Revendicare imobiliară. Decizia nr. 685/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 3240/235/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 685/R/2014
Ședința publică din 21 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. C.
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C.-G., împotriva deciziei civile nr. 483/A din 07 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați S. R., PRIN MUN. G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI G., având ca obiect rectificare carte funciară – revendicare imobiliară, grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul M. C.-G. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării sale, însă ulterior, la data de 06.02.2014, a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 549 lei și cu timbre judiciare în valoare de 5,50 lei (f. 10 și 11 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care:
La întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, acesta arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent împrejurarea că, în recurs, acesta poate critica hotărârea atacată doar pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C.pr.civ.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestuia ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii extinse formulată de reclamant. Totodată, arată următoarele:
Terenul în litigiu are circa 900 mp, așa cum apare într-un extras C.F. al vechiului proprietar.
S-a dus la primărie pentru ieșirea din indiviziune, iar acolo i s-a spus că sunt în curs de preluare a documentației și apoi suprafața de teren i se va retroceda.
A constatat că din suprafața sa de teren lipsea o anumită suprafață, iar în momentul în care s-a făcut documentația, Primăria G. s-a înregistrat cu plusul de suprafață, respectiv cu acea suprafață de teren ce lipsea din suprafața sa.
Înțelege că înscrierea din cartea funciară nu garantează suprafața, dar s-a adresat justiției pentru a se face dreptate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin Sentința civila nr. 1539/20.12.2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G. prin Primar în reprezentarea pârâtului S. R., invocată de Primarul municipiului G..
A fost respinsa acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamantul M. C. G., împotriva pârâtului S. R. prin Municipiul G. reprezentat prin Primar și C. local al Municipiului G., având ca obiect rectificarea suprafeței terenului înscris în C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1 de la 416,5 mp. la 461 mp.; stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1 și imobilul proprietatea pârâtului S. R. înscris în C.F. nr.2613 G., nr. top. 908/3 în suprafață de 1131 mp. și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 44 mp. parte din C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1.
Prin decizia civilă nr. 483/A pronunțată la data de 08.10.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. CLUDIU G., împotriva Sentinței civile nr. 1539/20.12.2012, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei G., care a fost menținută în totul.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Reclamantul a investit instanța cu o cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a pârâtului, dublată și de revendicarea unei suprafețe de teren de cca. 44 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune ce se exercită cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze linia de hotar.
O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți. În acest ultim caz, însă, este necesar a se face dovada că linia de hotar a suferit modificări în timp, astfel că se impune readucerea ei la forma inițială.
De asemenea, potrivit art. 1169 C. civ., partea care face o susținere în justiție trebuie să o dovedească.
În speță, reclamantul s-a limitat a invoca faptul că intimatul ar fi ocupat o parte din suprafața sa de teren, modificând linia de hotar dintre proprietăți, fără a aduce însă dovezi concrete în acest sens.
Astfel, probatoriul administrat în cauză nu a confirmat susținerile apelantului în condițiile în care documentația tehnică efectuată a relevat faptul că, între proprietatea reclamantului și a pârâtului, limitele sunt date între punctele 1108 și 1041 de construcția existentă, iar între punctele 1108 și 1047 de un gard de lemn. Ori, acest gard a fost edificat chiar de recurent, conform afirmațiilor acestuia, așadar nu s-a confirmat susținerea reclamantului privitoare la modificarea mejdiei de către pârât.
Este de menționat că apelantul nu a produs alte dovezi care să îi susțină afirmațiile în această privință, astfel încât ele au apărut ca lipsite de orice suport probator, neputându-li-se acorda eficiență.
În plus, contrar criticilor apelantului, varianta de grănițuire agreată de acesta nici din perspectiva hărții de CF anexată raportului de expertiză din care s-a putut observa că fronturile din partea de Vest, spre proprietatea intimatului, și respectiv din partea de Est, spre . egale ca dimensiuni. Ori, în varianta propusă de apelant între cele două ar exista o diferență accentuată, în sensul că frontul dinspre pârâta s-ar îngusta semnificativ, fără corespondență în schița de CF. Apoi, limita de proprietate dinspre . o linie dreaptă, iar în situația propusă de apelant, aceasta ar deveni o linie frântă, ceea ce contravine schiței de CF.
Apoi, tribunalul a apreciat că nu a putut fi primit nici argumentul apelantului referitor la faptul că suprafața imobilului pârâtei, așa cum apare înscrisă în cartea funciară, respectiv 1131 mp, nu și-a găsit justificare în înscrierile anterioare, mai precis că modificarea suprafeței nr. top. 908/3 de la 881 mp la 1131 mp. nu este susținută de nicio înscriere în cartea funciară.
În acest sens s-a reținut, așa cum a arătat și apelantul, că înscrierea în cartea funciară garantează numai existența dreptului de proprietate nu și întinderea acestuia. Ori, dacă acest argument este valabil pentru pârât, el este valabil, în egală măsură, și pentru reclamant, care pretinde recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 461 mp. față de 416,5 înscrisă în cartea funciară, bazându-se numai pe înscrierile din cartea funciară, necoroborate cu alte probe.
Aprecierile apelantului referitoare la implicita recunoaștere a pârâtului a împrejurării că suprafața reală a imobilul deținut, cu nr. top 908/3 ar fi de 880 mp. și nu 1131 mp, decurgând din modul de soluționare a notificării formulate de foștii proprietari ai acestui teren, nu au putut fi primite. Aceasta deoarece, este fără relevanță suprafața de teren la care pârâta este îndreptățită, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că ar avea el însuși dreptul la o suprafață de teren mai mare decât cea din cartea funciară și că pretinsa diferență de teren ar fi fost ocupată în vreun fel de pârât.
Relevant este de asemenea că intimatul, la fel ca și apelantul, deține în fapt, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară.
Apoi, nu există nicio certitudine cu privire la modul în care s-a soluționat în final notificarea foștilor proprietari ai imobilului cu nr. top. 908/3, soluția unității deținătoare putând fi contestată pe cale judiciară, și știut fiind totodată, că au existat numeroase situații în care, deși scriptic s-a preluat o anumită suprafață de teren, faptic, s-a preluat o suprafață mai mare.
Cu alte cuvinte, ceea ce reclamantul apelant era ținut să dovedească în speță, nu era întinderea mai mică a dreptului de proprietate a intimatului, ci întinderea mai mare a propriului său drept de proprietate precum și faptul că pretinsa reducere a dreptului său se datorează intimatului, aspecte care însă nu au fost probate.
Nu sunt întemeiate nici susținerile apelantului privitoare la faptul că până în anul 2003 suprafața reală a imobilului său ar fi fost de 461 mp., iar ulterior, prin încheierea de carte funciară nr. 730-731/2003 s-a redus suprafața la 416,5 mp., fără a se efectua măsurători și fără o documentație tehnică topografică ce să susțină această diminuare.
Documentele depuse la dosar au relevat, așa cum corect a observat și prima instanță, că reducerea suprafeței de teren s-a făcut la cererea expresă a apelantului. Mențiunea vizând suprafața reală a terenului de 416,50 mp. este cuprinsă atât în cererea formulată de reclamant sub nr._/28.02.2003, cât și în documentația anexată acesteia în care s-a precizat expres că s-au efectuat măsurători în prezența și la indicațiile proprietarului. Ca atare, față de aceste dovezi, apelantul nu a putut susține cu succes că nu a avut cunoștință despre diminuarea suprafeței de teren.
Cu toate acestea, față de chestiunea invocată, a necomunicării încheierii de carte funciară adusă în discuție, s-a reținut că apelantul are la îndemână mijloace legale pe care le poate utiliza în vederea remedierii acestei situații. Desigur, în măsura în care eventualele sale demersuri vor conduce la o modificare a înscrierilor în cartea funciară, va avea posibilitatea de a promova o nouă acțiune în grănițuire, impunându-se cu prioritate, clarificarea aspectelor legate de mențiunile din cartea funciară pentru a se putea determina cu exactitate întinderea dreptului său de proprietate și implicit, a limitelor proprietății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. C.-G. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii extinse formulate de reclamantul M. C. G., respectiv să se dispună rectificarea suprafeței terenului înscris în C.F. 284 G. nr. top. 637, 638/1 de la suprafața de 416,5 mp. la suprafața reala de 461 mp și în consecință să se stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea recurentului înscris în C.F. 284 G. nr. top. 637, 638/1 având ramura de folosința locuința familială, corp C1 în S.C. 113,30 mp so C2 - spațiu comercial în S.C. de 56,3 mp., curte împrejmuită în suprafață de 461 mp și imobilul proprietatea intimaților constând din teren înscris în CF 2613 G., nr. top 908/3, între pct. A-B conform anexei 3 din raportul de expertiză pe o lungime de 5, 37 m și o lățime de 10,89 mp; obligarea intimaților la lăsarea în pașnică folosință și predarea în deplină proprietate recurentului suprafața de 60,5 mp. teren aferent imobilului nr. top 637, 638/1 G., proprietatea acestuia și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată la fond, apel și recurs constând în taxa de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că soluția instanței de apel de respingere a apelului formulat este rezultatul aplicării greșite a textelor legale incidente în cauză raportat la obiectul litigiului dedus judecății.
Astfel, în mod greșit instanța de apel a reținut în considerentele sale că:
1. Acțiunea reclamantului este o acțiune de grănițuire dublată de o acțiune în revendicare, omițând a observa că acțiunea reclamantului este în primul rând o acțiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe prevederile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, având ca finalitate majorarea suprafeței imobilului proprietatea recurentului de la suprafața înscrisă în CF la suprafața reală urmată de delimitarea de proprietatea învecinată și predarea suprafeței de teren deținută de intimați din proprietatea recurentului.
2. Linia de hotar dintre cele două proprietăți este stabilită prin amplasarea unui gard de lemn de către recurent, astfel că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 584 V. C. civ. pentru o operațiune de grănițuire atât timp cât limitele de proprietate nu sunt contestate de părți.
Or, în mod evident recurentul contestă aceste limite de proprietate susținând că suprafața reală a imobilului proprietatea sa este mai mare decât suprafața delimitată prin acel gard, fapt stabilit de către expert, care a concluzionat că în limitele actuale imobilul proprietatea recurentului are suprafața de 401 mp, cu 15 mp mai mică decât suprafața înscrisă în CF.
Totodată recurentul a arătat că amplasarea acelui gard s-a făcut în mod provizoriu pentru a împiedica accesul în curtea casei sale fără să se facă măsurători de specialitate.
3. Stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, în varianta solicitată de recurent nu ar avea corespondență în schița CF, în sensul că limita de proprietate dintre cele două imobile ar deveni o linie frântă, în timp ce pe harta CF aceasta este o linie dreaptă.
Argumentarea instanței de apel este greșită, schița de Cf nu are niciun fel de dimensiune și este foarte puțin lizibilă, dar chiar și așa este evident că în zona în litigiu . lată decât înspre .> Astfel că delimitarea dintre cele două proprietăți, în varianta propusă în anexa 3, nu ar modifica forma parcelei recurentului, care ar avea 13,22 m front la .,11 m înspre proprietatea intimaților, inclusiv lățimea corpului C5, care nu este evidențiat în schița CF și care a fost amplasat după restituirea imobilului fostului proprietar, parțial și pe terenul recurentului, motiv pentru care gardul existent azi pe teren a fost montat în prelungirea acestei construcții neautorizate, din considerentele sus menționate.
4. Fiind de principiu că cartea funciară nu garantează întinderea terenului care poate fi mai mică sau mai mare decât cea înscrisă, împrejurarea că harta CF anexa 4 nu este utilizabilă pentru determinarea topografică a suprafețelor reale ale celor două imobile, instanța de apel în mod greșit s-a limitat să rețină că era sarcina recurentului să dovedească împrejurarea că este îndreptățit la o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în CF și să înlăture acele apărări prin care recurentul a încercat, invocând situația juridică a proprietăților situate într-o zonă istorică, în care modificarea suprafețelor deținute de părți nu se putea realiza decât prin ocuparea unor terenuri în detrimentul altor proprietari.
Împrejurarea că în prezent suprafața măsurată a imobilului pârâtei nr. top. 908/3 învecinată cu imobilul reclamantului este de 1127 mp., cu 251 mp mai mare decât suprafața inițială preluată, iar suprafața proprietății reclamantului este de 401 mp. cu 60,5 mai mică decât suprafața inițială și cu 16 mp mai mică decât suprafața înscrisă în CF, nu poate fi explicată decât prin modificarea limitelor de proprietate.
Prin stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate conform anexei 3 din raportul de expertiză intimata va deține în continuare o suprafață mai mare decât cea pe care a preluat-o/880 mp/de 1067 mp.
În prezent suprafața măsurată a celor două parcele în litigiu este de 1528 mp mai mare decât suprafața înscrisă în CF pentru cele două parcele cu 231,5 mp, procentual aprox. de 15%.
Astfel, chiar și un simplu calcul matematic susține cererea reclamantului de majorare a suprafeței terenului înscris în CF în favoarea sa cu 60 mp, reprezentând procentual o majorare cu 15% a suprafeței deținute în prezent și de aprox. 12% a suprafeței înscrise în CF.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Curtea constată incidentă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate.
Cum o parte a motivelor de recurs invocate tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, Curtea va admite excepția inadmisibilității acestor motive de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.
Curtea reține că art. 304 pct. 10 C.pr.civ. potrivit căruia ”când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii“ și art. 304 pct. 11 C.pr.civ. potrivit căruia ”modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate” au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
Sunt astfel de motive inadmisibile, și care nu pot și nici nu vor fi analizate, cele referitoare la edificarea provizorie a gardului, că schița de Cf nu are niciun fel de dimensiune și este foarte puțin lizibilă, dar că este evident că în zona în litigiu . lată decât înspre . arătate la pct. 3 din recurs, că harta CF anexa 4 este sau nu utilizabilă pentru determinarea topografică a suprafețelor reale ale celor două imobile, ocuparea unor suprafețe și altele asemenea.
Referitor la celelalte motive de recurs care pot fi analizate ca și motive de nelegalitate, recurentul arată că instanța de apel a omis a observa că acțiunea reclamantului este în primul rând o acțiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe prevederile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, având ca finalitate majorarea suprafeței imobilului proprietatea recurentului de la suprafața înscrisă în CF la suprafața reală urmată de delimitarea de proprietatea învecinată și predarea suprafeței de teren deținută de intimați din proprietatea recurentului.
Curtea reține că acest motiv de recurs este nefondat deoarece instanța de apel nu a omis că acțiunea reclamantului este o acțiune în rectificare de carte funciară ce vizează majorarea suprafeței imobilului proprietatea recurentului.
Trebuie observat că reclamantul nu a indicat nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel textul art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, însă analiza acțiunii reclamantului a fost făcută prin prisma acestui text, chiar dacă nu a fost expus literalmente și textual, pentru că este singurul temei legal care putea sta la baza unei astfel de acțiuni, la data formulării acțiunii de către reclamant.
În acest sens instanța de apel arată că înscrierea în cartea funciară garantează numai existența dreptului de proprietate nu și întinderea acestuia. Ori, dacă acest argument este valabil pentru pârât, el este valabil, în egală măsură, și pentru reclamant, care pretinde recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 461 mp. față de 416,5 înscrisă în cartea funciară, bazându-se numai pe înscrierile din cartea funciară, necoroborate cu alte probe.
Se mai arată de către instanța de apel că ceea ce reclamantul apelant era ținut să dovedească în speță, nu era întinderea mai mică a dreptului de proprietate a intimatului, ci întinderea mai mare a propriului său drept de proprietate precum și faptul că pretinsa reducere a dreptului său se datorează intimatului, aspecte care însă nu au fost probate.
Aceste argumente se referă efectiv la ipoteza solicitată de reclamant, privind menționarea în cartea funciară a măririi suprafeței terenului deținut. De asemenea mai sunt și alte argumente reținute de către instanța de apel privitor la mărirea suprafeței, pentru că motivele menționate anterior au fost arătate doar exemplificativ, pentru a arăta că motivul de recurs al reclamantului este nefondat.
Recurentul susține că el contestă limitele de proprietate susținând că suprafața reală a imobilului proprietatea sa este mai mare decât suprafața delimitată prin acel gard, fapt stabilit de către expert, care a concluzionat că în limitele actuale imobilul proprietatea recurentului are suprafața de 401 mp, cu 15 mp mai mică decât suprafața înscrisă în CF.
Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat. Instanța de apel nu a reținut că limitele de proprietate nu sunt contestate de părți, ci a reținut că reclamantul s-a limitat a invoca faptul că intimatul ar fi ocupat o parte din suprafața sa de teren, modificând linia de hotar dintre proprietăți, fără a aduce însă dovezi concrete în acest sens.
Starea de fapt reținută de instanțele de fond nu poate fi modificată de către instanța de recurs, prin urmare trebuie constatat, așa cum a reținut instanța de apel, că reclamantul nu a dovedit că intimatul ar fi ocupat o parte din suprafața sa de teren, sau că ar fi modificat linia de hotar dintre proprietăți. De asemenea instanța de apel a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că ar deține o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
În aceste condiții, cum înscrierea în cartea funciară garantează numai existența dreptului de proprietate nu și întinderea acestuia, iar, așa cum a reținut instanța de apel, susținerea privind suprafața care i se cuvine nu este coroborată cu alte probe, în mod corect acțiunea a fost respinsă.
Recurentul a arătat că amplasarea acelui gard s-a făcut în mod provizoriu pentru a împiedica accesul în curtea casei sale fără să se facă măsurători de specialitate.
Nici această susținere nu este corectă pentru că ceea ce se poate reține este doar starea de fapt constatată de instanțele de fond, or acestea au reținut că gardul a fost edificat chiar de către reclamant. Nu se face nici o susținere de către instanța de apel că gardul ar fi fost făcut în mod provizoriu, astfel că susținerea recurentului nu poate fi primită.
În ce privește efectuarea măsurătorilor de specialitate, trebuie arătat din nou că reducerea suprafeței de teren s-a făcut la cererea expresă a apelantului, prin încheierea de carte funciară nr. 730-731/2003. Mențiunea vizând suprafața reală a terenului de 416,50 mp. este cuprinsă atât în cererea formulată de reclamant sub nr._/28.02.2003, cât și în documentația anexată acesteia în care s-a precizat expres că s-au efectuat măsurători în prezența și la indicațiile proprietarului.
Recurentul arată că instanța de apel în mod greșit s-a limitat să rețină că era sarcina recurentului să dovedească împrejurarea că este îndreptățit la o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în CF și să înlăture acele apărări prin care recurentul a încercat, invocând situația juridică a proprietăților situate într-o zonă istorică, în care modificarea suprafețelor deținute de părți nu se putea realiza decât prin ocuparea unor terenuri în detrimentul altor proprietari.
Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 1169 C. civ., potrivit cărora partea care face o susținere în justiție trebuie să o dovedească. În aplicarea acestui text legal instanța de apel a reținut că reclamantul nu a dovedit pretențiile sale nici privitor la mărirea suprafeței și revendicarea ei de la pârât, ocuparea acestei suprafețe de către pârât și nici privitor la grănițuire.
Recurentul susține că împrejurarea că în prezent suprafața măsurată a imobilului pârâtei nr. top. 908/3 învecinată cu imobilul reclamantului este de 1127 mp., cu 251 mp mai mare decât suprafața inițială preluată, iar suprafața proprietății reclamantului este de 401 mp. cu 60,5 mai mică decât suprafața inițială și cu 16 mp mai mică decât suprafața înscrisă în CF, nu poate fi explicată decât prin modificarea limitelor de proprietate.
Această susținere nu poate fi primită în condițiile în care mai sus se constată, așa cum se reține de către instanța de apel și nu se poate modifica de către instanța de recurs, că reclamantul nu a dovedit pretențiile sale.
Mai mult, diferența de suprafață față de cea înscrisă în cartea funciară se poate explica prin aceea că înscrierea în cartea funciară garantează numai existența dreptului de proprietate nu și întinderea acestuia. Din acest motiv există de altfel acțiunea în rectificare de cartea funciară în varianta ce privește mărirea sau micșorarea suprafeței.
Din repetarea acestei afirmații ca și motiv de recurs rezultă doar că recurentul nu admite că dacă acest argument, privitor la faptul că înscrierea în cartea funciară garantează numai existența dreptului de proprietate nu și întinderea acestuia, este valabil atât pentru pârât, el este valabil, în egală măsură, și pentru reclamant, indiferent de procentul calculat față de situația reală și situația din cartea funciară.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C.-G. împotriva deciziei civile nr. 483/A, pronunțată la data de 08.10.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. C.
GREFIER
A. A. M.
Red. I.D.C./Dact. V.R.
2 ex./08.04.2014
Jud. fond: F. S. – Judecătoria G.
Jud. apel: L. E./O. S. M. - Tribunalul Cluj
| ← Fond funciar. Decizia nr. 460/2014. Curtea de Apel CLUJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 687/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
