Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 1169/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1169/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 11197/117/2013/a1.1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1169/R/2014
Ședința publică din 26 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. C.
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. I.-A. și F. M., împotriva încheierii de suspendare a cauzei din 19.02.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ /a1, privind și pe pârâții intimați M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și M. C.-N., având ca obiect reexaminare anulare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, d-na avocat Kapcza Mikolt Krisztina, lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentanții pârâților intimați.
Curtea constată că în prezentul dosar nu s-a depus împuternicirea avocațială de reprezentare de către d-na avocat Kapcza Mikolt Krisztina.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că a depus împuternicirea avocațială în dosarul de fond, iar aceasta este și pentru căile de atac.
Curtea învederează reprezentantei reclamanților recurenți împrejurarea că putea să promoveze calea de atac în baza mandatului dat în fața instanțelor inferioare, dar este necesar să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel C..
Reprezentanta reclamanților recurenți se obligă, ca până la sfârșitul dezbaterilor, să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel C..
De asemenea, Curtea învederează reprezentantei reclamanților recurenți că recursul, în sine, nu conține motivele.
Curtea în temeiul, art. 486 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția nemotivării recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că într-adevăr s-a grăbit și nu a scris motivele, dar le poate spune azi. Totodată, arată următoarele:
Este împotriva ordinii publice încadrarea acelei cereri de reexaminare pe care a formulat-o, pentru că cererii de reexaminare, fiind o fază anterioară unei judecăți, i se aplică strict dispozițiile art. 200 NCPC, nu și restul procedurii.
Este o procedură strict formală a unor elemente înscrise în art. 200 NCPC și nu i se aplică dispozițiile referitoare la suspendare.
Suspendarea cererii de reexaminare este împotriva logicii, respectiv împotriva a ceea ce prevede art. 200 NCPC.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamanților recurenți, referitoare la împrejurarea împotriva la ce anume a formulat recurs, aceasta arată că a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a cauzei din 19.02.2014, tocmai pentru că cererea de reexaminare este reglementată în mod special de acel art. 200 NCPC și nu i se aplică măsuri procedurale cum este suspendarea.
Cererea de reexaminare nu este sub incidența acelui articol care prevede suspendarea, pentru că este strict limitată la dispozițiile art. 200 NCPC.
Curtea învederează reprezentantei reclamanților recurenți următoarele:
Potrivit art. 414 alin. 1 NCPC, recursul este admisibil.
Potrivit art. 486 și art. 489 alin. 1, care face referire la alin. 3 NCPC, în cererea de recurs nu s-au arătat motivele de recurs însă se pot arăta în prezent care sunt motivele de recurs de ordine publică.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că motivul de recurs de ordine publică este tocmai acela că potrivit procedurii civile și a fazei procesuale în care ne aflăm, cererii de reexaminare i se aplică strict dispozițiile art. 200 NCPC și nu i se poate aplica sancțiunea suspendării.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nemotivării recursului.
Notă: După luarea cauzei, a fost înregistrat la dosar un fax, reprezentând împuternicirea avocațială, prin care se atestă împrejurarea că d-na avocat Kapcza Mikolt Krisztina a fost împuternicită de către recurenți, pentru a-i reprezenta în fața Curții de Apel C..
CURTEA:
Prin încheierea civilă din 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/ 117/2013/a1 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și s-a suspendat cauza până la soluționarea excepției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe Tribunalului C. la data de 29 noiembrie 2013 sub nr._, reclamanții F. I. A. și F. M. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și M. C.-N., prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 70.000 euro în favoarea reclamanților, reprezentând valoarea actuală a imobilului situat în C.-N. .-45 cu nr. top._/1 înscris în cartea funciară nr._ compus din 3 camere, bucătărie, baie, antreu, terasă și teren și 3757 lei reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamanți în procesul în care s-a produs evicțiunea. Au solicitat de asemenea cheltuieli de judecată în litigiul de față.
Cu ocazia verificării dosarului, instanța, prin rezoluție (fila 1) a stabilit obligația reclamanților de completare a cererii de chemare în judecată cu date de identificare atât a lor (CNP și cont bancar), cât și ale pârâților (cont bancar, cod unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală), în măsura în care posedă și în măsura în care sunt cunoscute, în caz contrar să se precizeze acest lucru, precum și să precizeze cheltuielile de judecată, în sensul de a se arăta în ce constau (taxe de timbru, onorariu avocat etc.), sub sancțiunea anulării cererii.
Prin încheierea civilă nr. 8/CC/2014 pronunțată la data de 8 ianuarie 2014, Tribunalul a anulat cererea de chemare în judecată.
În considerentele încheierii, instanța a reținut că reclamanții au fost încunoștințați de obligația completării acțiunii cu datele menționate în rezoluție prin citarea lor la domiciliul indicat, procedura de citare fiind îndeplinită, potrivit art. 165 NCPC.
La data de 20 decembrie 2013, reclamantele au depus la dosar un script prin care au indicat datele de identificare pentru reclamanți (CNP pentru reclamanta F. M. și datele pașaportului reclamantului F. I.-A.) și precizează că nu dețin date referitoare la pârâți.
În ceea ce privește datele de identificare ale reclamanților a arătat că acestea sunt cuprinse în certificatul de moștenitor anexat acțiunii, așa încât cerința de a le mai indica încă o dată este exagerată.
La data de 23 decembrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar un înscris similar.
Întrucât au trecut 10 zile de la primirea înștiințării, 30 decembrie 2013, iar reclamanții nu și-au îndeplinit în totalitate obligațiile puse în sarcina lor, deși li s-a atras atenția asupra consecințelor neîndeplinirii acestei obligații, instanța, în temeiul art. 200 alin.3 NCPC, a dispus anularea cererii.
Instanța a mai reținut în ceea ce privește CNP-ul, că legiuitorul a stabilit în mod imperativ sub sancțiunea anulării cererii necesitatea menționării acestei date de identificare chiar în cuprinsul cererii introductive, fiind lipsit de relevanță din perspectiva acestei cerințe dacă această dată se regăsește în înscrisurile atașate cererii.
Instanța a constatat că pentru reclamant nu s-a comunicat CNP, ci doar ., cu toate că potrivit certificatului de moștenitor este și cetățean român și de regulă, pașapoartele conțin și această dată, comunicarea către instanță a acestei chestiuni presupunând un minim efort.
În plus, este fără putință de tăgadă că acest element al cererii de chemare în judecată își are importanța lui constituind cel mai semnificativ atribut de identificare al unei persoane.
Referitor la cheltuielile de judecată care se impuneau a fi precizate doar din perspectiva conținutului lor în condițiile în care a fost formulat și acest petit accesoriu, tribunalul a considerat că prevederile art. 452 N.C.pr.civ. vizează așa cum de altfel rezultă din titlul articolului doar dovada acestor cheltuieli, ori odată formulat se impune a fi lămurită această solicitare fiind previzibile aceste cheltuieli raportat la clauzele contractului de asistență juridică încheiat și probele ce urmează a fi solicitate în cauză.
Reclamanții au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii civile nr. 8/CC/13.01.2014 a Tribunalului C., în termenul legal prevăzut de art. 200 alin. 5 Cod pr.civ. prin care a solicitat admiterea cererii, revenirea asupra măsurii dispuse și trimiterea cauzei completului inițial investit, în vederea continuării judecății.
În cadrul cererii de reexaminare a invocat excepția de neconstituționalitate și a solicitat instanței sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia, indiferent de soluția ce o va da cererii de reexaminare.
Tribunalul reține că procedura de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor de judecată este reglementată în art. 29 din Legea 47/1992.
Referitor la excepția invocată, tribunalul a apreciat că aceasta este admisibilă prin raportare la prevederile art. 1, 2 și 3 din art. 29 al Legii 47/1992, excepția invocată având legătură cu textile legale incidente în cauză.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea 47/1992, tribunalul a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate.
În opinia Tribunalului excepția este neîntemeiată, căci prin procedura regularizării nu se impun părților obligații excesive, ci absolut rezonabile, la îndemâna părților, iar procedura prevăzută de dispozițiile legale are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părților din proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, a urmărit să evite încărcarea instanțelor cu cereri de chemare în judecată informe, a căror instrumentare implică cheltuieli inutile atât pentru părți cât și pentru instanță.
Cât timp procedura criticată nu privește însăși judecarea pe fond a cererii introductive, dispozițiile criticate nu încalcă prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile.
Dispozițiile art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în fața legii, nu sunt încălcate, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică în aceeași măsură persoanelor aflate în aceeași situație juridică, neputându-se reține încălcarea dispozițiilor constituționale menționate.
Dispozițiile art. 24 din Constituție nu sunt încălcate din perspectiva sesizată de reclamantă, căci din prevederile art. 200 Cod pr.civ, nu a rezultat că încheierea de anulare nu se motivează. Raportat la chestiunile puse în discuție până în acel moment, motivarea este în mod firesc mai restrânsă.
Reclamantul nu este lipsit de apărare în fața încheierii de anulare, câtă vreme are la dispoziție cererea de reexaminare, în cadrul căreia se poate plânge de nelegalitatea măsurii, completul sesizat cu soluționarea cererii de reexaminare putând reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului inițial învestit. Prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condițiilor de formă.
Până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 413 pct. 1 NCPC, Tribunal a dispus suspendarea soluționării cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții F. I.-A. și F. M., înregistrat la data de 3 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului și continuarea cererii de reexaminare a anulării cererii.
Intimatul M. C.-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului pe cale de excepție, ca fiind nul, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a încheierii din data de 19.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. ca fiind temeinică și legală.
La termenul de judecată din data de 26.09.2014, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale amintite anterior, Curtea constată că este întemeiată, iar recursul declarat este nul.
Astfel, potrivit art. 486 și art. 489 alin. 1, care face referire la alin. 3 NCPC Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Potrivit art. 487 alin. 1 Cod procedură civilă „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.“
Din dosarul cauzei rezultă că încheierea le-a fost comunicată reclamanților F. I.-A. și F. M. la data de 25 martie 2014 (filele 22, 23 dosarul Tribunalului C.), aceștia au depus cererea de recurs în termen, pentru că recursul poate fi exercitat pe toată durata suspendării, respectiv la data de 3 aprilie 2014, însă motivele de recurs nu au fost depuse nici până în prezent, astfel încât Curtea urmează să constate nulitatea recursului, întrucât în cauză nu sunt prezente motive de recurs de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, și care să fie fondate, conform art. 486 alin. 1 și 2 NCPC.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că motivul de recurs de ordine publică este tocmai acela că potrivit procedurii civile și a fazei procesuale în care ne aflăm, cererii de reexaminare i se aplică strict dispozițiile art. 200 NCPC și nu i se poate aplica sancțiunea suspendării.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit pentru că exceptarea aplicării unor dispoziții legale cu privire la o anumită etapă procesuală trebuie să fie indicată expres, cum ar fi de exemplu chiar faptul că recursul poate fi declarat pe toată durata suspendării, prin excepție de la dispozițiile care stabilesc că acesta poate fi declarat doar împotriva anumitor hotărâri și doar în termen de 30 de zile.
Dispozițiile art. 200 alin. 6 Cod procedură civilă invocate de către recurenți și în baza cărora au investit instanța care apoi a dispus suspendarea judecății, suspendare atacată cu prezentul recurs, nu prevăd exceptarea de la aplicarea dispozițiilor privind suspendarea, cuprinse în art. 411-415 Cod procedură civilă, iar aceste din urmă dispoziții nu prevăd nici ele că nu ar fi aplicabile în procedura reexaminării reglementată de art. art. 200 alin. 6 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanții F. I.-A. și F. M. împotriva încheierii civile din 19.02.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._/ 117/2013/a1, pe care o menține.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. C.
GREFIER
A. A. M.
I.D.C./V.R.
2 ex./16.10.2014
Jud.fond:C.-V. B. - Tribunalul C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 102/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
