Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 103/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 2912/118/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/C
Ședința publică din 11 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare referatul de perimare a recursului civil formulat de recurentul reclamant P. TAȘU, cu domiciliul în C., .. 31, împotriva sentinței civile nr. 2707 din 05.05.2011 pronunțată de Tribunalul C., secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr. 18, având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință, instanța rămâne în pronunțare asupra referatului de perimare a recursului.
CURTEA
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ 17.03.2010, reclamantul P. Tașu a chemat in judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul de Finanțe pentru a se dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de despăgubiri.
Reclamantul a motivat cererea arătând că este descendentul numitului P. S., persoană ce a fost condamnată politic pentru crima de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută de art.209 din Codul penal din 1936, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pedeapsă din care a executat efectiv 9 ani 4 luni și 21 zile, în perioada 24.08._63.
Reclamantul a susținut că, prin condamnarea tatălui i s-a cauzat un prejudiciu moral ce a constat în lezarea gravă a demnității și onoarei prin actele represive la care a fost supus de regimul totalitar, in sensul că, minor fiind, a fost nevoit sa îndure foamea, frigul, teama, din perioada detenției tatălui dar și marginalizarea după eliberarea acestuia.
In drept reclamantul s-a prevalat de dispozițiile Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, prin Decizia nr.1487/11.11.2010 a Curții Constituționale având in vedere Deciziile nr.1358/21.10.2010 și nr.1360/21.10.2010 prin care prevederile art.5 din Legea nr.221/2009 au fost declarate neconstituționale.
Prin sentința civilă nr. 2707 pronunțată de Tribunalul C. la data de 05.05.2011 acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, recunoașterea morală de către stat a implicațiilor de ordin patrimonial și nepatrimonial asupra cetățenilor săi în perioada 06.06._89 a fost justificată de necesitatea înlăturării efectelor abuzurilor la care au fost supuse victimele regimului totalitarist și a fost materializată prin măsurile dispuse pentru acordarea compensațiilor stabilite prin cadrul legislativ adoptat încă din anul 1990, însă în speță, descendentul nu are, în accepțiunea prevederilor legii reparatorii, conforme Constituției, calitatea de victimă a măsurii politice luate asupra autorului său și nu este îndreptățit la acordarea de daune morale pentru situația evocată.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o sub aspectul nelegalității.
Prin încheierea din 19.12.2011 Curtea de Apel C. a suspendat judecata recursului, conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu prevederile art. 252 al.1 Cod procedură civilă la data de 19.12.2012 s-a întocmit referat pentru constatarea primării din oficiu a recursului. Cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea perimării, sens în care s-a fixat termen de judecată la 11.02.2013, cu citarea părților.
Analizând sesizarea de perimare în raport cu dispozițiile legale incidente, reține:
Potrivit art. 248 din codul de procedură civilă „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”.
În speță, sunt îndeplinite condițiile textului de lege citat întrucât de la momentul suspendării – 19.12.2011 - recursul reclamantului a rămas în nelucrare mai mult de un an, timp în care acesta nu a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale arătate și a principiului disponibilității specific procesului civil, se va constata perimat recursul, știut fiind că în sistemul codului actual de procedură civilă perimarea operează de drept la împlinirea termenului prescris de lege, ea putând fi invocată și de instanță pe cale de excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul civil formulat de recurentul reclamant P. TAȘU, cu domiciliul în C., .. 31, împotriva sentinței civile nr. 2707 din 05.05.2011 pronunțată de Tribunalul C., secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr. 18.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. L. M. G. VANGHELIȚA T.
Grefier,
C. M.
Jud.fond C.E.
Tehnored.dec.gref.M.C.
04.03.2013/2 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 43/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 218/2013. Curtea de... → |
|---|
