acesta ar fi un recurs la recurs, inadmisibil, motivul de contestație în anulare vizând doar nepronunțarea asupra vreunui motiv de recurs.
3.5.a. Contestatoarea arată că centrala termică, a fost achiziționată de ea, din bani primiți de la fiul din prima căsătorie și că faptul că chitanța a fost eliberată pe numele defunctului M. A. A. nu dovedește altă stare de fapt.
3.5.b. De remarcat că instanța de recurs a reținut în considerentele de la f. 15-15 faptul că acest motiv nu poate constitui un motiv de recurs, pentru că tinde la reaprecierea probelor administrate în cauză și că criticile respective au fost analizate de instanța de apel, hotărârea instanței de apel fiind motivată sub acest aspect, nesubzistând nici acest motiv de contestație în anulare, câtă vreme hotărârea din recurs este motivată și cu privire la această împrejurare.
Contestatoarea a indicat ca temei al căii de atac dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, însă, în realitate, sunt aplicabile dispozițiile art. 318 din Vechiul Cod de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată sub imperiul acestuia, dispozițiile sale urmând să se aplice inclusiv căilor extraordinare de atac de retractare, așa cum rezultă din art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 320 Cod proc. civ., curtea, din considerentele arătate, va respinge contestația în anulare formulată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., contestatoarea va fi obligată să-i plătească intimatei M. F. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței și facturii de la fila 38.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea M. M. împotriva deciziei civile nr. 354 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă contestatoarea să-i plătească intimatei M. F. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. I. A. C. A. A. C. C. B.
Plecată în C.O,semnează Plecată în C.O,semnează
Vicepreședinte Vicepreședinte
jud. D. L. B. jud. D. L. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/15.07.2014
Jud. recurs. A C., A I., A. A. C.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1091/2014. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1163/2014. Curtea de... → |
|---|
