Obligaţie de a face. Decizia nr. 435/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 16052/211/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 435/R/2014 | |
Ședința publică din data de 5 februarie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. – președintele Secției I-a civilă |
JUDECĂTORI: | A.-T. N. M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. și P. S.-S., împotriva deciziei civile nr. 242 din 19 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul G. A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâților-recurenți P. M. și P. S.-L., avocat B. V. și reclamantul-intimat G. A., asistat de avocat M. M. în substituirea d-lui avocat A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 ianuarie 2014, pârâții-recurenți au depus la dosar prin registratura instanței, timbrajul aferent recursului și copia adresei nr._/482/19.12.2013 emisă de Municipiul Cluj-N. – Direcția Poliției Locale din care rezultă că în urma controlului efectuat la proprietatea pârâților-recurenți din . nr. 14 A, s-a constatat că aceștia nu dețin animale domestice, iar adăpostul a fost transformat în magazie de scule.
Recursul este legal timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Se constată de asemenea că la data de 29 ianuarie 2014, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Reprezentantul intimatului comunică un exemplar din aceasta reprezentatei recurenților.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar delegația de substituire, chitanța . nr. 7 din 3 februarie 2014 prin care se face dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei, practică judiciară și un extras CF prin care dorește să facă dovada faptului că reclamantul este proprietarul imobilului situat în .. 14, din care câte un exemplar comunică reprezentantei pârâților-recurenți.
Reprezentanta pârâților-recurenți depune la dosar chitanța . nr. 2 din 4 februarie 2014, prin care se face dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 100 lei și solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea recursului, adresa depusă la dosar la data de 16 ianuarie 2014.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de prima instanță, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Apreciază că instanța de apel în mod greșit a admis apelul declarat de reclamant, întrucât pârâții, la foarte scurt timp după promovarea acțiunii au procedat la desființarea gospodăriei și la sacrificarea animalelor și au pus în executare soluția dată de instanța care a soluționat ordonanța președințială, fără ca reclamantul să fie nevoie să apeleze la executorul judecătoresc. Mai mult, din nota de constatare emisă de Garda de Mediu s-a constatat că pârâții-recurenți nu mai au gospodărie de animale, și pentru a veni în întâmpinarea celor constatate, au formulat o cerere la Primăria Municipiului Cluj-N. – Serviciul Protecția Mediului, la care această instituție a dat răspuns în sensul că în urma controlului efectuat la proprietatea pârâților-recurenți din . nr. 14 A, s-a constatat că aceștia nu dețin animale domestice, iar adăpostul a fost transformat în magazie de scule.
De asemenea apreciază că potrivit prevederilor art. 275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut de la prima zi de înfățișare, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, instan
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care solicită admiterea lui cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Consideră că deși pârâții au recunoscut pretențiile reclamantului încă de la prima înfățișare, raportat la această împrejurare instanța de fond trebuia să pronunțe o hotărâre prin care să dispună că pârâții nu mai pot crește animale la mai puțin de 10 metri de proprietatea reclamantului. Chiar dacă pârâții s-au conformat și au desființat gospodăria de animale, această situație există doar de la data introducerii acțiunii, și nu garantează faptul că în viitor aceștia nu vor înființa din nou o gospodărie de animale. Pentru acest motiv apreciază că se impune pronunțarea unei decizii prin care să se dispună și pentru viitor asupra acestui aspect.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
În replică reprezentanta pârâților-recurenți arată că au fost depuse dovezi în sensul că acea gospodărie de animale a fost desființată, iar din declarațiile martorilor audiați și cin constatările Gărzii de Mediu a rezultat acest aspect.
Reprezentantul reclamantului-intimat arată că se impune ca și pe viitor să se aibă în vedere raporturile de bună vecinătate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3774/25.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă cererea formulată de reclamantul G. A., în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. S., prin admiterea excepției lipsei de obiect invocată de pârâți, a fost obligat reclamantul sa achite pârâților cheltuieli de judecata în suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin ordonanța președințială nr. 5484/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 10.07.2012 în dosarul civil nr._/211/2012, decizia civilă nr. 763/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 29.08.2012 în dosarul civil nr._/211/2012, reclamantul și pârâții sunt vecini iar cel dintâi este deranjat de faptul că pârâții cresc porci și păsări în gospodăria proprie dar la o distanță extrem de mică față de locuința sa. O altă neplăcere produsă reclamantului a constat în mirosurile degajate de animalele pe care pârâții le cresc, mirosuri ce au o intensitate extrem de mare.
Această stare a lucrurilor a fost redată de nenumărata corespondență purtată de reclamant cu autoritățile publice și cu cele sanitare, autorități ce, prin răspunsurile furnizate, au confirmat că pârâtul nu îndeplinește condițiile igienico-sanitare și de urbanism pentru creșterea animalelor și păsărilor.
Însă, din declarațiile martorilor, confirmate de nota de constatare a Gărzii Naționale de Mediu Cluj, încheiată la data de 09.10.2012 și comunicată pârâtului sub nr. 6233/27.11.2012 a reieșit faptul că, în prezent, pârâții nu mai cresc în gospodărie niciun animal sau vreo pasăre.
Așa fiind, instanța a apreciat întemeiată excepția lipsei de obiect a cererii, invocată de pârâți prin întâmpinare, și a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. reclamantul a fost obligat să achite pârâților cheltuieli de judecata în sumă de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr.424 din 19.09.2013 a Tribunalului Cluj a fost admis apelul declarat de G. A. împotriva sentinței civile nr. 3774/25 februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr. 16._ al Judecătoriei Cluj-N., care a fost schimbată în sensul că a fost admisă acțiunea și au fost obligați intimații să nu crească porci, păsări și alte animale la o distanță mai mică de 10 metri de casa apelantului, să-i plătească apelantului suma de 658,3 lei cheltuieli de judecată la fond și suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit art. 4 din HCL nr. 330/1998 este permisă creșterea animalelor domestice și construirea de adăposturi pe terenurile proprietate privată sau de stat și în gospodăriile particulare, în celelalte zone ale municipiului, cu respectarea prevederilor legale privind autorizarea construcțiilor stipulate în Legea nr.50/1991, Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului și Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/1997 privind modul de viață al populației.
Art.16 din OMS nr. 536/1997 prevede că “Adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuința învecinata și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.”
În fapt, intimații-pârâți P. M. și P. S. cresc porci și păsări de curte în adăposturi amenajate la mai puțin de 1 m de casa recurentului-reclamant G. A., această împrejurare a fost constatată și de Serviciul Control Urbansim și Disciplina în Construcții din cadrul Municipiului Cluj-N. și de Garda de Mediu, ocazie cu care intimații au fost sancționați contravențional pentru încălcarea prevederilor HCL nr.330/1998.
În acest sens, recurentul-reclamant G. A. a obținut prin ordonanța președințială nr. 5484/10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._/211/2012 obligarea intimaților-pârâți să își mute animalele din gospodăria proprie la o distanță de cel puțin 10 metri de imobilul proprietatea reclamantului, până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu.
Împotriva ordonanței președințiale nr. 5484/10.07.2012, intimații-pârâți au formulat recurs care a fost respins de Tribunalul Cluj prin Decizia Civilă nr. 763/29.08.2012.
Deși prin întâmpinare, intimații-pârâți au arătat că au mutat animalele din curtea casei lor sau le-au sacrificat, desființând astfel, gospodăria, din adresa nr. 6233/27.11.2012 emisă de Garda de Mediu a rezultat că, urmare a controlului efectuat intimații nu dețin în gospodăria proprie porcine, iar adăpostul pentru creșterea animalelor este curat, spălat și dezinfectat.
Față de aceste contradicții și având în vedere că cererea recurentului-reclamant viza obligarea intimaților de a nu crește și alte animale și păsări, tribunalul a apreciat că, în mod greșit, s-a reținut de către instanța de fond că acțiunea este lipsită de obiect.
Obiectul acțiunii civile este întotdeauna reprezentat de protecția dreptului subiectiv civil, iar obiectul litigiului este reprezentat de pretenția concretă pe care instanța trebuie să o judece. Pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care, din punct de vedere al conținutului sau, poate fi clasificat în drept patrimonial si drept nepatrimonial.
La data sesizării instanței de judecată, intimații-pârâți nu au efectuat nici un demers în sensul solicitărilor recurentului, iar ulterior, executarea dispozițiilor ordonanței președințiale tribunalul a apreciat-o ca fiind una parțială, instanța neavând certitudinea că intimații s-au conformat, într-un totul, dispozițiilor art. 16 din OMS nr.536/1997. Aspectele constatate de Garda de Mediu, în sensul că, intimații nu dețin în gospodăria proprie porcine, iar adăpostul pentru creșterea animalelor este curat, spălat și dezinfectat nu au fost suficiente, întrucât nu au făcut vorbire de alte animale și păsări, iar atâta vreme cât adăpostul nu a fost mutat la distanța prevăzută de dispozițiilor art. 16 din OMS nr.536/1997, tribunalul nu a putut considera solicitarea recurentului ca lipsită de obiect.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat întemeiat și motivul referitor la cheltuielile de judecată, în sensul în care potrivit art.274 cod pr.civilă, intimații-pârâți au fost cei căzuți, în final, în pretenții și obligați să-i plătească apelantului suma de 658,3 lei cheltuieli de judecată la fond.
În temeiul art. 274 cod pr. civilă tribunalul a obligat intimații să plătească apelantului suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții P. M. și P. S. S., solicitând instanței admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ., modificarea deciziei, cu consecința respingerii apelului și menținerii sentinței nr. 3774/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N..
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții să nu crească porci, păsări la o distanță mai mică de 10 m de casa apelantului, întrucât recurenții și-au montat animalele din curte ori le-au sacrificat, practic acțiunea rămânând fără obiect.
Pârâții au apreciat că în mod corect a stabilit judecătoria că acțiunea a rămas fără obiect, concluzie la care trebuia să se oprească și tribunalul în condițiile în care recurenții au pus în executare ordonanța președințială nr. 5484/10 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., prin care au fost obligați să-și mute animalele din gospodărie la o distanță de cel puțin 10 m de imobilul proprietatea reclamantului, până la soluționarea prezentului litigiu (f. 24-25).
Mai mult, recurenții au arătat că prin nota de constatare nr. 6233 din 27.11.2012 eliberată de Garda de Mediu s-a constatat că familia recurentului nu mai deține în gospodărie porcine.
O altă critică invocată de pârâți vizează nelegalitatea obligării lor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâții au recunoscut până la primul termen de judecată pretențiile reclamantului și nu au fost puși în întârziere, situație în care ar fi incidente dispozițiile art. 275 Cod proc. civ.
Prin întâmpinare reclamantul intimat G. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamantul a arătat că soluția instanței de fond s-a bazat numai pe nota de constatare a Gărzii Naționale de Mediu nr. 6233/27.11.2012 din care reiese că pârâții nu mai cresc porci, iar adăpostul animalelor este curat, însă la acea dată este posibil ca pârâții să-și fi mutat doar porcii, nu și celelalte animale din adăpost și găinile.
Din declarațiile martorilor a reieșit că recurenții cresc porci și găini în gospodăria lor, iar mirosul animalelor era deranjant.
În speță, desfășurarea activității de creșterea animalelor în adăposturi fără autorizație încalcă dispozițiile art. 16 din Ordinul ministrului sănătății nr. 536 din 23.06.1997.
În probațiune, au fost depuse de către reprezentanta recurenților adresa nr._/482/19.12.2013 eliberată de Serviciul Control Protecția Mediului, din care rezultă că în urma controlului efectuat pe proprietatea familiei P. s-a constatat că aceasta nu deține animale domestice și adăpostul de animale a fost transformat în magazie de scule, unelte agricole și garaj auto (f. 11).
Reclamantul intimat a depus în probațiune extrasul CF_ Cluj-N., prin care dorește să dovedească că este proprietar al imobilului învecinat imobilului proprietatea recurenților, precum și decizia nr. 657/20 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca practică judiciară.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul G. A. a promovat o acțiune prin care solicita obligarea pârâților să nu crească porci, păsări sau alte animale la o distanță mai mică de 10 m de casa acestuia. din starea de fapt reținută rezultă că reclamantul și pârâtul sunt vecini.
Dreptul de proprietate privată garantat de dispozițiile art. 44 Constituție, presupune și obligații în sarcina proprietarilor care trebuie să respecte sarcinile privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, după cum rezultă din dispozițiile art. 44 alin.(7) Constituție. Această limitare juridică a dreptului de proprietateaeste stipulată și în art. 603 Cod Civil.
Din aceste dispoziții legale rezultă faptul că pentru asigurarea bunei vecinătăți părțile trebuie să respecte dispozițiile speciale stabilite prin 1rt. 16 din OMS nr. 563/1997, care prevede că adăposturile pentru creșterea a cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.
În cursul soluționării acestei cauze, reclamantul a promovat și o ordonanța președințială prin care s-a solicitat obligarea pârâților să nu crească porci, păsări sau alte animale la o distanță mai mică de 10 m de casa acestuia și această cerere a fost admisă, însă contrar susținerii recurenților, aceștia nu au executat benevol ordonanța președințială, ci au uzat de calea de atac a recursului, care a fost respins și abia ulterior au fost sacrificate sau îndepărtate animalele din gospodărie.
Înscrisul la care fac referire recurenții, nota de constatare 6933/27.11.2012 eliberată de Garda Națională de Mediu, prin care se atestă că pârâții nu mai dețin porci, nu și alte animale vizează un anumit moment, cel al controlului efectuat.
În soluționarea prezentei cauze este irelevant faptul că în prezent pârâții nu mai dețin animale în gospodărie, deoarece activitatea de creștere a animalelor se desfășoară în timp, iar obligația de a respecta normele legale în această materie subzistă și pentru viitor. Demersul reclamantului vizează obținerea unei hotărâri judecătorești care să-i ocrotească dreptul la un mediu nepoluat care să-i permită să se bucure de locuința sa și să-i oblige pe pârâți la respectarea obligațiilor ce decurg din raporturile de bună vecinătate.
Finalitate demersului judiciar declanșat de reclamant vizează obținerea unui titlu executoriu care să evite litigii viitoare cu pârâții, iar faptul că în prezent nu mai dețin animale, nu înseamnă că acțiunea a rămas fără obiect, pârâții putând oricând crește alte animale în gospodărie.
Așadar, tribunalul în mod corect a reținut că acțiunea reclamantului nu este lipsită de obiect și a admis acțiunea.
Acțiunea ar fi fost lipsită de obiect în ipoteza în care pârâții nu ar fi crescut niciodată animale în gospodărie și reclamantul ar fi investit instanța în mod abuziv cu această cerere, ori, din probele administrate de instanța de fond, depozițiile martorilor și înscrisurile depuse a rezultat că de mai bine de 3 ani pârâții cresc animale în gospodărie în anexe aflate pe limita dintre cele două proprietăți, așadar, primul motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește cea de-a doua critică referitoare la greșita obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, curtea constată că și aceasta este nefondată, deoarece pârâții, contrar susținerii lor, nu au fost de acord cu admiterea acțiunii. Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect și nefondată.
Apoi, reclamantul a fost obligat să promoveze și o ordonanța președințială, care deși a fost admisă nu a fost pusă imediat în executare, recurenții declarând recurs, care echivalează tot cu o opoziție la demersurile judiciare ale reclamantului.
În aceste circumstanțe, curtea constată că nu este incident art. 275 Cod proc. civ. invocat de către recurenți și în mod corect în temeiul art. 274 Cod proc. civ., instanța de apel a obligat recurenții la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs, reclamantul intimat G. A. a solicitat să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Curtea constată că recursul a fost soluționat la primul termen de judecată și având în vedere obiectul și complexitatea cauzei, aplicând dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., obligă pârâții la plata sumei de 500 lei, reprezentând parte din onorariul avocațial.
Curtea constată că se impune a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.pr.civ. în sensul diminuării onorariului avocațial, instanța având prerogativa legală de a statua asupra cheltuielilor procesului, fără ca prin această statuare să se intervină în vreun fel în contractul de asistență juridică dintre pârâți și avocatul lor.
Pentru aceste considerente, întrucât nu se verifică motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., în temeiul art. 312 Cod proc. civ., curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. și P. S.-S. împotriva deciziei civile nr. 242 din 19.09.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului G. A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M. C. V.
GREFIER
M. L.-T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/19.02.2014
Jud. apel: C.V.B., C.A.C.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 485/2014. Curtea de... | Legea 10/2001. Hotărâre din 25-03-2014, Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
