Succesiune. Decizia nr. 890/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 890/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1918/235/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 890/R/2014
Ședința publică din 22 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul P. I. împotriva deciziei civile nr. 129 din 20 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimații C. I., M. R., P. C., având ca obiect succesiune-revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă revizuientul P. I., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 mai 2014, s-a depus la dosar prin registratura instanței, din partea intimatului C. I., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
La data de 20 mai 2014, s-au depus la dosar prin registratura instanței, din partea recurentului P. I., note de ședință pe care la solicitarea instanței acesta arată că le susține ca si concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, pune în discuția revizuientului să precizeze dacă toate motivele de recurs se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 C.proc. civ., acordând cuvântul în susținerea recursului.
Revizuientul recurent arată că solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria G..
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 20.07.2007, precizată verbal în fața instanței, (așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 19.09.2007) revizuientul P. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimații C. I. și M. R., revizuirea sentinței civile nr. 1356 din 22.11.2005 pronunțate în dosarul civil nr. 1259/2005 a Judecătoriei G..
Prin sentința civilă nr. 565 din 02.04.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ s-a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1356 din 22.11.2005 pronunțată în dosarul civil nr. 1259/2005 al Judecătoriei G., formulată de revizuientul P. I. în contradictoriu cu intimații C. I. și M. R.. Fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 150/A din 10.03.2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de P. I. împotriva sentinței civile nr. 565 din 02.04.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 988/2013 pronunțată la data de 29.10.2013, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1356/22.11.2005 pronunțată în dosarul civil nr. 1259/2005 al Judecătoriei G., cerere formulată de revizuientul P. I. în contradictoriu cu intimații C. I. și M. R..
A fost obligat revizuientul la plata către pârâți a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1356/2005 pronunțată în dosarul 1259/2005 al Judecătoriei G. (irevocabilă și în conexitate cu decizia civilă nr. 1890/07.09.2006 a Curții de Apel Cluj) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții C. I. și M. R. împotriva pârâtului P. I. și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de P. I. împotriva reclamanților și în consecință a fost anulat certificatul de moștenitor nr.227/2004 eliberat de BNP D. G. I. din G., a fost stabilită masa succesorală și calitatea de moștenitor după defuncta C. E. și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile rămase după defunctă (fil.70-73 dosar nr._ ).
În cauza de față revizuientul a solicitat revizuirea sentinței civile nr.1356/2005 pronunțată în dosarul 1259/2005 al Judecătoriei G., motivat de împrejurarea că a intrat în posesia unui testament redactat de către mama sa, defuncta C. E., document pe care în timpul dezbaterii procesului nu l-a avut, argumente ce se circumscriu temeiului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedura civila.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5, „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…) 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere(…)”.
În ceea ce privește înscrisul nou invocat în acest dosar, respectiv un testament datat 23.09.2003, lăsat de numita C. E., instanța reține că pârâții s-au înscris în fals, situație față de care prezenta cauză a fost suspendată, iar dosarul trimis la P. de pe lângă Judecătoria G. în vederea efectuării cercetărilor ce se impun.
Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr._/09.01.2012 întocmit, în dosarul penal nr. 407/P/2011, de către IPJ Cluj-Serviciul Criminalistic, defuncta C. E. nu a executat scrisul și semnătura de pe documentul intitulat „testament”, iar potrivit concluziilor expertizei întocmite de către Institutul Național de Criminalistică – Serviciul Expertize Criminalistice, scrisul și semnătura din cuprinsul acestui act au fost executate de aceiași persoană, respectiv de către numita P. C..
Prin urmare, instanța constată că înscrisul de care înțelege să se prevaleze reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322, pct. 5 Cod pr. civ., respectiv nu poate fi considerat ca un înscris doveditor, cu putere probantă, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.
Aceasta întrucât testamentul depus la dosar nu este valabil, nu întrunește condițiile prevăzute de art. 859 Cod civil, respectiv nu este scris, datat și semnat personal de către defunctă și prin urmare nu este apt să producă consecințe juridice în favoarea reclamantului, respectiv să ducă la pronunțarea unei alte hotărâri decât sentința civilă nr.1356/2005 a Judecătoriei G..
Având în vedere aceste considerente, constatând că înscrisul denumit „testament” datat la 23 septembrie 2003 nu este un act veritabil, un act valabil, apt de a produce consecințe juridice, conform disp.art.859 Cod civil, văzând că nu sunt întrunite disp. art. 322, pct. 5 Cod pr. civ., instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1356/22.11.2005 pronunțată în dosarul civil nr. 1259/2005 al Judecătoriei G..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 Cod pr. civ., reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța l-a obligat la plata către pârâți a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, justificat prin chitanța nr. 048/04.06.2010depus la fila 277 din dosar.
Prin decizia civilă nr. 129/A din 20.02.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. I. împotriva Sentinței civile nr. 988/2013 pronunțată la data de 29.10.2013, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care a păstrat-o în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Demersul inițiat de revizuent se întemeiază pe dispozițiile art.322 pct. 5 C. pr.civ. conform căruia „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților…”.
Tribunalul a apreciat, contrar susținerilor apelantului, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, pe baza probatoriului administrat.
Din interpretarea textului citat rezultă că pentru a se putea formula o cerere de revizuire bazată pe acest motiv, în primul rând, trebuie să fie vorba de un înscris ce nu a putut fi administrat inițial, independent de voința părții. În al doilea rând, înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecății și partea care se prevalează de respectivul act să nu-l fi putut produce în instanță din cauza reținerii lui de către adversar ori dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, care nu-i poate fi imputată. Desigur că, dacă înscrisul ca atare nu poate să fie un act nou, este posibil să poarte totuși o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiția, însă, să se refere la situații atestate de alte înscrisuri preexistente. Nu în ultimul rând, înscrisul nou invocat trebuie să aibă o importanță deosebită, dacă nu chiar hotărâtoare, pentru dezlegarea pricinii.
Din dispozițiile art. 327 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 322 din același cod, rezultă că revizuirea are ca finalitate retractarea unei hotărâri greșite și pronunțarea unei soluții noi, greșelile avute în vedere de această cale extraordinară de atac privind elementele de fapt ale judecății.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C.pr.civ. privește ipoteza stabilirii eronate a situației de fapt ca urmare a neadministrării, ca mijloc de probă, a înscrisului doveditor descoperit după darea hotărârii.
Motivele caracteristice de revizuire pentru acest caz presupun că hotărârea a fost temeinică în raport cu probele dosarului la data pronunțării ei, însă, ulterior, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.
Revizuentul s-a prevalat în promovarea prezentei cereri, de un testament pretins a fi fost redactat de către mama sa, defuncta C. E., aspect care s-a dovedit însă a fi contrar realității.
Așa cum a reieșit cu evidență din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică nr._/09.01.2012 întocmit în dosarul penal nr. 407/P/2011, de către IPJ Cluj-Serviciul Criminalistic, defuncta C. E. nu a executat scrisul și semnătura de pe documentul intitulat „testament”, iar potrivit concluziilor expertizei întocmite de către Institutul Național de Criminalistică – Serviciul Expertize Criminalistice, scrisul și semnătura din cuprinsul acestui act au fost executate de aceeași persoană, și anume, de către numita P. C..
Raportat la aceste dovezi, în mod corect a apreciat prima instanță faptul că în speță nu își găsesc incidența prevederile art.322 pct.5 C.pr.civ., neputandu-se vorbi despre un înscris nou, de importanță determinantă în soluționarea cererii, care, dacă ar fi fost cunoscut ar fi condus la o altă soluție decat cea pronunțată. Aceasta deoarece, fiind vorba de un înscris nevalabil pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.859 C.civ. referitoare la scrierea, datarea și semnarea lui de către testator, nu poate produce efecte juridice, și ca atare nu atestă o altă situație de fapt decat cea reținută cu ocazia judecării în fond.
Nu poate fi primită nici critica apelantului referitoare la faptul că, în realitate, cererea sa de revizuire ar fi vizat o altă hotărare judecătorească, respectiv cu nr. 1334/10.11.2006 din dosarul cu nr._ .
Așa cum cu evidență rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la primul termen de judecată în prezenta cauză din data de 19.09.2007, revizuentul prin reprezentantul său a, precizat expres că obiectul cererii sale de revizuire îl constituie hotărarea pronunțată în dosarul nr.1259/2005 al Judecătoriei G.. De asemenea, așa cum corect a arătat și prima instanță, a fost investită, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, cu soluționarea cererii de revizuire a Sentinței civile nr.1356/2005 pronunțată în dosar nr.1259/2005,avand ca obiect ieșire din indiviziune.
În plus, se reține că încheierile de ședință, inclusiv cea din data de 19.09.2007 la care revizuentul, prin reprezentanta sa, a precizat obiectul cererii de revizuire constituie acte autentice neputand fi combătute decat prin înscrierea în fals,ceea ce în speță nu s-a realizat .
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat și pe cale de consecință a menținut ca temeinică și legală sentința atacată.
Raportat la soluția doptată, reținand că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată ,acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul P. I. prin care s-a solicitat anularea deciziilor date de către instanțele inferioare și trimiterea dosarului la Judecătoria G. pentru a se judeca revizuirea dosarului nr._ .
În motivarea cererii, s-a făcut întâi o prezentare a situației din dosar, insistându-se asupra modalității în care a fost administrată probațiunea în cauză și asupra concluziilor instanței în sensul că testamentul prezentat de către revizuient ar fi fals.
Totodată s-a arătat că instanța nu a luat în considerare faptul că cererea de revizuire a vizat dosarul nr._, judecând dosarul nr. 1259/2005. Nici instanța de apel nu a luat în considerare că de fapt s-a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate în dosarul nr._, deși revizuientul a insistat în acest sens.
S-a invocat de asemenea faptul că revizuientul nu a avut parte de un proces echitabil conform art. 6 CEDO, tot ceea ce s-a întâmplat în dosar fiind cuprins de netemeinicie și ilegalitate.
În apărare, intimatul C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că hotărârea atacată este temeinică și legală.
S-au făcut referiri în cuprinsul întâmpinării la concluziile raportului de expertiză criminalistică din care a rezultat că testamentul prezentat de către revizuient este fals.
La data de 20.05.2014 revizuientul a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul declarat de revizuientul P. I. împotriva deciziei civile nr. 129 din 20.02.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, în limitele motivelor de nelegalitate invocate în termenul prevăzut de art. 3021, art. 303 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Principala critică formulată prin cererea de recurs constă în aceea că instanța de fond și cea de apel au refuzat să judece cererea de revizuire raportat la obiectul precizat de către revizuient, în realitate acesta înțelegând să solicite revizuirea hotărârii pronunțate în dosarul nr._ iar nu revizuirea hotărârii pronunțate în dosarul nr. 1259/2005 al Judecătoriei G., în acest fel fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.
Referitor la această critică Curtea constată că în mod corect a stabilit instanța de apel că obiectul cererii de revizuire a fost stabilit la primul termen de judecată, cel din 19.09.2007, mai mult obiectul fiind confirmat prin decizia nr. 150/2010 a Tribunalului Cluj prin care s-a admis apelul declarat de către revizuientul P. I. împotriva sentinței civile nr. 565/2009 a Judecătoriei G., trimițându-se cauza spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe.
Totodată, Curtea constată că obiectul cererii de chemare în judecată a fost stabilit și prin sentința civilă nr. 18/2008 a Curții de Apel Cluj prin care s-a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria G. și Tribunalul Cluj. Atât în dispozitivul acestei hotărâri cât și în considerentele sale s-a reținut explicit că revizuirea privește sentința civilă nr. 1356/2005 pronunțată în dosarul nr. 1259/2005 al Judecătoriei G., hotărârea rămânând irevocabilă prin neatacare.
Rezultă deci că instanța de fond și cea de apel au soluționat cererea de revizuire în limitele stabilite de către revizuient, limite verificate și confirmate prin cele două hotărâri judecătorești menționate mai sus. Nu se pune deci problema încălcării dreptului la un proces echitabil și nici a vreunui alt principiu care guvernează procesul civil.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, aspect invocat de către revizuient prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 20.05.2014, se constată că această critică a fost formulată tardiv raportat la prevederile art. 303 alin. 1 C.pr.civ.
Admițând că prin invocarea încălcării dreptului la apărare se poate pune problema unui motiv de ordine publică, care poate fi invocat conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ. și cu depășirea termenului legal, Curtea va analiza această critică, constatând însă că nu este întemeiată.
Ceea ce se invocă de către recurent este faptul că după repunerea cauzei pe rol de către prima instanță, în urma suspendării judecării acesteia, nu s-a mai revenit cu adresă către avocatul desemnat ca urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, fiind deci încălcat dreptul la apărare al revizuientului prin judecarea cauzei în lipsa acestuia.
Privitor la această critică se constată că a fost invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs deși privește modul în care s-a desfășurat judecata în fața primei instanțe, fiind deci formulată omisso medio.
Și pe fond critica este neîntemeiată, instanța neavând obligația să încunoștințeze avocatul desemnat ca urmare a încuviințării cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare gratuite, revenind părții această obligație, ca și în cazul în care ar fi vorba despre un avocat ales.
Din dosarul de fond rezultă că revizuientul, prezent în fața instanței la termenul de judecată stabilit după repunerea cauzei pe rol(22.10.2013), nu a adus la cunoștința instanței lipsa avocatului său, neformulând vreo cerere raportat la această lipsă.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de revizuientul P. I. împotriva deciziei civile nr. 129 din 20.02.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuientul P. I. împotriva deciziei civile nr. 129 din 20.02.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22.05.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. I. A. C. A. A. C.
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./26.05.2014
Jud.apel: D.-I. T., M. O.-S.
Jud.fond: N. M.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2/2014. Curtea de... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
