Succesiune. Decizia nr. 895/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 895/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 398/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 895/R/2014
Ședința publică din 23 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. C.
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul ȘUT T., împotriva deciziei civile nr. 624/R din 06 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR S., C. L. DE FOND FUNCIAR CEHU SILVANIEI și ȘUT I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Contestația în anulare a fost formulată în termen legal, a fost motivată, a fost comunicată intimaților și nu a fost timbrată la data înregistrării sale, însă la data de 09.04.2014, contestatorul Șut T., prin intermediul d-lui avocat P. A., a depus la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 14 și 15 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
La data de 06.05.2014 a fost înregistrată la dosar o cerere, care a fost formulată și expediată prin fax la data de 05.05.2014, ora 1:21, de către contestatorul Șut T..
Prin această cerere, contestatorul solicită judecarea cauzei în lipsa dânsului de la dezbateri.
La data de 06.05.2014 dl. avocat P. A. a depus la dosar un înscris, prin care arată că depune la dosar actele solicitate de către instanță, prin adresa aflată la f. 24 din dosar, la care a anexat următoarele acte:
- împuternicirea avocațială nr. 4151/23.03.2014, care atestă faptul că dl. avocat P. A. a fost împuternicit de către contestatorul Șut T. pentru redactarea contestației în anulare;
- contractul de asistență juridică nr. 4151/23.03.2014, care atestă faptul că dl. avocat P. A. a fost angajat de către contestatorul Șut T. doar pentru redactarea contestației în anulare;
- o declarație dată de către contestatorul Șut T., prin care arată că își însușește contestația formulată de dl. avocat P. A..
Prin același înscris, dl. avocat P. A. arată că nu a fost angajat pentru susținerea contestației în anulare și pentru reprezentarea contestatorului în fața Curții de Apel Cluj.
Curtea, având în vedere că atât intimatul Șut I., prin cererea înregistrată la dosar la data de 16.05.2014 (f. 19 din dosar), cât și contestatorul, prin cererea înregistrată la dosar în data de 06.05.2014 (f. 29 din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, de asemenea, având în vedere că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Prin contestația în anulare înregistrată sub numărul de mai sus la data de 27.03.2014 contestatorul Sut T., în contradictoriu cu intimații Șut I., C. Județeană de fond funciar S. și C. L. de fond funciar Cehu Silvaniei, a solicitat instanței, în temeiul art. 503 alin. 2 pct. 2 din NCPC, admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 624/R/06.03.2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, cu consecința rejudecării recursului și a respingerii ca nefondat a recursului lui Șut I. junior.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că decizia din recurs este netemeinică și nelegală, întrucât dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, conform dispozițiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia menționată s-a admis apelul lui Șut I. și s-a respins apelul formulat de Șut T., contra Deciziei Tribunalului S. nr. 165/19.11.2O13, menținând ca valabila sentința Judecătoriei Z., nr. 346/10.05.2013.
Instanța de recurs a avut în vedere ca sulta stabilita de Judecătoria Z. este corecta, întrucât recurentul a cerut la Judecătorie stabilirea succesiunii, atât după tatăl său, Șut I. sen., cât și după mama sa, Șut A..
Or, așa cum a arătat contestatorul, in discuție se pune doar ieșirea din indiviziune după Șut A., după care exista un certificat de moștenitor nr. 899/01.11.1990, stabilind 5/8 ca succesiune si care se împarte la cei doi copii, sulta astfel stabilită și corectă, fiind cea din Decizia Tribunalului, în sumă de 8827,5 lei.
Deși nici recurentul nu a mai insistat in stabilirea succesiunii după tatăl său, defunctul Șut I. sen., decedat în 05.02.1982, contestatorul a contestat constant un drept după acesta (a se vedea apărarea din întimpinare si excepțiile ridicate), întrucât și după tatăl contestatorului s-a dezbătut succesiunea în acest mod, înscriindu-se în certificatul după mama sa cota sa de 5/8 parte, restul cotei de 3/8 părți revenind intimatului Șut T., recurentul fiind străin de moștenire si plecat in Statele Unite Americane.
Certificatul de moștenitor după defunctul Șut I. sen, nu a fost contestat de recurent și cunoscând că recurentul nu mai are niciun drept după tatăl său, așa cum eronat a susținut instanța de recurs si cea de fond (acest lucru este vizibil si in privința titlurilor de proprietate pe pământuri rămase după def. Șut I. sen. si analizate prin sentința civilă nr. 2297/26 mai 2009 în dosar nr._ reținând ca este străin de succesiunea după tata) in prezența acestor acte oficiale, dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale evidente privind sulta cuvenita recurentului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Șut I. a solicitat respingerea contestației în anulare, pe motiv că nu este vorba despre nicio eroare materială, cauza fiind soluționată legal de către instanța de recurs și că se impune obligarea recurentului la plata tuturor cheltuielilor de judecată solicitate de intimat în recurs, conform scrisorii intimatului din 25.02.2014, care a însoțit chitanța de plată a cheltuielilor sale de judecată în recurs.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
Prin decizia civilă nr. 624/R/06.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ , s-a admis recursul declarat de reclamantul ȘUT I. împotriva deciziei civile nr. 165 din 19.11.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, care a fost modificată, în sensul că s-a respins apelul declarat de pârâtul ȘUT T. împotriva sentinței civile nr. 1346 din 10.05.2013 a Judecătoriei Z. care a fost menținută în totalitate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei sale, următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Z. sub nr._, din 06.01.2010, astfel cum a fost modificată și precizată, reclamantul Sut I. a chemat în judecată pârâtul Sut T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească masa succesorală după defunctul Suth I., decedat la 05.02.1982, ca fiind compusă din cota de 1/2 din imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 250 mp și una casă de locuit cu anexe gospodărești situat în loc. Horoatu Cehului nr.59, actual nr.61, or. Cehu Silvaniei, înscris în c.f. 110 Horoatu Cehului nr. top. 10-11, să constate masa succesorală după defuncta soție supraviețuitoare a primului decedat, Sut A., decedată la 12.04.1990, compusă din cota de 5/8 din același imobil, să constate că au calitate de moștenitori reclamantul și pârâtul, în cote egale și să dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea fiecărei părți a cotelor care li se cuvin asupra imobilului.
A mai solicitat reclamantul anularea titlurilor de proprietate nr._/_/1993 și nr._/_/1993 eliberate în favoarea pârâtului și suplimentarea masei succesorale rămase după defuncta Sut A. cu terenul grădină de lângă casă, vie în suprafață de 518 mp, curți-construcții în suprafață de 780 mp, fânețe în suprafață de 9239 mp și arabil în suprafață de 2681 mp.
Prin Sentința civilă nr. 1346 din 10 mai 2013 Judecătoria Z. a admis în parte acțiunea precizată și modificată introdusă de reclamantul Șut I., împotriva pârâtului Șut T..
A constatat că imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 250 mp și una casă de locuit cu anexe gospodărești situat în loc. Horoatu Cehului nr.59, actual nr.61, or. Cehu Silvaniei, înscris în c.f. 110 Horoatu Cehului nr. top. 10-11 se află în indiviziunea celor 2 părți, fiecare având o cotă de 1/2 parte, dobândită în mod succesiv prin devoluțiune succesorală legală de la părinții lor, Șut I., decedat la 05.02.1982 și Șut A., decedată la 12.04.1990.
A constatat că valoarea reală a imobilului aflat în indiviziune este 107.930 lei. Constată că, din această valoare, pârâtul deține împotriva reclamantului o creanță în valoare de 39.841 lei reprezentând 1/2 din sporul total de valoare adus imobilului în cuantum de 79.682 lei, constând în construcțiile noi adăugate gospodăriei și îmbunătățirile aduse celor vechi.
A dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului în proprietatea exclusivă a pârâtului și obligarea acestuia la plata sumei de 14.124 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de sultă.
A admis excepția ridicată de pârât și a respins ca având autoritate de lucru judecat capătul de cerere având ca obiect anularea titlurilor de proprietate eliberate în favoarea pârâtului.
A respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect suplimentarea masei succesorale cu imobile înscrise în titlurile de proprietate eliberate pârâtului.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.276 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată proporționale, rămase după compensare.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 899 / 01 noiembrie 1990 emis de notariatul de Stat Județean S., face parte din masa succesorală a defunctei Șut A., decedată la data de 12.04.1990, cota de 5/8 parte din imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 250 mp și una casă de locuit cu anexe gospodărești situat în loc. Horoatu Cehului nr.59, actual nr.61, or. Cehu Silvaniei, înscris în c.f. 110 Horoatu Cehului nr. top. 10-11.
Au calitatea de moștenitori ai defunctei, potrivit aceluiași certificat de moștenitor, cei doi fii, reclamantul și pârâtul, în cote egale de 1/2 părți.
Succesiunea constă în cota de 5/8 parte din imobil deoarece, anterior, a decedat soțul defunctei și tatăl celor doi, reclamantul și pârâtul, care a deținut 1/2 parte din imobilul tabular, fapt necontestat de niciuna dintre părți. Soțul predecedat al defunctei, Sut I., a murit la data de 05.02.1982, și succesiunea lui s-a deferit soției supraviețuitoare, pe o cotă de 1/4 parte, cealaltă cotă de 3/4 parte revenind în cote părți egale celor doi fii, reclamantul și pârâtul, fapt de asemenea necontestat de către niciuna dintre părți.
Prin urmare, simplificând, reclamantul și pârâtul au moștenit pe cote egale de 1/2 părți masa succesorală rămasă după părinții lor, compusă exclusiv din imobilul teren intravilan în suprafață de 250 mp cu una casă de locuit cu anexe gospodărești situat în loc. Horoatu Cehului nr.59, actual nr.61, or. Cehu Silvaniei, înscris în c.f. 110 Horoatu Cehului nr. top. 10-11.
Imobilul a fost identificat prin 2 expertize tehnice dispuse în cauză. Valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită la 107.930 lei, conform celei de-a doua expertize, diferențele nefiind semnificative.
Fapt este însă că pârâtul, pe timpul cât reclamantul s-a aflat în afara granițelor țării, adică începând cu anul 1982, și exercitând posesia exclusivă asupra imobilului după decesul ultimului părinte, a realizat edificate noi și a adus îmbunătățiri semnificative celor vechi, valoarea acestora fiind de 79.682 lei, din nou diferențele dintre cele două expertize nefiind majore sub aspectul valorilor calculate. Astfel, pârâtul a realizat o construcție bar și terasă, precum și 2 garaje-atelier și alte anexe agricole, iar starea imobilelor vechi – casă și anexe gospodărești – a modificat-o și a înnoit-o într-un mod substanțial, așa cum rezultă edificator din ambele expertize efectuate în cauză.
Instanța a extras valoarea construcțiilor noi (67.180 lei) și a adăugat valoarea îmbunătățirilor aduse celor vechi (12.502 lei), rezultând valoarea totală de 79.682 lei a sporului de valoare adus imobilului.
Prin urmare, valoarea masei succesorale va fi diminuată cu această valoare care reprezintă sporul creat de pârâtul coindivizar prin forțe proprii, pe care acesta l-a invocat prin întâmpinare și care îi conferă un drept de creanță egal cu jumătate din valoarea sporului, dar pe care nu l-a solicitat prin cerere reconvențională și nu îi poate fi acordat, căci instanța s-ar pronunța extra petita.
Imobilul va fi atribuit pârâtului, care a adus atâtea îmbunătățiri și a folosit imobilul nestingherit de fratele său reclamant, până după anul 2008, când acesta a făcut demersuri judiciare pentru anularea titlurilor de proprietate dobândite exclusiv de pârât asupra altor imobile care s-au aflat în proprietatea părinților defuncți.
Prin decizia civilă nr. 165 din 19.11.2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de pârâtul Șut T., împotriva Sentinței civile nr. 1346 din 10 mai 2013 a Judecătoriei Z..
S-a schimbat hotărârea atacată în ceea ce privește valoarea masei succesorale, cota ce compune masa succesorală și sulta.
Judecând cauza sub aceste aspecte s-a constatat că valoarea masei partajabile este de 28.248 lei, cota ce compune masa succesorală a defunctei, Șut A. este de 5/8 respectiv valoric 17.655 lei, iar sulta este de 8.827,5 lei, în loc de 14.124 lei.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligat reclamantul Șut I. la 1.210 lei, cheltuieli de judecată în apel către pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 899 din 01 noiembrie 1990 emis de Notariatul de Stat S., face parte din masa succesorală a defunctei Șut A. decedată la data de 12.04.1990, cota de 5/8 parte din imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 250 mp și una casă de locuit cu anexe gospodărești situat în localitatea Horouatul Cehului, nr. 59, actual nr. 61, oraș Cehu Silvaniei înscris în C.F. nr. 110 Horouatul Cehului nr. top. 10 – 11 ( f. 10 – dosar fond).
Deci succesiunea defunctei constă în cota de 5/8 parte din imobilul în litigiu, deoarece anterior a decedat soțul defunctei și tatăl pârâților, care a deținut ½ parte din imobilul tabular, fapt necontestat de părți.
Prin urmare reclamantul și pârâtul sunt moștenitorii defunctei Șut A., respectiv succesiunea acesteia se compune din cota de 5/8 părți din casa de locuit cu anexe gospodărești și 250 mp teren aferent situate în localitatea Horouatul Cehului, nr. 61 stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. 899 din 16 noiembrie 1990, act opozabil ambelor părți.
În cazul în speță valoarea de circulație a imobilului stabilită prin cea de a doua expertiză este de 107.930 lei la care pârâtul a realizat edificate noi și a adus îmbunătățiri semnificative celor vechi, valoarea acestora fiind de 79.682 lei, din care valoarea construcțiilor noi este de 67.180 lei, iar valoarea îmbunătățirilor aduse celor vechi este de 12.502 lei ( f. 166 – 176 – dosar fond). Prin urmare valoarea masei succesorale va fi diminuată cu sporul de valoare adus de pârât, adică suma de 79.682 lei. Deci valoarea masei partajabile va fi de 28.248 lei, adică diferența dintre valoarea de circulație a imobilului și valoarea sporului adus de pârât.
Astfel 5/8 părți din 28.248 lei reprezintă 17.655 lei din care cota de ½ parte revine la fiecare moștenitor câte 8.827,5 lei. Deci reclamantului i se cuvine sulta de 8.827,5 lei și nu 14.124 lei, cum a dispus prima instanță.
În privința cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul către reclamant a fost reținut că prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 22 aprilie 2010 Șut T. a arătat că nu mai este necesar a se stabili masa succesorală după defuncta Șut A., fapt ce rezultă din Certificatul de Moștenitor nr. 899 din 16 noiembrie 1990, motiv pentru care consideră că ambele capete de cerere în constatare sunt lipsite de interes juridic, iar la celelalte două capete de cerere s-a opus cu excepția ieșirii din indiviziune asupra masei succesorale stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 899/1990, necontestat de părți.
Tocmai de aceea cheltuielile de judecată suportate de ambele părți au fost compensate, iar în urma compensării pârâtul a fost obligat la plata sumei de 4.276 lei către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul ȘUT I. solicitând modificarea deciziei civile nr. 165/2013 a Tribunalului S..
În motivare s-a arătat că în mod greșit s-a exclus de către instanța de apel partea de moștenire rămasă de la tatăl său deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat atribuirea cotei de ½ din casa de locuit și terenul aferent precum și din suprafețele dobândite după decesul părinților. Nici reclamantul și nici pârâtul nu posedă certificatul de moștenitor care să includă partea tatei inclusă ca moștenire.
S-a mai arătat că atât prin sentință, cât și prin decizie s-a reținut greșit că suprafața de teren aferentă casei de locuit cu anexă este de 250 m.p., nerezultând ce s-a întâmplat cu diferența până la 500 m.p. rămasă de la tată.
Pârâtul a dobândit în mod legal tot restul suprafețelor de teren ale tatălui de cca. 8 ha. dar se impune să se aducă modificările masei succesorale prin includerea și a părții de moștenire obținută de la tată și reconsiderarea partajării între reclamant și pârât.
S-a mai învederat că în mod greșit s-a reținut prin decizia tribunalului cu privire la suma de 12.502 lei care a fost considerată ca reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor făcute de către pârât la imobilele din masa succesorală, omițându-se faptul că în imobile a locuit atât pârâtul cât și reclamantul, pârâtul reparând numai distrugerile cauzate exclusiv de către acesta la imobile. S-a făcut referire și la o investiție a reclamantului în gospodărie, acesta arătând că a achiziționat un tractor în valoare de 40.000 lei, înregistrat ilegal de către pârât pe numele fiului său. În aceste condiții s-a arătat că se impune ca masa succesorală să nu fie diminuată, iar suma de 12.502 lei să-și mențină rolul și interpretarea din sentința civilă nr. 1346/2013 a Judecătoriei Z..
S-au făcut de asemenea referiri la valoarea imobilului reținute de către instanțe, analizându-se și criticându-se concluziile raportului de expertiză avut în vedere la pronunțarea soluției, raport de expertiză întocmit de către expertul N.. În acest sens, s-a arătat că se impune o reanalizare și reconsiderare a estimărilor din rapoartele de expertiză pentru punerea lor într-o situație neutră și obiectivă.
Reclamantul a făcut și precizări privitoare la modalitatea în care a decurs administrarea probațiunii în cauză din punctul de vedere al expertizelor încuviințate.
S-a mai solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în faza apelului, dovedindu-se că susținerile din cererea de apel privind calculele greșite nu sunt întemeiate.
Reclamantul a înțeles de asemenea să învedereze instanței motivele pentru care nu a înțeles să angajeze avocat în vederea formulării cererii de recurs solicitând să se aibă în vedere faptul că nu are cunoștințe de specialitate, nefiind în măsură să folosească o terminologie juridică adecvată.
În apărare, intimatul Șut T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului, în subsidiar solicitându-se respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că criticile din recurs vizează aspecte de netemeinicie care se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., dispoziții abrogate prin Legea nr. 219/2005, respectiv OUG nr. 138/2000.
Sentința pronunțată în primă instanță a fost în mod justificat modificată în apel, fiind greșite calculele instanței care în raport de valoarea de 28.248 lei din raportul de expertiză și cota de 5/8 parte din certificatul de moștenitor după Șut A. a stabilit sulta cuvenită reclamantului, în realitate aceasta fiind în valoare de 8.827,5 lei.
Atâta timp cât reclamantul s-a opus apelului formulat, în mod corect a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la analiza raportului de expertiză s-a arătat că ceea ce susține reclamantul este părerea proprie, nerelevantă raportat la expertizele efectuate în cauză.
În ceea ce privește celelalte bunuri, inclusiv terenuri, acestea nu au constituit obiectul judecății.
Analizând recursul declarat de reclamantul Șut I. împotriva deciziei civile nr. 165 din 19.11.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr._, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica privind modul de calcul al sultei cuvenite reclamantului, raportat la valoarea masei succesorale, se constată că recursul declarat este întemeiat.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, astfel cum aceasta a fost precizată prin scriptul anexat la fila 45 din dosarul de fond, rezultă că s-a solicitat dezbaterea masei succesorale atât după defunctul Șut I. senior, cât și după defuncta Șut A., părinții celor două părți - persoane fizice din dosar.
În aceste condiții, în mod corect a dezbătut judecătoria masa succesorală după cei doi defuncți, referitor la defuncta Șut A. existând un certificat de moștenitor emis de Notariatul de Stat Județean S. sub nr. 899/01.11.1990. În consecință, în masa succesorală rămasă după părinți a intrat întreg imobilul situat în localitatea Horoatu Cehului compus din teren în suprafață de 250 m.p., casă de locuit și anexe gospodărești, în valoare de 107.930 lei, din această valoare fiind scăzută valoarea construcțiilor noi și a sporului de valoare adus de către pârât construcțiilor vechi, în final valoarea avută în vedere pentru masa partajabilă fiind de 28.248 lei. Raportat la această valoare sulta cuvenită reclamantului este de 14.124 lei, astfel cum a fost calculată în primă instanță, reprezentând contravaloarea cotei de ½ parte din masa succesorală.
În ceea ce privește celelalte critici formulate prin cererea de recurs, toate acestea privesc temeinicia deciziei pronunțate de către instanța de apel, relevant fiind și faptul că împotriva sentinței civile nr. 1346/2013 a Judecătoriei Z. a declarat apel numai pârâtul Șut T., iar nu și reclamantul, în aceste condiții o mare parte din soluția pronunțată în primă instanță rămânând irevocabilă.
Oricum, astfel cum s-a invocat prin întâmpinare, criticile reclamantului privind valorile bunurilor din masa succesorală și a sporului de valoarea adus de către pârât, reținute de către instanță, nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.pr.civ. în forma în vigoare aplicabilă în cauză raportat la data înregistrării acțiunii, aceste valori fiind stabilite ca urmare a modului de interpretare a probațiunii administrate în cauză.
Referitor la suprafața de teren care face parte din masa succesorală se constată că reclamantul însuși a indicat-o ca fiind de 250 m.p., iar nu 500 m.p. cum susține în recurs, instanța de judecată pronunțându-se deci în limitele în care a fost investită prin cererea precizată formulată de către reclamant. Aceasta și ținând cont de faptul că petitul având ca obiect anularea titlurilor de proprietate eliberate în favoarea pârâtului a fost respins de către instanța de fond, în consecință fiind respins și petitul având ca obiect suplimentarea masei succesorale cu imobilele din aceste titluri, soluția pronunțată în acest sens rămânând irevocabilă în condițiile în care reclamantul nu a formulat apel împotriva sentinței pronunțate de judecătorie.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantul ȘUT I. împotriva deciziei civile nr. 165 din 19.11.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în sensul că în temeiul art. 296 C.pr.civ. va respinge apelul declarat de pârâtul ȘUT T. împotriva sentinței civile nr. 1346 din 10.05.2013 a Judecătoriei Z. pe care o va menține în totalitate. Prin urmare vor fi înlăturate și cheltuielile de judecată stabilite în sarcina reclamantului în faza apelului”.
Contestatorul a invocat în susținerea contestației sale dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., însă, Curtea constată, prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 24, art. 25 din NCPC, că dispozițiile Noului C.pr.civ. nu sunt aplicabile cauzei pendinte, astfel încât, în raport de considerentele invocate de contestator în susținerea contestației sale, respectiv, existența unei erori materiale, Curtea va analiza prezenta contestație în anulare prin raportare la dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ.
Contestatorul a susținut că decizia din recurs, atacată prin prezenta contestație în anulare, ar fi nelegală și netemeinică, întrucât, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
În conformitate cu prevederile art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (…)”.
Este știut faptul că, potrivit reglementării Codului de procedură civilă, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C.proc.civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru motivele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
Art. 317 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, în timp ce art. 318 C. proc. civ. constituie sediul legal al contestației în anulare specială.
Contestația în anulare de drept comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ., respectiv, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare contestație poate fi promovată – când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență -, iar pe de altă parte, de împrejurarea că aceste motive să nu fi putut fi invocate pe cale apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
În speță, însă, din considerentele invocate în susținerea contestației în anulare, coroborate cu temeiul de drept expres invocat de contestator în susținerea contestației sale, respectiv, art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC, adică art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ., ne găsim în prezența unei contestații în anulare speciale, fundamentată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare specială, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ., este necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume, dezlegarea dată recursului să fie într-adevăr rezultatul unei greșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 alin. 1 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În niciun caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 alin. 1 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care, în niciun caz, prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate niciun fel de greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de schimbare a stării de fapt, de interpretare a unor dispoziții legale, ori de aplicare a uneia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Or, în speță, contestatorul nu invocă erori materiale, în sensul celor mai sus exemplificate, și care ar putea fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare în temeiul art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ., ci invocă greșeli de judecată, referitoare la greșita stabilire a masei succesorale după defuncții Șut A. și Șut I. sen., la greșita stabilire a cotelor ce revin moștenitorilor și, respectiv, la greșita stabilire a sultei cuvenită contestatorului.
Așa fiind, constatând că motivele invocate de contestator în susținerea contestație în anulare nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată prezenta contestație în anulare.
Intimatul Șut I. nu a solicitat cheltuieli de judecată în cadrul contestației în anulare, ci doar acordarea cheltuielilor de judecată din recurs, solicitare care nu poate fi soluționată în actualul cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul ȘUT T. împotriva deciziei civile nr. 624/R, pronunțată la data de 06.03.2014 în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. C. I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./27.05.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 578/2014. Curtea de Apel CLUJ | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 1035/2014. Curtea de... → |
|---|
