Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1163/2014. Curtea de Apel CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 1163/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1428/336/2008*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1163/R/2014

Ședința publică din 26 septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-D. C.

JUDECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. C.

GREFIER: A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții V. G. și V. M., împotriva deciziei civile nr. 159/A/10.04.2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. 1428/ 336/2008*, privind și pe reclamantul intimat G. A. prin mandatar S. E., precum și pe pârâții intimați ORAȘUL V. DE SUS P. PRIMAR, M. M., H. E.-V., T. I., M. Z., ORAȘUL V. DE SUS P. PRIMAR - MOȘTENITOR AL DEFUNCȚILOR KISZNER A. ȘI KISZNER G., având ca obiect rectificare carte funciară.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâții recurenți, d-na avocat B. M.-M., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj și dl. avocat Șuștic T.; reprezentantul reclamantului intimat, dl. avocat M. R., cu împuternicire avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 24 din dosar.

Se constată lipsa celorlalte părți personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

Recursul a fost formulat în termen legal, a fost motivat, a fost comunicat intimaților și nu a fost timbrat la data înregistrării sale.

La data de 06.08.2014 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, prin care reclamantul intimat G. A., prin intermediul d-lui avocat M. R., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.

La întâmpinare s-a anexat împuternicirea avocațială pentru dl. avocat M. R., care a fost împuternicit pentru redactare întâmpinare, pentru concluzii, pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj.

La data de 08.09.2014 a fost înregistrat la dosar un “Răspuns” la întâmpinare, formulat de pârâții recurenți, prin intermediul d-lui avocat Șuștic T., la care s-a anexat împuternicirea avocațială pentru dl. avocat Șuștic T., care a fost împuternicit de către pârâții recurenți pentru redactarea și susținerea răspunsului la întâmpinare, și chitanța privind plata onorariului de avocat în cuantum de 800 lei.

Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi, pârâții recurenți au fost legal citați cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la f. 10 și 11 din dosar, însă până la acest moment nu s-a făcut dovada achitării acestui timbraj.

Reprezentanta pârâților recurenți solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei pârâților recurenți posibilitatea de a face dovada achitării timbrajului aferent recursului.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâții recurenți, d-na avocat B. M.-M. și dl. avocat Șuștic T., reprezentantul reclamantului intimat, dl. avocat M. R., lipsă fiind celelalte părți personal.

Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanța prin care se atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, prin mandat poștal, în contul unității administrativ teritoriale în raza căreia domiciliază recurenții, și un timbru judiciar de 0,15 lei.

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

Reprezentanții părților, prezenți, arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentanților părților, prezenți, inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă direct la hotărârea instanței de fond, precum și inadmisibilitatea următoarelor motive de recurs: criticile din recurs prin care se susține că acțiunea reclamantului pentru rectificarea cărții funciare ar fi inadmisibilă, pentru că această cerere nu se grefează pe un petit principal; critica din recurs prin care se invocă excepția lipsei de interes a reclamantului în a solicita rectificarea cărții funciare privind imobilul pârâților (în integralitatea sa); motivul de recurs prin care se susține că nu s-a verificat de către instanța de fond legalitatea și valabilitatea încheierii de întabulare nr. 1008/30.11.1974, respectiv, dacă există concordanță între cele stabilite prin această încheiere și situația reală de carte funciară; critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii reclamantului pe motiv că nu avea formulat un petit de constatare și de rectificare a cărții funciare; critica din recurs prin care se susține că instanța de fond nu a respectat îndrumarul deciziei de casare și a anulat încheierea de întabulare prin care pârâții s-au întabulat pe casa și terenul din ., în baza titlului de proprietate nr. 28/1974; critica din recurs prin care se susține că în mod greșit Tribunalul a menținut lipsa dovezii calității de reprezentant a intimatului Orașul V. de Sus, prin Primar, pentru proprietarii tabulari Kiszner (a cărui moștenitoare este M. M.), având în vedere că acestea nu au fost invocate și prin apelul formulat împotriva sentinței primei instanțe.

De asemenea, Curtea pune în discuția reprezentanților părților, prezenți, inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la starea de fapt, la reaprecierea probelor și la netemeinicia hotărârii atacate.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților, prezenți, pentru a pune concluzii asupra recursului și asupra chestiunilor puse în discuție.

Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului formulat, după cum urmează:

- în principal, casarea Deciziei civile nr. 159/A pronunțată de Tribunalul Maramureș, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea soluționării juste a pricinii, potrivit legii și în baza îndrumărilor date prin Decizia de casare nr. 1567/R/2011 a Curții de Apel Cluj;

- în subsidiar, modificarea Deciziei civile nr. 159/A pronunțată de Tribuna-lul Maramureș, în sensul admiterii apelului formulat de pârâții V. G. și V. M. și, în final, a respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă și neîntemeiată;

- obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în toate fazele procesuale, potrivit chitanțelor existente la dosar.

Reprezentanta pârâților recurenți arată următoarele:

Obiectul acțiunii reclamantului este acela de rectificare a C.F., însă instanța dispune în sensul că la petitul acțiunii nu au fost indicați toți proprietarii tabulari, astfel nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au respectat îndrumările date prin Decizia de casare nr. 1567/R/2011 a Curții de Apel Cluj.

Instanța de fond a dispus, în plus, înscrierea în C.F. a imobilului casă de locuit, deși în prezenta cauză discutăm de anularea încheierii de întabulare.

P. decizia pronunțată în anul 1974, fam. V. a fost întabulată în C.F., iar Titlul de proprietate al acestora este necontestat.

În prezenta cauză discutăm despre un drept de folosință asupra unei suprafețe de teren de 200 mp. și nu despre întreaga proprietate a fam. V..

Dacă discutăm despre acest Titlul de proprietate, întabulat în anul 1974, prin încheierea de C.F., a cărui anulare s-a solicitat, solicitându-se și restabilirea situației anterioare de C.F., acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă.

Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, pentru că sensul nu este acela de a califica întabularea ca fiind corectă sau incorectă, întrucât obiectul cauzei este anularea încheierii de întabulare în baza căruia a fost întabulat Titlul de proprietate, în anul 1974.

Reclamantul nu a făcut succesiunea după proprietarii tabulari Kiszner A. și Kiszner G., decedați.

Se invocă succesiunea vacantă, dar la dosar nu există dovezi că acei proprietari tabulari, Kiszner A. și Kiszner G., nu au urmași.

La dosar nu există nici o dovadă a reclamantului în sensul existenței succesiunii proprietarilor tabulari sau al succesiunii vacante.

Curtea învederează reprezentantei pârâților recurenți împrejurarea că nu s-au formulat motive de recurs referitoare la succesiunea vacantă.

Reprezentanta pârâților recurenți arată următoarele:

Susține recursul așa cum a fost formulat în scris.

Există acele succesiuni de acte privind rectificarea încheierii de întabulare.

Pârâții recurenți nu au avut cunoștință că folosesc altceva decât ceea ce le aparține de drept.

Măsura dispusă de instanță nu este justificată, prin actele depuse la dosar.

Reprezentantul pârâților recurenți arată următoarele:

Susține tot ceea ce a menționat în răspunsul la întâmpinare, depus la dosar.

În ceea ce privește interesul legitim la care s-a făcut referire în recurs, arată că la f. 51 din dosarul de fond, reclamantul G. A. declară că nu contestă dreptul de proprietate al pârâților V. G. și V. M..

Reclamanții nu aveau interes în promovarea acestei acțiuni, însă proprietarii tabulari Kiszner A. și Kiszner G. aveau interes în promo-varea unei astfel de acțiuni.

În toate cererile și precizările de acțiune, reclamantul a susținut că solicită a se dispune anularea încheierii de întabulare și a dreptului de proprietate al pârâților V. G. și V. M., iar instanța de fond și instanța de apel au considerat că acesta este obiectul principal al acțiunii.

Fără a fi investită cu petit de rectificare a cărții funciare, instanța a dispus rectificarea cărții funciare.

Nu este legal ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care dispune rectificarea cărții funciare, dacă nu a fost investită cu un astfel de petit.

Face referire la dosarul nr._ .

Curtea întrerupe susținerile reprezentantului pârâților recurenți și învederează acestuia împrejurarea că motivele pe care acesta le susține, cu titlu de răspuns la întâmpinarea intimatului, sunt practic motive noi, și dacă este așa este de discutat dacă acestea nu sunt tardiv formulate.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției inadmisibilității motivelor de recurs invocată de către Curte, iar pe fond solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. Totodată, arată următoarele:

Obiectul cauzei a fost admis, în primul ciclu procesual, ca fiind rectificare de C.F.

Experții care au efectuat expertiza în cauză au fost desemnați de către instanță.

În anul 1974, când s-a realizat întabularea, s-a greșit.

Raportat la prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate să promoveze acțiune.

Recurenții solicită casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel, însă nu se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru că suntem în al doilea ciclu procesual.

În răspunsul la întâmpinare, reprezentantul pârâților recurenți face referire la diverse expertize care nu au fost ordonate în cauză.

Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezii depuse la dosar.

În replică, reprezentantul pârâților recurenți arată următoarele:

În dosarul nr. 1836/2007 al Judecătoriei V. de Sus, numiții V. G. și V. M. au solicitat anularea încheierii de C.F., iar prin Decizia nr. 3040/2007, instanța a dispus anularea încheierii de C.F. și revenirea la situația anterioară.

Gospodăria clienților săi se întinde pe o suprafață de 1302 mp și tot acest teren este împrejmuit.

Acel dosar este suspendat până la soluționarea prezentului dosar.

P. Sentința civilă nr. 2273, pronunțată în dosarul nr. 517/336/ 2006 al Judecătoriei V. de Sus, s-a admis acțiunea promovată de V. G. și V. M. și, în consecință, s-a stabilit că gospodăria reclamanților V. este situată pe două numere topografice.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului pârâților recurenți, referitoare la împrejurarea dacă Sentința civilă nr. 2273, pronunțată în dosarul nr. 517/336/ 2006 al Judecătoriei V. de Sus, este irevocabilă, acesta arată că dosarul este suspendat, deși dumnealui a cerut suspendarea acelui dosar până la soluționarea prezentului dosar.

Reprezentantul pârâților recurenți arată că în situația în care Curtea va admite recursul, solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată, constând în 800 lei.

În replică, reprezentantul reclamantului intimat arată că în răspunsul la întâmpinare, se face referire la expertiza întocmită de dl. Fornvald, care nu a fost numit în cauză.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Cererea de chemare în judecată.

P. acțiunea civila, înregistrata la Judecătoria V. de Sus sub nr._ , reclamantul G. A., prin mandatar S. G. E., a chemat in judecata pe pârâții V. G. si V. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța după administrarea probelor, să constate că imobilul de natură casă de locuit a pârâților, cumpărata de aceștia în anul 1974, înscrisa in C.F. 3860 V. de Sus nr. top. 225/b/1 se află, in realitate, pe nr. top. 226/b/1 din C.F. 206 V. de Sus si, pe cale de consecința, să dispună rectificarea celor două cărți funciare, cu refacerea situațiilor de carte funciara anterioare.

Prima soluție pe fond.

P. sentința civilă nr. 2504/06.10.2008, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G. A., prin mandatar Șimon G. E., în contradictoriu cu pârâții V. G. și V. M..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

„Din economia dispozițiilor art. 1201 C.civ. reiese că pentru a se reține autoritatea de lucru judecat, rezultată dintr-o hotărâre judecătoreasca, pronunțata ., este necesar să existe tripla identitate cerută de text :de persoane,de obiect si de cauză.

Totodată,prima hotărâre,rămasă irevocabilă,trebuia să fi rezolvat in fond litigiul dintre părți.

In speța,raportat la sentința civila nr. 3040/2007,pronunțata de Judecătoria V. de Sus,in dosarul nr._ ,invocata de pârâți,nu se poate reține că sunt incidente dispozițiile art. 1201 C.civ. si dispozițiile art. 166 C.pr.civ.,întrucât aceasta hotărâre judecătoreasca chiar dacă privește aceleași parți, nu a soluționat, irevocabil, litigiul existent intre acestea, împotriva acesteia fiind exercitată calea de atac a recursului(nesoluționat la data formulării cererii ce formează obiectul cauzei pendinte).

De asemenea,nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat nici dacă se are in vedere celelalte hotărâri judecătorești,depuse de părți la dosarul cauzei,astfel încât,deși între acestea s-au derulat mai multe procese civile,nu există o hotărâre care să întrunească cerințele art. 1201 C.civ.

Instanța a apreciat că nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,invocată,de asemenea,de pârâți nu poate fi reținuta.

Astfel, potrivit, dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicata, (temei de drept al acțiunii promovate de reclamant)”orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară “.

In speța,reclamantul are interes in promovarea acțiunii civile,scopul demersului său fiind acela că înscrierile efectuate in cartea funciară, atât in ceea ce privește imobilul al cărui proprietar este cât si pe cel al pârâților,să fie în concordanță cu situația reala a imobilelor.

In fine,nu poate fi reținuta nici excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât potrivit dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 7/1996”acțiunea in rectificare,sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea de fond,va fi imprescriptibilă”.

Termenul de trei ani,in care putea fi exercitată acțiunea,invocat de pârâți,vizează,potrivit dispozițiile art. 38 alin. 1 ,din același act normativ,ipoteza unor “terțe persoane care și-au înscris un drept real,dobândit cu buna credința si prin act juridic,cu titlu oneros.”

Ori,pârâții și-au înscris dreptul de proprietate in baza unui ordin al prefectului(nu a unui act juridic cu titlu oneros) iar cererea formulată de reclamant privind anularea acestuia nu a fost, încă, irevocabil, soluționată.(f. 118).

In ceea ce privește,însă ,temeiul de drept al acțiunii civile promovate de reclamant,precizat ,pentru termenul de judecată din 4.09.2008(f. 151),respectiv, dispozițiile art. 36 pct. 4 C.pr.civ.,instanța a reținut ,in fapt,următoarele:

Din economia dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara,republicata,reiese că acțiunea in rectificarea înscrierilor din cartea funciară ,ca acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității ,efectuată in cartea funciara,pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului,are un caracter subsidiar.

O astfel de acțiune ,este întotdeauna,însă, grefată pe o acțiune de fond-acțiune în nulitatea sau în anularea actului, în simulație,în rezoluțiune respectiv,o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului in temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea.

Mai mult,dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996,republicată,(inclusiv dispozițiile art. 36 pct. 4,invocate de reclamant),prevăd că “orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară “,însă,este necesar ca cele patru cazuri,la care se face referire in text (art. 36 pct. 1-4)să fi fost constatate ,anterior,printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă.

In speța,reclamantul solicită rectificarea unor înscrieri din cartea funciara (privind imobilul din C.F. nr. 3860 V. de Sus),fără,însă ,a putea invoca,in sensul dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996,republicată,redate ,in considerente,o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ,care să fi constatat incidența cazului care determină rectificarea de carte funciară.

Aceasta ,cu atât mai mult,cu cât, pârâții și-au înscris dreptul de proprietate,în baza unui ordin al prefectului ,a cărui anulare a fost solicitată de reclamant,,în alt dosar, care,parcurgând mai multe cicluri procesuale ,urmează a fi soluționat.

Cu toate acestea,în cauza pendinte, reclamantul solicită,pe calea separată,doar a unei acțiuni in constatare, a se dispune rectificarea înscrierii din C.F. privindu-i pe pârâți, fără a se fi stabilit,în prealabil,nevalabilitatea înscrierii sau a titlului in temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea,ceea ce ar constitui o încălcare a dispozițiilor legale (indicate,inclusiv,de reclamant ca temei de drept al acțiunii).

Pentru cele ce preced, acțiunea civilă formulată de reclamant a fost respinsă.

Prima soluție în apel.

P. Decizia civilă nr. 246/A/23.12.2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ , a fost admis apelul declarat de către reclamantul G. A., prin mandatar S. E., împotriva Sentinței civile nr. 2504/6 oct. 2008 a Jud. V. de Sus, care a fost schimbată, în sensul că, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și, în consecință, s-a constatat dreptul de proprietate al pârâților V. G. și V. M. asupra casei de locuit situată în V. de Sus, ., edificată asupra parcelei cu nr. top. 226/b înscrisă în CF 206 V. de Sus.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță.

Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate sub aspectul respingerii petitului de rectificare CF.

S-a respins apelul incident declarat de către pârâții V. G. și V. M. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost obligați apelanții-intimați V. G. și V. M. la plata către apelantul-intimat G. A. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în considerentele deciziei sale, în esență, următoarele:

Între părți s-au purtat mai multe litigii.

Primul dintre acestea, înregistrat la Judecătoria V. de Sus sub nr. 2450/2004, a avut ca obiect acțiunea în revendicare formulată de către reclamantul G. A. împotriva pârâților pentru terenul înscris în CF 1967 V. de Sus. Acțiunea a fost admisă în primă instanță prin sentința civilă nr. 2110/2004 a Judecătoriei V. de Sus, dar în recurs judecata a fost suspendată până la soluționarea dosarului nr. 3759/2004 al Judecătoriei V. de Sus.

Sub nr. 3759/2004, la Judecătoria V. de Sus este înregistrată acțiunea pârâților V. din prezenta cauză, având ca obiect anularea titlului de proprietate emis în favoarea reclamantului G. A. și rectificarea de carte funciară ca o consecință a constatării nulității titlului. P. sentința civilă nr. 1497/2005 acțiunea este respinsă. P. decizia 114/R/20 februarie 2006 Tribunalul Maramureș casează sentința și trimite cauza spre rejudecare. În rejudecare cauza se înregistrează sub nr._ . Acțiunea inițială se completează cu noi petite prin care se solicită a se constata și faptul că obiect al Ordinului Prefectului emis în favoarea reclamanților V. îl constituie parcelele cu nr. top. 226/a și 226/b și nu cea cu nr. top. 225/b/1. Se solicită și rectificarea CF și intabularea corespunzătoare situației de fapt și de drept. P. sentința civilă nr. 2273/20 octombrie 2006 Judecătoria V. de Sus admite în parte acțiunea, respectiv sub aspectul petitului prin care se solicită corecta identificare a terenului cuprins în Ordinul Prefectului, dar respinge petitul de constatare a nulității titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului din acea cauză, G. A.. P. decizia civilă nr. 354/R/23.04.2007 sentința pronunțată în al doilea ciclu procesual se casează și se dispune din nou trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În cadrul celei de-a doua rejudecări Judecătoria V. de Sus pronunță sentința civilă nr. 3040/28 noiembrie 2007 prin care admite acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului G. A., dispune radierea dreptului de proprietate al acestuia de pe .. 226/a și constată că Ordinul Prefectului pe care îl dețin reclamanții V. cuprinde parcelele cu nr. top. 226/a și 226/b. Hotărârea se atacă din nou și în recurs, de această dată, se pronunță o încheiere prin care se dispune suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei V. de Sus, adică până la soluționarea litigiului cu privire la care suntem învestiți a ne pronunța.

Pe rolul instanței mai există un dosar, înregistrat sub nr._, care are ca obiect acțiunea promovată de către reclamantul G. prin care se solicită a se constata nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului emis în favoarea pârâților V.. Judecata se suspendă în fața primei instanțe și această dispoziție de suspendare până la soluționarea dosarului nr._ (cel având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate al reclamantului G. A.) este menținută prin decizia nr. 98/R/2008 a Tribunalului Maramureș.

Revenind la prezenta cauză s-a reținut că în fața primei instanțe s-au invocat de către pârâți o . excepții, reiterate unele și în apel.

Astfel s-a susținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea unei acțiuni în rectificare. În mod corect prima instanță a respins aceasta excepție. Reclamantul are calitate procesuală activă prin prisma faptului că are interes în promovarea acțiunii, astfel cum pretind dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996. Șirul de litigii dintre părți generat, cel puțin în parte, de neînțelegerile dintre aceștia legate de o pretinsă greșită identificare a terenului pentru care pârâților li s-a emis un ordin al Prefectului, îndrumarul deciziilor de casare nr. 114/R/2006 și 354/R/2007 ale Tribunalului Maramureș, prin care instanța de recurs în mod irevocabil stabilește că în soluționarea acțiunii în constatarea nulității titlului de proprietate să se pornească de la ipoteza greșitei identificări topografice, sugerându-se oportunitatea unor rectificări CF, precum și faptul că în al treilea ciclu procesual instanța de recurs găsește necesar a se suspenda acea cauză până la soluționarea acțiunii în rectificare, sunt argumente suficiente pentru a justifica interesul reclamantului în prezenta cauză și, în consecință, calitatea sa procesuală activă.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 3040/28 noiembrie 2007 a Judecătoriei V. de Sus pronunțată în dosarul nr._ din nou judecătoria în mod corect respinge excepția.

Se constată că obiectul celor două litigii e diferit. În prezenta cauză se urmărește corecta identificare topografică a casei de locuit proprietatea pârâților, iar celălalt litigiu vizează corecta identificare a terenului cuprins în ordinul prefectului. Chiar dacă între cele două cauze există aparent o legătură fiindcă în final identificarea topografică a casei de locuit poate eventual conduce la nevalabilitatea parțială a ordinului, obiectul celor două cauze e diferit, în cealaltă cauză urmărindu-se a se stabili o identificare corectă a terenului astfel cum este el cuprins în ordin la momentul actual.

Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune și aceasta este nefondată. Potrivit art. 37 din Legea nr. 7/1996 acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiune în fond, este imprescriptibilă. Termenele de prescripție de 10 ani și respectiv 3 ani prev. de art. 37 alin. 2 și 38 din Legea 7/1996 privesc acțiunile în rectificare îndreptate împotriva terților dobânditori. Textul de lege nu are în vedere situația dobânditorilor nemijlociți. În speță acțiunea în rectificare îndreptată împotriva pârâților V. este imprescriptibilă.

Prima instanță respinge însă acțiunea reclamantului reținând inadmisibilitatea acțiunii în rectificare în condițiile în care nu s-a stabilit în prealabil nevalabilitatea înscrierii sau a titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea.

Este adevărat că, în principiu acțiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară este o acțiune accesorie, grefată pe o acțiune principală. Însă există și situații de excepție în care acțiunea în rectificare este de sine stătătoare având caracter principal.

În speță reclamantul susține că în mod greșit a fost identificat cu date de carte funciară imobilul dobândit în proprietate de către pârâții V. în 1974. Nu susține nulitatea titlului asupra casei dobândite de către aceștia ci doar greșita identificare topografică. În acest scop formulează în cadrul acțiunii un petit prin care solicită a se constata situația reală a imobilului construcție prin poziționarea corectă în plan topografic.

Acțiunea este așadar admisibilă, pe temeiul prevederilor art. 34 pct. 4 din Legea 7/1996.

Expertiza efectuată în etapa apelului de către dl. Expert Ș. O. relevă faptul că identificarea topografică a parcelei de teren pe care era edificată casa ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr. 29/1974 emis pe numele pârâtei V. M. a fost eronată. Casa în litigiu a fost edificată pe .. 226/b înscrisă în CF 206 V. de Sus și nu pe .. 225/b/1 înscrisă în CF 3860 V. de Sus (f. 179-186, 238, 239 din dosarul de apel). Concluziile d-lui expert Ș. O. se coroborează cu cele ale d-lui expert P. C. care a întocmit raportul de expertiză depus la f. 109-114 din dosarul nr. 3759/2004 al Judecătoriei V. de Sus.

Așadar susținerile reclamantului referitoare la identificarea greșită a construcției aflată în proprietatea pârâților V. se confirmă, drept pentru care se impune a se admite acțiunea sa sub aspectul petitului de constatare a acestei stări de drept.

Nu se poate proceda însă la rectificarea cărților funciare întrucât .. 226/b înscrisă în CF 206 V. de Sus este proprietate tabulară a Statului Român și a numiților Kriszner G. și Kriszner A.. Aceste persoane nu au fost chemate în judecata și în virtutea prevederilor art. 22 din Legea nr. 7/1996 operațiunile de carte funciară solicitate de către reclamant a fi efectuate nu se pot realiza fără dezbaterea cauzei în contradictoriu cu proprietarii tabulari.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., apelul principal a fost admis în sensul schimbării în parte a sentinței, conform dispozitivului prezentei decizii. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de părți în primă instanță, în virtutea prevederilor art. 296 C.pr.civ. acestea s-au compensat în totalitate.

În consecință s-a respins apelul incident declarat de către pârâți.

În privința cheltuielilor de judecată efectuate în apel, date fiind prevederile art. 298 raportat la art. 276 C.pr.civ. intimații V. au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 1000 lei reprezentând parte din onorariul expertului.

Prima cerere de recurs.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții V. G. și V. M. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței civile nr. 2504/2008 a Judecătoriei V. de Sus și admiterea cererii de aderare la apel, în sensul schimbării hotărârii, în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei.

În motivare s-a arătat că instanța de apel a acordat reclamantului mai mult decât ceea ce a cerut, fiind incidente prevederile pct. 6 ale art. 304 C.pr.civ.

Astfel, deși reclamantul a solicitat prin apel schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de rectificare a CF, instanța de apel a constatat dreptul de proprietate al pârâților asupra casei de locuit.

Sunt incidente și prevederile pct. 9 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de apel greșind în momentul în care a constatat că edificatele din V. de Sus, ., sunt amplasate numai pe terenul cu nr. top 226/b din CF nr. 206 V. de Sus, în realitate construcțiile fiind amplasate și pe . 226/a, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză și din cel întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus. Anexa la casa de locuit împreună cu grădina și curtea sunt înscrise pe nr. top 226/b și 226/a.

Cererea de aderare la apel formulată de către pârâți trebuia admisă deoarece atâta timp cât prin sentința civilă nr. 2504/2008 instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, trebuiau acordate cheltuielile de judecată justificate conform prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ.

S-a mai arătat că motivele de apel sunt neîntemeiate raportat la sentința civilă nr. 3040/2007 a Judecătoriei V. de Sus prin care s-a constatat nulitatea titlului de proprietate emis pe numele reclamantului, dispunându-se înscrierea în CF pe numerele top 226/a și 226/b a dreptului de proprietate al pârâților. În aceste condiții, s-a invocat la fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta neavând un drept de proprietate înscris în CF.

S-a invocat de asemenea și prescripția dreptului la acțiune în rectificare de CF raportat la prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996.

Netemeinicia acțiunii rezultă și din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus și din obiecțiunile formulate la acest raport.

La termenul de judecată din data de 31.03.2011 s-a formulat o precizare a motivelor de recurs, precizare apreciată ca fiind tardiv formulată de către instanță la termenul de judecată din data de 21.04.2011.

S-au depus, de asemenea, în probațiune înscrisuri.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. și art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ.

În apărare intimatul Gurszky A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivare s-a arătat că prin acțiunea formulată s-a solicitat să se constate că pârâții au cumpărat o casă de locuit amplasată pe nr. top. 226/b din CF nr. 206 V. de Sus și să se rectifice CF nr. 3860 și CF nr. 206 V. de Sus.

În mod corect s-a reținut prin decizia atacată că acțiunea în rectificare de CF este admisibilă și în lipsa unei acțiuni privind nevalabilitatea titlului.

Reclamantul a fost nevoit să promoveze o acțiune având ca obiect rectificare de CF având în vedere că în prezent cauza având ca obiect titlurile de proprietate ale părților, respectiv valabilitatea acestora, a fost suspendată de către Tribunalul Maramureș până la soluționarea prezentului dosar având ca obiect rectificare de CF.

P. expertizele efectuate în cauză s-a constatat că intabularea din anul 1958 pe numele reclamantului întrunește atributele unei intabulări corecte în ceea ce privește nr. top 226/a, nr. top 226/b rămânând în proprietatea Statului Român, respectiv a lui Kriszner G. și A..

Pârâții și-au intabulat în anul 1974 în baza titlului nr. 29/1974 dreptul de proprietate asupra casei de locuit și dreptul de folosință asupra terenului cu nr. top 225/b/1 deși anterior a fost înscris în mod corect dreptul de proprietate în favoarea numitului M. Z..

P. raportul de expertiză întocmit de către expertul Ș. O. și completarea la acesta se arată că identificarea topografică a terenului pe care este edificată casa de locuit a pârâților este eronată, terenul aferent casei de locuit făcând parte din nr. top 226/b, iar nu din nr. top 225/b/1.

S-a mai învederat că în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, fiind evident interesul acestuia în promovarea acțiunii, în mod corect respingându-se și excepția tardivității introducerii acțiunii, fiind vorba despre o acțiune imprescriptibilă.

În ceea ce privește aderarea la apel, în mod corect s-a respins deoarece nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate pentru fondul cauzei.

Totodată, în mod greșit se susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut având în vedere acțiunea formulată.

S-au depus înscrisuri în probațiune.

Soluția primei instanțe de recurs.

P. decizia civilă nr. 1567/R/05.05.2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._ , a fost admis recursul declarat de pârâții V. G. și V. M. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, care a fost casată, cu consecința rejudecării apelului declarat de reclamanți și a aderării la apel a pârâților împotriva sentinței civile nr. 2504/6.10.2008 a Judecătoriei V. de Sus, care au fost admise, în sensul desființării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a avut în vedere următoarele considerente:

„Analizând recursul declarat de către pârâții V. G. și V. M. împotriva deciziei civile nr. 246/A/2010 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, raportat la motivele depuse în termenul prevăzut de art.303 alin.1 C.pr.civ.,Curtea reține următoarele:

Chestiunea care se impune a fi întâi lămurită în vederea justei soluționări a cauzei este aceea a legii aplicabile, aceasta fiind lămurită prin Decizia în interesul legii nr. XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12.12.2005, prin aceasta statuându-se că acțiunile de CF având ca obiect înscrierea în CF a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv Decretul-Lege nr. 115/1938.

Înscrierea a cărei valabilitate este contestată prin acțiunea dedusă judecății a fost efectuată în CF la data de 30.11.1974 în baza titlului de proprietate emis la data de 12.10.1974, legea aplicabilă litigiului raportat la decizia în interesul legii menționată mai sus fiind Decretul-Lege nr. 115/1938.

Apoi, trebuie tranșată problema admisibilității unei acțiuni în rectificare de carte funciară formulată pe cale principală, fără a exista un petit principal pe care să se grefeze.

În practica și doctrina judiciară există 2 opinii care privesc cazul dedus judecății.

Prima este în sensul că că o astfel de acțiune formulată pe cale principală este admisibilă când se cere anularea încheierii de CF sau a înscrierii nevalabile, în această situație nefiind necesar a fi formulată o acțiune principală pe care să fie grefată acțiunea în rectificare de CF, titlul pârâtului nefiind contestat ci numai înscrierea în CF.

Aceasta raportat la definiția dată acțiunii în rectificare de CF, o astfel de acțiune fiind mijlocul juridic specific prin care se poate restabili concordanța dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilelor cuprinse în CF, rostul său fiind acela de a asigura realitatea înscrierilor de CF astfel încât aceasta din urmă să oglindească situația juridică exactă a imobilelor înscrise în scopul ocrotirii drepturilor și intereselor legitime ale terților dobânditori și asigurării securității circuitului civil.

Cea de-a doua, tot în sensul admisibilității unei astfel de acțiuni, apreciind însă că întotdeauna acțiunea în rectificare de carte funciară este grefată pe o acțiune principală, acțiunea principală având ca obiect în acest caz anularea înscrierii nevalabile din cartea funciară.

Temeiul de drept al unei astfel de acțiuni nu poate fi altul decât art.34, alin.1, pct.1 din Decretul-Lege nr.115/1938, respectiv în actuala reglementare art.36, alin.1 pct.1din Legea nr.7/1996.

P. decizia atacată este tranșată problema admisibilității acțiunii în rectificare de CF în situația în care aceasta are caracter de sine stătător, nefiind grefată pe o altă acțiune care să aibă caracter principal. Aceasta în condițiile în care prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea în rectificare de CF cu motivarea că nu a fost formulată o acțiune prin care să se constate nevalabilitatea înscrierii sau a titlului în temeiul căreia s-a săvârșit înscrierea.

Temeiul de drept pe baza căruia s-a apreciat a fi admisibilă acțiunea formulată a fost pct. 4 al art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Constatându-se însă că nu au fost chemate în judecată persoanele înscrise în CF ca având drepturi asupra parcelei cu nr. topo 226/b din CF nr. 206 V. de Sus, s-a apreciat că nu se poate dispune rectificarea de CF în lipsa dezbaterii cauzei în contradictoriu cu proprietarii tabulari.

Lămurind pentru prima dată în fața instanței de apel obiectul acțiunii deduse judecății și apreciind că prima instanță nu a soluționat fondul acțiunii, respingând-o ca inadmisibilă, coroborat cu constatarea omisiunii împrocesuării proprietarilor tabulari, instanța de apel trebuia ca în temeiul art.297 alin.1 C.pr.civ. să desființeze hotărârea primei instanțe și să trimită cauza spre rejudecare instanței de fond. Numai astfel s-ar putea aprecia ca fiind respecte prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil.

P. constatarea dreptului de proprietate al pârâților asupra casei de locuit edificată asupra parcelei cu nr. top 226/b din CF nr. 206 V. de Sus s-a încercat practic rezolvarea de către instanța de apel a litigiului, evitându-se pronunțarea asupra rectificării de CF în condițiile în care nu au fost împrocesuați toți proprietarii tabulari. Instanța de apel s-a pronunțat în mod greșit asupra unui petit având ca obiect constatarea unei stări de drept, astfel cum a fost calificat în mod discutabil de către aceasta, un astfel de petit de sine stătător nefiind practic formulat.

Din modul cum a fost formulată acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. de Sus sub nr._, aparent aceasta are un singur petit, acela de rectificare a cărților funciare pentru ca înscrierile din acestea să fie în conformitate cu situația reală a imobilului, motivându-se însă cu faptul că întabularea construcției s-a făcut în mod greșit, pe un alt număr topografic decât cel pe care se află în realitate.

Luând în considerare modul în care a fost formulată acțiunea de către reclamant,prima instanță, respectând obligațiile prevăzute de art.129 alin.5 C.civ., trebuia să pună în discuția părților și să lămurească obiectul acțiunii, înainte de a o soluționa.

Interesul reclamantului în formularea prezentei acțiuni, în vederea clarificării valabilității înscrierii construcției proprietatea pârâților asupra parcelei cu nr. top 225/b/1 în CF nr. 206 V. de Sus, este evident, având în vedere că între părți există litigii prin care se contestă valabilitatea titlurilor de proprietate emise în favoarea părților în temeiul Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare. Aceste litigii nu pot fi soluționate până când nu este clarificată situația construcției proprietatea pârâților din prezentul litigiu, judecarea acestora fiind de altfel suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu.

Rezultă deci că în mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la prevederile art. 34 din Legea nr.7/1996, respectiv a art.36 din Decretul -Lege nr.115/1938, cele două legi fiind identice în ceea ce privește reglementarea problemei calității procesuale active în rectificarea de carte funciară, rămânând tranșată irevocabil, prin nerecurare, și problema autorității de lucru judecat.

Corect s-a apreciat de către instanța de apel că acțiunea în rectificare de carte funciară formulată este imprescriptibilă raportat la art.35,36 din Legea nr.7/1996, problema fiind rezolvată identic și prin art.36,37 din Decretul-Lege nr.115/1938, fiind îndreptată împotriva dobânditorului nemijlocit, putându-se aprecia că acțiunea principală pe care este grefată acțiunea în rectificare are ca obiect nulitatea înscrierii din cartea funciară, acțiune imprescriptibilă extinctiv.

Ținând cont de cele reținute mai sus, respectiv de faptul că obiectul acțiunii nu a fost calificat în mod corect decât de către instanța de recurs, raportat la prevederile art. 312 alin. 5 C.pr.civ. se apreciază că se impune casarea deciziei și rejudecând în temeiul art. 296 coroborat cu art. 293 C.pr.civ. apelul declarat de reclamanți și aderarea la apel a pârâților împotriva sentinței civile nr. 2504/6.10.2008 a Judecătoriei V. de Sus, Curtea le va admite, desființând sentința și trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.

Această instanță se va pronunța asupra fondului cauzei raportat la calificarea dată acțiunii de către instanța de recurs, urmând a fi respectate conform art.315 alin.1 C.pr.Civ. dezlegările în drept ale instanței de recurs”.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei V. de Sus sub nr._ .

A doua soluție pe fond.

P. sentința civilă nr. 264/04.02.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ *, s-a admis acțiunea având ca obiect rectificare de carte funciară, așa cum a fost formulată și precizată de reclamantul G. A., prin mandatar S. E., în contradictoriu cu pârâții V. G. și V. M., Orașul V. de Sus prin Primar, în reprezentarea proprietarilor de carte funciară Statul Român și Kiszner A. și Kiszner G..

S-a dispus rectificarea CF 3860 V. de Sus (CF nr. nou_ V. de Sus), nr. top. 225/b/1 în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 1008/30.11.1974 și revenirea la situația de c.f . anterioară.

S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de natură casă de locuit, atribuită pârâților V. G. și V. M. conform Titlului de proprietate nr.28/1974 în CF 206 V. de Sus (CF nr. nou_ V. de Sus ) nr. top. 226/b/3.

Au fost obligați pârâții V. G. și V. M. să plătească reclamantului suma de 2000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

„Analizând acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată, prin prisma susținerilor părților, probatoriului administrat și dispozițiilor legale aplicabile în materie, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat să constate că imobilul de natură casă de locuit a pârâților, cumpărată de aceștia în anul 1974, înscrisă în C.F. 3860 V. de Sus nr. top. 225/b/1 se află, în realitate, pe nr. top. 226/b/1 din C.F. 206 V. de Sus și, pe cale de consecință, să dispună rectificarea celor două cărți funciare, cu refacerea situațiilor de carte funciară anterioare.

În rejudecare, reclamantul solicită să se constate nulitatea înscrierii din CF 3860 V. de Sus, respectiv a Încheierii de CF din 30.11.1974, prin care s-a înscris dreptul de folosință asupra terenului identificat cu nr. top. 225/b/1 înscris pe seama pârâților V., întrucât înscrierea pe acest topo a fost eronată.

Restabilirea concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilelor cuprinse în CF se face prin intermediul acțiunii în rectificare de carte funciară.

Art.33 al Legii nr.7/1996 arată că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Doctrina și practica juridică au definit acțiunea în rectificarea cărții funciare ca fiind acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității, făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil. Se cere așadar, ca înscrierea a cărei rectificare se solicită să fie inexactă, adică să nu existe identitate între imaginea situației juridice a imobilului sau a dreptului înscris în legătură cu acel imobil, oferită de înscrierea existentă, și imaginea reală a acelei situații juridice.

Art.34 din Legea nr.7/1996 reglementează condițiile și situațiile expres și limitativ prevăzute, în care se poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, la al.1 pct.4 arătându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, la al.4 arătându-se că se poate cere rectificarea și atunci când înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, în primul ciclu procesual fiind lămurit aspectul admisibilității unei cereri în rectificare de carte funciară în lipsa unei acțiuni principale, pe care să fie grefată acțiunea în rectificare.

Așa cum au stabilit instanțele de apel și recurs în primul ciclu procesual, în prezenta cauză se urmărește corecta identificare topografică a casei de locuit proprietatea pârâților V., reclamantul susținând că, în mod greșit a fost identificat cu date de carte funciară imobilul dobândit în proprietate de către aceștia în 1974. Susține doar greșita identificare topografică, nu și nulitatea titlului asupra casei dobândite de către pârâți. De altfel aceasta face obiectul dos. nr._, suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar.

S-a reținut că, potrivit Titlului de proprietate nr.29/12 octombrie 1974, pârâții V. G. și V. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra unei locuințe compusă din 2 camere, bucătărie, antreu și cămară, în suprafață construită de 71 mp, situată în V. de Sus, ., actualmente 9 și dreptul de folosință asupra suprafeței de 200 mp teren aferent construcției ( fila 18).

Imobilul a fost înscris pe numele pârâților în CF 3860 V. de Sus nr.top.225/b/1, conform încheierii CF nr.1008/30.11.1974 ( fila 131).

P. Ordinul Prefectului județului Maramureș nr.2070 din 14 martie 1994 se trece în proprietatea pârâților V. suprafața de 1302 mp teren aferent locuinței înscrise în CF 3860 V. de Sus nr.top.225/b/1, terenul fiind înscris în CF pe numele acestora, conform încheierii nr.3310-311/1994 ( filele 63, 64).

Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 671 mp teren, prin Sentința civilă nr.3254/2003 a Judecătoriei V. de Sus, în baza căreia a fost eliberat Titlul de proprietate nr._/1 în favoarea sa, terenul fiind apoi întabulat în CF 1967 V. de Sus nr.top.226/a ( fila 128)

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, administrată în dosarul pendinte, imobilul de natură casă de locuit, curte și grădină, aflat în proprietatea pârâților V., situat în V. de Sus, .. administrativ 9, materializat în planul de situație din Anexa nr.1 prin conturul delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,1-hașuri de culoare roșie, are suprafața de 1159 mp și ocupă în întregime: . nr.top.226/a înscrisă în CF 1967 V. de Sus, cu suprafața de 671 mp și nr.top.226/b/3 înscris în CF nr.206 V. de Sus, cu suprafața de 260 mp, în proprietatea Statului Român, Kiszner A. și Kiszner G., suprafața reală a acestui topografic fiind de 488 mp.

Imobilul ce face obiectul Titlului de proprietate nr.28/1974 este de natură casă de locuit și este situată în V. de Sus, ., la data emiterii titlului ,15. Expertul arată că identificarea topografică a nr. top. aferent parcelei de teren pe care este edificată casa în cauză, realizată cu ocazia întabulării acestui titlu în CF nr.3860 V. de Sus, la nr.top.225/b/1 a fost eronată, în mod corect imobilul trebuind a fi întabulat în CF 206 V. de Sus la nr. top. din acea vreme, 226/b, aflat în proprietatea Statului Român, Kiszner A. și Kiszner G..

Raportul de expertiză nu a fost contestat de părți.

Pe de altă parte, aceste concluzii se coroborează și cu concluziile celorlalte expertize efectuate în această cauză, dar și cu expertizele din celelalte cauze derulate între părți, aflate în curs de soluționare la alte instanțe, dar și cu susținerile finale ale părților, care recunosc situația de fapt expusă în expertiză.

Instanța constată așadar, că înscrierea dreptului de proprietate al pârâților V. asupra casei de locuit atribuită prin Titlul de proprietate nr.28/1974 s-a efectuat în mod eronat în CF 3860 V. de Sus ( nr.nou de CF_), la nr.top.225/b/1, în realitate acest imobil fiind amplasat pe terenul înscris în CF 206 V. de Sus( nr.nou de CF_), nr.top.226/b, în urma dezmembrărilor succesive ce au avut loc acest nr.top fiind 226/b/3.

Având în vedere toate aceste aspecte, pentru ca situația de CF să fie în concordanță cu situația reală din teren, instanța a admis acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată și precizată.

Fiind căzuți în pretenții, în baza art.274 C.pr.c., pârâții au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 2.000 cu titlu cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând contravaloarea expertizei efectuată în cauză de către exp. Ș. O. ( filele 108 și 175-176 dos.apel I ciclu procesual).

În ceea ce privește onorariul de avocat pretins de reclamant, în cuantum de 2500 lei, acesta nu a fost acordat întrucât, din chitanța depusă la dosarul cauzei, nu rezultă că pentru acest dosar a fost achitat onorariul în cauză, respectiv nu este precizat nr. contractului de asistență juridică, în condițiile în care între părți se poartă mai multe litigii. ÎCCJ, în Decizia nr.1378/2010 a arătat în acest sens că, în ceea ce privește onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin originalul chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale care să menționeze numărul contractului de asistență juridică încheiat sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume”.

Cea de-a doua cerere de apel.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții V. G. și V. M., solicitând a se dispune schimbarea în parte a hotărârii, în sensul rectificării cărții funciare nr. 206 (CF_ în format electronic) V. de Sus, în sensul modificării suprafeței nr. top226/b/3 de la 260 mp, cât este înscrisă actualmente în CF, la 488 mp, suprafața reală a acestui nr. top; admiterea cererii reclamantului privind rectificarea cărții funciare nr. 3860 V. de Sus, în sensul de a constata că imobilul de natură casă de locuit, anexe gospodărești, curte și grădină, aflat în posesia pârâților V., situat în V. de Sus pe .. administrativ 9, materializat în planul de situație din anexa nr.1 prin conturul delimitat de pct.1-2-3-4-5-6-7-8-1- hașuri de culoare roșie, are suprafața de 1.159 mp și ocupă în întregime: . nr. topo 226/a înscrisă în CF nr. 1967 V. de Sus cu suprafața de 671 mp; nr. topo226/b/3 înscris în CF nr. 206 (CF_ în format electronic) V. de Sus cu suprafața de 488 m.p., cu înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus.

În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că în raportul său de expertiză, dl. inginer Fornvald A. a descoperit (după studierea documentației cadastrale a doamnei V. K. și după ce a luat legătura și cu dânsa) „că numai suprafața cu nr. topo 226/b/2 a fost determinată corect, iar restul suprafețelor cu nr. topo 226/B/1 și 226/b/3 nu au fost măsurate deloc”.

Această concluzie este confirmată și de către domnul expert Ș. O. în lucrarea sa unde conchide că imobilul de natură casă de locuit, curte și grădină, folosit de către pârâții V., situat în V. de Sus pe .. administrativ 9, materializat în planul de situație din anexa nr.1 prin conturul delimitat de pct.1-2-3-4-5-6-7-8-1-hașuri de culoare roșie, are suprafața de 1.159 mp și ocupă în întregime:

-. nr. topo226/a înscrisă în CF nr. 1967 V. de Sus cu suprafața de 671 mp în proprietatea lui G. A.;

-nr. topo 226/b/3 înscris în CF nr. 206 (CF_ în format electronic) V. de Sus cu suprafața de 260 mp în proprietatea Statului Român, Kriszner G. și Kriszner A., majorată de la 488 mp și are următoarele vecinătăți: la nord-M. M., ., nr.topo 226/b/2, la est- P. M., nr. topo 247, la sud - R. G., ., nr. topo 225/a, la vest-.> În legătură cu nr. topo 226/b/3, datorită dezlipirilor suferite în decursul timpului cât și preciziei de calculare a suprafețelor, trebuie realizată o rectificare de carte funciară în sensul modificării suprafeței acestui nr. topo de la 260 mp, cât este înscrisă actualmente în CF, la suprafața reală a acestui nr. topo de 488 mp.

Imobilul de natură casă de locuit, curte și grădină, folosit de către pârâții V., situat în V. de Sus pe .. administrativ 9, materializat în planul de situație din anexa nr.1 prin conturul delimitat de pct.1-2-3-4-5-6-7-8-1-hașuri de culoare roșie, ce a făcut obiectul Ordinului Prefectului nr. 2070/1994, a fost greșit întabulat pe nr. topo 225/b/1 în CF nr. 3860 V. de Sus. În realitate terenul pentru care s-a emis Ordinul Prefectului are o suprafață de 1.159 mp ocupă în întregime . nr. topo 226/a înscrisă în CF nr. 1967 V. de Sus și nr. topo 226/b/3 înscris în CF nr. 206 (CF_ în format electronic) V. de Sus.

Această rectificare se impune ca urmare a constatărilor domnului expert Ș. O. din raportul său (pct.4.3) potrivit cărora: imobilul care face obiectul titlului de proprietate nr. 28/12.10.1974 este de natură casă de locuit compusă din 2 camere bucătărie, antreu și cămară și este situată în localitatea V. de Sus pe .. administrativ, de la data emiterii titlului, 15. Identificarea topografică a nr. top aferent parcelei de teren pe care era edificată casa care a făcut obiectul titlului de proprietate nr. 28/1974, realizată cu ocazia întabulării acestui titlu în CF nr. 3860 V. de Sus la nr. topo 225/b/1, a fost eronată. În mod corect imobilul care a făcut obiectul titlului de proprietate nr. 28/12.10.1974 trebuia întabulat în CF nr. 206 V. de Sus la nr. topo de la vremea aceea, 226/b. Expertiza domnului Ș. O. lămurește pe deplin litigiul dintre părți.

Apelanții au susținut că acest lucru a fost clarificat prin toate probele care au fost administrate în toate dosarele dintre părțile litigante, dar și prin poziția corectă a reclamantului care a fost consemnată în încheierea civilă de la fila 51 din dosar: „apărătorul reclamantului arată că nu contestă dreptul de proprietate al pârâților, însă consideră că aceștia s-au întabulat greșit”. Așadar, în mod greșit și cu totul nelegal instanța a constatat că imobilul în natură casă de locuit este situat numai pe nr. top 226/b/3, deși, în realitate, casa de locuit și anexele gospodărești de pe . sunt situate și pe nr. top 226/a în suprafață de 671 mp.

Apelanții au mai precizat că, cu referire la cheltuielile de judecată instanța a greșit obligându-i la plata lor, potrivit art. 274 și următoarele din Cod procedură civilă. Deși instanța a reținut că „fiind căzuți în pretenții pârâții vor fi obligați la plată”, în realitate nu s-au opus admiterii acțiunii, potrivit concluziilor domnului expert Ș. O. și ale dl. Fornvald A.. Față de această situație, culpa procesuală nu există. Este adevărat că, inițial prin întâmpinare s-au opus admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, dar după precizarea acesteia a fost de acord cu admiterea ei.

Intimatul G. A. a formulat o cerere de aderare la apel, în sensul obligării apelanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond, constând în onorariu avocat.

P. întâmpinare, intimatul a precizat că se opune admiterii apelului, solicitând cheltuieli de judecată.

Intimatul Orașul V. de Sus a depus întâmpinare prin care a arătat că apreciază sentința apelată ca fiind temeinică și legală.

Soluția din cel de-al doilea apel.

Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 159/A/10.04.2014, pronunțată în dosar nr._ , a respins apelul declarat de apelanții V. G. și V. M., împotriva sentinței civile nr. 264/04.02.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .

A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de apelantul G. A., împotriva aceleiași sentințe civile.

Au fost obligați apelanții V. G. și V. M. să achite apelantului-intimat G. A. suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Motivând decizia pronunțată, Tribunalul a reținut, în considerentele acesteia, următoarele:

„În privința intimaților M. M., M. Z., Tribunalul constată că aceștia au fost inițial chemați în judecată de către reclamant, dar s-a renunțat la judecată față de ei (fila 217 dosar prima instanță), manifestare de voință necontestată de aceștia. Dimpotrivă, prin înscrisul depus la dosarul de apel aceștia și-au afirmat dorința de a fi “scoși din proces”.

În rejudecare, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus rectificarea CF 3860 V. de Sus (CF nou_ V. de Sus) nr. topo 225/b/1 în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 1008/30.11.1974 și revenirii la situația de CF anterioară. Totodată, a dispus ca înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de natură casă de locuit, atribuită pârâților conform titlului de proprietate nr. 28/1974 să se realizeze în CF 206 V. de Sus (CF nou_ V. de Sus), nr.top 226/b/3.

Solicitarea formulată de pârâții V. G. și V. M. prin motivele de apel de rectificare a CF 206 în sensul modificării suprafeței nr. top 226/b/3 de la 260 mp, actualmente înscrisă, la 488 mp, suprafața reală a acestui nr. topo și a rectificării CF 3860 în sensul constatării identificării imobilului casă de locuit, anexe, curte, grădină, cu întabularea dreptului nu pot fi primite, raportat la dispozițiile art. 294 alin.1 Cod procedură civilă 1865.

Poziția procesuală a acestor apelanți-pârâți a fost, pe tot parcursul litigiului, una strict defensivă; nici după depunerea raportului de expertiză, completat, în rejudecare, efectuat de dl. expert Ș. O., aceștia nu au formulat o cerere reconvențională, înțelegând să combată inițial, apoi să accepte circumstanțiat, pretențiile formulate de reclamant.

Or aceste pretenții, inclusiv prin precizarea de acțiune depusă în data de 23.03.2012, inclusiv prin concluziile scrise atașate după dezbateri, au rămas circumscrise constatării nulității înscrierii din CF 3860 V. de Sus, respectiv a încheierii de CF din 30.11.1974, prin care s-a înscris dreptul de folosință asupra terenului, identificat cu nr. topo 225/b/1 înscris pe seama pârâților, întrucât a fost înscris eronat pe acest nr. topografic, care provine din CF 206 V. de Sus convertit în CF_ V. de Sus.

Demersul procesual promovat de reclamant a vizat corectitudinea intabulării casei de locuit aparținând pârâților, în baza titlului de proprietate nr. 28 din 12.10.1974, iar nu rezolvarea în ansamblu a situației juridice a imobilelor folosite de către pârâți.

Circumscriindu-și soluția limitelor cererii de chemare în judecată, cu precizarea depusă în rejudecare, prima instanță a statuat omnia petita, în acord cu prevederile art.129 alin.6 Cod procedură civilă 1865.

Corespunde actelor de la dosar faptul că prin completarea la raportul de expertiză tehnică juridică efectuată în rejudecare, dl.expert topograf Ș. O. a relevat că imobilul de natură casă de locuit, curte și grădină, folosit de pârâții V., situat în V. de Sus, ..9, ce a făcut obiectul Ordinului prefectului nr. 2070/1994, are o suprafață de 1159 mp și ocupă în întregime . nr. topo 226/a înscrisă în CF 1967 V. de Sus, în suprafață de 671 mp, în proprietatea lui G. A. și . 226/b/3 înscrisă în CF 206 (CF_ în format electronic) V. de Sus, în suprafață de 260 mp, în proprietatea Statului Român, Kriszner Gisella și Kriszner A.. De asemenea, expertul a apreciat că în privința nr. topo 226/b/3 trebuie realizată o rectificare de carte funciară în sensul modificării suprafeței acestuia de la 260 mp cât este actualmente înscrisă în CF, la suprafața reală a acestui nr. topo, de 488 mp.

Instanța, independent de concluziile acestui raport de expertiză, nu era însă abilitată să procedeze la dispunerea majorării de suprafață ori la rectificarea amplificată de CF, în lipsa unei cereri care să o investească în mod legal. Simpla formulare de concluzii în dezbateri în sensul modificării suprafeței nu echivalează cu o cerere reconvențională.

În ce privește casa de locuit, expertul Ș. O. a precizat că imobilul care face obiectul Titlului de proprietate nr. 28 din 12.10.1974 este de natură casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie, antreu și cămară, este situată în localitatea V. de Sus pe .. administrativ 15 (la data emiterii titlului), iar identificarea topografică a parcelei de teren pe care era edificată casa care a făcut obiectul acestui titlu a fost eronată, în mod corect imobilul trebuia intabulat în CF 206 V. de Sus, la nr. topo 226/b (la vremea aceea), aflat în proprietatea Statului Român, Kriszner G. și Kriszner A..

După cum relevă anexa nr. 2 la raportul de expertiză, actualmente casa de locuit și anexa sunt amplasate pe nr. topo 226/b/3 (fila 291 dosar rejudecare). De altfel, încă prin raportul de expertiză efectuat în primul apel expertul Ș. O. arăta că terenul aferent casei lui V. M. și G. face parte din topo 226/b și nu 225/b/1.

Sunt nefondate criticile formulate de apelanți în sensul că prima instanță ar fi acordat mai mult decât s-a cerut ori altceva decât s-a cerut.

De fapt, prima instanță a acordat numai ceea ce s-a cerut. În același sens, interesul reclamantului în a solicita rectificarea de carte funciară trebuie raportat la întregul imobil folosit de către pârâți, iar nu doar la cei 671 mp aflați în proprietatea tabulară a reclamantului.

Se reține că problema interesului reclamantului în provocarea cererii de rectificare de CF a mai fost ridicată, iar prin decizia civilă nr. 1567/R/2011 din 05.05.2011 Curtea de Apel Cluj a relevat că este evident interesul reclamantului în formularea prezentei acțiuni, în vederea clarificării valabilității înscrierii construcției proprietatea pârâților asupra parcelei cu nr. topo 225/b/1 în CF nr. 206 V. de Sus, având în vedere că între părți există litigii prin care se contestă valabilitatea titlurilor de proprietate emise în favoarea părților, litigii ce nu pot fi soluționate până când nu este clarificată situația construcției proprietatea pârâților, judecarea fiind de altfel suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentului proces. Or sub acest aspect trebuie reținute dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.

De asemenea, raportat la aceleași limite ale investirii sale, prima instanță s-a rezumat la a anula încheierea de întabulare nr. 1008/30.11.1974, fără a se pronunța asupra operațiunilor de CF ulterior efectuate, în considerarea faptului că pretențiile reclamantului au fost formulate strict în ce privește această încheiere. Reclamantul nu a contestat dreptul de proprietate al pârâților asupra casei de locuit, dar a avut interes a se rectifica eroarea de identificare a amplasării acesteia.

Între părți au fost demarate mai multe litigii, judecata acestora fiind în prezent suspendată și nu se putea impune reclamantului a reuni în acest proces mai multe pretenții deduse judecății pe cale separată.

Apelanții-pârâți nu sunt legitimați ca pe calea criticilor pe care înțeleg să le expună față de hotărârea judecătoriei să complinească absența unor cereri pe care aveau posibilitatea să le formuleze în fața primei instanțe.

Pornind de la statuările relative la interesul reclamantului în ce privește promovarea cererii de rectificare de CF, aspectele relevate de pârâții-apelanți vizând inexistența deciziei nr. 23/1954 de care se prevalează reclamantul sunt lipsite de semnificație în prezenta pricină. Reclamantul s-a prevalat de altfel de înscrierea dreptului său în cartea funciară în baza sentinței civile nr. 3254 din 8.12.2003 a Judecătoriei V. de Sus pronunțată în dosarul nr. 3908/2003 și a titlului de proprietate nr._/1 din 16.03.2004 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Conform adresei depuse la fila 124 din dosarul primei instanțe, casa edificată pe nr.topo 226/a din CF 1967 a fost preluată de la G. P. și s-a autodemolat.

În mod corect prima instanță i-a obligat pe pârâții V. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert. Poziția procesuală constantă a acestor pârâți a fost una de opunere la admiterea acțiunii, care a parcurs două cicluri procesuale. Chiar prin concluziile scrise semnate personal pârâții V. au solicitat respingerea acțiunii, iar poziția exprimată de către avocatul acestora a fost una circumstanțiată. Pe cale de consecință, nu pot fi aplicate prevederile art. 275 Cod procedură civilă.

În ce privește cererea de aderare la apel, aceasta urmează a fi respinsă. La fila 317 din dosarul primei instanțe se regăsește chitanța eliberată de Cabinet avocat M. R. pentru suma de 2500 lei, în data de 24.01.2013. În mod corect s-a remarcat de către prima instanță de fond împrejurarea că acest document nu cuprinde nicio mențiune privind numărul contractului de asistență juridică ori al dosarului în care a fost perceput acest onorariu. Nici la instanța de apel nu s-a prezentat contractul de asistență juridică și nu s-a depus factura fiscală, astfel încât se apreciază că, în aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, nu s-a făcut în mod corespunzător dovada efectuării cheltuielilor de judecată.

Raportat la toate aceste aspecte, în aplicarea prevederilor art. 296 teza I Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondate atât apelul, cât și cererea de aderarea la apel.

În ce privește cheltuielile de judecată în apel, se reține că apelanții V. au făcut dovada efectuării acestora la nivelul sumei de 1100 lei onorar avocat (filele 8, 145, 146 dosar). Chitanța expediată prin fax (fila 128 dosar) nu este lizibilă. La rândul său, apelantul Gurski A. a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată de 1000 lei onorar avocat conform chitanței depuse la fila 123 dosar.

Apreciind că aceste onorarii au fost percepute în proporție de 50% în considerarea necesității de combatere a apelului declarat de partea potrivnică și reținând că apelanții V., raportat la amploarea criticilor formulate, au o culpă procesuală mai pronunțată, în temeiul prevederilor art. 298 raportat la art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga apelanții să achite apelantului-intimat G. A. suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel”.

A doua cerere de recurs.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, pârâții V. G. si V. M., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 159/A a Tribunalului Maramureș, și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de apel în vederea soluționării juste a pricinii potrivit legii și în baza îndrumărilor date prin decizia de casare nr. 1567/R/2011 a Curții de Apel Cluj; iar în subsidiar, modificarea deciziei civile nr. 159/A/2014 pronunțata de Tribunalul Maramureș in sensul admiterii apelului formulat de către pârâți, cu respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă și neîntemeiată. Cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, potrivit chitanțelor doveditoare existente la dosar.

În motivarea recursului au fost reproduse: dispozitivul sentinței nr. 264/2013; dispozitivul decizie nr. 159/A/2014, concluzionându-se că hotărârile pronunțate in prezenta cauza, in fond si in apel, sunt netemeinice si nelegale.

În primul rând, instanța de fond, primind precizarea după rejudecare, formulata de reclamant, in sensul anularii încheierii de intabulare nr. 1008 din 30.11.1974, nu a efectuat nicio verificare de fond asupra legalității și valabilității acestei încheieri de carte funciara, respectiv, asupra concordantei dintre situația de carte funciara reala si ce se dispune prin încheierea de întabulare a cărei anulare se solicita.

Precizarea făcuta de reclamantul G. A., prin mandatarul sau S. E., extinde obiectul dedus judecații, însa nu argumentează in fapt si in drept nulitatea încheierii nr. 1008/1974, pe fond, fiind administrate probe irelevante pentru momentul înscrierii in CF a încheierii.

Mai precis faptul ca reclamantul a solicitat si instanța a acordat efectuarea unei expertize care sa stabilească in concret amplasarea casei si grădinii pârâților recurenți la momentul actual, iar expertizele efectuate in cauza au relevant aspecte privind incorectitudinea întabulării acestor imobile fata de acest moment, nu se subsumează obiectului cauzei reținut si considerat admisibil de către instanța de judecata.

Acțiunea reclamantului nu are petit in constatare si, subsecvent, in rectificare de CF, pentru a se putea concluziona, așa cum a făcut apoi instanța de apel, ca in mod corect „prima instanța a statuat omnia petita”.

In opinia recurenților, Judecătoria V. nu a soluționat pe fond acțiunea reclamantului, chiar si in limitele precizării ulterioare, s-a mărginit a pronunța o soluție favorabila, de admitere a rectificării de CF si anularea încheierii nr. 1008/1974, numai pentru ca decizia de casare a statuat admisibilitatea acțiunii in rectificare, in temeiul dispozițiilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.

Decizia de casare stabilește însa si obligația instanței de fond, întemeiata pe dispozițiile art. 129 pct. 5 C.pr.civ., de a pune in discuția părților si a lămuri obiectul acțiunii înainte de a pronunța soluția, ceea ce nu a fost respectat întocmai.

Rectificarea de carte funciară solicitată de reclamant după rejudecare, în sensul anularii încheierii de întabulare, prin care pârâții și-au întabulat casa și terenul din ., în baza titlului de proprietate nr. 28/1974, trebuia obligatoriu să vizeze: verificarea valabilității si legalității acestui titlu, corespondenta acestuia cu situația de CF si abia in final, valabilitatea si legalitatea încheierii de CF prin care a fost operata întabularea la acel moment.

Ori instanța de fond nu a respectat îndrumările decizie de casare, s-a mulțumit cu precizarea făcuta de reclamant si a dispus, fără a intra in fondul cauzei, asupra rectificării de CF la modul superficial si de natura a o degreva de sarcina mult mai complicata a restabilirii situației juridice de CF, conform situației de fapt.

Instanța de apel a păstrat eroarea, a continuat in același registru si, fara a găsi întemeiate criticile pârâților asupra hotărârii pe fond, a respins apelurile formulate de părți și a menținut sentința judecătoriei in totalitate, însă motivele pe care își întemeiază soluția sunt contradictorii si nefondate.

Deși constata nefondate criticile pârâților, ca apelanți, in sensul ca instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, reținând ca "prima instanța a acordat numai ceea ce s-a cerut”, instanța de apel continua si apreciază ca "interesul reclamantului in a solicita rectificarea de carte funciara trebuie raportat la întregul imobil folosit de către pârâți, nu doar la cei 671 mp aflați in proprietatea tabulara a reclamantului”.

Ori, în condițiile in care Tribunalul respinge apelul si menține hotărârea instanței de fond, care se refera strict numai la înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de natura casa de locuit, recurenții consideră soluția in apel netemeinica, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Imobilul folosit de către recurenți, așa cum rezulta si din rapoartele de expertiza efectuate in cauza, constând din casa si teren amplasate administrativ in ., se prezintă ca un tot unitar si ocupa nr. top 226/a si 226/b, fara a se putea delimita care dintre imobile - casa sau terenul - si cât anume din acestea ocupa fiecare dintre nr. top menționate, astfel ca este evident greșit a se dispune anularea încheierii de întabulare nr. 1008/1974 și apoi înscrierea dreptului de proprietate numai asupra casei de locuit, motivat de faptul ca reclamantul nu contesta dreptul de proprietate al pârâților asupra casei.

Altfel spus, instanța găsește justificat interesul reclamantului de a solicita rectificarea de carte funciara privind imobilul pârâților în integralitatea sa, probele administrate vizează imobilul, casa si teren, ca un singur corp de proprietate, însa dispune rectificarea numai parțial, si anume, asupra casei de locuit, pentru ca numai in legătura cu aceasta nu se contesta dreptul de proprietate.

In concluzie, ambele hotărâri pronunțate pe fond si in apel depășesc cadrul procesual indicat prin petitele acțiunii reclamantului, argumentează contradictoriu soluțiile date si, in mod evident, nelegal, soluționează, atât acțiunea pe fond, cât si apelul declarat de către pârâți, fara a avea temei legal si făcând o aplicare absolut greșita a textelor de lege care guvernează materia rectificării de CF, dar si cea a nulității.

Instanța de apel a omis sa se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel formulate, a omis sa verifice respectarea de către instanța de fond a îndrumărilor date prin decizia de casare legate de clarificarea obiectului acțiunii si a împrocesuării tuturor proprietarilor de carte funciara si a încălcat in mod grav regulile procedurale privitoare la citarea tuturor părților, respectiv la justificarea calității procesuale pasive a unora dintre pârâții citați la un moment dat, sens in care recurenții au solicitat, în principal, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În subsidiar, recurenții arată că își mențin susținerile anterioare privind inadmisibilitatea si netemeinicia acțiunii introductive a reclamantului, având ca obiect rectificarea de carte funciară, in sensul anularii încheierii de CF nr. 1003/30.11.1974 din CF 3360 cu nr. top 225/b/1.

Situația de fapt actuala este aceea ca reclamantul, in baza sentinței civile nr. 3254/2003, este proprietar tabular asupra imobilului, având nr. top 226/a in CF 1967 V. de Sus, in suprafața de 671 mp; pârâții recurenți sunt proprietari tabulari asupra imobilul înscris în CF 3860, cu nr. top 225/b/1.

Reclamantul a solicitat instanței sa constate ca imobilul de natura casa de locuit a pârâților, cumpărata de aceștia in anul 1974, înscrisă in CF 3860 V. de Sus, nr. top 225/b/l se află, în realitate, pe nr. top 226/b/I din CF 206 V. de Sus si, pe cale de consecință, sa dispună rectificarea celor doua cărți funciare cu refacerea situațiilor de carte funciara anterioare.

In rejudecare, reclamantul solicita sa se constate nulitatea înscrierii din CF 3860 V. de Sus, respectiv a încheierii de CF din_, prin care s-a înscris dreptul de folosința asupra terenului identificat cu nr. top 225/b/1, înscris pe seama pârâților V., întrucât înscrierea pe acest top a fost eronata.

Fața de acest petit, in opinia recurenților, reclamantul nu justifica niciun interes legitim sa solicite rectificarea de carte funciara privind nr. top 225/b/l din CF 3860 - unde sunt intabulați recurenții, familia V., si nici efectuarea unor operațiuni in cărți funciare în care acesta nu are nicio calitate.

Chiar daca din raportul de expertiza tehnica se desprinde concluzia ca imobilul proprietatea familiei V. este in întregime greșit intabulat, acest aspect nu conduce obligatoriu si firesc, așa cum considera instanța de fond, la admisibilitatea cererii de rectificare in formularea data de reclamant.

Dezlegarea pricinii din decizia de casare se refera la chestiuni generale de principiu care urmau a fi puse in discuția părților la fond si analizate in raport de situația concreta la rejudecare, insa ambele instanțe anterioare au greșit evident, nefăcând o aplicare corecta a dispozițiilor legale la starea de fapt și la petitul acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel a statuat asupra admisibilității acțiunii având ca obiect rectificarea de carte funciara, in situația in care aceasta are caracter de sine stătător, nefiind grefata pe o alta acțiune care sa aibă caracter principal.

În speța, este vorba despre inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, raportat la un petit care vizează cărți funciare in care acesta nu justifica niciun interes si nicio calitate, singura legătură fiind aceea ca reclamantul este proprietar tabular asupra unui imobil având nr. top învecinat cu nr. top care formează CF-urile in litigiu.

Instanțele de fond si de apel au ignorat analizarea atenta a acestui aspect si soluțiile pronunțate omit orice motivare sub acest aspect concret, instanța de casare a constatat evident legal ca „nu au fost chemate in judecata persoanele înscrise în CF ca având drepturi asupra parcelei cu nr. top 226/b in CF 206”, aspect lăsat nesoluționat, respectiv soluționat greșit de către instanțele anterioare.

Judecătoria apreciază ca pârâtul Orașul V. de Sus, prin Primar, este reprezentantul proprietarilor de carte funciara Statul Român, Kiszner A. și Kuszner G. – fără a exista la dosar suficiente dovezi in acest sens - Tribunalul a menținut lipsa dovezilor calității de reprezentant a intimatului Orașul V. de Sus prin Primar si pentru proprietarii tabulari Kiszner si in ciuda faptului ca intimata M. M. a depus nota prin care explica faptul ca este una dintre moștenitoarele celor doi proprietari Kiszner, alături de alte persoane, omite să se pronunțe asupra aspectului privind citarea procedurala a tuturor persoanelor înscrise in CF -urile din litigiu si lasă la discreția părților a stabili problema calității procesuale pasive in prezenta cauza.

F. de toate aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în întregime a deciziei civile nr. 159/A/2014, în sensul admiterii apelului și trimiterii cauzei spre rejudecare, astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel.

In ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a apreciat greșit culpa procesuala a pârâților, in sensul ca față de modul in care aceștia au formulat întâmpinarea la fond si raportat la cota procentuala in care ar fi fost necesara "combaterea" apelului formulat, pârâții trebuie să achite cheltuieli de judecata la fond, 2000 lei si in apel, 400 lei, fără a se face aplicarea dispozițiilor art. 275 C.pr.civ.

Ori, este total nelegal a se retine că acțiunea in rectificare de CF este admisibilă, însa cheltuielile privitoare la expertiza tehnica necesara in susținerea pretențiilor reclamantului, deci in dovedirea acțiunii, trebuie suportate de pârâții care nu s-au opus in principiu acțiunii, iar criticile pârâților au vizat tocmai stabilirea legala si corecta a cadrului procesual in care ar urma sa se efectueze operațiunile de rectificare CF.

P. întâmpinarea depusa inițial la judecătorie pârâții au arătat ca nu se opun acțiunii in rectificare în măsura in care aceasta este procedural si pe fond întemeiata probatoriul administrat fiind absolut necesar pentru ca instanța sa își formeze o convingere clara, pertinenta si legala asupra pretențiilor reclamanților și nicidecum urmare a opoziției formulate de pârâți.

În apel, față de soluția pronunțată, se impunea eventual compensarea cheltuielilor de judecată, motivarea fiind absolut haotica si incorecta.

P. întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul G. A. a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește prima solicitare din recurs, de casare cu trimitere cu rejudecare, aceasta este nefondată, întrucât, în rejudecare. Judecătorul fondului a pus în discuția părților îndrumarul decizie de casare respectându-l întocmai, aspect verificat și cu ocazia judecării apelului și consemnat în decizia atacată.

În ceea ce privește solicitarea în subsidiar, de modificare a deciziei, cu consecința admiterii apelului pârâților și a respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă și neîntemeiată, aceasta, de asemenea, este nefondată, în condițiile în care reclamantul are un interes în promovarea prezentei acțiuni, respectiv, în favoarea reclamantului s-a emis un titlu de proprietate care a avut la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și care viza suprafața de 761 mp teren.

Reclamantul considera ca sentința si decizia atacate sunt temeinice si legale, având in vedere faptul că in mod corect atâta instanța de apel, cat si instanța de fond, au reținut faptul ca in 1974, când s-a întabulat titlu de proprietate nr. 28/1974 in favoarea recurenților, s-a identificat greșit numărul topografic al terenului pe care s-a intabulat casa de locuit și s-a atribuit folosința acestuia.

Așa cum in mod corect s-a reținut de către instanțele de judecata, imobilul trebuia intabulat in CF 206 V. de Sus pe numărul topo-226/b la acea vreme aflat in proprietatea Statului R., Kiszner A. si Kiszner G., așa cum rezulta din raportul de expertiza care nu a fost contestat nici de către recurenți.

Din raportul de expertiza ordonat si întocmit in cauza de către domul expert Ș. O., din concluzii acestuia, potrivit pct. 4.3, rezulta ca imobilul care a făcut obiectul Titlului de Proprietate nr. 28/12.10.1974, trebuia intabulat in CF 206 V. de Sus la nr. topo, de la vreme aceea, 226/b, aflat in proprietatea Statului Român, Kiszner G. si Kiszner A., întrucât a fost eronat intabulat in CF 3860 V. de Sus.

Nu există niciunul din motivele prevăzute de art. 304 si art. 312 C.pr.civ., pentru casarea si trimiterea spre rejudecare, de altfel, această cerere, raportat la dispozițiile Codului de procedură civilă, este inadmisibila, întrucât a fost trimisa o data spre rejudecare.

Nu exista nici motive de modificare a acesteia, temeiurile de drept invocate de către recurenți ar fi art. 304 de la pct. 6 până la pct. 9 C.pr.civ., nu sunt explicate in motivarea recursului că ar fi incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât la art. 312 (3) C.pr.civ. se precizează că modificarea hotărârii se poate face pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9, iar casarea, pentru punctele 1, 2, 3, 4 și 5 C.pr.civ., neinvocate de către recurenți in recurs.

Recurenții V. G. și V. M. au formulat Răspuns la întâmpinarea reclamantului (f. 26-32), prin care au combătut și argumentat apărările formulate, în realitate, acest răspuns la întâmpinare reprezentând, practic, o completare și o dezvoltare a motivelor de recurs inițiale și în privința cărora, la termenul de judecată din data de 26.09.2014, Curtea a pus în discuția părților prezente excepția tardivității completării și dezvoltării motivelor de recurs.

Recursul este nefondat.

Cu privire la motivele de recurs prin care se critică direct sentința fondului.

La termenul de judecată din data de 26.09.2014, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acelor critici din recursul pârâților prin care se face trimitere directă la cele statuate prin sentința fondului, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 316 C.pr.civ.,. rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., motivat pe următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ. prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului.

Există, așadar, o ierarhie a căilor de atac, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanța imediat superioară, adică la tribunal, în timp ce, hotărârile prin care tribunalele soluționează apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la curtea de apel.

Această ierarhie a căilor de atac este menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.

O cale de atac nu poate fi exercitată omisso media, respectiv, nu poate fi criticată direct în recurs, hotărârea pronunțată în primă instanță de judecătorie – și care este, potrivit legii, susceptibilă de apel la tribunal -, pentru că, într-o atare situație, instanța de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și, implicit, la încălcarea principiului „non omisso medio”, o astfel de critică în recurs fiind inadmisibilă.

Este știut faptul că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare, și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, text constituțional care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul, cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel.

Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel, cu precizarea că toate criticile din recurs trebuie să aibă ca obiect strict hotărârea pronunțată în apel.

Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări ori susțineri ale părților, să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară de atac a recursului.

Principiul „non omisso medio” reprezintă, de asemenea, o aplicație a modalității în care autoritatea de lucru judecat se manifestă în cadrul aceluiași proces, câtă vreme aspectele dezlegate de prima instanță și nesupuse cenzurii instanței de apel, nu mai pot face obiect de critică în calea de atac subsecventă a recursului.

Toate acele motive de recurs prin care recurenții fac trimitere directă la ce a stabilit instanța de fond, la ce a statuat instanța de fond; la cum anume a respectat sau nu a respectat instanța de fond îndrumările deciziei de casare; criticile prin care se susține că Judecătoria V. de Sus nu a soluționat pe fond acțiunea reclamantului; motivele de recurs prin care se arată cum anume a procedat instanța de fond în rejudecare după primirea precizării de acțiune; susținerea conform căreia hotărârea pronunțată de instanța de fond a depășit cadrul procesual indicat prin petitele acțiuni reclamantului; încălcarea de către instanța de fond a regulilor procedurale privitoare la citarea tuturor părților, respectiv, la justificarea calității procesuale pasive a unora dintre pârâții citați la un moment dat, intră așadar sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe dispozițiile art. 282 alin. 1 coroborat cu art. 299 alin. 1 C.pr.civ.

D. urmare, Curtea constată că acele critici din recursul pârâților, prin care se critică direct cele statuate de instanța de fond, intră sub incidența excepției inadmisibilității, prin raportare la prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., ale art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ., coroborat cu principiul „non omisso medio”.

Cu privire la motivele de recurs care au fost invocate omisso medio, pentru prima dată prin memoriul de recurs.

La termenul de judecată din data de 26.09.2014, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care cuprind critici vizând fondul cauzei, dar care nu au fost invocate și în calea de atac a apelului, fiind formulate pentru prima dată prin memoriul de recurs.

Recursul în reglementarea Codului de procedură civilă aplicabil cauzei pendinte este o cale de atac extraordinară, care poate fi promovată doar pentru motive de strictă nelegalitate, dintre cele circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 1 până la pct. 9 C.pr.civ.

Pentru admisibilitatea motivelor de recurs de nelegalitate – evident dintre cele care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1 – 9 C.pr.civ. -, este imperios necesar ca acele motive de recurs de nelegalitate expres invocate în memoriul de recurs să fi fost invocate și în calea de atac a apelului, apel ce a fost soluționat tocmai prin decizia atacată apoi cu recurs.

Cu alte cuvinte, pentru admisibilitatea recursului este necesar ca aceleași critici care au fost invocate prin memoriul de recurs să reprezinte practic o reiterare a criticilor formulate prin apel și care nu au primit o soluționare favorabilă prin hotărârea instanței de apel.

Și aceasta pentru că, în ipoteza în care motivele de recurs nu au fost invocate și nu se regăsesc printre motivele invocate în apel, se ajunge în situația în care să se eludeze principiul dublului grad de jurisdicție, și, totodată, să se nesocotească efectul devolutiv al apelului prin tendința de a-i atribui recursului un astfel de efect.

Obiect al recursului îl pot constitui acele critici care au fost reiterate și în calea de atac a apelului, dar care nu au primit o soluționare favorabilă prin decizia instanței de apel.

În niciun caz însă, pe calea recursului nu pot fi invocate critici care să vizeze fondul cauzei, dar care să nu fi fost în niciun fel deduse judecății prin apelul promovat împotriva hotărârii fondului.

Este știut faptul că apelul este devolutiv, în sensul că el readuce în discuția instanței superioare toate chestiunile de fapt și de drept care au fost dezbătute în fața primei instanțe și au fost rezolvate prin hotărârea acesteia, hotărâre care face obiectul apelului.

În principiu, deci, apelul provoacă o rejudecare a fondului litigiului, însă, efectul devolutiv al apelului este limitat prin două reguli, exprimate în adagiile latine tantum devolutum quantum appellatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) și tantum devolutum quantum iudicatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat).

Cea de a doua limitare a efectului devolutiv al apelului exprimă ideea că nu se poate devolua în apel decât ceea ce s-a judecat la fondul cauzei, și aceasta, pentru a se asigura respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și prevenirea exercitării abuzive a apelului. Cu alte cuvinte, în apel nu se pot face „cereri noi”.

În concluzie, apelul nu repune în discuție decât ceea ce s-a judecat în fața primei instanțe.

În acest sens, art. 294 alin. 1 C. proc. civ. prevede că, „în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi”.

Textul citat vizează, așadar, elementele esențiale ale acțiunii civile și ale judecății în primă instanță, iar legea instituie, în textul citat, tocmai principiul inadmisibilității modificării elementelor menționate.

Cu privire la aceste elemente esențiale ale acțiunii civile se impun totuși unele precizări, după cum urmează:

În primul rând, este de observat că art. 294 alin. 1 C. proc. civ. are în vedere inadmisibilitatea schimbării în apel a calității părților, noțiunea de calitate fiind folosită de acest text legal nu numai într-un sens strict procesual, ci și cu importante conotații de drept material.

Obiectul cererii evocă pretenția dedusă judecății. Și sub acest aspect legea nu îngăduie schimbarea, în niciun mod, a pretențiilor deduse în fața primei instanțe. Orice schimbare în acest sens ar conduce la privarea părților de beneficiul celor două grade de jurisdicție.

În fine, legea declară inadmisibilă și schimbarea cauzei în apel, prin cauză înțelegându-se temeiul juridic al acțiunii.

O altă limitare importantă pe care o impune art. 294 C. proc. civ., se referă la inadmisibilitatea cererilor noi în instanța de apel, din această perspectivă impunându-se a se determina conținutul sintagmei „cereri noi”.

Interpretarea pe care trebuie să o dăm textului este aceea că interdicția vizează acele cereri prin care se urmărește valorificarea unor pretenții direct în fața instanței de apel, deci cu excluderea primului grad de jurisdicție, ceea ce, evident, este inadmisibil.

Doctrina mai veche a precizat că cererea nouă este aceea care diferă de cea originară prin obiectul ei, prin calitatea pe care părțile și-o atribuie, prin cauza ei și chiar prin întinderea pretențiilor, respectiv, aceea care tinde la o condamnare care n-a fost solicitată în fața primei instanțe (Em. D., codul de procedură civilă adnotat, ed. a III – a, Ed. Librăriei Socec, București, 1921, pg. 493; M.G. C., Considerații privitoare la unele probleme de procedură civilă, București, 1942, pg. 32; I. D., Tratat de procedură civilă, Ed. C.H. B., ediția a II –a, 2007, vol. II, pg. 180).

Conținutul conceptului de „cereri noi” în apel a fost subsumat de doctrină la toate actele de procedură care au natura unei cereri de chemare în judecată și care se raportează cu necesitate la introducerea unor noi pretenții de către părți în faza judecății în apel. În acest sens au fost apreciate ca cereri noi în apel, intervenția principală, cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție, cererea de chemare în judecată a altei persoane etc..

Art. 316 C.pr.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Cu alte cuvinte, toate argumentele care susțin inadmisibilitatea, întemeiată pe art. 294 alin. 1 C.pr.civ., a schimbării cauzei juridice a acțiunii, a obiectului acesteia, a calității părților, ori a formulării de cereri noi în apel, se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu contravin dispozițiilor procedurale aplicabile în recurs.

Din coroborarea textelor legale mai sus citate, se desprinde cu evidență faptul că în instanța de apel și în instanța de recurs nu se pot invoca niciun fel de cereri care nu au făcut obiectul dezbaterii în fond, nu se poate schimba calitatea părților, cauza acțiunii sau obiectul cererii de chemare în judecată, orice altfel de demers apărând ca inadmisibil.

P. prisma argumentelor mai sus expuse, Curtea constată că intră sub incidența excepției inadmisibilității acele critici din recurs care nu au fost invocate și prin cererea de apel, fiind formulate pentru prima dată prin cererea de recurs, după cum urmează: criticile din recurs prin care se susține că acțiunea reclamantului pentru rectificarea cărții funciare ar fi inadmisibilă, pentru că această cerere nu se grefează pe un petit principal; critica din recurs prin care se invocă excepția lipsei de interes a reclamantului în a solicita rectificarea cărții funciare privind imobilul pârâților (în integralitatea sa); motivul de recurs prin care se susține că nu s-a verificat de către instanța de fond legalitatea și valabilitatea încheierii de întabulare nr. 1008/30.11.1974, respectiv, dacă există concordanță între cele stabilite prin această încheiere și situația reală de carte funciară; critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii reclamantului pe motiv că nu avea formulat un petit de constatare și de rectificare a cărții funciare; critica din recurs prin care se susține că instanța de fond nu a respectat îndrumarul deciziei de casare și a anulat încheierea de întabulare prin care pârâții s-au întabulat pe casa și terenul din ., în baza titlului de proprietate nr. 28/1974; critica din recurs prin care se susține că în mod greșit Tribunalul a menținut lipsa dovezii calității de reprezentant a intimatului Orașul V. de Sus, prin Primar, pentru proprietarii tabulari Kiszner (a cărui moștenitoare este M. M.).

Nu este admisibilă analizarea acestor critici, care nu au fost invocate și prin memoriul de apel, direct în recurs, decât printr-o eludare a principiului dublului grad de jurisdicție, consacrat în adagiul non omisso medio.

Așa fiind, în privința tuturor acestor critic, Curtea va admite, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat și cu art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității, invocată din oficiu la termenul din 26.09.2014.

Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 26.09.2014 Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie - prin care se reanalizează starea de fapt a cauzei și se face trimitere concretă la diversele probe administrate în dosar, în scopul evident de a obține o reapreciere a acestora, în vederea schimbării stării de fapt deja stabilită în cauză de primele două instanțe -, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., motivat pe următoarele considerente:

Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă doar o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere parțială a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate în cauză, cu trimitere amplă la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în fața primei instanțe, motive care, în mod evident nu se circumscriu unor critici de strictă nelegalitate dintre cele care să poată fi circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 1 – 9 C.pr.civ., ci se subsumează prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 111¹ din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

În recurs pot fi analizate doar strict motivele de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

Pe cale de consecință, Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie, excepție invocată la termenul de judecată din data de 26.09.2014.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Recurenții au susținut că în cauză ar fi prezent motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., pe motiv că, deși instanța de fond a hotărât că acțiunea se referă doar la înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului de natură casă de locuit, totuși, instanța de apel a apreciat, în contradicție cu instanța de fond, că „interesul reclamantului în a solicita rectificarea de carte funciară trebuie raportat la întregul imobil folosit de către pârâți, iar nu doar la cei 671 mp aflați în proprietatea tabulară a reclamantului”, în susținerea acestui motiv de recurs recurenții făcând trimitere la rapoartele de expertiză efectuate în cauză.

Curtea constată că acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., este nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Art. 304 pct. 7 C.pr.civ. prevede că este posibilă modificarea hotărârii recurate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest text legal trebuie coroborat cu prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., conform cărora, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., ar fi necesar să fie întrunite una din următoarele ipoteze: să existe o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; să existe contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; să lipsească motivarea soluției sau această să fie superficială ori să cuprindă considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă; instanța de control judiciar, adică instanța de apel, să copieze considerentele hotărârii apelate, fără să răspundă motivelor de critică invocate de părțile apelante.

Este știut faptul că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere (Cas. I, Decizia nr. 961/1925, Pandectele Române nr. 1/1926, pag. 34).

Doctrina a fost constantă în a sublinia importanța motivării unei hotărâri, arătându-se că motivele, considerentele hotărârii, constituie osatura acesteia, structura ei de rezistență. „Motivarea hotărârii, în sensul strict juridic al cuvântului, înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care determină pe judecător să respingă sau să admită o cerere. Ea este o lucrare pur subiectivă și cuprinde în sine tot respectul justiției și tot meritul judecătorului” (I. D., Tratat de Procedură Civilă, vol. II, Ed. All B., pag. 198).

Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, în partea numită considerentele hotărârii, constituie, în același timp, o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita în mod real controlul judiciar (Cas. I., Decizia nr. 41/1920, în Jurispudența Generală, 1924, pag. 814; Cas. I, Decizia nr. 2108/1924, în Jurisprudența Generală, 1925, nr. 14).

Mai întâi, motivarea hotărârii trebuie să fie făcută de instanța care s-a pronunțat în fond, prin înfățișarea considerentelor de fapt și de drept care au condus-o la soluția adoptată.

Cea de-a doua instanță, și care exercită controlul judiciar asupra primei hotărâri, poate să își însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas întrutotul neschimbate. Însă, cum efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune faptele în discuție, în caz de reformare, instanța de apel este ea însăși obligată să motiveze ce anume împrejurări au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe.

Esențial este, însă, să nu apară contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul ca, din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele caracterul fondat al aceleiași acțiuni (I. L., Tratat de D. procesual Civil, Ed. V, Ed. C.H. B., pag. 759).

Jurisprudența a stabilit că o motivarea sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar (a se vedea în acest sens C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 723/2000, B.J.C.D., 2000 pag. 952; Decizia nr. 726/2000; Decizia nr. 1978/2000; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 2922/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 953).

Deși s-ar părea că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. ar viza mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii recurate, totuși, în doctrină s-a apreciat că nemotivarea are și conotații care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât, este prezentă situația nesocotirii unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege (G. B., D. R., Codul de procedură civilă comentat și adnotat, Ed. All B., București, 1994, pag. 482; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 53/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 959).

Jurisprudența a apreciat că în ipoteza în care decizia atacată cu recurs nu este motivată, ori că motivarea este confuză și contradictorie, se poate aprecia în sensul că nu a fost judecat fondul apelului (Curtea de Apel Suceava, Secția Civilă, Decizia nr. 325/1999).

Se pune, așadar, întrebarea dacă în cauză, raportat la modalitatea în care instanța de apel și-a expus argumentele de fapt și de drept, pe care și-a întemeiat soluția, în considerentele deciziei sale, ne găsim sau nu în prezența art. 304 pct. 7 C.pr.civ., coroborat cu art. 261 pct. 5 C.pr.civ., respectiv, dacă suntem sau nu în prezența unor motive contradictorii, care, pe de o parte, să sublinieze caracterul fondat al acțiunii reclamantului, iar pe de altă parte, să conducă la ideea caracterului nefondat al aceleiași acțiuni, ori, care să sublinieze, atât caracterul fondat al apelului pârâților, cât și caracterul nefondat al acestui apel.

În mod cert, așa cum rezultă din considerentele deciziei din apel – care se coroborează întrutotul cu dispozitivul acestei hotărâri -, în cuprinsul considerentelor nu există dispoziții contradictorii, în condițiile în care instanța de apel a reținut că problema interesului reclamantului în a cere rectificarea cărții funciare în vederea clarificării valabilității înscrierii construcției proprietatea pârâților asupra parcelei cu nr. top 225/b/1 în CF nr. 206 V. de Sus, a fost clarificată prin decizia civilă nr. 1567/R/05.05.2011 al Curții de Apel Cluj.

P. urmare, instanța de apel nu a făcut altceva decât să se conformeze limitelor rejudecării, astfel cum acestea au fost statuate prin îndrumarul deciziei de casare.

Pe de altă parte, instanța de apel a menținut sentința Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în rejudecare, neputându-se reține, așa cum nefondat apreciază recurenții, că între decizia din apel și sentința dată în fond în rejudecare, ar exista contradicții în sensul pretins de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Oricum, pentru a fi incident motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 cpt. 7 C.pr.civ., trebuie să existe o contradicție fie între diferitele considerente ale deciziei, fie între considerente și dispozitivul deciziei, însă, în niciun caz incidența art. 304 pct. 7 C.pr.civ. nu este dată de o așa zisă contradicție între decizia din apel și sentința fondului, având în vedere că prin decizia din apel nu se face altceva decât să se verifice legalitatea și temeinicia hotărârii fondului.

D. urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se susține că instanța de apel a depășit cadrul procesual indicat prin petitele acțiunii reclamantului, și că a încălcat grav regulile procedurale privitoare la citarea tuturor părților, respectiv la justificarea calității procesuale pasive a unora dintre pârâții citați la un moment dat – motiv de recurs care, în opinia recurenților, ar justifica solicitarea de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de apel -, Curtea constată că acesta este nefondat, având în vedere că prin dispozitivul deciziei date în recurs, în primul ciclu procesual, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în limitele în care a fost învestită prin recursul pârâților, statuându-se prin decizia de casare în ce limite urmează să se facă rejudecarea.

Or, instanța de rejudecare era ținută de limitele rejudecării, astfel cum acestea au fost fixate prin decizia de casare, după cum, era ținută să respecte întrutotul îndrumarul deciziei de casare.

Pe cale de consecință, în rejudecare, cadrul procesual nu putea fi decât cel fixat prin îndrumarul deciziei de casare, instanța de rejudecare nefăcând altceva decât să se conformeze acestui îndrumar.

D. urmare, nu poate fi reținută susținerea recurenților, în sensul că instanța de apel ar fi depășit cadrul procesual, ori că ar fi încălcat regulile procedurale privitoare la citarea părților sau la justificarea calității procesuale a unora dintre pârâți.

De altfel, această critică din recursul reclamantului, referitoare la calitatea pârâtului Orașul V. de Sus, prin Primar, de reprezentant al proprietarilor de carte funciară, Statul Român, Kiszner A., și Kiszner G., a fost invocată pentru prima dată în recurs, fără să fi fost invocată și prin apel, intrând deci sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe dispozițiile art. 282 alin. 1 coroborat cu art. 299 alin. 1 C.pr.civ.

Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă ca nefondat și acest motiv de recurs.

Cu privire la critica din recurs referitoare la greșita obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții recurenți au susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut culpa lor procesuală, atunci când a decis obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.000 lei aferentă fondului cauzei, respectiv, în sumă de 400 lei pentru apel, câtă vreme, în opinia recurenților, aceștia nu au nicio culpă și câtă vreme, dacă s-a reținut de către instanță că acțiunea în rectificare de CF este admisibilă, nu este corect ca toate cheltuielile privitoare la expertiza tehnică necesară în susținerea și dovedirea acestei acțiuni să fie suportate de pârâții care nu s-au opus în principiu acțiunii.

Curtea constată că această critică din recurs este vădit nefondată, în condițiile în care atitudinea pârâților, de opoziție manifestă față de pretențiile reclamantului, este evidențiată de întregul parcurs al cauzei, de întreaga atitudine procesuală manifestată de pârâți și chiar de modul în care a fost formulat prezentul memoriu de recurs.

Obligarea pârâților la cheltuieli de judecată este justificată nu pe ideea că cel care formulează o acțiune admisibilă trebuie să suporte toate cheltuielile de judecată ocazionate cu dovedirea admisibilității acțiunii – așa cum nefondat apreciază recurenții -, ci pe ideea de culpă procesuală, așa cum dispune în mod expres textul art. 274 C.pr.civ.

Astfel, pârâții sunt ținuți la a suporta cheltuielile de judecată ce i-au fost ocazionate reclamantului cu purtarea litigiului pendinte, pentru simplul fapt că pârâții, ca urmare a admiterii acțiunii reclamantului, sunt căzuți în pretenții față de reclamant, sunt în „culpă procesuală”, ei fiind astfel ținuți, așa cum dispune art. 274 C.pr.civ., să îi plătească reclamantului aceste cheltuieli.

Nu sunt incidente dispozițiile art. 275 C.pr.civ., în condițiile în care pârâtul nu a recunoscut, nici la prima zi de înfățișare, și nici în actual fază procesuală, pretențiile reclamantului, și nici nu se putea face compensarea cheltuielilor de judecată, așa cum nefondat solicită recurenții, în condițiile în care în speță nu este prezentă situația expres și limitativ prevăzută de art. 276 C.pr.civ.

De altfel, prin memoriul de apel, chiar pârâții apelanți au recunoscut faptul că prin întâmpinarea formulată la fondul cauzei s-au opus acțiunii reclamantului (f. 6 dosar apel).

D. urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondată și această critică din recurs.

Cu privire la invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 6-9 C.pr.civ.

Deși formal recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C.pr.civ., totuși, nu au dezvoltat distinct și în mod expres – exceptând motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. -, care anume ar fi motivele de recurs care s-ar circumscrie fiecăreia dintre aceste dispoziții legale.

Pe cale de consecință, Curtea constată că dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.pr.civ., au fost invocate doar formal, criticile din recurs, interpretate prin prisma dispozițiilor art. 306 alin. 3 C.pr.civ., neputând fi circumscrise niciuneia dintre aceste prevederi legale.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge prezentul recurs.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., față de căderea lor în pretenții în raport cu reclamantul intimat, pârâți recurenți vor fi obligați să îi plătească reclamantului intimat suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 19/2014 (f. 24), sumă justificată prin chitanța de plată nr. 49/25.09.2014 (f. 39).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâții V. G. și V. M., împotriva deciziei civile nr. 159/A din 10.04.2014 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului G. A., suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 26.09.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.-D. C. A.-A. P. C.-M. C.

GREFIER

A. A. M.

Red.CMC/dact.MS

2 ex./30.09.2014

Jud.apel: B.G./A.A.S. T.

Jud.fond: V.F.F.

← Succesiune. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel CLUJ		Contestaţie la executare. Decizia nr. 793/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Succesiune. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel CLUJ Contestaţie la executare. Decizia nr. 793/2014. Curtea de Apel CLUJ Rectificare carte funciară. Decizia nr. 792/2014. Curtea de Apel CLUJ Pretenţii. Hotărâre din 16-04-2014, Curtea de Apel CLUJ Conflict de competenţă. Sentința nr. 44/2014. Curtea de Apel CLUJ