Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 232/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 12759/118/2012
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 232/C
Ședința publică din data de 29.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier - M. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror – A.-L. V.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr. 515 din 28.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. D., cu domiciliul în C., ..82A, ., etj 3, apt.91, județul C., având ca obiect „Despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, fiind scutit de plata taxele de timbru conform Legii nr.221/2009, că procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. C. pr. civ. și că recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct.2 C. pr. civ., după care;
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul Ministerului Public precizează că nu mai au alte înscrisuri, cererii prealabile sau excepții de formulat, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a reprezentantului Ministerului Public, socotindu-se lămurită asupra cauzei, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința modificării hotărârii instanței de fond și respingerea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative. Urmează a se observa că din expunerea de motive a cererii de chemare în judecată rezultă că autorii reclamantei intimate au fost deținuți politici, fără să fi suferit în prealabil o condamnare penală.
Curtea, considerându-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 C. pr. civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului .
CURTEA
Prin înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 06.11.202, reclamanta F. D. (născută Cotan) l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. C. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul Legii nr. 221/2009, să se constate caracterului politic al condamnării tatălui său Cotan M. (decedat la data de 18.06.1988) și a fratelui său Cotan I. (decedat la data de 13.07.1952) și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, pentru prejudiciul moral suferit de către autorul ei Cotan M. ca urmare a condamnării lui la pedeapsa închisorii de 24 de luni la munca în colonia Culmea și fratele său Cotan I. condamnat la muncă silnică pe viață pentru uneltire împotriva ordinii sociale-art. 209 pct. 3 și art. 1 lit. c din legea 16/1949 .
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că autorul său a fost deținut politic în perioada 17.01.1958 până la 17.02.1960 în colonia de muncă Istria, Culmea și Periprava fiind obligat să stivuiască decedații într-un hambar până primăvara când puteau fi îngropați, uneori puhoaiele de apă luau decedații și îi transportau în mare; după ridicarea tatălui reclamantei la data de 02.02.1957, frații reclamantei au lucrat pentru a întreține familia compusă din părinți și 4 copii la școală și 2 neîncadrați în muncă; la revenirea din detenție după doi ani, tatăl reclamantei cântărea 46 kg. la o înălțime de 1,80; hărțuirea efectivă a tatălui reclamantei a început după revenirea din detenție, având angajament scris în sensul de a se muta în localitatea Palazu M. și pentru a nu avea influențe comuniste în . care locuia cu familia; a lucrat ca miner în mina Altân Tepe o perioadă scurtă de timp circa 3 luni, apoi a fost dat afară fără explicații, motiv pentru care de la 57 de ani până la 62 de ani când s-a pensionat, a fost numai hăituit abia din anul 1960 a avut dreptul la muncă .
Reclamanta a învederat că a fost prelucrată în fața a 80 de copii la școală a pierdut bursa în clasa a V –a în satul Beidaud fiind la internat, sora sa a fost respinsă la școala pedagogică C. dar, cu ajutorul a două persoane care au riscat foarte mult pentru ea, a absolvit școala în localitatea Saligny.
În susținerea acțiunii, reclamanta a mai precizat că fratele ei, Cotan I., fost deținut în perioada 09.03.1950 până la data de 13.07.1952 prin sentința penală nr. 186/1950 a Tribunalului M. C. de către organele de represiune ale statului totalitarist pentru fapta de uneltire împotriva ordinii sociale-art. 209 pct. 3 și art. 1 lit. c din legea 16/1949, decedând în închisoare, fără urmași; în realitate, fratele reclamantei a lucrat ca cioban la oile numiților Fudulea și B., având și el acumulat un număr de circa 100 oi în cei trei ani munciți; nu a fost legionar și nu avea cum să fie deoarece la apogeul acestei mișcări, fratele său avea 11 ani; la momentul arestării fratelui, a fost demolată stâna, omorâți câinii, oile duse al GAC, apoi i s-a dat o armă și a fost trimis la o casă conspirativă din Ceamurlia pentru a soma grupul și a-i forța să se predea, dar la . a rămas captiv, moment din care nu s-a mai întors niciodată acasă și nici nu a mai fost văzut de cineva.
La 26.11.2012, pârâtul S. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată; pe cale de excepție s-a invocat prescripția dreptului material la acțiunea având ca temei Legea nr. 221/2009, arătându-se că a fost depășit termenul de 3 ani prevăzut de art. 5 alin. 1 din acest act normativ, termen care începea să curgă la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial adică la 15.06.2009 și de împlinea la 14.06.2012, astfel că acțiunea reclamanților formulată la 06.11.2012 era prescrisă.
La termenul din 10.12.2012, instanța a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere care vizează plata despăgubirilor având în vedere data formulării acțiunii și data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009
Prin sentința civilă nr. 515/28.01.2013, Tribunalul C. a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere care vizează plata despăgubirilor și a respins în consecință acest capătul de cerere; prima instanță a admis cererea constatare a caracterului politic al măsurii condamnării autorului reclamantei - Cotan M. și fratelui reclamantei - Cotan I..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta F. D. este descendenta lui Cotan M. persoană care a fost trimisă la muncă în perioada 17.01.1958 până la data de 17.02.1960 în colonia de muncă Istria motivat de faptul că din anul 1936 s-a înscris în organizația legionară și a activat ca membru, în anul 1938 a fost numit șef de garnizoană legionară, fiind condamnat în anul 1949 la 24 de luni prin sentința penală nr. 282/1949; prin sentința penală nr. 186/1950 pronunțată de Tribunalul M. București fratele reclamantei Cotan I. a fost condamnat la pedeapsa cu muncă silnică pe viață pentru fapta de crimă de uneltire contra ordinii sociale – art.209 pct. 3 și art. 1 lit. c din legea 16/1949 .
Tribunalul a considerat că, recunoașterea morală de către stat a implicațiilor de ordin patrimonial și nepatrimonial asupra cetățenilor săi în această perioadă istorică a fost justificată de necesitatea înlăturării efectelor acestor abuzuri și a fost materializată prin măsurile dispuse pentru acordarea compensațiilor stabilite prin cadrul legislativ adoptat încă din anul 1990, însă în speță reclamanta - fiică și soră - nu are, în accepțiunea prevederilor legii reparatorii, conforme Constituției, calitatea de victimă a măsurii politice luate asupra autorului și fratelui său și nu este îndreptățită la acordarea de daune morale pentru situația evocată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul S. R., prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a hotărârii și respingerea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispuse față de autorii reclamantei, ca fiind neîntemeiat.
În motivarea susținerea căii de atac, s-a arătat că sentința civilă nr.515/28.01.2013 prin care s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative având ca obiect fixarea locului de muncă pentru 24 de luni a autorilor reclamantei a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.4 din Legea nr.221/2009.
Recurentul a învederat că, în aprecierea caracterului politic al faptelor imputate autorilor reclamantei, instanța de judecată trebuie să se raporteze și la dispozițiile O.U.G. nr.214/1999, la care face trimitere art.4 alin. 2 din Legea nr.221/2009 pentru caracterizarea unor infracțiuni ca fiind săvârșite din motive politice; în speță, din expunerea de motive a cererii de chemare în judecată, rezultă că M. Cotan a fost deținut politic la locul de muncă pentru 24 de luni în Colonia Culmea, iar Cotan I. a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru uneltire împotriva ordinii sociale (art.209 pct.3 și art.1 lit. c din Legea nr. 16/1949), fără ca în prealabil să fi suferit o condamnare penală.
În opinia recurentului, nu se poate stabili cu certitudine dacă există această măsură de condamnare la locul de muncă a tatălui și fratelui reclamantei ar fi fost aplicată pentru activități care se circumscriu enumerării cuprinse în textul de lege; mai exact, nu se poate aprecia dacă aceștia au fost victimele unei măsuri abuzive luate de organele fostei securități, ca și consecință a unor activități pe care le-ar fi desfășurat în cadrul unor mișcări de rezistență, în încercarea de a se opune regimului opresiv și de a-și exercita în mod liber, fără nici o constrângere din partea organelor statului, drepturile fundamentale, prin care libertatea de mișcare și exprimare și dreptul de a desfășura o viață socială normală.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu consecința modificării în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea privind constatarea caracterului politic al condamnării și al măsurii administrative.
Astfel, prin sentința civilă nr.186/08.06.1950 a Tribunalului M. C., definitivă prin decizia civilă nr.2473/17.08.1950 a Curții Militare de Casare și Justiție, numitul I. M. Cotan a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art. 209 pct. 3 Cod penal; la 13.07.1952 acesta a încetat din viață la Penitenciarul G. suferind de tuberculoză pulmonară.
Cu privire la tatăl reclamatei - Cotan M. -, se constată că, „pe baza H.C.M. 282/1958 în conformitate cu Ordinul 10.002/15.04.1958, s-a fixat acestuia locul de muncă pe timp de 24 de luni”, pedeapsa începând cu 17.02.1958 și expirând la 17.02.1960, pe motiv că, în trecut „a desfășurat activitate intensă în cadrul organizației legionare”. Cotan M. a fost trimis la „Formațiunile 0967 Culmea”și apoi la „Formațiunea 0830 Periprava” de unde a fost pus în libertate la 17.02.1960, conform referatului din 26.01.1960 (fila 64 dosar) acesta a fost internat în lagărele de muncă pentru aceea că în anul 1936 s-a încadrat în organizația legionară, a fost șeful cuibului „V. Ț.”, iar din anul 1940 a fost șef de garnizoană legionară.
Referitor la fratele reclamantei, având în vedere împrejurarea pentru care acesta a fost condamnat – prevăzută de art. 209 Cod penal – care este enumerată printre acelea ope legis calificate în art.1 al.2 din Legea nr.22/109 drept o condamnare politică, instanța nu mai putea pronunța, peste calificarea legală, o hotărâre prin care să se constate caracterul politic a acesteia; apoi, cum H.C.M. 282/05.03.1958 face parte dintre actele normative, în temeiul cărora, de drept - și fără condiționarea prevăzută de art. 4 al.2 privind „scopul” -, măsura administrativă a internării în unități sau colonii de muncă și stabilirea unui loc de muncă obligatoriu, sunt calificate măsuri administrative cu caracter politic, nici solicitarea privind această măsură aplicată lui Cotan M. nu mai trebuia analizată de prima instanță, acest caracter reieșind din lege.
Față de împrejurarea că reclamanta nu a formulat recurs împotriva soluției de constatare a prescripției dreptului material la acțiune pentru daunele morale, această parte a hotărârii a intrat în autoritatea de lucru judecat, astfel că, urmare a admiterii recursului pârâtului, hotărârea va fi modificată în parte doar cu privire la respingerea cererii de constatare a caracterului politic al condamnării lui Cotan M. I. și a măsurii administrative stabilite pentru Cotan M., fiind menținută soluția privind excepția prescripției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr. 515 din 28.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. D., cu domiciliul în C., ..82A, ., ., județul C.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea privind constatarea caracterului politic al condamnării și al măsurii administrative.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. VANGHELIȚA T. G. L.
Grefier,
M. G.
Jud.fond – S.Teșa
Red.dec.-jud.G.L./17.05.2013
Dact.gref.G.M./17.05.2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 310/2013. Curtea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 531/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
