Strămutare. Sentința nr. 24/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 47/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
SENTINȚA CIVILĂ NR. 24/F/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 10 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. C.
GREFIER: A. A. M.
S-a luat în examinare cererea de strămutare formulată de reclamanta R. L. IFN S.A., având ca obiect strămutarea dosarului nr. 29._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe pârâtul AERO-PORTUL INTERNAȚIONAL „A. I.” CLUJ R.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă:
- reprezentantul reclamantei, dl. av. D. D., cu delegație de substituire aflată la f. 41 din dosar, care se prezintă în substituirea avocatului titular, respectiv a d-lui avocat C. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare a reclamantei în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 42 din dosar;
- reprezentantul pârâtului, dl. avocat C. B., care depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare a pârâtului în fața Curții de Apel Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 241 alin. 3 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată următoarele:
Prin Încheierea ședinței din data de 31.01.2014 s-a consemnat în mod eronat că această cauză s-a luat în ședință publică, având în vedere că potrivit art. 144 alin. 1 C.pr.civ., cererea de strămutare se judecă în Camera de Consiliu (f. 58-59).
Pe cale de consecință, în temeiul art. 442 alin. 1 și 2 NCPC, Curtea va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în Încheierea ședinței din data de 31.01.2014, în sensul că această cauză a fost luată în ședința Camerei de Consiliu din 31.01.2014, iar nu în ședință publică, cum eronat s-a menționat.
Prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 31 ianuarie 2014 s-a suspendat judecarea prezentei cauze, având în vedere dispozițiile Încheierii din 30.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea dosarului nr._ al Curții de Apel Cluj până la judecarea cererii de strămutare obiect al dosarului nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă (f. 58 – 59 din dosar).
La data de 28.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat Curții de Apel Cluj un fax, prin care învederează faptul că prin Încheierea nr. 778 din 27.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de petenta R. L. IFN S.A., având ca obiect strămutarea dosarului pendinte (f. 60 din dosar).
Prin Rezoluția din 03.03.2014, Curtea, în temeiul art. 144 alin. 3 și 1 NCPC, coroborat cu art. 415 NCPC și art. 413 alin. 2 NCPC, a dispus repunerea pe rol a dosarului nr._ ; a fixat termen de judecată în cauză pentru data de 28.03.2014, ora 8:30, sala 135 și a dispus citarea părților pentru acel termen de judecată (f. 61, 62).
La data de 03.03.2014 reclamanta R. L. IFN S.A., prin intermediul d-lui avocat D. D., a înaintat Curții de Apel Cluj un fax, prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei și acordarea unui termen de judecată până în data de 12.03.2014, având în vedere că cererea de strămutare ce a făcut obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă la termenul din data de 27.02.2014 (f. 63).
La data de 06.03.2014, tot prin fax, reclamanta R. L. IFN S.A., prin intermediul d-lui avocat D. D., a înaintat Curții de Apel Cluj o „cerere de preschimbare a termenului”, prin care solicită a se dispune, de urgență, preschimbarea termenului de judecată fixat pentru data de 28.03.2014 (strămutare și suspendare) cu un termen de judecată până în data de 12.03.2014, dată la care s-a fixat primul termen de judecată în fond pentru dosarul nr. 29._ aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N., a cărui strămutare o solicită, cerere la care s-au anexat dovezi în susținerea cererii de preschimbare a termenului de judecată fixat pentru data de 28.03.2014 (f. 66 și următoarele din dosar).
Curtea, prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 07.03.2014 (f. 91, f. 66 verso), în conformitate cu prevederile art. 230 NCPC, a dispus preschimbarea termenului de judecată fixat pentru soluționarea dosarului nr._ al Curții de Apel Cluj, din 28.03.2014, ora 8:30, sala 135, pentru data de 10.03.2014, ora 11:00, sala 135, pentru când părțile au fost legal citate, conform art. 241 alin. 3 NCPC, potrivit notelor telefonice, aflate la f. 92 și 93 din dosar.
În cursul zilei de azi au fost înregistrate la dosar „Concluzii scrise”, care au fost formulate de către pârâtul A. Internațional „A. I.” Cluj R.A., prin intermediul d-lui avocat C. B., prin care se solicită respingerea cererii de strămutare formulată de reclamantă.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantei, referitoare la împrejurarea dacă a primit un exemplar din concluziile scrise formulate de pârât, prin intermediul d-lui avocat C. B., acesta arată că a lecturat concluziile scrise, formulate de pârât, de pe site-ul Curții de Apel Cluj și știe despre ce este vorba.
La întrebarea instanței, adresată reprezentanților părților, referitoare la împrejurarea dacă au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, reprezentantul reclamantei arată că are de formulat o cerere prealabilă legat de cauțiunea pe care partea trebuia să o achite pentru cererea de suspendare a judecării dosarului nr. 29._ al Judecătoriei Cluj-N. până la data judecării cererii de strămutare și, totodată, arată că, întrucât azi se va soluționa cererea de strămutare, practic, acea cerere de suspendare a rămas fără obiect.
Reprezentantul pârâtului arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 136 NCPC, rap. la art. 131 alin. 1 NCPC și art. 132 alin. 1 și 3 NCPC, invocă excepția de necompetență materială a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cauze, având în vedere natura juridică a litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 29._, respectiv faptul că este un litigiu „comercial” sau, potrivit NCC, un litigiu ce se circumscrie dispozițiilor art. 3 din Noul Cod Civil, respectiv este o contestație la executare întemeiată pe pretenții derivând dintr-un contract de leasing financiar, contract care, în mod evident, este un contract „comercial” ( a se vedea în acest sens și dispozițiile art. 7 din Codul Fiscal).
În fundamentarea acestei excepții Curtea invocă și Decizia XV din 5 februarie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M.O. nr. 764/12.11.2007.
Curtea constată că, întrucât litigiul a cărui strămutare se solicită este unul „comercial”, circumscris dispozițiilor art. 3 NCC, competența de soluționare a cererii de strămutare aparține Secției a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj.
Curtea acordă cuvântul reprezentanților părților asupra excepției de necompetență materială a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul reclamantei arată că, din punctul său de vedere, prezenta cauză este o cauză ce se judecă de urgență și contează mai puțin natura litigiului, respectiv dacă este un litigiu „civil” sau unul „comercial”. Crede că oricare dintre Secțiile civile ale Curții de Apel Cluj ar fi competentă să soluționeze cererea de strămutare, ce formează obiectul prezentului dosar, având în vedere și împrejurarea că la Î.C.C.J. cererile de strămutare se distribuie aleatoriu oricăreia dintre aceste secții.
Curtea aduce la cunoștința reprezentanților părților împrejurarea că există un proces – verbal încheiat la nivelul Secției I și comunicat Secției a II-a, în sensul că, toate litigiile de natură comercială se judecă de către Secția a II-a civilă a Curții de Apel Cluj și toate litigiile de natură civilă se judecă de către Secția I Civilă a Curții de Apel Cluj.
Reprezentantul pârâtului arată că este departe de dânsul de a încărca rolul Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj și, totodată, având în vedere că există acel proces – verbal, arătat anterior, lasă la latitudinea instanței soluționarea excepției de necompetență materială a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cauze.
De asemenea, arată că partea reclamantă nu are cum să fie prejudiciată oricare din secții ar judeca această cerere de strămutare.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 17.01.2014 reclamanta R. L. IFN S.A., în contradictoriu cu pârâtul A. Internațional „A. I.” Cluj R.A., a solicitat instanței să dispună: strămutarea dosarului nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N., la o altă instanță de același grad; suspendarea judecării dosarului nr._/211/2013, până la data judecării cererii de strămutare.
În motivarea cererii au fost invocate dispozițiile art. 140 și urm. NCPC, susținându-se că există motive de bănuială legitimă, care justifică admiterea cererii de strămutare, decurgând din calitatea pârâtului, de Regie Autonomă deținută integral de Consiliul Județean Cluj.
Obiectul dosarului nr._/211/2013 îl constituie o contestație la executare formulată de contestatorul A. Internațional „A. I.” Cluj R.A., prin care se solicită anularea tuturor actelor de executare din dosar execuțional nr. 2337/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., inclusiv a Încheierii civile din 05.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, executare ce are la bază un contract de leasing financiar cu nr._/22.12.2011, încheiat între S.C. R. L. IFN S.A., în calitate de finanțator, A. Internațional „A. I.” Cluj R.A., în calitate de utilizator, precum și un contract de vânzare-cumpărare cu nr._/19.12.2011, încheiat între .., (fostă ..), în calitate de vânzător, S.C. R. L. IFN S.A., în calitate de cumpărător, și A. Internațional „A. I.” Cluj R.A., în calitate de utilizator.
Tot în motivarea cererii de strămutare s-a invocat faptul că, pe plan local, este de notorietate că A. Cluj este regie autonomă deținută integral de stat, prin organismele sale județene, cu o influență majoră atât în Municipiul Cluj-N., cât și pe plan județean și regional, fiind deținut integral de Consiliul Județean Cluj, care este autoritate publică subordonată Guvernului României.
Reclamanta a mai invocat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că se impune ca judecarea cauzei să se facă de către o instanță independentă și imparțială, în absența oricărei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din 10.03.2014, pârâtul A. Internațional „A. I.” Cluj R.A. a solicitat respingerea cererii de strămutare, pe motiv că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 140 alin. 2 NCPC, în condițiile în care instanțele judecătorești sunt componente ale unei puteri total independente față de puterea politică, respectiv, puterea judecătorească, și în condițiile în care pârâtul A. Internațional „A. I.” Cluj R.A. a mai avut 11 litigii pe rolul instanțelor din Cluj, litigii pierdute de către pârât.
Asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 10.03.2014 Curtea, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cauze, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citat în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Art. 132 alin. 1 NCPC prevede că atunci când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu, sau la cererea părților, instanța este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
În conformitate cu alin. 3 al art. 132 NCPC, dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.
Art. 136 alin. 1 NCPC prevede că dispozițiile prezentei secțiuni din acest cod, privitoare la excepția de necompetență, se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, în timp ce, potrivit art. 136 alin. 4 NCPC, dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate.
La termenul din data de 10.03.2014, stabilit în conformitate cu prevederile art. 144 alin. 1 NCPC, Curtea a invocat excepția de necompetență materială a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentului dosar, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 131 alin. 1, art. 132 alin. 1 și 3 și art. 136 alin. 1 NCPC, și fundamentată, în esență, pe următoarele argumente:
Dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N. are natură „comercială”, în sensul dispozițiilor art. 3 din NCC, respectiv, este o contestație la executare, întemeiată pe pretenții derivând dintr-un contract de leasing financiar, contract care, în mod evident, așa cum dispun și prevederile art. 7 din C. fiscal, este un contract comercial.
Astfel, potrivit definiției de dicționar fiscal-contabil, care face trimitere la art. 7 C. fiscal, contractul de leasing financiar este un contract comercial care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte; contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului; utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procent este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente; perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului (în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit); valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului.
Din analiza actelor normative care reglementează activitatea de leasing în România (a se vedea în acest sens O.G. nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale; Legea nr. 287/2006 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, Legea nr. 241/2007 pentru abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări de la plata taxelor vamale ale unor bunuri) rezultă faptul că leasing-ul este o operațiune comercială prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință a unui lucru al cărui proprietar este, către altă parte, denumită locatar/ utilizator, la solicitarea acestuia din urmă, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de operațiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale, după conținutul ratelor leasingului apărând sub forma leasingului financiar și al leasingului operațional.
Rezultă, așadar, că contractul de leasing financiar este un contract comercial, iar operațiunea de leasing este o operațiune comercială.
Prin urmare, o contestație la executare întemeiată pe pretenții ce decurg sau derivă dintr-un contract de leasing financiar, va avea natura juridică a unui litigiu comercial, de competența instanțelor specializate în soluționarea unor astfel de litigii comerciale.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XV/05.02.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 764/12.11.2007, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, statuând că executarea silită este o fază a procesului, astfel încât, dacă raportul juridic dedus judecății are caracter comercial, și executarea silită va avea aceeași natură comercială, un argument în acest sens fiind faptul că în cadrul executării silite se urmărește realizarea efectivă a dreptului pretins, ceea ce impune ca toate cererile din această fază să fie judecate tot de instanța comercială.
D. urmare, Curtea constată că în cauză competența materială de soluționare a cererii de strămutare, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, instituit de art. 123 alin. 1 și 2 NCPC, revine Secției a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj, secție care este competentă – în limita competențelor atribuite acestei instanței prin dispozițiile NCPC - să soluționeze litigiile comerciale care în prezent se circumscriu dispozițiilor art. 3 din NCC.
Art. 123 alin. 1 din NCPC prevede că cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120, referitoare la insolvență sau concordatul preventiv, în timp ce, potrivit art. 123 alin. 2 NCPC, dispozițiile alin. 1 se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat.
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a dispozițiilor art. 131 alin. 1, art. 132 alin. 1 și 3 și art. 136 alin. 1 NCPC, Curtea va admite excepția de necompetență materială a Secției I Civile a Curții de Apel Cluj în soluționarea dosarului nr._ și va declina competența de soluționare a acestui dosar în favoarea Secției a II-a Civile a Curții de Apel Cluj.
În temeiul art. 132 alin. 3 teza II NCPC, Curtea va dispune trimiterea de îndată a dosarului la Secția a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, coroborat cu art. 132 alin. 1 și 3 NCPC, art. 136 alin. 1 NCPC,
Admite excepția de necompetență materială a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj, în soluționarea dosarului nr._ , având ca obiect cererea de strămutare formulată de petenta R. L. IFN S.A., în contradictoriu cu intimatul A. INTERNAȚIONAL „A. I.” CLUJ R.A., vizând strămutarea dosarului nr. 29._ al Judecătoriei Cluj-N.; suspendarea judecății dosarului nr. 29._ al Judecătoriei Cluj-N., până la data judecării cererii de strămutare.
Declină competența de soluționare a dosarului nr._ , având ca obiect cererea de strămutare formulată de petenta R. L. IFN S.A., în contradictoriu cu intimatul A. INTERNAȚIONAL „A. I.” CLUJ R.A., vizând: strămutarea dosarului nr. 29._ al Judecătoriei Cluj-N., suspendarea judecății dosarului nr. 29._ al Judecătoriei Cluj-N., până la data judecării cererii de strămutare, în favoarea Secției a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj.
Dispune trimiterea de îndată a dosarului la Secția a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj.
Fără cale de atac.
Dată în ședința Camerei de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C.-M. C. A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./11.03.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1231/2014. Curtea de Apel CLUJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
