Nulitate act. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 280/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
CAMERA DE CONSILIU
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/FM/A
Ședința din 14 octombrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR – G. L.
JUDECĂTOR – M. G.
Grefier A. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
PROCUROR – R. C.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant S. N., cu domiciliul în comuna Izvoarele, . și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat F. T., cu sediul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 49, pronunțată de Tribunalul C. la data de 30 mai 2013 (ședința din Camera de Consiliu), în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. A., cu domiciliul în Focșani, ., ., . și S. (fostă C.) RODICUȚA și S. F. M., ambele cu domiciliul în C., ., ., ., având ca obiect constatare nulitate adopție.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă reprezentantul Ministerului Public, procuror R. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal; motivele de recurs au fost comunicate; nu a fost formulată în cauză întâmpinare; recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 6 verso); după care:
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Consideră că, așa după cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, tribunalul în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului, constatând că „față de motivul de nulitate invocat, numai o eventuală hotărâre judecătorească prin care să fie anulată în prealabil declarația autentică ce a stat la baza încuviințării adopției ar putea fundamenta cererea de constatare a nulității adopției”, or instanța în mod corect a hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Mai mult decât atât, este prea puțin probabil, chiar și în condițiile în care reclamantul naviga, să nu fi cunoscut în zece ani situația de fapt.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 49/30.05.2013 a Tribunalului C. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului S. N. în constatarea nulității adopției cu efecte depline a numitei C. F.-M.; față de pârâții C. A. și S. RODICUȚA, cererea a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că această cerere a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Tulcea, la 18.01.2013, dar că prin sentința civilă nr.1722/01.03.2013 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței mai întâi sesizate și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului C., față de prevederile art. 74 alin. 3 din Legea nr. 273/2004 și de împrejurarea că persoana adoptată are domiciliul în mun. C., .
Că motivul pentru care reclamantul a solicitat constatarea nulității adopției cu efecte depline a numitei C. F.-M., născută la 10 august 1993, minoră la data pronunțării sentinței civile nr.67/13.03.2003 a Tribunalului V., în dosarul nr.967/C/2003 (irevocabilă prin nerecurare) a fost acela al inexistenței unei atari cereri formulate de către acesta. Reclamantul a susținut, astfel, că demersul judiciar a fost inițiat și susținut de către pârâta S. Rodicuța, care a și prezentat un consimțământ dat în formă notarială ce nu îi aparținea în realitate reclamantului S. N.. Reclamantul a susținut că era imposibil să fi semnat personal cererea de încuviințare a adopției și să fi fost prezent la BNPA N. E. și P. V. L. din municipiul Focșani la data de 19.02.2003, deoarece în perioada 6 ianuarie 2003 - 25 iulie 2003 a fost îmbarcat ca ofițer pe nava M/H Grande Atlantico.
Astfel fiind, adopția ex-minorei S. F.-M. este lovită de nulitate absolută, atât cererea de încuviințare a adopției, cât și declarația autentificată la data de 19.02.2003 fiind false.
Plângerea formulată de reclamant la P. de pe lângă Curtea de Apel G. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals intelectual, împotriva pârâtei S. Rodicuța și a notarului public N. E. a primit rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 30.01.2012 (dosar penal nr. 552/P/2011), cu motivarea că răspunderea penală pentru faptele sesizate s-a prescris.
Tribunalul C. a reținut, sub un prim aspect, că dată fiind dobândirea deplinei capacități de exercițiu de către cel adoptat, celelalte persoane chemate în judecată (respectiv, părinții biologici ai minorei) nu au calitate procesuală pasivă într-un asemenea litigiu.
Pe fond, aceeași instanță a avut în vedere că sentința civilă nr.67/13.03.2003 pronunțată în dosarul nr.967/C/2003 al Tribunalului V., rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a admis cererea reclamantului S. N. în contradictoriu cu pârâții S. Rodicuța și C. A. și a încuviințat adopția cu efecte depline a minorei C. F.-M., născută la data de 10 august 1993 în municipiul Focșani, cu naștere înregistrată în mun. Focșani în registrul stării civile la nr.1617 din 13 august 1993, adoptata fiind fiica lui C. A. din Focșani, ., ., jud.V. și S. Rodicuța, domiciliată în municipiul Focșani, ..30, ., jud.V., adoptator fiind reclamantul S. N., fiul lui S. V. și M., născut la data de 2 martie 1952 în .. Instanța a încuviințat ca pe viitor minora să poarte numele adoptatorului.
La pronunțarea hotărârii de încuviințare a adopției s-a luat în considerare și declarația autentificată sub nr. 942/19.02.2003 la BNPA N. E. și P. V. L. din municipiul Focșani, prin care reclamantul își exprimase acordul în vederea adoptării - cu toate efectele unei filiațiuni firești conform art. 7 din O.U.G. nr.25/1997 - a acestei minore.
Tribunalul C. a arătat că adopția a cărei nulitate se invocă a fost încheiată sub regimul instituit prin O.U.G. nr.25/1997, act normativ aplicabil tuturor cererilor vizând nulitatea adopțiilor încuviințate sub imperiul său și care statua că în această materie operează regulile dreptului comun, cazurile de nulitate absolută bazându-se, în esență, pe premisa lipsei consimțământului la adopție, a neîndeplinirii de către adoptator a cerințelor stabilite de lege referitoare la calitățile adoptatorului, precum și a existenței unor impedimente la adopție.
Art. 7 alin. 1 din actul normativ menționat prevedea că pentru încuviințarea adopției sunt necesare, printre altele, „consimțământul, exprimat în formă autentică, al părinților sau, după caz, al părintelui la adopția copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecția copilului” (lit. a) și „consimțământul persoanei sau al familiei care adoptă” (lit. d).
La momentul încheierii adopției minorei de către soțul mamei firești, Tribunalul V. a constatat că au fost respectate condițiile de valabilitate prevăzute de lege, inclusiv cea referitoare la consimțământul tuturor persoanelor implicate, exprimat în forma impusă de lege.
În aceste condiții, Tribunalul C. a arătat că nu poate fi reținut motivul de nulitate invocat de către reclamant, anume lipsa consimțământului său la adopție în calitate de persoană care a adoptat, câtă vreme în dosarul soluționat prin încuviințarea adopției minorei C. F.-M. a existat o declarație de adopție care cuprindea consimțământul persoanei adoptatoare, declarație dată în fața notarului public și consemnată într-un act autentic.
Pretinsa semnare în fals a declarației autentice de către numita S. Rodicuța, invocată pe baza consemnărilor din carnetul de marinar, nu poate atrage declararea nulității adopției, ci constituie un motiv de nulitate a declarației autentice pe care, având în vedere faptul că, în temeiul art. 129 alin. 6 cod proc.civilă, instanța astfel sesizată nu îl poate analiza, partea având posibilitatea să îl pretindă pe calea unei acțiuni separate. Față de motivul de nulitate invocat, numai o eventuală hotărâre judecătorească prin care să fie anulată în prealabil declarația autentică ce a stat la baza încuviințării adopției ar putea fundamenta cererea de constatare a nulității adopției.
În ceea ce privește motivul de nulitate întemeiat pe lipsa semnăturii reclamantului de pe actul sesizare a instanței care a încuviințat adopția, tribunalul a apreciat că nu are legătură cu cerințele impuse pentru valabilitatea adopției, ci constituie o eventuală neregularitate procedurală, care putea fi valorificată numai prin exercitarea căii legale de atac împotriva hotărârii de încuviințare a adopției.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, reclamantul S. N., care a susținut că sentința este nelegală.
Reluând expunerea situației de fapt, reclamantul a reiterat luarea în considerare, ca probă determinantă, a mențiunilor din carnetul de marinar, din care rezultă că în perioada 6 ianuarie 2003-25 iulie 2003 era îmbarcat ca ofițer pe nava M/H Grande Atlantico și că, prin urmare, nu putea să exercite o atare acțiune - toate demersurile notariale și judiciare privind încuviințarea adopției copilului fiind realizate de fosta sa soție, S. Rodicuța.
Reclamantul a susținut că semnătura sa de pe cele două înscrisuri defăimate (cererea depusă la instanță pentru încuviințarea adopției și declarația notarială) diferă substanțial de semnătura depusă pe carnetul de marinar, nefiind necesară în cauză vreo expertiză grafoscopică.
S-a criticat faptul că instanța de fond a ignorat aceste dovezi și s-a susținut că, în măsura în care se aprecia că se impun noi probe, urma să se dispună din oficiu, în condițiile art. 179 alin. 1 cod proc. civilă, verificarea de scripte sau administrarea unei expertize, ceea ce nu s-a realizat.
Considerentele primei instanțe referitoare la ,,pretinsa semnare în fals a declarației de către S. Rodicuța, oricât de bine ar fi fost reflectată de probele administrate, nu ar putea atrage declararea nulității adopției’’ au fost apreciate de reclamant drept un sofism, câtă vreme este evident că o declarație de adopție falsă nu poate atesta consimțământul valabil exprimat la adopție.
A fost deopotrivă criticată împrejurarea înlăturării din cadrul procesual a părinților firești ai minorei adoptate, pe considerentul că aceste persoane nu pot sta în proces; reclamantul a arătat că scopul constatării nulității absolute a acestei adopții este reconstituirea legăturilor de rudenie firești cu părinții biologici.
Partea a solicitat judecata cauzei în lipsă.
La termenul din 14.10.2013 cauza a fost analizată ca recurs, iar nu ca apel, întrucât sentința civilă nr. 49/30.05.2013 a Tribunalului C. a fost pronunțată cu luarea în considerare a dispozițiilor O.U.G. nr. 25/1997 (sub imperiul cărora s-a încuviințat adopția) și care prin art. 15 alin. 2 prevedeau clar că hotărârile date în cauzele având ca obiect încuviințarea adopției nu sunt supuse apelului.
Această prevedere, regăsită de altfel și în cuprinsul art. 74 alin. 5 din Legea nr. 273/2004 republicată și modificată (în vigoare la data sesizării instanței cu prezenta cerere), se înscrie în teza ultimă a textului art. 2821 alin. 1 cod proc. civilă 1865, privind hotărârile judecătorești exceptate de la calea de atac devolutivă a apelului.
Calificând prezenta cale de atac ca fiind recurs, Curtea va analiza în continuare soluția atacată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, privind greșita aplicare ori interpretare a legii incidente, dar și a dispozițiilor art. 3041 cod proc. civilă, care permit extinderea verificărilor asupra altor motive de nelegalitate decât cele enunțate prin art. 304, având în vedere că recurentul a invocat ignorarea anumitor probe administrate în susținerea cererii sale.
Din această perspectivă se va avea în vedere că instanța de fond a stabilit corect că temeiurile de nulitate a adopției nu pot fi evaluate decât în considerarea actului normativ avut în vedere de Tribunalul V. la pronunțarea sentinței 67/2003, anume, O.U.G. nr. 25/1997 – în vigoare la data de 25 februarie 2003, când s-a înregistrat cererea de încuviințare a adopției.
Întrucât art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997 stabilea că adopția este supusă cazurilor de nulitate, în mod corect instanța de fond a arătat că inexistența consimțământului la momentul formulării unei cereri de această natură constituie un motiv legitim de invocare a nulității adoptatorului.
Curtea observă însă că deși tribunalul a explicat reclamantului că, pentru a se constata nulitatea pe acest motiv a adopției încuviințate prin hotărâre judecătorească, trebuia să se obțină în prealabil o hotărâre judecătorească irevocabilă de nulitate a actelor autentice care au fundamentat soluția din 2003, recurentul pretinde cumularea într-o singură acțiune a celor două proceduri substanțial diferite.
Or, în mod judicios acest demers al recurentului a fost respins devreme ce a pretins să se opună actului notarial autentificat pe teritoriul României, având potrivit art. 4 din Legea nr. 36/1995 valoarea de înscris emis de o autoritate publică și forța probantă prevăzută de art. 1173 cod civil 1865, carnetul de marinar emis de către o altă autoritate a statului (Autoritatea Navală Română), dar care poartă mențiuni efectuate la bordul navelor sub pavilion român/ străin legate de îmbarcare/debarcare.
D. în măsura în care recurentul triumfa, într-o acțiune prealabilă de constatare a falsului actelor notariale pe care s-a fundamentat soluția de adopție, putea să pretindă ulterior – ca și chestiune statuată cu putere de lucru judecat – inexistența consimțământului la adopție.
Recurentul a susținut că aceste două proceduri ar putea fi analizate concomitent, fiind făcută trimitere la procedura verificării de scripte administrată de către instanța însăși (art. 177 alin. 1 și 178 cod proc. civilă) sau prin expertiza care să pornească de la semnătura proprie de pe carnetul de marinar (art. 179 cod proc. civilă).
Constatarea nulității actului autentic notarial implică însă alt cadru procesual, precum și mijloace de dovadă corespunzătoare pentru înlăturarea veridicității actului contestat – martori, înscrisuri sub semnătură privată și autentice necontestate, expertiză grafoscopică etc., neputându-se da prevalență, cum pretinde recurentul, unei simple vizualizări a semnăturii de pe carnetul de marinar și a preluării ei ca fiind cea ,,reală’’.
Astfel fiind, criticile vizând lipsa rolului activ al instanței de fond în administrarea probelor necesare relevării falsului declarației autentificate sub nr. 942/19.02.2003 la BNP Asociați N. – P. (Focșani) urmează a fi înlăturate, câtă vreme acțiunea promovată a fost aceea de constatare a nulității adopției, iar actul autentic ce atestă consimțământul adoptatorului nu a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În această notă urma a fi înțeleasă argumentarea tribunalului asupra pretinsei înscrieri în fals a declarației lui S. Rodicuța, instanța de fond arătând că aceste susțineri ale reclamantului pot fi afirmate într-o cerere în constatarea nulității actului notarial autentic, nu direct într-o cerere în constatarea nulității adopției.
Prin urmare, pe aceste aspecte criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii, precum și cele privitoare la ignorarea mențiunilor de pe carnetul de marinar (ca făcând dovadă deplină în contra declarației notariale) vor fi înlăturate.
În egală măsură soluția tribunalului este corectă cât privește contestarea de către recurent a semnăturii de pe cererea de chemare în judecată din 25.02.2003, pentru că unicul remediu prin care putea fi înlăturată o asemenea neregularitate procesuală era calea de atac, în cadrul căreia partea interesată putea produce dovezile necesare inexistenței unui astfel de demers în instanță (evident, cu probarea datei la care cel interesat a luat cunoștință de existența hotărârii judecătorești contestate).
În ce privește înlăturarea din cadrul procesual a pârâților chemați în judecată în calitate de părinți firești ai adoptatului, Curtea va reține că desfacerea adopției ori constatarea nulității ei privesc raporturile de familie generate prin efectul legii între adoptat și adoptator. Cum adoptatul nu mai este minor, având la data sesizării instanței deplină capacitate de exercițiu (pârâta C. F.-M. având împlinită vârsta de 18 ani la data de 18.01.2013), în mod corect instanța de fond a înlăturat din proces pe pârâții S. Rodicuța și C. A..
Cum nulitatea adopției produce aceleași efecte juridice ca și în cazul oricărui act apreciat prin lege ca inexistent, chestiunea repunerii părților în situația anterioară încuviințării adopției nu este una care să pună în discuție relațiile de rudenie ale adoptatului cu părinții firești.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există temeiuri de reformare a soluției atacate, în raport de disp. art. 312 alin. 1 cod proc. civilă se va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul civil formulat de recurentul reclamant S. N., cu domiciliul în . și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat F. T., cu sediul în Tulcea, ., ., împotriva sentinței civile nr. 49, pronunțată de Tribunalul C. la data de 30 mai 2013 (ședința din Camera de Consiliu), în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. A., cu domiciliul în Focșani, ., ., . și S. (fostă C.) RODICUȚA și S. F. M., ambele cu domiciliul în C., ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
VANGHELIȚA TASEGABRIEL L.
M. G.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond A.L.
Red./tehnored.jud.M.G./13.11.2013
Gr.AB/2 ex./13.11.2013
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 33/2013. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
