Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 1023/254/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 393/C
Ședința publică din 02 octombrie 2013
Complet compus din:
PREȘEDINTE - M. P.
JUDECĂTORI - D. P.
- I. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă S.C. R. E. DEVELOPMENT S.R.L. în faliment, cu sediul în Voluntari, Șoseaua P. – Tunari nr. 1, parter, camera 1, prin lichidator EDGE BUSINESS RESTRUCTURING ADVISORS S.P.R.L., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 13, ., împotriva deciziei civile nr. 192 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996), în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. S. C. S.R.L., cu sediul în București, .-77, sector 1, cu sediul social în București, . nr. 71-73, .. 4, sector 1 și cu sediul procesual ales în București, Splaiul Unirii nr. 223, sector 3, la avocat G. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, luând act că recurenta reclamantă a solicitat judecata în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei M., reclamanta S.C. „R. E. Development” S.R.L. prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. „S. C.” S.R.L. a formulat plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. 1139/26.01.2012 pronunțată în dosarul nr. 1139/26.01.2012 de către registratorul șef al O.C.P.I. C.–B.C.P.I. M., cu privire la imobilul cu numărul cadastral_-C1-U 115 înscris în CF nr._- C1- U 231 (CF vechi_ M.) a localității M., județul C., solicitând să se dispună modificarea în tot a încheierii de respingere, în sensul admiterii cererii de reexaminare atacate, anulării încheierii de înscriere a sentinței arbitrale atacate prin cererea de reexaminare, radierea notării sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României – dosar nr. 284/2009, între reclamanta S.C. „S. C.” S.R.L. și pârâta S.C. „R. E. Development” S.R.L.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în fapt, la data de 21.06.2009 S.C. „S. C.” S.R.L. a depus o cerere de arbitrare înregistrată sub nr. 419/21.06.2009 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României având ca obiect pretenții, respectiv obligarea S.C. „R. E S. De Vel Opme Nt” S.R.L. (numită în continuare R.E.D.) la plata sumei de 1.110.652.95 RON reprezentând echivalentul în lei a sumei de 26.256.571 euro, plus cheltuieli arbitrale.
La data de 5.04.2011 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva R.E.D. de către Tribunalul București–Secția a VII-a în dosarul nr._/3/2011. Notificarea deschiderii procedurii a fost publicată la data de 18.04.2011 (BPI nr. 4587), iar publicarea sentinței a fost efectuată la data de 25.05.2011 (BPI nr. 6144). La data de 13.10.2011 s-a soluționat litigiul arbitral prin admiterea cererii S.C. „S. C.” S.R.L., iar sentința arbitrală pronunțată a fost notată în Cartea Funciară la data de 23.12.2012.
La data de 20.03.2012 Curtea de Apel București–Secția a V-a, instanță de control față de procedura arbitrară, a dispus „Admite acțiunea în anulare; Anulează sentința arbitrală nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Fixează termen la 3.04.2012 pentru evocarea fondului, cu citarea părților. Cu recurs odată cu fondul”.
A arătat petenta că motivele pentru care solicită admiterea prezentei plângeri sunt următoarele:
1) Sentința arbitrală înscrisă nu mai există.
Astfel, s-a introdus calea de atac a acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, față de gravele erori de procedură constatate și față de încălcarea flagrantă a dispozițiilor imperative ale legii de către instanța arbitrală.
Acțiunea în anulare a fost admisă, dispunându-se anularea sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, astfel că această sentință arbitrală este lipsită de orice putere.
Pretențiile dintre părți urmează a fi examinate pe fond de către Curtea de Apel București–Secția a V-a, dar față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 și procedura de insolvență declanșată, această instanță a suspendat judecarea pretențiilor S.C. „S. C.” S.R.L. față de petentă.
Față de această situație, pretențiile S.C. „S. C.” S.R.L. au fost apreciate de către judecătorul sindic, acestea putând fi înscrise la masa credală dacă va fi cazul, creditoarea neputând să exercite alte acțiuni în afara celor stabilite prin Legea nr. 85/2006. Sentința arbitrală fiind în prezent anulată, fiind lipsită de orice putere sau relevanță, nu mai poate constitui obiectul unei notări în Cartea funciară, deoarece nu mai atestă niciun act sau fapt juridic în sensul art. 47 din Legea nr. 7/1996.
2) B.C.P.I. M. nu a observat caracterul de drept al suspendării instituită de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Cum suspendarea operează de drept, nu are nicio importanță dacă B.C.P.I. M. a cunoscut sau nu situația de fapt și incidența acestei prevederi, simpla admitere a unei cereri de notare în afara procedurii insolvenței, fără aprobarea Comitetului Creditorilor sau a Adunării Creditorilor, privind unele creanțe împotriva debitoarei, constituie un motiv de admitere a cererii de reexaminare și de radiere a notării sentinței arbitrale.
Față de această situație, prin încheierea atacată s-au încălcat dispozițiile imperative ale legii, respectiv prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, astfel că această încheiere este nelegală.
3) Actul înscris în Cartea Funciară nu îndeplinea nici la data înscrierii și nu îndeplinește nici în prezent condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 7/1996. Actul notat în Cartea Funciară constituie o sentință arbitrală, care potrivit art. 363 (3) Cod procedură civilă, „comunicată părților, are efectele unei hotărâri judecătorești definitive”, astfel că acesteia trebuie să i se aplice dispozițiile art. 47 (2) din Legea nr. 7/1996, în sensul că înscrisul legalizat ar fi trebuit să poarte mențiunea că hotărârea este definitivă și irevocabilă. Sentința arbitrală nr. 198/13.10.2011 nu a rămas niciodată irevocabilă, deoarece a fost atacată în termenul legal de o lună cu acțiunea în anulare, acțiune admisă, astfel rezultă că înscrisul prezentat nu era susceptibil de a fi înscris Cartea Funciară.
În drept s-au invocat art. 50 și următoarele din Legea nr. 7/1996, art. 36 din Legea nr. 85/2006, iar în susținerea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisurile depuse.
În baza art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța a solicitat copia dosarului de la Cartea funciară, care a stat la baza notării sentinței arbitrale.
Intimata S.C. „S. C.” S.R.L., prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea plângerii introdusă de S.C. „R. E. Development” S.R.L. împotriva încheierii de respingere a reexaminării de către registratorul șef al O.C.P.I. C.–B.C.F. M. și, prin urmare, menținerea ca legală a notării în cartea funciară a imobilului a sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional, arătând că sentința arbitrală nr. 198 din 13.10.2011 este legal înscrisă în cartea funciară a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 1753/13.06.2012 Judecătoria M. a respins plângerea formulată de reclamanta S.C. „R. E. Development” S.R.L. prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL București, ca nefondată, reținând următoarele:
Între părți, petenta S.C. „R. E. Development” S.R.L. prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL în calitate de beneficiar și pârâta S.C. „S. C.” S.R.L. în calitate de antreprenor s-a încheiat contractul de antrepriză generală nr. 100/1.11.2006, având drept obiect – obligarea antreprenorului să execute pentru beneficiar –lucrări potrivit Anexei nr. 1 și a Proiectului de execuție nr._/2006 la obiectivul situat în Stațiunea Olimp, județul C.. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 8.196.902 euro, la care se adaugă T.V.A., clauze modificate prin actele adiționale nr. 1/21.04.2008 și nr. 2/20.11.2008.
Având în vedere acest contract de antrepriză, antreprenorul S.C. „S. C.” S.R.L. a solicitat notarea privilegiului privind imobilul intabulat în cartea funciară proprietatea petentei potrivit încheierii nr. 6162/2009, în favoarea sa. Deși împotriva încheierii nr. 6162/2009 de notare a acestui privilegiu s-a formulat plângere la Judecătoria M., acest litigiu nu a fost soluționat încă, astfel că imobilul este afectat de această sarcină.
Prin înscrierea acestui privilegiu în cartea funciară i se recunosc astfel antreprenorului (constructorului) sumele datorate de către beneficiarul proprietar al imobilului, ce reprezintă prețul edificării imobilului.
Ulterior derulării raporturilor contractuale, întrucât părțile nu s-au înțeles cu privire la lucrările efectuate, respectiv sumele pe care părțile le datorează reciproc, S.C. „S. C.” S.R.L. a promovat o cerere de arbitrare înregistrată sub nr. 419/21.06.2009 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României având ca obiect pretenții, respectiv obligarea S.C. „R. E. De Vel Opme Nt” S.R.L. (numită în continuare R.E.D.) la plata sumei de 1.110.652.95 ron reprezentând echivalentul în lei a sumei de 26.256.571 euro, plus cheltuieli arbitrale.
La data de 13.10.2011 s-a soluționat litigiul arbitral prin admiterea cererii S.C. „S. C.” S.R.L., iar sentința arbitrală nr.198/13.10.2011 pronunțată a fost notată în Cartea Funciară la data de 23.12.2012.
Împotriva sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a introdus calea de atac a acțiunii în anulare, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 34/20.03.2012 a Curții de Apel B.; s-a dispus anularea sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României; s-a fixat termen 3.04.2012 pentru evocarea fondului, iar, soluția definitivă dată de această instanță poate fi atacată cu recurs potrivit art. 366 Cod procedură civilă.
Prin cererea de înscriere din data de 20.12.2011, S.C. „S. C.” S.R.L. în calitate de antreprenor constructor a solicitat notarea sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011, prin care s-a constatat cu caracter provizoriu (întrucât sentința arbitrală nu este și irevocabilă) suma datorată de către R. E. Development S.R.L. către S.C. „S. C.” S.R.L., sumă care este garantată cu privilegiul antreprenorului înscris prin încheierea nr. 6162/15.04.2009, notarea acestui privilegiu nefiind desființată de către instanța de judecată.
Prin încheierea nr._/23.12.2011, O.C.P.I. C.–-B.C.P.I. M. a admis cererea de notare a sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Împotriva acestei încheieri, petenta S.C. „R. E. Development” S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, criticând această încheiere în sensul că notarea sentinței arbitrale s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 47 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară raportat la art. 876 alin. 2 Cod civil.
Analizând probele administrate (înscrisurile depuse), instanța de fond a constatat că notarea sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României este legală, iar temeiurile juridice care au stat la baza acestei notări sunt: dispozițiile art. 876 alin. 2 Cod civil; suma constatată provizoriu are legătură cu privilegiul special notat în cartea funciară de către antreprenorul pârât S.C. „S. C.” S.R.L.; acest privilegiu înscris reprezintă dreptul creditorului recunoscut de lege în virtutea calității „creanței sale”, de a fi preferat la plată altor creditori, chiar ipotecari (art. 1722 Cod civil), chiar dacă asupra acestei notări sunt controverse (privind întinderea acestuia); acest privilegiu nu a fost radiat din cartea funciară; dispozițiile art. 902 alin. 2 pct. 19 Cod civil, iar art. 903 pct. 3.
A reținut instanța că reglementări specifice de carte funciară privitoare la notare, le regăsim și în cuprinsul dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. C – partea a III-a, lit. „b” din Legea nr. 7/1996, privind cuprinsul Cărții Funciare, completate cu prevederile referitoare la notare cuprinse în cadrul Regulamentului de organizare și funcționare de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 și că prin notarea acestor „alte raporturi juridice” în cartea funciară, acestea devin opozabile și terților, fără însă să garanteze existența sau valabilitatea dreptului notat, având în vedere tocmai caracterul nedefinitiv și irevocabil al sentinței arbitrale.
Aceste notări au ca efect opozabilitatea față de terți în temeiul art. 38 din Legea nr. 7/1996 cu excepția cazului când legea ar dispune altfel, atrăgând atenția terților despre existența unei „eventuale creanțe –preț” care poartă asupra privilegiului special notat în cartea funciară privind imobilul de către pârâtă în calitate de antreprenor, imobil proprietatea petentei.
Împotriva sentinței civile anterior menționate a declarat apel petenta S.C. „R. E. Development” S.R.L. prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate, rezumându-se doar la a le expune în considerentele hotărârii. Astfel, hotărârea nu cuprinde un examen critic al temeiurilor de drept și de fapt pe care le-a invocat reclamanta, deși instanța este obligată să expună considerente care să răspundă rezonabil apărărilor părților, pentru a nu se încălca dreptul privind accesul liber la justiție consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
- Sentința atacată se fundamentează în esență pe înscrierea în cartea funciară a unui privilegiu al antreprenorului și cum acest privilegiu este atacat prin plângerea ce face obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei M., se impunea fie suspendarea judecății, fie analizarea de către instanță a nelegalității acestei înscrieri, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 1737 pct. 4 Codul civil vechi. În plus, înscrierea privilegiului antreprenorului în baza unei sentinței arbitrale anulate constituie un demers total nelegal, iar instanța de fond a încălcat prevederile legale referitoare la determinarea cuantumului privilegiului antreprenorului, adăugând nepermis și la sentința arbitrală, care nu se referă la niciun privilegiu.
- Nu există un temei de drept al notării, deoarece litigiul soluționat prin sentința arbitrală nr. 198/2011 nu se încadrează în niciuna dintre categoriile prevăzute de textul art. 902 alin. 2 pct. 19 cod civil și nu are legătură cu imobilul, constructorul putând solicita plata sumei ca o creanță chirografară, doar prin procedura executării silite putând fi înscrisă somația imobiliară.
- În mod greșit a reținut instanța de fond că actul în baza căruia s-a făcut notarea respectă pe deplin condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, deoarece sentința arbitrală nr. 198/2011 nu îndeplinește condițiile speciale prevăzute de art. 47 alin. 2 din lege, nepurtând mențiunea că este definitivă și irevocabilă.
Prin decizia civilă nr. 192/26.03.2013 Tribunalul C.–Secția I Civilă, învestită cu soluționarea dosarului nr._, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că hotărârea Judecătoriei M. răspunde exigențelor dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă și ale art. 6 din C.E.D.O. din perspectiva caracterului clar, convingător și pertinent al motivării, instanța de fond răspunzând tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți în proces.
Astfel, s-a reținut că prima instanță și-a fundamentat soluția de respingere a plângerii reclamantei pe ideea conservării privilegiului antreprenorului înscris în cartea funciară și totodată, a analizat dispozițiile legale care reglementează instituția notării în cartea funciară și a înlăturat motivat susținerile petentei referitoare la nevalabilitatea înscrisului în baza căruia s-a efectuat notarea.
Pe fondul litigiului s-a reținut că sunt nefondate criticile apelantei.
A reținut Tribunalul C. că potrivit dispozițiilor art. 902 pct. 19 Cod civil (în vigoare la data emiterii încheierii de notare a litigiului a cărei anulare se solicită), „sunt supuse notării în cartea funciară…și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise”, iar pct. 3 al art. 903 Cod civil arată că se vor putea nota în cartea funciară „orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege”.
Raportând aceste dispoziții legale la împrejurările concrete ale speței a concluzionat Tribunalul C. că în mod judicios judecătorul fondului a reținut valabilitatea încheierii de notare nr._/23.12.2011 emisă de B.C.P.I. M. și, implicit, a încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare împotriva acestei încheieri.
Valabilitatea unei notări în cartea funciară se analizează în raport cu împrejurările de la data efectuării acestei operațiuni, întrucât procedura notării este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia registratorul de carte funciară nu analizează decât îndeplinirea condițiilor de formă ale actului în baza căruia s-a făcut notarea și a legăturii drepturilor sau faptelor la care se referă acest act cu imobilul înscris în cartea funciară. Anularea ulterioară a hotărârii arbitrale notată în cartea funciară nu prezintă nicio relevanță sub aspectul legalității încheierii de carte funciară prin care s-a dispus notarea, ci dă părții interesate doar posibilitatea să ceară radierea prin exercitarea acțiunii în rectificare prevăzută de art. 911 alin. (1) Cod civil, întrucât notarea a încetat să mai fie exactă.
În condițiile în care reclamanta nu a înțeles să investească Judecătoria M. cu o acțiune în rectificarea cărții funciare, s-a concluzionat că plângerea formulată în temeiul art. 50 alin. (2)2 și următoarele din Legea nr. 7/1996, este nefondată, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs S.C. „R. E. Development” S.R.L. prin lichidator Edge Business Restructuring Advisors SPRL, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. Susținerea instanței de apel în sensul că hotărârea arbitrală îndeplinea condițiile legale pentru notarea în cartea funciară este nelegală.
Legea prevede o cale de atac specifică împotriva sentinței arbitrale, iar până la împlinirea termenului pentru exercitarea acesteia nu se poate reține caracterul irevocabil al sentinței arbitrale.
Deoarece caracterul irevocabil nu se confundă cu cel obligatoriu sau definitiv, se impune a se reține că sentința arbitrală nu îndeplinește condițiile pentru a fi înscrisă în cartea funciară.
2. Instanța de apel consideră incidental că instanța de fond a făcut anumite aprecieri greșite și nu mai analizează posibilitatea ca prin natura privilegiului să se fi recunoscut dreptul antreprenorului la sumele datorate de către beneficiar, ca un drept de urmărire și preferință aferent înscrierii în cartea funciară.
În acest context, dacă înscrierea nu are nicio relevanță sub aspectul constituirii unei garanții asupra bunului imobil, atunci ea este lipsită de interes legitim și se impune radierea acestei notări.
3. Notarea hotărârii arbitrale s-a făcut cu încălcarea art. 1742 Cod civil (1865) care prevedea „Arhitecții, antreprenorii (…) conservă privilegiul lor prin inscrispția proceselor-verbale ale experților, menționate la alin. (4) al articolului 1737”.
Așadar, pentru a nota cuantumul unui privilegiu al antreprenorului există o cerință specifică, neputând fi utilizat orice înscris.
Este necesar a fi prezentate procesele-verbale întocmite de experți judiciari numiți de Judecătoria M., în conformitate cu art. 1737 pct. 4 din Codul civil vechi, respectiv:
- un proces-verbal prealabil începerii lucrărilor, întocmit de un expert numit de Judecătoria M., cu referire expresă la lucrările ce beneficiarul intenționează a fi executate;
- un process-verbal întocmit în cel mult 6 luni de la încheierea lucrărilor, de asemenea de un expert numit de Judecătoria M..
Determinarea sumei pretinse cu titlu de privilegiu nu se putea face decât în condițiile stricte ale art. 1737 pct. 4 Codul civil vechi, iar toate elementele menționate de acesta lipsesc atât în prezenta cauză, cât și în acțiunea arbitrală. Astfel, nu a fost numit niciun expert de către Judecătoria M., nu s-au încheiat procesele-verbale, iar contractul de antrepriză dintre părți nu conține niciun text referitor la un eventual acord sau vreo mențiune cu privire la înscrierea privilegiului constructorului.
În condițiile în care cuantumul sumei nu a fost determinat conform procedurii speciale, aceasta valorează doar pretenții chirografare și nu poate fi notată ca și cuantum al privilegiului, deoarece ar echivala cu consacrarea unei ilegalități.
4. În speță se impunea aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 ce instituie suspendarea de drept a oricăror acțiuni privind realizarea creanțelor împotriva debitoarei începând cu data de 5.04.2011, când s-a deschis prezenta procedură.
Debitoarea fiind supusă Legii insolvenței, constituirea oricăror garanții, se poate face numai cadrul procedurii, fiind condiționată de aprobarea Adunării Generale a Creditorilor.
Suspendarea menționată operează de drept și deschiderea procedurii insolvenței afectează imediat, nemijlocit și necondiționat statutul persoanei juridice, determinând astfel nelegalitatea înscrierii.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport de criticile reclamantei subsumate motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată că toate criticile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996–dispoziții legale pe care și-a întemeiat reclamanta plângerea adresată Judecătoriei M.–împotriva încheierii prin care se admite sau se respinge cererea de înscriere în cartea funciară, partea interesată poate formula o plângere dacă apreciază că la operațiunea înscrierii, înscrisul care atestă dreptul reclamantei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 din actul normativ invocat.
Prin urmare, condițiile înscrierii în cartea funciară se referă la unele de formă, pe care registratorul le poate verifica înaintea operațiunii înscrierii în cartea funciară și nu la condiții de fond privind valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită, împrejurare care deosebește această acțiune de aceea a rectificării cărții funciare reglementată de art. 907–908 Cod civil.
Competențele registratorului de carte funciară sunt limitate în procedura înscrierilor în cartea funciară, numai la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul juridic/faptul juridic ce constituie izvorul dreptului supus înscrierii în cartea funciară, acesta neputând analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care e deja înscris pe numele altei persoane.
Spre deosebire de înscrierea în cartea funciară, rectificarea cărții funciare, astfel cum e reglementată prin dispozițiile art. 907–908 și art. 911 Cod civil, urmărește radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară, atunci când, aceasta nu mai corespunde cu situația juridică reală, efectul rectificării fiind unul de înlăturare a operațiunii juridice sau de îndreptare pentru motivul că actul în temeiul căruia operațiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
Rectificarea cărții funciare presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului care se realizează în cursul cercetării judecătorești, întrucât această operațiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri judecătorești prin care se soluționează litigiul privitor la dreptul înscris, spre deosebire de plângerea împotriva încheierii de carte funciară, care are ca scop verificarea condițiilor formale ale actului în baza căruia se solicită înscrierea.
Aceste scurte considerații teoretice s-au impus pentru a sublinia distincția dintre plângerea împotriva încheierii de carte funciară, întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 și rectificarea cărții funciare, reclamanta apelând la procedura reglementată de art. 50 din Legea nr. 7/1996, iar nu la cererea de radiere a notării motivat de faptul că actul în temeiul căruia s-a făcut notarea a fost desființat (art. 908 pct. 1 coroborat cu art. 911 Cod civil).
Referitor la condițiile formale ale notării hotărârii arbitrale în cartea funciară, curtea constată că acestea au fost respectate, hotărârea Tribunalului C. fiind legală și pronunțată cu respectarea art. 902 Cod civil și ale art. 28 și următoarele din Legea nr. 7/1996.
Conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 7/1996, modificată prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „(1) Înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea… (2) Cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrisuri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege”.
Articolul 881 Cod civil prevede că notarea se referă la înscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară și se realizează numai în cazurile anume prevăzute de lege.
Articolul 902 pct. 19 teza finală prevede că sunt supuse notării „… orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise”.
Prin încheierea nr._/23.12.2011 a fost admisă cererea de notare a sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României pronunțată în dosarul civil nr. 284/2009, litigiu derulat între reclamanta S.C. „S. C.” S.R.L. și pârâta S.C. „R. E. Development” S.R.L., sentință ce stabilea cu caracter provizoriu suma datorată de pârâtă reclamantei S.C. „S. C.” S.R.L. și garantată cu privilegiul antreprenorului înscris prin încheierea nr. 6162 din 15.04.2009.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că notarea realizată la solicitarea creditoarei sale este lipsită de interes legitim, în condițiile în care nu conferă creditoarei un drept de urmărire și preferință și nici nu constituie o garanție asupra imobilului intabulat pe numele recurentei se reține a fi nefondată.
Notarea constituie înscrierea prin care actele sau faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobile cuprinse în cartea funciară devin opozabile față de terți ori, după caz, sunt înscrise numai cu titlu informativ.
Prin urmare, scopurile și efectele notărilor în cartea funciară sunt variate, de la simpla informare și publicitate, până la constituirea unor priorități juridice.
În literatura de specialitate s-a reținut că drepturile de creanță, drepturile potestative și alte raporturi juridice în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară sunt supuse, sau, după caz, admise spre a fi notate în cartea funciară; acestea devin prin notare, opozabile și terților, fără însă ca înscrierea să garanteze existența sau valabilitatea dreptului notat (Tratat de publicitate imobiliară, vol. II, pag. 516, M. N.).
Articolul 84 alin. (2) lit. „r” din Regulamentul de organizare și funcționare a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 prevede posibilitatea notării în cartea funciară și a altor acțiuni judiciare decât cele privitoare la proprietate sau la alte drepturi reale înscrise în cartea funciară, enumerarea nefiind limitativă, ci exemplificativă, scopul acestor notări fiind acela de a-i informa pe terți cu privire la existența unor drepturi de creanță asupra imobilelor intabulate, respectiv cu privire la existența unei situații litigioase cu privire la dreptul intabulat.
Rezultă că efectul notării în cartea funciară îl constituie exclusiv opozabilitatea și informarea terților, întrucât o asemenea procedură nu privește fondul dreptului, partea interesată putând solicita radierea acesteia atunci când nu mai subzistă motivele care au determinat notarea, sau când actul în temeiul căruia s-a realizat notarea a fost desființat.
Important de subliniat faptul că, de regulă, notarea în cartea funciară nu blochează cartea funciară și nu scoate imobilul la care se referă din circuitul civil. Dimpotrivă, se pot încheia în mod liber acte juridice care au ca obiect drepturi tabulare la care se referă notarea, dar părțile își asumă toate riscurile care rezultă din situația juridică a acelor drepturi ca urmare a notării.
Se rețin a fi vădit nefondate și criticile ce vizează incidența în speță a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Textul mai sus citat reglementează procedura suspendării de drept aplicabilă acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită care privesc realizarea creanțelor asupra debitorului sau asupra bunurilor acestuia, or notarea în cartea funciară a unui litigiu pendinte la momentul declanșării procedurii insolvenței, respectiv notarea unei hotărâri arbitrale existente la momentul deschiderii procedurii insolvenței nu intră în categoria acțiunilor vizate de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Nici critica recurentei ce vizează efectuarea notării cu încălcarea dispozițiilor art. 1742 Cod civil nu poate fi reținută ca fondată, cât timp prin notarea hotărârii arbitrale s-a urmărit doar informarea terților cu privire la existența unui litigiu între părți, respectiv cu privire la existența unui drept de creanță al pârâtei împotriva recurentei, rezultat din derularea contractului de antrepriză nr. 100/1.11.2006, iar nu constituirea și conservarea vreunui privilegiu al antreprenorului.
Notarea în cartea funciară a litigiului dintre părți, respectiv a hotărârii arbitrale constituie o procedură necontencioasă în care competențele registratorului de carte funciară sunt limitate exclusiv la verificarea condițiilor formale ale actului a cărui notare se solicită; părțile nu își dispută vreun drept, iar notarea nu dă naștere vreunui privilegiu, cum eronat susține recurenta.
Referitor la condițiile formale ale notării, ce rămân sub incidența Legii nr. 7/1996, dispozițiile art. 28 alin. (1)–(3) prevăd că cererea de înscriere în cartea funciară se depune la biroul unde se află cartea funciară unde urmează să se facă înscrierea și va fi însoțită de înscrisul original care atestă realitatea obiectului înscrierii ori o copie legalizată de pe acest înscris; în cazul în care înscrierea se bazează pe o hotărâre judecătorească, aceasta va fi depusă în copie legalizată, cu mențiunea definitivă și irevocabilă.
În speță, curtea constată că nu s-a procedat la înscrierea unui drept cu privire la imobil, drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, ci partea interesată a solicitat notarea unui litigiu arbitral finalizat printr-o hotărâre arbitrală, scopul fiind acela de a informa terții cu privire la existența unui litigiu cu caracter patrimonial între titularul cărții funciare – recurenta din prezenta cauză și S.C. „S. C.” S.R.L., litigiu rezultat din executarea contractului de antrepriză încheiat între părți cu privire la imobilul intabulat în cartea funciară pe numele recurentei.
În această ipoteză pentru notarea în cartea funciară se impunea ca cererea de notare să fie însoțită de înscrisul original care atestă realitatea obiectului înscrierii, respectiv de hotărârea arbitrală, care a și fost depusă la dosar, aspect necontestat de recurentă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. R. E. DEVELOPMENT S.R.L. în faliment, cu sediul în Voluntari, Șoseaua P. – Tunari nr. 1, parter, camera 1, prin lichidator EDGE BUSINESS RESTRUCTURING ADVISORS S.P.R.L., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 13, ., împotriva deciziei civile nr. 192 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. S. C. S.R.L., cu sediul în București, .-77, sector 1, cu sediul social în București, . nr. 71-73, .. 4, sector 1 și cu sediul procesual ales în București, Splaiul Unirii nr. 223, sector 3, la avocat G. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. P. D. P. I. B.
Grefier
M. D.
Jud.fond:C.C.-C.G.
Red.dec.jud.M.P./07.10.2013
Tehnored.gref.M.D./10.10.2013/2ex.
| ← Expropriere. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
