Partaj judiciar. Decizia nr. 531/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 9261/212/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.531/C
Ședința publică din 18 decembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - D. P.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - M. P.
Grefier - A. B.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți S. P., B. L. - M., S. C. - V., Ș. C., Ș. D., Ș. I. și I. V., toți cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, etaj 1, apt.1, județul C. (la sediul cabinetului de avocat B. D.), împotriva sentinței civile nr. 5627 din 03.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. - Secția civilă și a deciziei civile nr.24 din 2.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. C., domiciliat în Eforie Sud, ..10, județul C., cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, precum și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 156(2) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 18 decembrie 2013.
La data de 17 decembrie 2013 intimatul pârât Ș. C. a depus la dosar (filele 61-66) concluzii scrise; de asemenea, recurenții reclamanți au depus la dosar (filele 68-74) concluzii scrise, iar la fila 67 a depus chitanța nr. 296 din 13.12.2013, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 600 lei.
La data de 18 decembrie 2013 Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., reclamanții Ș. C., Ș. D., Ș. I., S. F. și I. V. au chemat în judecată pe pârâtul Ș. C., solicitând ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în localitatea O., județul C., . 99 în suprafață de 8437 m.p. și nr. cadastral 369 și . suprafață de_ – nr. cadastral 370.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că alături de pârât sunt descendenții defunctului Ș. D. (a decedat la 12 mai 1986).
După apariția Legii nr. 18/1991 toate părțile au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul preluat de la autorul lor, iar conform titlului de proprietate nr._/1206 2002 li s-a reconstituit, pe numele tuturor, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 4,5 ha, fiecare descendent având o cotă de 1/6 din masa partajabilă, întrucât certificatul de moștenitor emis după mama părților și soția supraviețuitoare a lui Ș. D., nu are relevanță în cauză.
După mai multe cicluri procesuale, prin sentința civilă nr. 5627 din 03 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor în suprafața de 8437 mp. si respectiv 36.563 mp, astfel cum acestea sunt identificate în raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit Domnul expert R. M..
Au fost atribuite parților in proprietate exclusiva loturile de teren ce se regăsesc in varianta a doua din cuprinsul raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de domnul expert R. M., cu obligarea numiților Spataceanu F.,I. V., S. D. si S. I. la plata către domnul expert R. M. a sumei de 150 lei fiecare, reprezentând suplimentul onorariului de expert.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că din titlul de proprietate nr._/1206/20.05.2002, a rezultat ca pârtile sunt coproprietare asupra terenurilor in suprafața de 8437 mp si 36.563 mp situate in extravilanul localității O., iar prin Decizia nr.105/C/2009, a Curții de Apel Constanta s-a stabilit faptul ca toți moștenitorii trebuie să beneficieze de dreptul succesoral dobândit de la autorul lor, S. D. și că, instanța, în rejudecare, trebuie sa țină cont la calcularea cotelor de certificatul de moștenitor nr.94/1994, emis după defuncta Ș. M., sens in care cotele parților sunt următoarele:
-S. C. 3/16; S. C. 3/16; Spataceanu F. 3/16; I. V. 3/16; S. D. 1/8;și S. I. 1/8.
S-a mai arătat că prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit in cauza, terenurile in litigiu au fost identificate si s-a procedat la formarea loturilor, formulându-se in acest sens doua propuneri de partajare, situație in care s-a dispus partajarea imobilelor conform variantei a doua, propusa de expert, întrucât în acest mod se asigura o mai buna lucrare a terenurilor.
Împotriva hotărârii mai sus menționate au formulat căi de atac atât reclamanții cât și pârâtul, prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului promovat de reclamanții Ștefanică D., Stefanică C., Stefanică I. și I. V., s-a arătat că in ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă nu cuprinde motivele pe care judecătorul fondului și nici nu a stabilit în mod concret loturile atribuite pentru ca hotărârea să poată fi executată, iar nemotivarea hotărârii echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei ce atrage casarea acesteia în recurs, cu incidența dispozițiilor art. 3041 si 304 pct.9 Cod procedură civilă.
In ceea ce privește procedura de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, prin restituirea în natură a terenului în favoarea foștilor acționari, la data respectivă numita Ștefanică M. era decedată, eveniment intervenit la 25 aprilie 1992, iar partajul voluntar a format obiectul acestui drept de creanță si nu a dreptului de proprietate care s-a născut ulterior decesului autoarei acestora.
S-a solicitat de către apelanții reclamanți atribuirea variantei 1 din raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, motivat de împrejurarea că se pot constitui loturi eficiente pentru toți moștenitorii.
In drept: s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7,9 si 312 Cod procedură civilă.
In ceea ce îl privește pe numitul Ștefanică C., acesta nu a depus la dosar motivele de critică a sentinței primei instanțe.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2012 a fost calificată calea de atac exercitată în cauză ca fiind apelul, în temeiul dispozițiilor art. 2821 Cod procedură civilă, în raport de valoarea obiectului cererii dedusă spre soluționare primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 24/2013 Tribunalul C. a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în referire la apelul reclamanților, că acesta este nefondat, instanța de fond pronunțându-se în limitele investirii, și cu respectarea dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă cu privire la toate problemele ce vizau partajarea terenului agricol, reconstituit după autorul comun Ș. D., în temeiul Legii nr. 18/1991.
Tribunalul C. a reținut că apelanții reclamanți nu au criticat în apel cotele deținute de părți, ci numai modalitatea de partajare în natură a terenului.
Raportat la această modalitate de partajare s-a reținut ca variantă însușită de către instanța de fond – varianta nr.2 din raportul de expertiză tehnică R. M. – corespunde exigențelor art. 673 Cod procedură civilă și respectă modalitatea în care părțile au folosit de-a lungul timpului acest teren.
Astfel suprafața de teren de 8437 m.p. din . a fost atribuită pârâtului Ș. C. care a lucrat singur acest teren de la data reconstituirii dreptului de proprietate, iar terenul în suprafață de_ m.p. reprezentând . a fost partajată între reclamanți, cu respectarea drepturilor lor succesorale, astfel cum le-au revenit acestora în urma dezbaterii succesiunii părinților lor, conform certificatului de moștenitor nr. 94/1994 emis de notariatul de Stat C.. La formarea și atribuirea loturilor către reclamanți s-au avut în vedere și contractele de arendă încheiate de reclamanți cu terți, conform contractelor depuse la filele 34-38 dosar fond dar și posesia reclamanților asupra acestor terenuri, de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, aspect recunoscut de reclamanți în cadrul răspunsurilor la interogatoriu.
Concluzionând, instanța de apel a reținut că în condițiile în care terenul agricol era comod partajabil, iar părțile au lucrat acest teren încă de la data reconstituirii dreptului de proprietate și punerii lor în posesie conform Titlului de proprietate nr._/1206/2002 în această modalitate, partajarea terenului agricol se impune a fi realizată conform variantei nr.2 din expertiza R. M..
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs Ș. D., S. P., B. L. M. și S. C.-V. – succesori ai defunctei S. F.; Ș. C., Ș. I. și I. V., care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.7 și 9 sub următoarele aspecte:
1.Hotărârea Tribunalului C. nu cuprinde motivele pe care se sprijină: sentința civilă nu cuprinde motivele pe care judecătorul de fond le-a avut în vedere când a ales varianta respectivă de partaj și nici nu a stabilit concret loturile pentru ca hotărârea să poată fi executată.
Deși motivarea hotărârii judecătorești este un element al unui proces echitabil, iar nemotivarea hotărârii echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei și atrage casarea acesteia în recurs (Curtea de Apel Pitești, decizia civilă nr. 1732/1998), în speță, se constată că judecătorul nu a motivat nici în fapt și nici în drept considerentele avute în vedere atunci când a ales varianta a doua a expertizei – și nu a explicat de ce nu a făcut aplicarea principiului atribuirii în natură a unor loturi către toți coindivizarii și, mai mult, nu a format loturile prin hotărârea atacată ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra cererii de ieșire din indiviziune.
2.Pe fondul litigiului hotărârea Tribunalului C. a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 673/9 Cod procedură civilă.
Susțin recurenții reclamanți că la formarea și atribuirea loturilor instanța trebuia să țină seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor supuse împărțelii, aspecte neavute în vedere de către instanță la momentul partajului.
Atunci când împărțirea în natură nu este posibilă lichidarea stării de indiviziune trebuie să se facă, de regulă, prin atribuirea bunului unuia dintre copărtași, iar ceilalți sunt îndreptățiți să primească alte bunuri sau echivalentul în bani.
În speță obiectul partajului l-a constituit suprafața de teren de 4,5 ha moștenită de părți de la autorul comun Ș. D. decedat la 12 iunie 1986 și formată din . suprafață de 8437 m.p. și . suprafață de 3 ha și 6563 m.p. teren ce a fost solicitat în temeiul Legii nr. 18/1991 de către toate părțile din prezenta cauză, în calitate de descendenți și de către mama acestora – Ș. M. (soția supraviețuitoare a autorului Ș. D.).
Întrucât titlul de proprietate pentru acest teren nr._/1206/2002 a fost eliberat după deschiderea succesiunii mamei părților – Ș. M., decedată în anul 1994, în mod corect se impunea a se stabili că aceasta nu mai poate fi menționată în titlul de proprietate, iar partajul terenului agricol de 4,5 ha se impunea a fi realizat numai între descendenții fostului proprietar, fiecăruia revenindu-i o cotă de 1/6 din teren.
Nu s-a stabilit niciodată cu valoare absolută că partajul trebuie să se realizeze la patru, dimpotrivă, instanța de control a trimis spre rejudecare pentru a lămuri acest aspect. Instanța de judecată nu a anulat titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, situație în care toți cei șase descendenți din titlu culeg masa succesorală în mod egal.
Partajul din anul 1994 nu reprezintă o voință convergentă ca formă juridică și ceea ce s-a tranzacționat nu s-a raportat la titlul de proprietate.
Se mai arată că instanța de apel a omis data la care a început procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prin restituirea în natură a terenurilor în favoarea foștilor acționari, numita Ș. M. fiind decedată încă din 25 aprilie 1992.
Astfel la data dezbaterii succesiunii defunctei Ș. M. potrivit certificatului de moștenitor nr. 34/1994 – dosar nr. 278/1994 al Notariatului de Stat C., moștenitorii acesteia au fost de acord cu partajarea voluntară a masei succesorale în care a intrat cota de 1/2 din imobilul din C., . – bun comun dobândit în timpul căsătoriei acesteia cu numitul Ș. D. și cota de 1/4 din dreptul la acțiunile echivalente suprafeței de 5 ha teren arabil aflat în administrarea S.C. Nazarcea S.A. O..
Pentru cota de 1/4 din dreptul la acțiuni echivalente suprafeței de 5 ha teren aflat în administrarea S.C. Nazarcea S.A. toți moștenitorii au fost de acord să beneficieze numai Ș. C. (reclamantul) Ș. C., S. F. și I. V., în cote egale, respectiv 1/16 fiecare. Se susține de către recurenți că dreptul la acțiuni este un drept de creanță și nu un drept de proprietate, iar partajul voluntar a avut ca obiect tocmai acest drept de creanță, iar nu dreptul de proprietate care s-a născut ulterior după decesul mamei părților și după desființarea IAS Nazarcea.
În aceste condiții dreptul de proprietate s-a născut în patrimoniul moștenitorilor și nu în cel al autoarei Ș. M., situație în care se impunea ca instanțele de fond și de apel să partajeze terenul în cote egale, de 1/6 pentru fiecare dintre cei șase descendenți ai fostului proprietar Ș. D..
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport de criticile recurenților pârâți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Criticile recurenților pârâți subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii – se rețin a fi vădit nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Conform jurisprudenței CEDO noțiunea de proces echitabil presupune că o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuși în mod real problemele care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle contra Finlandei din 19 decembrie 1998 și Hotărârea din Cauza Albina contra României din 28 aprilie 2005).
Fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligație presupune totuși ca partea vătămată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză.
Or, în speță, Curtea constată că Tribunalul C. a soluționat toate problemele de drept ce i-au fost supuse analizei legate de partajarea terenului în suprafață de 4,5 ha, iar sub aspectul modalității de partajare dispuse de instanța de fond s-a arătat în mod expres că varianta nr.2 din expertiza ing. R. M. răspunde tuturor criteriilor reglementate de art. 673(9) Cod procedură civilă, în sensul că respectă întinderea cotelor de proprietate ale părților – cote ce nu au făcut obiectul criticilor în apel (fila 6 verso din hotărâre) -, dar și modalitatea în care aceste terenuri au fost exploatate de către părți după momentul punerii lor în posesie și anume: -pârâtul a lucrat terenul ce constituia . în suprafață de 8437 m.p., în timp ce reclamanții au folosit terenul în suprafață de_ m.p., bunul fiind dat în arendă unor terți conform contractelor de arendă depuse la dosarul de fond (filele 34-38).
S-a mai reținut că terenul constituie un bun comod partajabil în natură și este posibilă formarea unui număr de șase loturi distincte ce au fost atribuite fiecăruia dintre coindivizari, astfel că nu se poate reține ca fondată critica recurenților reclamanți referitoare la omisiunea instanței de a preciza loturile atribuite fiecărei părți. Se constată că, deși prin sentința civilă nr. 5627 din 03 aprilie 2012 nu a fost descris fiecare lot de teren atribuit coindivizarilor, în dispozitivul hotărârii se menționează că ieșirea din indiviziune se va realiza conform variantei II din expertiza ing. R. M., expertiză ce face parte integrantă din hotărârea Judecătoriei C..
Pentru considerentele expuse se vor respinge ca nefondate criticile recurenților reclamanți ce au fost subsumate motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
2.Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C., în raport de criticile recurenților reclamanți încadrate în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
Prin „Precizările la recurs” depuse de recurenții reclamanți la 30 iulie 2013 se arată că înțeleg să critice soluția instanțelor de fond și de apel sub aspectul soluționării și reținerii unor „cote de contribuție nelegale”, deoarece toate părțile au calitatea de descendenți de gradul I al defunctului Ș. D. decedat la 12 iunie 1986, calitate în care le revenea câte o cotă de 1/6 din terenul agricol reconstituit conform Legii nr. 18/1991.
Referitor la această critică ce vizează cotele de proprietate ale părților din litigiu cu privire la terenul agricol în suprafață de 4,5 ha menționat în titlul de proprietate nr._/1206/2002, Curtea constată că această problemă de drept nu a făcut obiectul criticilor din apel, fiind invocată pentru prima dată în recurs, situație în care se constată că a fost invocată omisso medio.
Altfel spus recursul nu poate să vizeze critici ce nu au fost invocate în apel deoarece obiectul recursului îl constituie legalitatea hotărârii instanței de apel, neputându-se proceda în recurs pentru prima oară la analiza unei probleme de drept ce nu a fost supusă dezbaterilor părților în apel, în limitele devoluțiunii stabilite prin cererea de apel de către apelanți.
Din analiza deciziei civile nr. 24 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. rezultă că apelul formulat de reclamanți nu a vizat și contestarea cotelor de proprietate statuate prin încheierea din 01 noiembrie 2011 a Judecătoriei C., apelanții reclamanți limitându-se să conteste legalitatea și temeinicia sentinței numai cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune asupra terenului conform variantei nr. II din expertiza inginer R. M., în detrimentul variantei nr. I agreată de reclamanți și care presupunea partajarea fiecăreia din cele două parcele de teren menționate în titlul de proprietate în 6 loturi.
Se constată că drepturile coindivizarilor asupra terenului supus partajării, respectiv cotele de proprietate ale reclamanților și ale pârâtului au fost stabilite de instanța de fond prin încheierea pronunțată la data de 01.11.2011 (fila 150 dosar fond), instanța statuând că aceste cote – 3/16 pentru Ș. C., 3/16 pentru Ș. C., 3/16 pentru S. F., 3/16 pentru I. V., 1/8 pentru Ș. D. și 1/8 pentru Ș. I. – vor fi avute în vedere de către expertul judiciar R. M. la realizarea expertizei, respectiv la fundamentarea propunerilor sale de lotizare a terenului agricol de 4,5 ha.
Încheierea pronunțată la data de 01.11.2011 are valoarea unei încheieri interlocutorii pronunțată în condițiile art. 6736 Cod procedură civilă și putea fi atacată odată cu fondul cauzei, respectiv cu sentința prin care s-a dispus partajarea în natură a terenului prin formarea și atribuirea celor 6 loturi de teren fiecărui coindivizar (art. 6738 Cod procedură civilă).
Or, din analiza cererii declarative de apel se constată că reclamanții au înțeles să conteste numai sentința civilă nr. 5627/03.04.2012 a Judecătoriei C., iar nu și încheierea interlocutorie prin care s-au stabilit cotele coproprietarilor și bunurile supuse partajului pronunțată la data de 01.11.2011 (fila 150 dosar fond), aspect reținut de altfel în mod expres în considerentele deciziei civile nr. 24/22.01.203 a Tribunalului C. criticată în prezentul recurs.
Efectul devolutiv al apelului nu vizează, cu necesitate, toate problemele de fapt și de drept care s-au pus înaintea primei instanțe, ci numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de către apelant. Așadar, efectul devolutiv poate fi limitat prin voința apelantului, care poate relua pretențiile sale din prima instanță în totalitate, sau numai în parte.
Cum în speță legalitatea încheierii pronunțate în condițiile art. 6736 Cod procedură civilă de către Judecătoria C. la data de 01.11.2011, respectiv modalitatea de stabilire a cotelor de proprietate ale copartajanților nu a făcut obiectul criticilor din apel, recurenții reclamanți nu pot valorifica aceste critici pentru prima dată în recurs, întrucât sunt invocate omissio medio, ceea ce nu este posibil.
Cu privire la criticile recurenților reclamanți ce vizează modalitatea concretă de formare și de atribuire a loturilor către coindivizari, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Partajul ca operațiune juridică, urmărește să pună capăt stării de indiviziune trecând bunurile stăpânite pe cote-părți abstracte în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș potrivit cu întinderea dreptului cuvenit.
Dreptul exclusiv asupra unei cote-părți ideale și abstracte din masa bunurilor indivize se transformă astfel într-un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri.
Atribuirea bunului unui copărtaș intervine în cazul în care împărțirea lui în natură nu este posibilă, fie datorită unei imposibilități fizice, când bunul nu este partajabil sau nu e comod partajabil, fie datorită unei imposibilități economice, când s-ar ajunge la o „îmbucătățire peste măsură a bunului” (art. 741 alin.(2) cod civil de la 1864).
Prin urmare, partajul în natură al bunurilor reprezintă regula, iar art. 741 alin.(1) Cod civil (1864) consacră principiul egalității în natură și valoare a loturilor, iar art. 6739 Cod procedură civilă prevede în mod expres criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la formarea și atribuirea loturilor, subliniind că „ instanța va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre copărtași înainte de cererea de împărțeală au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”, criterii strâns legate de situația concretă în care se găsesc copărtașii.
Curtea constată că obiectul partajului l-a constituit un teren în suprafață totală de 4,5 ha, având categoria de folosință teren agricol, situat în două parcele distincte din extravilan, în raza unității administrativ-teritoriale – orașul O., respectiv ., sola 99 în suprafață de 8437 mp și . în suprafață de_ mp, expertiza tehnică imobiliară efectuată în instanța de fond de ing. R. M. concluzionând că terenul în suprafață totală de 4,5 ha este comod partajabil în natură prin formarea și atribuirea a șase loturi, către părțile în litigiu, corespunzător cotelor lor de proprietate stabilite prin încheierea din 01.11.2011, expertul propunând instanței două modalități de partajare.
Curtea constată că modalitatea de sistare a stării de indiviziune stabilită prin raportul de expertiză R. M., varianta nr. 2 însușită de instanța de fond și de apel, corespunde criteriilor impuse de art. 6739 Cod procedură civilă întrucât a urmărit în principal formarea și atribuirea unor loturi în natură tuturor copartajanților, cu respectarea cotelor de proprietate stabilite de instanță și avându-se în vedere destinația terenului, modalitatea în care acesta a fost exploatat de la data punerii părților în posesie și până la data partajului, și nu în ultimul rând faptul că prin această lotizare nu se realizează o „îmbucătățire peste măsură” contrară art. 741 alin.(2) Cod civil, care face imposibilă exploatarea acestui teren agricol, așa cum s-ar fi realizat conform variantei nr. 1 a expertizei R. M., solicitată de recurenții reclamanți.
Astfel se constată că de la data reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului și punerii părților în posesia acestuia, conform titlului de proprietate nr._/1206/2002 pârâtul a optat pentru terenul în suprafață de 8437 mp reprezentând ., sola 99, teren pe care l-a exploatat personal până în prezent, conform destinației sale – teren de cultură, iar reclamanții au folosit terenul în suprafață de_ mp (teren arabil) – ., teren pe care l-au dat în arendă unor terți conform contractelor de arendă depuse la dosar (filele 34-38 dosar nr. 3103/2004 al Judecătoriei C.), aspecte confirmate prin adeverința nr. 2350/09.03.2004 emisă de Orașul O. (fila 33 dosar fond Judecătoria C.).
Se reține de asemenea faptul că terenul în suprafață de 8437 mp reprezentând ., sola 99 corespunde cotei de proprietate a pârâtului, respectiv cotei de 3/16 din bunul supus partajării, iar prin atribuirea acestui teren către pârât s-au respectat criteriile reglementate de art. 6739 cod procedură civilă și anume: întinderea dreptului copartajantului, faptul că până la partaj acest teren a fost folosit în exclusivitate de către pârât, conform destinației sale agricole, și nu în ultimul rând faptul că împărțirea terenului de 8437 mp în șase loturi cum pretind recurenții reclamanți ar determina o îmbucătățire a acestui bun, care ar împiedica exploatarea sa în scop agricol, conform destinației pe care o are terenul la momentul partajului.
Curtea reține că prin expertiza ing. R. M. varianta nr. 1, solicitată de către recurenții reclamanți s-a propus partajarea celor două parcele de teren A-517/4, sola 99 și A- 591/17 în câte 6 loturi fiecare parcelă, ceea ce ar provoca o îmbucătățire peste măsură a terenului și ar determina imposibilitatea exploatării lui în scop agricol, în special a parcelei nr. A-510/4, sola 99.
Astfel conform acestei propuneri de lotizare solicitată de reclamanți suprafața de teren de 8437 mp ar urma să fie împărțită în 6 loturi din care 4 loturi în suprafață de 1582 mp și 2 loturi în suprafață de 1054 mp, aspect de natură să împiedice părțile să folosească acest teren conform destinației sale – teren de cultură, arabil, situat în extravilanul localității.
La rândul său lotul în suprafață de_ mp – . se propunea în varianta nr. 1 – să fie partajat în alte 6 loturi, (spre deosebire de 5 loturi propuse în varianta nr. 2), iar această partajare nu corespunde interesului tuturor părților de a poseda parcele de teren agricol compacte și cât mai mari, pentru a putea fi exploatate conform destinației lor.
Constatând că partajarea terenului agricol în suprafață de 4,5 ha s-a realizat în mod judicios conform variantei nr. 2 din expertiza R. M., expertiză ce respectă criteriile de formate a loturilor prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate și aceste critici ale recurenților reclamanți.
În baza art. 312 cod procedură civilă se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenții reclamanți S. P., B. L. - M., S. C. - V., Ș. C., Ș. D., Ș. I. și I. V., toți cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, etaj 1, apt.1, județul C. (la sediul cabinetului de avocat B. D.), împotriva sentinței civile nr. 5627 din 03.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. - Secția civilă și a deciziei civile nr.24 din 2.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. C., domiciliat în Eforie Sud, ..10, județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. PETROVICIIRINA B.
M. P.
Grefier,
A. B.
Red.hot.s.civ.5627/2012 a Jud.C-ța: jud.D. Ș.R.V.
Red.dec.civ.24/2013 a Trib.C-ța: C.C.
Red.prezenta dec.jud.M.P./24.12.2013
Tehnored.gr.CM/2 ex./08.01.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 232/2013. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 292/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
