Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 290/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 21841/212/2011
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 290/C
Ședința publică din 10 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât R. G., domiciliat în C., ., împotriva deciziei civile nr. 17 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect autorizare desființare lucrări, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. C., cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul pârât R. G., avocat M. A., în baza împuternicirii avocațiale . Nr._ din 19 martie 2013 depuse la dosar, lipsind intimatul reclamant P. M. C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și timbrat cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 4.00 lei, conform chitanțelor . XWM Nr._ PJ din 28 ianuarie 2013, . XWM Nr._ PJ și . XWM Nr._ PJ din 14 martie 2013 și a timbrului judiciar, în cuantum de 0,30 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului pârât R. G. depune la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr. 2178RP din 20 februarie 2012 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului C., prin care s-a decis clasarea notificării formulate de R. G. și F., deoarece proiectul propus nu se supune procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului și de evaluare adecvată, Hotărârea nr. 97 din 25 februarie 2009 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal Extindere și Etajare Locuință Parter, . bis, teren în suprafață de 100 m.p. din acte, respectiv 99,47 m.p. din măsurători, proprietate R. G. și F., două planuri de situație și două planșe foto și precizează că aceste înscrisuri au fost înaintate și Inspectoratului Teritorial în Construcții și Primarului M. C.; de asemenea, depune chitanța nr. 681 din 13 mai 2013, privind contravaloarea onorariului de avocat, în cuantum de 500 lei.
Întrebat fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apărătorului recurentului pârât R. G., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentului pârât R. G., având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării hotărârii pronunțate de Judecătoria C. și respingerii acțiunii, pentru considerentele expuse, cu cheltuieli de judecată.
Certificatul de urbanism expiră în 14 ianuarie 2014, fiind în termen. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-a început procedura de obținere a autorizației de construire și a avizelor.
Instanța de fond a dispus desființarea construcției de la imobilul din ., în condițiile în care lucrările au fost efectuate la imobilul din . bis. În dispozitivul hotărârii nu s-a identificat imobilul, dar în motivare se face referire doar la imobilul din ..
Instanța de apel a apreciat că menționarea în dispozitivul hotărârii a locului imobilului ca fiind . (domiciliul apelantului) în loc de . bis, nu constituie motiv de desființare a hotărârii câtă vreme imobilul a cărui construire s-a realizat ilegal este identificat ca fiind cel din procesul verbal de contravenție nr._/06.10.2009, respectiv din . bis, fiind vorba de o evidentă eroare materială.
Curtea, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 23.08.2011, reclamantul P. M. C. l-a chemat în judecată pe pârâtului R. G. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, că pârâtul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție nr._/06.10.2009, pentru executarea de lucrări fără a deține autorizație de construire, iar prin procesul verbal de contravenție s-a dispus obținerea autorizației de construire pentru lucrările realizate, dar pârâtul nu s-a conformat acestei dispoziții și nici dispozițiilor art. 2 și 3 din Legea nr. 50/1991, care prevăd obligativitatea efectuării de construcții numai pe baza unei autorizații de construire, prin hotărâre judecătorească pârâta urmează a fi obligată la desființarea lucrărilor nelegal realizate, ori primarul M. C. urmează a fi abilitat să desființeze construcțiile.
Prin sentința civilă nr. 6884/20.04.2012, Judecătoria C. a admis acțiunea și a obligat pârâtul la desființarea lucrărilor de construcție realizate ilegal apreciind că este lipsit de relevanță orice efort depus de către pârât ulterior construirii și sancționării sale, acestea neputând fi considerate aspecte de natură a conduce la exonerarea sa de răspundere.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a constatat că, în anul 2009, prin procesul verbal de contravenție nr._/06.10.2009, pârâtul a fost sancționat contravențional întrucât a realizat lucrări de construcție fără a deține autorizație de construire la imobilul situat in Constanta, .; prin acest proces-verbal s-a dispus totodată și obligarea pârâtului la obținerea autorizației de construire aferentă lucrărilor executate într-un termen de 30 de zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție.
Prima instanță a arătat că, deși pârâtul a făcut dovada efectuării diligențelor pentru . la dosar certificat de urbanism, memoriu general, raport de evaluare, se apreciază că acestea trebuiau să fie întreprinse anterior realizării lucrărilor de construire, și nu ulterior, pentru că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, această autorizație fiind actul care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile legii.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel pârâtul, prin care a criticat hotărârea primei instanței pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, în mod greșit a apreciat prima instanță că nu a întreprins demersuri pentru . termen util, deoarece pe lângă certificatul de urbanism a obținut și avizările necesare în vederea autorizării lucrărilor de construire cu privire la imobilul din . Bis, înaintând dosarul către organul administrativ competent cu întreaga documentație numai că procedura durează cu mult mai mult peste 30 de zile.
În critica sentinței apelate, s-a mai arătat că instanța de fond nu a identificat locația la care urmează a se desființa lucrările deconstruire efectuate ilegal, în motivarea hotărârii făcând vorbire despre imobilul din . însă în speță este vorba de imobilul de pe . bis; apoi, imobilul din . R. G. și R. F. iar instanța de fond a pronunțat hotărârea numai în contradictoriu cu apelantul R. G..
Prin decizia civilă nr. 17/17.01.2013, Tribunalul C. a respins apelul ca nefondat, apreciind că înscrisurile ce dovedesc inițierea demersurilor în vederea obținerii autorizației de construire nu sunt suficiente și nu probează o situație de fapt modificată care să ducă la schimbarea soluției.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că menționarea în dispozitivul hotărârii a locului imobilului ca fiind . (domiciliul apelantului) în loc de ., nu constituie motiv de desființare a hotărârii câtă vreme imobilul a cărui construire s-a realizat ilegal este identificat ca fiind cel din procesul verbal de contravenție nr._/06.10.2009, respectiv din . bis, fiind vorba de o evidentă eroare materială; de asemenea, s-a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că imobilul este în proprietatea ambilor soți, întrucât cel care a construit ilegal este unul dintre soți respectiv apelantul și acesta este obligat la desființarea lucrărilor realizate ilegal.
Prima instanță a mai remarcat că demersurile întreprinse de apelant în vederea obținerii autorizației de construire au debutat cu întârziere și nu au fost finalizate până la data pronunțării hotărârii, astfel că înscrisurile ce dovedesc inițierea demersurilor în vederea obținerii autorizației de construire nu sunt suficiente și nu probează o situație de fapt schimbată care să ducă la schimbarea soluției.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată
În susținerea căii de atac, s-a arătat că, în data de 17.06.2009 a fost emisă Autorizația de Construire nr.1325 de către P. M. C. în beneficiul recurentului pârât și a soției sale, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru extinderea și etajarea parterului locuinței, conform H.C.L.M.nr.97/25.02.2009, cu privire la imobilul din C., . Bis, durata de valabilitate a prezentului act administrativ, cât și durata de executare a lucrărilor de construire fiind de 12 luni; în data de 30.01.2012 a fost emis Certificatul de Urbanism nr.201, în beneficiul recurentului pârât și a soției sale, în scopul obținerii autorizației de construire pentru modificarea proiectului aprobat cu a.c.nr.1325/17.06.2008 „Extindere și etajare locuință parter conform H.C.L.M. nr.97/25.02.2009”, în sensul efectuării următoarelor modificări, respectiv: transformare pod circulabil în mansardă la imobil P+1E, locuință familială, intrare în legalitate.
Recurentul a mai învederat că s-a efectuat o Expertiză Tehnică – Raport de Evaluare având ca obiect – Transformare pod circulabil în mansardă la imobil P+1E – locuință familială, ., . vederea verificării modului de realizare a construcției respective și transformare a podului în mansardă locuibilă, pentru analizarea clădirii, determinarea nivelului de protecție antiseismică a structurii existente a construcției respective în vederea autorizării pentru . efectuării recepției finale a construcției.
În opinia recurentului, cert este că, în prezent, a obținut avizările necesare în vederea autorizării lucrărilor de construire cu privire la imobilul din C., ., înaintând dosarul către organul administrativ competent cu întreaga documentație în vederea obținerii autorizației de construire pentru . cu seamă că, contrar celor reținute de instanța de apel, se află în perioada de valabilitate de 2 ani de zile impusă prin Certificatul de Urbanism nr.201/30.01.2012.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a pârâtul arătat că, în dispozitivul sentinței civile nr.6884/20.04.2012, nu se identifică locația la care urmează a se desființa lucrările de construire efectuate în mod ilegal; de asemenea, în motivarea hotărârii instanței de fond se face vorbire despre imobilul situat în C., ., în speța de față fiind vorba despre imobilul situat în . Bis; cert este că acțiunea introductivă de instanță este formulată pentru desființarea lucrărilor efectuate asupra imobilului din C., . Bis, iar instanța de fond se pronunță cu privire la lucrările de construire efectuate asupra imobilului din ., nefăcând vorbire în nicio parte a hotărârii despre imobilul din . Bis.
Recurentul a mai susținut că instanța de apel greșit a reținut că cele reclamate de pârât în această privință nu reprezintă decât o eroare materială deoarece problema care se pune constă în aceea că hotărârea instanței de fond reprezintă titlul cu care se va legitima intimatul reclamant în momentul în care va demara procedura execuțională privind desființarea lucrărilor de construire.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că proprietari ai imobilului situat în C., . Bis sunt soții R. G. și R. F., toate actele administrative fiind emise pe numele amândurora, în calitate de beneficiari; dar, hotărârea instanței de fond este pronunțată numai în contradictoriu cu pârâtul, instanța apreciind că numai acesta este obligat la desființarea lucrărilor de construire și, cum imobilul în discuție este proprietatea amândurora, iar în cazul desființării lucrărilor, soția sa va fi grav vătămată în calitate de proprietară.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent, raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel - cum ar fi trebuit să arătat și de către instanțele de fond -, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/06.10.2009 întocmit de inspectori din cadrul Direcției Corp Control a M. Constanta, s-a constatat ca numitul R. G. a realizat lucrări de amenajare a imobilului său constând în realizare placă de beton armat pe o suprafață de 100 mp. peste etaj, zid cărămidă h=1,2 m pe latura dinspre . complementară sancțiunii principale cu amenda de 3000 lei, s-a stabilit obținerea unei noi autorizații de construire în termen de 60 zile de la data comunicării procesului verbal sau, în caz contrar, desființarea lucrărilor nelegal realizate și încadrarea lor în prevederile autorizației de construire nr. 1325/17.06.2009 în termen de 15 zile de la expirarea termenului inițial de 60 zile acordat pentru obținerea noi autorizații.
Conform art. 1 din O.G. nr.2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului.
În drept, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt care a condus la încheierea sa până la proba contrarie.
Această probă se poate face în cadrul unui proces inițiat de persoana sancționată; astfel, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia
În cadrul acestui proces, în care instanța are depline competențe jurisdicționale privind verificarea tuturor aspectelor procesului-verbal de constatare a contravenției indiferent dacă se referă la temeinicie sau legalitate, petentul poate obține anularea actului sancționator - în tot sau în parte -, fie că privește sancțiunea principală sau măsurile complementare; în acest scop, petentul poate invoca orice aspect de temeinicie (inexistența faptei considerată contravenție; situația că nu a fost comisă de cel sancționat) sau de legalitate (neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției; prescripția aplicării sancțiunii; prescripția executării; încălcarea prevederilor art. 15–20 din O.G. 2/2001, ș.a.)
Esențial este că, dacă persoana sancționată nu a folosit calea deschisă de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile dispuse nu mai pot fi contestate căpătând caracter definitiv, art. 37 statuând că procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate
Referitor la executarea sancțiunii contravenționale complementare legea (art. 40 din ordonanță) stabilește că aceasta se face „conform dispozițiilor legii”; or, în materia sancțiunii contravenționale din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, art. 32 stipulează că în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal urmând ca, în cazul admiterii cererii, instanța să stabilească și termenele limită de executare a măsurilor dispuse. În situația nerespectării termenelor limită stabilite de instanță, măsurile dispuse de aceasta se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
În condițiile în care recurentul nu a valorificat căile judiciare puse la dispoziție de O.G. nr. 2/2001 - în care, după cum s-a arătat, avea toate mijloacele procesuale de contestate a temeiniciei sau legalității procesului-verbal o instanță învestită cu o cerere întemeiată pe art. 32 din Legea nr. 50/1991 nu putea proceda la verificarea temeinicie sau legalității procesului-verbal de contravenție; pe de altă parte, analiza solicitării cu care instanța a fost învestită presupunea doar verificarea condițiilor art. 32: existența unui proces-verbal de sancționare, stabilirea unei măsuri complementare și neîndeplinirea obligației de reintrare în legalitate în termenul stabilit de procesul-verbal de constatare a contravenției .
Or, deși recurentul beneficia de o alternativă la măsura desființării construcțiilor și aducerea construcției în limitele autorizației (situație faptică necontestată niciodată de recurent), totuși acesta nu a respectat obligația învederată la rubrica 7.2. a procesului-verbal de contravenție, respectiv de a obține autorizația de construire; recurentul (care a primit procesul-verbal la 09.10.2009) a lăsat să treacă termenul de 60 de zile pentru obținerea autorizației ce curgea de la această comunicare, astfel încât devenea aplicabilă cea de-a doua măsură contravențională complementară „desființarea lucrărilor nelegal realizate și încadrarea lor în prevederile autorizației de construire nr. 1325/17.06.2009”.
Astfel, așa cum dispune art. 21 din Legea nr. 50/1991, procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde: etapa emiterii certificatului de urbanism, etapa emiterii punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului; etapa notificării de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; etapa emiterii avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului; etapa elaborării documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.; etapa depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente; etapa emiterii autorizației de construire.
Existența certificatului de urbanism (care NU conferă dreptul de a executa lucrări de construcții – art.6 alin. 5), atestă doar parcurgerea uneia dintre fazele procedurii administrative ce are ca act final emiterea autorizației de construire și chiar dacă recurentul a solicitat autorității competente pentru protecția mediului punctul de vedere conform art. 21 lit. b, iar celelalte formalități prevăzute de lege (cu excepția documentației tehnice) nu au fost realizate.
Față de acestea, considerând că, în mod legal Judecătoria C. a dispus desființarea lucrărilor de construcție realizate ilegal în considerarea caracterului executoriu al procesului-verbal de contravenție necontestat și cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, decizia pronunțată în apel prin care s-a respins apelul, este deci legală, iar recursul urmează a fi respins.
Curtea observă că, din etapa judecării în primă instanță, pârâtul a învederat că „a întreprins demersuri pentru a intra în legalitate” făcând dovada că printr-o cerere depusă la 20.01.2012 (la mai bine de 2 ani după întocmirea procesului verbal și abia după primirea citației emisă pentru primul termen fixat în cauză), a solicitat eliberarea certificatului de urbanism).
Deși certificatul de urbanism nr.201/30.01.2012 a fost urmat de alte întreprinderi de pârât (expertiza tehnică, solicitase autorizație Agenției pentru Protecția Mediului C., planuri de situație, etc.), acestea nu s-au finalizat nici până la soluționarea recursului, la un an și jumătate de la obținerea certificatului de urbanism cu emiterea autorizației de construire pentru . lucrărilor care au fost făcute cu depășirea autorizației nr.1325/17.06.2009 (adică în loc de mansardare pod, ridicarea unui alt etaj și realizarea unei mansarde circulabile).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât R. G., domiciliat în C., ., împotriva deciziei civile nr. 17 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. C., cu sediul în C., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2013.
Pt. PREȘEDINTE Pt.JUDECĂTORJUDECĂTOR,
M. G. VANGHELIȚA T. G. L.
aflată în C.O. semnează aflată în C.O. semnează
conf.art.261 alin.2 C.p.civ. conf.art.261 alin.2 C.p.civ.
Vicepreședinte instanță, Vicepreședinte instanță,
N. S. N. S.
Grefier
M. D.
Red.hot.jud.fond L.S.Moțîrlichie
Red.dec.jud.apel C.E./M.M.
Red.dec.jud.recurs G.L./08.07.2013/2 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 456/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Legea 10/2001. Decizia nr. 99/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
