Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 32180/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR.89/FM
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant F. M., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., . civile nr. 360, pronunțată de Tribunalul C. la data de 06 iunie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. C., cu domiciliul în C., ., ., . obiect stabilire program vizită minor/exercitarea drepturilor părintești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurentul reclamant F. M., personal și asistat de avocat D. Tarara, în baza împuternicirii avocațiale ._ din 25.11.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, precum și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal; motivele de recurs au fost comunicate; nu a fost formulată întâmpinare în cauză; recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 3 lei și 0,15 lei timbru judiciar; după care:
Instanța identifică pe recurentul reclamant F. M. în baza cărții de identitate . nr._, emisă de SPCEP Sector 6 București la data de 04 decembrie 2012, pe care acesta o prezintă, iar pe intimata pârâtă, pe baza cărții de identitate . nr._, emisă de SPCLEP C. la data de 17 februarie 2011, datele acestora fiind consemnate în caietul de note al grefierului de ședință.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța .-10- nr._ (55), emisă de Consiliul Local Sector 6 București, Direcția de Impozite și Taxe Locale la data de 22.11.2013, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3 lei. Depune, totodată, timbru judiciar mobil în valoare de ,15 lei.
Întrebate fiind părțile de către instanță cu privire la probatorii, apărătorul recurentului reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, teza probatorie fiind demonstrarea situației de fapt și la acest moment.
Solicită, totodată, proba cu audierea minorului.
Instanța atrage atenția apărătorului recurentului reclamant față de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant arată că nelegalitatea deciziei recurate a fost luată pe o situație de fapt, considerăm acesta o eroare, în sensul că ancheta socială de la sectorul 6 București a scris că s-a făcut ancheta socială la domiciliul recurentului, că acolo locuiesc bunicii paterni și nu minorul și de aici eroarea și dacă instanța consideră necesar, solicită a se reveni cu adresă în așa fel încât să se lămurească situația de la acel moment sau să refacă ancheta socială, să lămurească dacă la acel moment locuiau toți acolo sau o altă situație.
Instanța acordă cuvântul intimatei pârâte asupra probatoriilor solicitate.
Intimata pârâtă se opune față de probele solicitate.
Instanța, deliberând, respinge ca nefiind concludente și utile cauzei probele solicitate.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii instanței de apel și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Solicită instanței să aibă în vedere că hotărârea instanței de apel a fost dată pe cale eronată, bazându-se pe interpretarea greșită a documentelor din dosar, că minorul locuiește cu tatăl acestuia, acesta vrea să locuiască cu tatăl.
La fila 84 din dosarul de fond se poate observa referatul prin care minorul a fost audiat, iar acesta a spus că locuiește cu tatăl, că vrea să stea acolo, că a locuit permanent în București, că a fost la școală cât nu a stat la mamă.
De asemenea, raportul psihologic arată că este atașat de tată și că se simte bine la locuința acestuia.
Instanța de apel a reținut toate aceste considerente dar le-a pus în favoarea mamei, deși spunea clar minorul că se simte bine la tată și la locuința acestuia.
Ancheta socială efectuată la domiciliul recurentului demonstrează, fără tăgadă, că minorul locuiește cu tatăl, are condiții bune și împreună cu bunicii paterni, nu numai cu bunicii paterni așa cum greșit a reținut din eroare instanța de apel.
Solicită a se reține și faptul că minorul chiar își dorește să stea la tată, este înscris la școală, este clasa a II-a, pentru el există o bună continuitate, un mediu stabil, se simte în siguranță; mama nu l-a căutat și nu a venit să îl vadă, deși nu i se interzice să vină să îl viziteze.
Faptul că mama minorului a spus că va locui la C. cu copilul și că era cunoscut, acest lucru s-a întâmplat doar în apel pentru că la dosarul de fond, la divorț, când părțile au convenit ca minorul să locuiască cu mama și să fie încredințat mamei, înțelegerea a fost că mama rămâne în București. Niciodată nu s-a pus problema că mama va pleca din București cu copilul. Copilul având o viață continuă în București, fiind înscris la grădiniță și la alte activități.
De fapt, în apel a spus că va locui la C. cu copilul, iar acesta a rămas în București la tată și asta rezultă chiar din dosarul de fond. Niciodată nu a fost plecat. Copilul a refuzat să plece pentru că se simte foarte bine la tată și situația lui este aceeași de când este mic și până în prezent.
Merge la școală și are aceleași activități extrașcolare. Mama a fost de acord ca minorul să rămână la tată. Când l-a luat la C. l-a înscris la școală după ce l-au înscris de comun acord la școală în București. Arată că există dovada în acest sens, că a fost înscris de comun acord, deoarece tatăl nu putea să-l înscrie la școală la București fără consimțământul mamei, inițial. După care mama a luat copilul la C. la școală, iar acesta, la întoarcerea la tată, a început să plângă și a spus că nu mai vrea să vină la mamă, deoarece aceasta îl trimite să îi cumpere țigări, iar în C. nu cunoaște pe nimeni, astfel căvrea să rămână la București.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se constate că decizia instanței de apel a fost dată bazându-se pe interpretarea greșit a documentelor din dosar și să se mențină ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond.
Mai arată că mama nu are un loc de muncă și stă la părinții dânsei, nu este casnică. Pur și simplu nu are loc de muncă și de fapt nu a muncit niciodată. Acesta a fost și motivul pentru care părțile s-au despărțit; deoarece, pe lângă faptul că nu avea un loc de muncă și refuza să aibă grijă de familie, nu avea grijă nici de copil, acesta stând cu tatăl de când era mic.
Intimata pârâtă, având cuvântul, arată că nu sunt adevărate susținerile recurentului reclamant, prin apărător.
Precizează că de la momentul divorțului copilul a fost de acord să locuiască la aceasta. A fost la grădiniță, însă reclamantul i l-a furat și l-a dus cu el la București.
Cu privire la recursul formulat pune concluzii de respingere ca nefondat.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 360/6.06.2013 a Tribunalului C. a fost admis apelul declarat de pârâta D. C. în contradictoriu cu intimatul reclamant F. M., împotriva sentinței civile nr._/21.06.2012 a Judecătoriei C., fiind schimbată în parte hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii, ca nefondate, a cererii de stabilire a locuinței minorului F. A., născut la data de 21.02.2005, la tatăl reclamant.
Ca urmare a reevaluării soluției primei instanțe, tribunalul a stabilit locuința acestui minor la pârâta reconvenientă, respectiv, în Municipiul C., ., ..
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.4981/18.06.2009 a Judecătoriei Sect. 6 București, dispusă în dosarul civil nr._, a fost desfăcută căsătoria celor doi soți din culpă comună, minorul fiind încredințat spre creștere și educare mamei, D. C.; s-a stabilit totodată un program în cadrul căruia tatăl să își exercite dreptul de a păstra legături personale cu copilul.
Această hotărâre a rămas definitivă conform deciziei civile nr.643/A/17.05.2010 pronunțată de Tribunalul București, în considerentele căreia s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că apelanta D. C. urmează să se stabilească împreună cu minorul în Municipiul C., la domiciliul părinților săi; s-a mai arătat în acea decizie că relațiile dintre cei doi părinți sunt tensionate, astfel că hotărârea de fond a fost schimbată exclusiv în ce privește modalitatea de exercitare a programului de vizitare al copilului de către tatăl său.
Tribunalul C. a arătat că, în aceste condiții, Judecătoria nu putea aprecia că a operat o modificare a situației de fapt avute în vedere la momentul stabilirii locuinței copilului la domiciliul mamei sale și care ar fi determinat incidența art. 403 Noul Cod Civil, deoarece în momentul când instanța de tutelă (Tribunalul București) a statuat definitiv asupra măsurii încredințării minorului către mama sa, era deja cunoscut faptul că aceasta urma să își stabilească locuința în C..
S-a mai arătat că față de conținutul adeverinței nr. 56/2012 emise de Școala Generală „R. O.” C., elevul F. A. a fost înscris în clasa I și a frecventat cursurile școlare în perioada 13.09._11, însă începând cu data de 10.10.2011 nu s-a mai prezentat la ore.
Ancheta socială efectuată la domiciliul apelantei pârâte a relevat faptul că locuiește în Municipiul C., ., ., ., la domiciliul părinților săi (adresă menționată și în considerentele deciziei civile nr.643/A/17.05.2010 a Tribunalului București), apartamentul având 4 camere și oferind condiții foarte bune de locuit.
Instanța a avut în vedere și ancheta socială efectuată de către Biroul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sect. 6 București, în apartamentul situat în Municipiul București, sector 6, ., scara B, . bunicilor paterni ai minorului, F. I. și F. E. și în care locuiesc aceștia împreună cu minorul F. A. (la data efectuării anchetei sociale). Acest apartament are 4 camere și dependințe, este amenajat și întreținut corespunzător, iar minorul are camera lui.
Tribunalul C. a avut în vedere că prin raportul de anchetă socială efectuat la București se relevă faptul că tatăl (intimatul reclamant F. M.) nu locuiește împreună cu copilul.
A mai fost valorificat sub aspect probator și raportul psihologic de evaluare a copilului F. A. - efectuat de către specialistul psiholog din cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului București - și care a relevat că minorul percepe pozitiv relația cu tatăl său, îl privește ca pe un sprijin, se simte bine în ambianța creată la domiciliul tatălui și își dorește să locuiască împreună cu acesta. S-a arătat prin același raport că minorul este încă atașat de mamă, în prezența căreia este dezinvolt, că își dorește atingerile ei. Psihologul a arătat că acest copil își dorește ca părinții săi să se înțeleagă și să nu se mai certe.
Tribunalul a apreciat că, în aceste condiții, tatăl a fost acela care nu s-a supus dispozițiilor conținute în decizia civilă definitivă adoptată de către instanța de tutelă, luând în mod unilateral hotărârea de a schimba domiciliul copilului și nesocotind în acest mod dispozițiile art.503 alin.1 din Noul cod civil raportat la art.497 alin.1 din Noul Cod Civil.
Că o asemenea manifestare este abuzivă, pentru că nu ține seama de statuarea instanței, dar și de consecințele extrem de grave ce pot afecta decisiv echilibrul emoțional fragil al copilului, a cărui situație, în plan familial, școlar, locativ, devine categoric incertă.
Instanța a reținut astfel că acest copil, încredințat mamei, a frecventat timp de o lună cursurile școlare ale clasei I la o școală din Municipiul C., după care a fost dus înapoi la București, unde nu a mai frecventat cursuri școlare în anul școlar 2011-2012, fiind apoi reînscris în clasa I în anul școlar 2012-2013, conform referatului de anchetă socială întocmit de către Biroul de Autoritate tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6 București; că el locuiește efectiv cu bunicii paterni, nu și cu tatăl său; că acest minor privește pozitiv relația cu tatăl său, dar este încă atașat de mamă.
S-a conchis în sensul că prin schimbarea locuinței copilului în ciuda dispozițiilor inițiale date de către instanța de tutelă, interesul superior al copilului a fost grav afectat, în cauză nefiind demonstrat că prin stabilirea locuinței copilului la mama sa interesul superior de a i se asigura condiții optime de creștere și dezvoltare a fost periclitat, impunându-se măsura schimbării domiciliului.
Că această schimbare s-a produs pe fondul manifestării unui abuz al tatălui, astfel că nu sunt întrunite cerințele art.403 din Noul Cod Civil, soluția primei instanțe urmând a fi schimbată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul F. M., care a susținut că decizia instanței de apel se fundamentează pe argumentații contradictorii, fiind pronunțată o soluție lipsită de temei legal.
S-a susținut că sentința civilă nr. 4981/2009 a fost dispusă pe baza acordului părților în ce privește încredințarea minorului, fără însă ca la acea dată tatăl să cunoască intenția fostei soții de a se muta la C. – ancheta socială fiind făcută în acel caz la București.
Recurentul a apreciat că în mod evident condițiile avute în vedere la momentul pronunțării acelei hotărâri s-au schimbat, pentru că unele erau cele evidențiate în anul 2009, iar altele în prezent, mama copilului mutându-se din București.
S-a mai arătat faptul că la scurt timp după divorț, mama copilului s-a mutat la C., copilul rămânând în București, în grija tatălui, el frecventând grădinița și practicând și activități extrașcolare în acea perioadă; că intimata pârâtă a fost de acord ca minorul să fie înscris în clasa I la Școala nr. 59 ,,D. S.’’ din capitală, întrucât copilul a vrut să rămână în București unde are prieteno și se simte bine.
Recurentul a susținut că ulterior fosta sa soție s-a răzgândit și a luat copilul la C., deși minorul s-a opus să plece de lângă tată, simțindu-se izolat în familia mamei; băiatul a refuzat să mai plece la C., cu toate că mama cunoaște acest lucru – aspect care exclude ideea unui abuz din partea tatălui.
S-a susținut că în mod greșit s-a arătat în apel că acest copil nu locuiește efectiv cu tatăl său, câtă vreme adresa sa de domiciliu este în sect. 6, ., .. .> A fost făcută trimiterea la concluziile raportului de evaluare psihologică, la opinia minorului dată în fața instanței de fond, precum și la observațiile raportului de anchetă socială cu privire la condițiile locative, de activități școlare și extrașcolare, recurentul susținând că stabilitatea emoțională, menținere a mediului în care a crescut (ca elemente de apreciere a interesului superior al copilului) impun menținerea soluției primei instanțe.
S-a arătat că intimata nu se ocupă de copil, nu îi alocă timp, nu are o relație de prietenie cu acesta, trimițându-l să îi ia țigări (așa cum afirmă copilul), situație în care viața băiatului s-a schimbat radical.
Mai mult decât atât, pe perioada cât minorul a fost la București mama nu a venit să se intereseze de situația lui, singura sa preocupare fiind – arată recurentul – să creeze și să întrețină o situație conflictuală.
Analizând criticile de nelegalitate care impun aprecierea greșitei interpretări și aplicări – la situația de fapt – a dispozițiilor art. 403 Cod civil (Legea nr. 287/2009), Curtea va reține că recursul este nefondat.
Norma avută în vedere de către ambele instanțe devolutive se referă la ,,schimbarea împrejurărilor’’ care au determinat instanța de tutelă să ia anumite măsuri în legătură cu drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor; această sintagmă definește orice modificare necunoscută la momentul la care instanța de tutelă a dispus, care este de natură a impune o reevaluarea măsurii respective, întrucât aduce atingere interesului superior al copilului.
Această modificare nu poate fi generată prin fapta unilaterală a părintelui interesat, ea fiind înțeleasă de către legiuitor ca o situație obiectivă, independentă de orice manifestare a celui care tinde la reevaluarea măsurii anterior dispuse prin hotărâre judecătorească și, în orice caz, ca fiind o împrejurare care impune o nouă analiză a condițiilor actuale locative, de creștere și educare a minorului – iar nu a celor care au fost deja avute în vedere de către instanțele judecătorești.
În speță, această modificare a împrejurărilor avute în vedere la momentul pronunțării sentinței civile nr. 4981/18.06.2009 a Judecătoriei sect. 6 București (dosar_ ), definitivă conform deciziei nr. 643/A/17.05.2010 a Tribunalului București a fost invocată ca fiind atitudinea minorului în vârstă de 6 ani și 10 luni – la data sesizării Judecătoriei C. – în raport de situația creată prin mutarea domiciliului său alături de mamă, de la București la C..
S-a evocat buna relaționare dintre tată și minor, refuzul constant al copilului de a se întoarce alături de mamă și s-a apreciat că ar fi în interesul minorului ca stabilirea locuinței copilului să fie reevaluată, prin determinarea ei în București.
Or, din acest punct de vedere, față de situația de fapt reținută în apel, în mod corect tribunalul a aplicat aceste prevederi din moment ce singura modificare intervenită a fost aceea a refuzului tatălui de a se supune dispozițiilor sentinței Judecătoriei sect. 6 București, schimbarea domiciliului minorului fiind rezultatul măsurii intempestive a reclamantului recurent, care ulterior l-a înscris pe fiul său la o școală în capitală, cu toate că el fusese deja înscris în clasa I la o unitate de învățământ din mun. C..
Cum respectarea pe deplin a acestui principiu, al interesului superior al copilului enunțat prin art. 2 al. 1 din Legea nr. 272/2004, implică raportarea la valențele lui în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, dar și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești – inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului – în mod judicios instanța de apel a operat o verificare a situației de fapt și asupra aplicării legii în primă instanță, dând prevalență acestui principiu.
Astfel fiind, tribunalul a arătat că raportul psihologic nu a relevat grave deficiențe de comunicare între intimata pârâtă și copil, ci, dimpotrivă, o apropiere afectivă de ambii părinți și o nevoie a băiatului de a relua experiența familială alături de amândoi; prin urmare, instanțele de fond nu se puteau raporta - cum pretinde recurentul reclamant - exclusiv la opinia minorului, aflat la o vârstă la care poate fi încă manipulat emoțional și influențat de oricare dintre părinți. În consecință, în mod corect tribunalul s-a raportat – prin prisma acestui principiu – exclusiv la probele ce puteau confirma sau dimpotrivă, infirma aserțiunile recurentului.
Curtea reține deopotrivă faptul că aspectul stabilirii după divorț a domiciliului intimatei pârâte D. C. în mun. C. a fost cunoscut încă de la momentul soluționării căilor de atac împotriva sentinței 4982/18.06.2009 a Judecătoriei sect. 6 București, Tribunalul București reevaluând în acest context programul de menținere de către tată a legăturilor personale cu minorul. Acest aspect a fost așadar corect avut în vedere de către Tribunalul C., în prezentul apel, premisa schimbării împrejurărilor care au condus la măsura anterioară nefiind dovedită a fi fost realizată în modalitatea arătată de către reclamant.
Nu va avea relevanță, prin urmare, aserțiunea din recurs potrivit cu care condițiile de la momentul încredințării copilului către mamă, în anul 2009, s-au modificat prin mutarea respectivului părinte din București, după cum nu va putea fi analizată ca pertinentă în evaluarea art. 403 Noul Cod civil pretenția reclamantului referitoare la condițiile locative mai bune de la domiciliul său și al bunicilor paterni din București. În măsura în care acest copil a locuit cu mama după divorț, recurentul exercitându-și dreptul de a păstra legături personale cu acesta inclusiv în modalitatea luării lui de la domiciliul intimatei, nu se va putea susține că modificarea condițiilor impuse prin hotărârea judecătorească anterioară ține de ,,echilibrul emoțional și de menținerea mediului în care a trăit copilul’’, aceste elemente fiind deja evaluate la momentul pronunțării deciziei Tribunalului București, în anul 2010.
În fine, aspectele legate de dezinteresul intimatei în legătură cu viața de familie, cu creșterea și educarea minorului și de inexistența unui loc de muncă al acesteia pe parcursul căsătoriei nu au nici o relevanță în contextul dat de textul menționat, fiind argumente suplimentare, dar irelevante în ce privește necesitatea intervenirii unei ,,împrejurări noi’’ în situația copilului.
În raport de toate aceste considerente, constatând că decizia atacată nu cuprinde argumente contradictorii și nici o greșită abordare a normei aplicabile, pe temeiul art. 312 alin. 1 cod proc. civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul reclamant F. M., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 360, pronunțată de Tribunalul C. la data de 06 iunie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. C., cu domiciliul în C., ., ., .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
VANGHELIȚA TASEGABRIEL L.
M. G.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond C.I.B.
Red.dec.jud.apel C.M.P.
Tehnored.jud.rec.M.G./31.01.2014
Gr.AB/31.01.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
