Expropriere. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 2951/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 45 C
Ședința publică din 30 aprilie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – G. L.
JUDECĂTOR – I. B.
Grefier – C. I.
Cu participarea Reprezentantului Ministerului Public
Procuror – Grațiela L.
Pe rol, soluționarea apelurilor civile declarate de apelanta reclamantă intimată S.C. „O.” S.R.L., cu sediul în C., ., .. D, ., județul C. și cu sediul procesual ales la M. Chenan în localitatea Murfatlar, ., ., ., județul C. și de apelantul pârât intimat S. R. prin DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1, apeluri declarate împotriva sentinței civile nr. 859/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, având ca obiect expropriere.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 30.04.2013, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamanta . solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar, ca prin hotărâre judecătorească să anuleze în parte hotărârea nr. 37/11.08.2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar în privința cuantumului despăgubirilor datorate reclamantei pentru terenul expropriat, în suprafață de 1321 mp, și să stabilească valoarea reală a acestor despăgubiri pe baza unui raport de expertiză.
S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 28.000 mp situat în localitatea Murfatlar, județul C., pe care l-a dobândit prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3100/20.12.1999 și nr.942/16.04.2008 și că parte din acest imobil, respectiv suprafața de 2643 mp, a fost expropriată ca urmare a declanșării procedurilor de expropriere pentru Coridorul de Expropriere situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Autostrada București – C., tronsonul 6 Cernavodă – C., conform HG nr.415/2010, publicată în M.O. Partea I nr.288/03.05.2010.
Prin hotărârea contestată în cauză s-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege pentru expropriere și că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri de 4,84 lei/mp, deci la un cuantum de aproximativ un euro/mp în raport de valoarea pe care moneda europeană o avea la 11.08.2010.
S-a mai susținut că prețul avut în vedere la stabilirea despăgubirii este mult inferior celui la care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel in zonă și că la calcularea cuantumului acesteia se impune ca experții și instanța să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în acea unitate administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, ca și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, cu atât mai mult cu cât măsura exproprierii parțiale a fost de natură să diminueze în mod considerabil valoarea de întrebuințare a terenului neexpropriat.
In drept s-au invocat dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004, art. 44 alin 3 din Constituția României, art. 24 si 26 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.859/20.02.2012 Tribunalul C. a admis în parte acțiunea, a anulat în parte hotărârea nr.37/11.08.2010 și a constatat că valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 2643 mp, ., situată în zona de S-E a extravilanului localității Murfatlar, este de 17.260 lei.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri și la 3000 lei cheltuieli de judecată – onorariu experți și a respins restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță s-a raportat la prevederile art.9 alin.1 și 3 din Legea nr.198/2004 și la art.21-27 din Legea nr.33/1994, și a avut în vedere că la stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru expropriere trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții vor putea propune instanței o eventuală reducere a daunelor.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară s-a reținut că, prin raportare la standardele de evaluare internațională, valoarea de piață a metrului pătrat din . este de 1,53 euro/mp, iar valoarea totală a terenului expropriat - de 17.260 lei, la care se adaugă suma de 8020 lei reprezentând valoarea lucrărilor de transport și tehnologie pentru cantitatea de 3500 kg grâu/ha și pentru cea de 1200 kg paie/ha.
S-a constatat că valoarea a fost determinată în funcție de caracteristicile zonei de amplasament și de faptul că terenul folosit pentru autostradă devine valoros în urma unei investiții substanțiale a statului, iar nu a proprietarului acestuia; că, potrivit legii, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului expropriat, calculată la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, respectiv 22.07.2010, și este compusă din valoarea de circulație a terenului și valoarea prejudiciului, cu luarea în considerare a realităților economice de la acea dată, iar nu prin raportare la utilizarea pe care expertul o apreciază ca fiind cea mai bună, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Cum imobilul se află în extravilanul localității Murfatlar, având categoria de folosință de teren agricol, iar exproprierea s-a efectuat pentru un obiectiv de utilitate publică, respectiv Autostrada București – C. tronsonul 6 Cernavodă – C., s-a apreciat că despăgubirea stabilită de expropriator, de 4,84 lei/mp, nu este conformă cu realitatea și că suma determinată prin expertiză, de_ lei, reprezintă valoarea reală a terenului la data exproprierii.
Cererea de acoperire a prejudiciului creat prin expropriere a fost respinsă cu motivarea că reclamanta nu a administrat dovezi sub acest aspect, iar valoarea stabilită de expert ca diferență dintre valoarea totală a parcelei si valoarea suprafeței de teren expropriată, la care se adaugă cea a suprafeței de teren rămasă neexpropiată, nu are corespondent în realitate.
A mai apreciat tribunalul că cerința caracterului cert al prejudiciului nu este îndeplinită în cauză și că ipoteza schimbării destinației terenului nu poate fi reținută câtă vreme la momentul exproprierii imobilul avea destinație agricolă și nu s-a prezentat vreun plan urbanistic zonal sau alt act al unității administrativ teritoriale din care să rezulte ca terenurile în discuție sunt incluse in intravilanul localităților limitrofe sau există o propunere în acest sens.
La înlăturarea apărării referitoare la prejudiciul creat prin limitarea posibilităților de utilizare a terenului neexpropriat s-a avut în vedere că nu au fost suferite pierderi din recolta neadunată sau din subvenții, pentru că suprafața rămasă este mai mare de 3000 mp; în ceea ce privește secționarea terenului s-a reținut că, potrivit criteriului cea mai bună utilizare CMBU, definit de standardele internaționale de evaluare IVS 1, utilizarea actuală cea mai probabilă și posibilă fizic, justificată adecvat, permisă legal și fezabilă financiar, este aceea de teren agricol.
S-a constatat că, până la adâncirea crizei economice și în perspectiva dezvoltării economice a orașului Murfatlar, stimulată de . metropolitană a municipiului C. după anul 2006-2007, piața a perceput un potențial economic al acestor terenuri, superior celui de teren agricol.
A apărut, prin urmare, interesul investitorilor pentru achiziționarea unor astfel de bunuri în scopul dezvoltării imobiliare în zonă, chiar dacă nu există un regim urbanistic adecvat, ceea ce a condus la creșterea prețurilor acestor bunuri peste media celor agricole; creșterea a fost influențată și de faptul că terenul din zonă este productiv, iar interesul pentru exploatarea agricolă a crescut în ultima perioadă, ceea ce explică numărul mic de oferte de vânzare.
Susținerile potrivit cărora suprafețele rămase neexpropriate au fost îmbucătățite peste măsură și nu mai pot fi folosite conform destinației agricole inițiale au fost respinse cu motivarea că planurile aflate la dosar atestă faptul că . de acces la ./3, în suprafață de_ mp, care aparține tot reclamantei, pe o rută ocolitoare aflată la circa 4 km distanță către vest, dar și existența accesului la calea publică DN3; s-a constatat, pe de altă parte, că suprafața rămasă neexpropriată din fiecare . mare cât să asigure folosința normală a terenului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a obligat pârâții la plata sumei de_ lei, stabilită prin raportul de expertiză cu titlu de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată – onorariu experți și a respins cererea care vizează stabilirea valorii reale a despăgubirilor reținând că instanța a fost investită doar cu analiza hotărârii nr.37/11.08.2010, referitoare la suprafața de teren expropriată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta .. și pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. și au criticat-o sub aspectul modalității de determinare a cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat.
Reclamanta a invocat încălcarea art.26 din Legea nr. 33/1994, a art.44 alin.3 din Constituție și a art.1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului și a susținut, în esență, că despăgubirile acordate de expropriator au un cuantum derizoriu în raport de criteriile stabilite prin aceste norme legale.
A pretins apelanta reclamantă că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data efectuării raportului de evaluare, de destinația terenului și de posibilitățile de utilizare a acestuia - prejudiciul urmând a fi raportat și la cea mai bună utilizare pe care ar fi primit-o dacă nu ar fi fost expropriat – dar și de caracterul parțial al exproprierii, respectiv de prejudiciul creat prin limitarea posibilităților de utilizare a terenului rămas în proprietate.
A solicitat, pe cale de consecință, acordarea unei despăgubiri totale de 26.970 lei, din care 18.950 lei valoarea de circulație a terenului expropriat și 8.020 lei prejudiciu, iar în subsidiar, în cazul evaluării terenului expropriat la 17.260 lei, acordarea sumei de 25.280 lei,.
Pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. a criticat hotărârea instanței de fond din perspectiva însușirii concluziilor raportului de expertiză, întemeiate pe metoda comparațiilor de piață și pe cea a capitalizării rentei funciare.
În referire la prima metodă s-a invocat nesocotirea prevederilor art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994 și a standardului internațional de evaluare din GN1, art.5.10, care impune ca proprietatea selectată pentru comparație să fie concurentă cu proprietatea evaluată pe aceeași piață, și s-a susținut că 2 dintre cele 3 comparabile avute în vedere de experți nu sunt din aceeași unitate administrativ teritorială cu imobilul expropriat, ci din localitățile Valul lui T. și Valea Dacilor.
S-a pretins, totodată, că cele 3 comparabile nu sunt identificate cadastral, ci alese aleatoriu, fără o individualizare efectivă, că anunțurile de mică publicitate nu sunt datate, ceea ce se impune a fi analizat și din perspectiva deprecierii pieței imobiliare și a crizei mondiale, și că primul anunț avut în vedere de experți nu precizează dacă terenul la care face referire este situat în intravilanul sau extravilanul localității.
Metoda de evaluare anterior menționată a fost contestată și ca urmare a faptului că nu a avut în vedere decât oferte de preț publicate pe site-uri imobiliare, cu ignorarea tranzacțiilor notariale din zonă și a grilei notarilor publici, dar și pentru că nu a ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială, criteriu definit prin decizia civilă nr.5881/08.07.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca și preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare cumpărare.
În combaterea metodei capitalizării rentei funciare s-a susținut că rezultatul său nu poate fi valorificat câtă vreme prețul mediu al terenului din zonă s-a determinat pe baza datelor utilizate în metoda comparației relative, apreciate de apelant ca nepertinente.
La solicitarea apelantului pârât a fost completată proba cu înscrisuri și a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză tehnică imobiliară, care a avut ca obiectiv evaluarea prețului terenului expropriat și prin raportare la relațiile comunicate instanței cu adresa nr.568/08.11.2012 a BNP B. M. L., referitoare la tranzacțiile înregistrate în perioada exproprierii în evidența acestui birou notarial, pentru terenuri extravilane situate pe raza localității Murfatlar.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a reținut următoarele:
Pretenția dedusă judecății în cauză vizează încălcarea dreptului la indemnizare al reclamantei, în calitatea sa de proprietar al imobilului expropriat, prin modalitatea de determinare a cuantumului despăgubirii acordată de pârâtul expropriator.
În cazul exproprierii, despăgubirea reprezintă o compensație pentru pierderea suferită de proprietar ori, eventual, de ceilalți titulari de drepturi reale, ca urmare a pierderii dreptului de proprietate sau a altui drept real principal asupra bunului expropriat.
Potrivit Constituției și prevederilor Codului civil, dar și reglementărilor internaționale, această compensație trebuie să fie dreaptă, adică să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii.
Art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994 - dispoziție legală aplicabilă și în cazul exproprierii reglementată de Legea nr.198/2004, așa cum rezultă din prevederile art.9 ale acestui act normativ – stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar în alin.2 al textului se prevede că la calcularea despăgubirilor, experții și instanța de judecată vor avea în vedere prețul de vânzare al imobilelor de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Conform normelor legale menționate, despăgubirea cuvenită proprietarului bunului expropriat cuprinde, prin urmare, două componente, respectiv: valoarea reală a imobilului – care este intrinsec legată de caracterul echitabil al despăgubirii acordate, ceea ce presupune ca aceasta să fie cât mai apropiată de valoarea bunului expropriat - și prejudiciul cauzat proprietarului (sau unor terți) prin expropriere – care vizează consecințele generate prin expropriere asupra beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare, de care titularul dreptului nu se mai poate bucura.
Prima componentă a despăgubirii, respectiv valoarea reală a bunului expropriat, este definită de art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994 ca fiind prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Acest preț reprezintă, de fapt, valoarea de piață a imobilului, definită în Standardele internaționale de evaluare IVS 1 ca suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.
În consecință, valoarea de piață a terenului expropriat trebuie stabilită în raport de circumstanțele pieței imobiliare și de elementele ce impun conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, respectiv afectațiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilitățile și sarcinile care îl grevează, etc., toate apreciate doar în raport cu momentul evaluării, iar nu cu unul anterior sau ulterior, favorabil vânzării ori cumpărării în funcție de evoluția prețului pe piața liberă, de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic ori de prezumtivele beneficii viitoare aduse prin exploatare.
În speță, evaluarea imobilului expropriat se raportează la momentul anului 2010, când expertul F. G. a întocmit expertiza care a stat la baza hotărârii de stabilire a despăgubirii cuvenită reclamantei pentru terenul expropriat în vederea realizării lucrării de utilitate publică Autostrada București C., tronsonul 6, Cernavodă – C..
Conform acestui raport, valoarea de piață pentru suprafața expropriată, de 2643 mp, este de 1 euro /mp și a fost stabilită prin metoda comparației relative, apreciată ca cea mai adecvată în raport de cantitatea și calitatea informațiilor, dar și de interesul părților în efectuarea tranzacției, interes care a impus ca, dintre valorile determinate prin metoda comparației relative și cea a capitalizării rentei funciare, să fie aleasă cea mai mare, pentru că expropriații nu au interes să vândă, iar expropriatorul are interes să cumpere.
Expertiza întocmită la instanța de fond de comisia stabilită potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, formată din experții C. M., B. E. și V. I., a infirmat constatările lucrării tehnice anterior menționate și a propus o valoare de piață pentru imobilul expropriat de 1,53 euro/mp, experții opinând că metoda care se pretează evaluării terenului în litigiu este aceea a comparației de piață.
Instanța de fond și-a însușit valoarea stabilită prin această din urmă expertiză - reținând că este conformă cu realitatea și ține seama de viitoarea afectare a zonei - și a înlăturat, în mod corelativ, valoarea stabilită de expertul F. G., de 1 euro/mp, dar această concluzie ignoră faptul că unitățile de măsură selectate de experții M., B. și V. pentru comparație nu au fost dintre cele adecvate, pentru a conduce la o analiză corectă.
Astfel, deși din examinarea celor două lucrări de evaluare rezultă că elementele de comparație avute în vedere de expertul F. G. au fost selectate și de experții desemnați de instanța de fond printre ofertele de vânzări identificate în anunțurile de mică publicitate sau pe internet, menționate ca atare în considerentele expertizei, comparabilele în raport de care s-a stabilit valoarea despăgubirii sunt străine acestora și au un preț superior de tranzacționare, fără ca opțiunea experților să aibă o justificare rezonabilă în elementele de similitudine ale terenurilor evaluate, cum în mod nefondat s-a menționat în cuprinsul expertizei. Această constatare se întemeiază chiar pe caracteristicile celor 3 imobile-comparabile avute în vedere de experți pentru că acestea sunt situate în extravilanul altor unități administrativ teritoriale decât cea în a cărei rază teritorială se află terenul în litigiu, respectiv Valul lui T. și Valea Seacă, județul C., și diferă de cel expropriat prin întindere - ori este evident că, dată fiind destinația agricolă a acestor bunuri, atractivitatea suprafețelor oferite spre vânzare crește proporțional cu întinderea acestora - prin deschiderea și adâncimea loturilor, dar și prin distanța față de calea de acces, respectiv apropierea de autostradă, apreciată în considerentele expertizei ca și element care influențează în mod hotărâtor nivelul prețului de tranzacționare.
Concluziile expertizei însușită de instanța de fond se impun a fi analizate și în raport de faptul că experții nu s-au raportat și nu au valorificat informații obținute din tranzacții perfectate efectiv pe raza localității Murfatlar în perioada exproprierii, respectiv în anul 2010, ci au avut în vedere doar oferte de vânzare din anunțurile de mică publicitate sau publicate pe internet, care nu pot fundamenta calculul despăgubirii datorată în cazul exproprierii potrivit criteriului stabilit de art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994 pentru că prețul solicitat de vânzători nu reprezintă un preț real, cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială.
Corectitudinea acestei aprecieri este confirmată, de altfel, de probatoriile administrate în apel, respectiv relațiile comunicate de BNP B. M. L. și concluziile suplimentului la expertiza de evaluare, care au demonstrat că prețurile încasate de proprietarii vânzători în anul 2010, în perioada exproprierii terenului în litigiu, pentru terenuri similare înstrăinate pe piața liberă, situate în extravilanul localității Murfatlar, sunt inferioare despăgubirilor plătite de stat, având valori de 6.500 – 6.667 lei/ha, deci aproximativ 0,15 euro/mp.
Argumentele expuse conduc la concluzia că valoarea stabilită de expertul F. G., de 1 euro/mp, care a fost avută în vedere de Comisia de analiză la data determinării despăgubirii acordată reclamantei, dă eficiență și răspunde criteriilor stabilite de art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, fiind determinată în acord cu decizia nr.5881/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în această materie. Ea respectă, totodată, prescripția normelor constituționale invocate de titulara acțiunii și principiul consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO - pentru că obligația impusă de aceste reglementări, de acordare a unei despăgubiri reale și echitabile pentru bunul expropriat, nu implică plata unor sume supraevaluate, la nivelul pretențiilor celui expropriat, determinate pe criterii subiective, uneori speculative și fără corespondent în realitate - și justifică temeinicia criticilor formulate prin apelul pârâtului.
Va fi respinsă, pe cale de consecință, pretenția apelantei reclamante, de acordare a unei despăgubiri majorate, determinată la momentul efectuării expertizei la instanța de fond, pentru că, așa cum s-a arătat în precedent, valoarea de piață a terenului expropriat trebuie stabilită în raport de circumstanțele pieței imobiliare și de elementele ce impun conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, apreciate doar în raport cu momentul evaluării.
În același sens va fi soluționată și critica referitoare la despăgubirea datorată pentru daunele cauzate prin expropriere, reprezentând compensații rezultate din secționarea terenului, care potrivit raportului de evaluare realizat în procedura de expropriere are o valoare de 1900 lei, iar potrivit expertizei efectuată pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond – de 8.020 lei.
Examinarea comparativă a celor două lucrări de evaluare demonstrează că opiniile experților au fost divergente doar asupra valorii tarifului de transport, stabilit de expertul F. G. la nivelul sumei de 2,10 lei/t/km, iar de comisia desemnată la fond, la o valoare de 9 lei/t/km, fără ca diferența să-și găsească justificarea în considerentele expertizei. În lipsa unei astfel de justificări, care să explice obiectiv cuantumul tarifului de transport avut în vedere de comisia de experți, concluzia acestora nu poate fi valorificată în cauză și nu poate întemeia pretenția de acordare a unei despăgubiri majorate pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin expropriere pentru că, în absența unei determinări pe criterii obiective, aceasta are un caracter speculativ și incert.
Pentru motivele arătate și în temeiul art.296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamantei ca nefondat și va admite apelul pârâtului, cu consecința schimbării hotărârii atacate și a respingerii acțiunii ca nefondată.
În temeiul art.274 alin.1 din același cod, va obliga apelanta reclamantă la 900 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât reprezentând contravaloare onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul reclamantei intimate S.C. „O.” S.R.L., cu sediul în C., ., .. D, ., județul C. și cu sediul procesual ales la M. Chenan în localitatea Murfatlar, ., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 859/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ .
Admite apelul pârâtului intimat S. R. prin DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 859/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ .
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă apelanta reclamantă la plata către apelantul pârât a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. L. I. B.
Grefier,
C. I.
Jud.fond:S.M.Teșa
Red.dec.jud.I.B./30.05.20135ex.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 392/2013. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
