Obligaţie de a face. Decizia nr. 340/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 8100/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 340/C
Ședința publică din 09 iulie 2013
Complet compus din:
PREȘEDINTE - M. P.
JUDECĂTORI - I. B.
- D. P.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant P. I. C., domiciliat în C., ., ., . recurenții intervenienți în interes propriu O. G., S. I., D. R., M. V., P. I., G. S., H. F., N. E., L. S., C. M., C. C., C. E., G. F. și M. C., cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 61, . G. M. M., împotriva deciziei civile nr. 62 din 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatele pârâte ASOCIAȚIA DE proprietari .>, cu sediul în C., ., .>ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 75, cu sediul în C., . nr. 12 și intimații intervenienți în interes propriu B. G., domiciliat în C., . ., I. N., domiciliată în C., . ., .>S. E., domiciliată în C., . ., .>P. V. I., domiciliat în C., . .>B. A., domiciliată în C., . ., .>H. G., domiciliat în C., . ., .>B. P., domiciliată în C., . ., .>O. C., domiciliată în C., . .>U. C., domiciliată în C., . ., .>D. B., domiciliată în C., . ., .>P. C., domiciliat în C., . ., .>S. M., domiciliată în C., . . intervenient în numele altei persoane G. V., domiciliat în C., . .> Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03 iulie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05 iulie 2013 și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 09 iulie 2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.03.2011 sub nr._, reclamantul P. I. C. a chemat în judecată pârâtele Asociația de Proprietari nr. 75 și Asociația de Proprietari C2, solicitând instanței obligarea acestora de a încasa de la acesta contravaloarea energiei termice în raport de măsurătorile repartitoarelor de cost, pentru perioada octombrie 2010 – martie 2011 și pe viitor, obligarea pârâtei să menționeze în listele de plată aferente perioadei octombrie 2010 – martie 2011 costurile de întreținere aferente furnizării căldurii conform măsurătorilor repartitoarelor de cost și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2009 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 57/2009 între Asociația de Proprietari nr. 75 și S.C. ENERGY SERICES S.R.L. având ca obiect prestarea serviciilor de repartizare lunară a costurilor de încălzire ca urmare a montării repartitoarelor, iar la data de 20.09.2010 președintele Asociației de P. nr. 75 a notificat societății prestatoare rezilierea contractului, întemeindu-și cererea pe hotărârea Comitetului executiv.
Reclamantul a arătat că această decizie nu a fost legală întrucât hotărârile privind problemele proprietarilor se iau de către membrii asociației de proprietari direct interesați, în cazul lor de cei 80 de proprietari ai blocului C2 .. Astfel, reclamantul a arătat că, atâta timp cât hotărârea privind montarea repartitoarelor de căldură a fost luată de toți membrii asociației de proprietari interesați prin exprimarea acordului scris, decizia de desființare a repartitoarelor și implicit denunțarea contractului de prestări servicii trebuia luată tot prin acordul scris al celor 80 de proprietari ai blocului C2, conform dispozițiilor art. 23-25 din Legea nr. 230/2007.
Reclamantul a mai arătat că 42 din cei 80 de proprietari ai blocului C2 doresc menținerea repartitoarelor iar legea nu condiționează menținerea repartitoarelor de acordul proprietarilor deși toți membrii asociației de proprietari au convenții încheiate cu societatea prestatoare de servicii.
Reclamantul a mai invocat prevederile art. 1 alin. 7 din Norma tehnică privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominiu și a susținut că membrii asociației care doresc menținerea în continuare a repartitoarelor de cost, în condițiile în care alți proprietari au renunțat, au acest drept independent de voința celorlalți membri ai asociației.
Reclamantul a mai precizat că nu este de acord să achite energia termică în sistem paușal și că montarea repartitoarelor a necesitat cheltuieli de circa 600-800 lei pentru fiecare apartament.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1075 C.civ., Legea nr. 270/2007 și art. 1 alin. 1 din Norma tehnică privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominiu.
Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului M. A. și excepția lipsei de interes privind chemarea în judecată a pârâtei Asociația de Proprietari nr. 75, pe care instanța a calificat-o ca fiind excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Toate cele trei excepții au fost respinse motivat la termenul de judecată din 27.03.2012.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicita respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că la data de 20.09.2010, asociația a trimis notificarea de reziliere a contractului către S.C. HEAT ENERGY SERVICES S.R.L. împreună cu 64 de cereri ale locatarilor care nu mai voiau repartitoare și în aceste condiții, această societate nu a mai colaborat cu asociația ci doar cu reclamantul și cu câțiva vecini ai acestuia, cărora le-au citit în continuare repartitoarele.
Pârâtele au mai arătat că reclamantul a încheiat contractul cu această societate în numele asociației însă fără să înștiințeze președintele asociației și fără aprobarea comitetului executiv. Pârâtele au susținut că au avut loc repetate ședințe ale Adunării generale ale asociației în cadrul cărora, cu foarte mare majoritate, s-a votat calcularea costurilor energiei termice fără a ține seama de repartitoarele de cost.
Pârâta a precizat că la începutul furnizării căldurii în anul 2010, 50 dintre proprietari și-au manifestat voința de a se renunța la repartizarea costurilor conform măsurătorilor repartitoarelor de cost, doar 30 dintre proprietari fiind împotrivă, motiv pentru care s-a dispus rezilierea contractului cu societatea prestatoare de servicii de citire a repartitoarelor, care a mărit între timp și costul serviciilor de citire de la 2,20 la 2,50 lei/calorifer fără acordul asociației.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul.
Prin cererea înaintată la data de 16.11.2011, numiții O. Gheoghe, D. R., Hercuș F., N. E., M. V., C. M., S. I., C. C., C. E., I. N., S. E., G. F., P. V.I., B. A., H. G., B. P., O. C., U. C., D. Bița, M. C., P. C., G. S., S. M., P. I., L. S. au formulat cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu pârâtele Asociația de Propeiatri nr. 75 și Asociația de Propietari C2, solicitând aceleași aspecte pe care le-a solicitat și reclamantul și cu exact aceeași motivare iar la termenul din 15.02.2012 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de aceștia.
Prin sentința civilă nr. 5752 din 03.04.2012 Judecătoria C. a respins cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu,ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție a reținut prima instanță, pe baza probelor administrate că, pentru iarna 2009-2010, consumul de agent termic pentru încălzirea apartamentelor din imobilele constituite în Asociația de proprietari nr. 75 s-a efectuat prin calcularea consumului de către societatea S.C. HEAT ENERGY SERVICES S.R.L. ținând cont de consumul individual al proprietarilor care și-au montat repartitoare de căldură.
Această operațiune s-a derulat în baza contractului de prestări servicii care a fost semnat pentru Asociația de proprietari nr. 75 de către reprezentantul acesteia, M. A..
Prin clauzele inserate în actul astfel încheiat s-au prevăzut obligațiile reciproce ale părților contractante, respectiv defalcarea și repartizarea lunară de către prestator a costurilor de încălzire prin note de repartizare conform programului Techem, în schimbul prețului de 2,2 lei/calorifer, precum și posibilitatea pentru prestator de a putea modifica prețul contractului, dar și a beneficiarului de a denunța unilateral contractul, în acest caz.
Instanța de fond a reținut că datorită unui număr însemnat de cereri formulate după iarna 2009 – 2010, de proprietarii apartamentelor din Blocul C2 scările A și B, în ședința Comitetului executiv al Asociației de proprietari nr. 75 din 28.07.2010 s-a decis rezilierea contractului cu societatea care efectua calculul privind căldura consumată, din cauza faptului că societatea prestatoare a mărit prețul contractului, măsură care a fost comunicată societății prestatoare prin adresa din 14.09.2010.
În referire la sistemul de calcul cu privire la energia termică consumată prima instanță a apreciat că acesta este atributul exclusiv al Adunării generale a proprietarilor a cărei hotărâre este obligatorie în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007 atât pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari. S-a apreciat în acest sens că problema repartizării costurilor comune nu este o problemă exclusivă a proprietarilor individuali de apartamente, de vreme ce nu există în fiecare apartament montat gigacalorimetru de căldură de către furnizorul de energie termică, ci doar unul singur care calculează consumul pentru tot blocul, iar factura este emisă pentru Asociația de proprietari, astfel că, proprietarii întruniți în adunarea generală au dreptul să stabilească modul de calcul a energiei termice.
În acest context prima instanță a constatat că reclamantul și intervenienții nu au prezentat nici o hotărâre a Adunării generale a proprietarilor constituiți în Asociația de proprietari nr. 75 sau . să se fi decis cu majoritate de jumătate plus unu din membrii prezenți ca la sistemul de calcul a energie termice să se țină cont de consumurile calculate de repartitoare, ci din contră proprietarii întruniți în adunările din 29.01.2011 (filele 119-127), 05.06.2011 (fila 172) și 02.07.2011 (fila 96) au hotărât aproape în unanimitate să nu se țină cont de repartitoarele de costuri.
În referire la competența Comitetului Executiv de a dispune rezilierea contractului de prestării de serviciu, instanța de fond a constatat că acest for are atribuțiuni în acest sens, măsura astfel adoptat fiind ulterior ratificată de Adunarea generală a proprietarilor.
Cu privire la normele tehnice cuprinse în Ordinul nr.233/2004 și respectiv 343/2010 prima instanța a apreciat că acestea reprezintă un ghid de urmat de către persoanele autorizate să efectueze măsurătorile și calcule privind energia termică consumată, or în condițiile în care asociația de proprietari a reziliat contractul cu persoana care efectuează aceste măsurători, calculul consumului de energie termică se va face în sistem paușal, această măsură fiind în concordanță și cu punctul de vedere exprimat de Agenția Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice comunicat reclamantului prin adresa nr._/16.11.2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. I. C. invocând motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 din Codul de pr civilă.
La data de 25.01.2013, în conformitate cu prevederile art.293 ind.4 alin.1 din Codul de pr. civilă, intervenienții, O. G., D. R., Hercuș F., M. V., S. I., G. S. și P. I. au formulat cerere de aderare la apelul formulat în cauză de reclamantul P. I. C., prin care se solicită în esență schimbarea în tot a sentinței apelate.
Prin întâmpinare intimata Asociația de Proprietari nr.75 a solicitat respingerea apelului cu consecința menținerii hotărârii pronunțate ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 62 din 8 februarie 2013 Tribunalul C. a respins apelul reclamantului și cererea de aderare la apel formulată de intervenienții în interes propriu, ca nefondate.
În considerentele deciziei astfel pronunțate a reținut tribunalul că, potrivit art.2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari - în cazul clădirilor –. condominiu, asociația de proprietari este singura formă de organizare și reprezentare comună a proprietarilor, recunoscută de lege.
În cadrul acestor asociați proprietari au, potrivit art. 12 pct. B lit.c din actul normativ menționat și obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
Prin urmare, în cadrul blocurilor de locuințe, legea recunoaște asociațiilor de proprietari dreptul de a încheia contracte de prestării serviciu cu furnizori, proprietari individuali având obligația de a se supune sub aspectul plății contravalorii cheltuielilor de întreținere dispozițiilor legale menționate și hotărârilor asociațiilor de proprietari constituite conform legii.
În cazul concret s-a constatat că prin decizia Comitetului executiv al asociației de proprietari, ratificată ulterior de Adunările Generale ale Asociației de proprietari din 29.01.2011, 05.06.2011 și respectiv din 02.07.2011, s-a hotărât rezilierea contractului încheiat cu prestatorul autorizat să efectueze calculele de repartizare pentru toți consumatori din condominiu, hotărându-se totodată ca pentru calculul plății căldurii să nu se mai țină cont de repartitoare.
În condițiile date, a arătat tribunalul, nu se poate susține cu temei că hotărârile adoptate de adunarea generală a asociației de proprietari sunt lipsite de importanță, câtă vreme prin voința legiuitorului acestea devin obligatorii, proprietari individuali având obligația de a se supune acestor hotărâri.
În referire la incidența ordinului nr.233/2004 și respectiv 343/2010 instanța a reținut că cele două norme precizate de reclamantul apelant definesc temeiul unor calcule de repartizare pentru toți consumatori din condominiu a consumului de energie termică în funcție de decizia Asociației de proprietari de a utiliza sau nu indicațiile repartitoarelor de costuri.
Nici susținerile relative la existența convențiilor individuale încheiate cu prestatorul autorizat nu au putut fi primite, având în vedere că aceste convenții sunt condiționate de respectarea clauzelor contractului încheiat de prestatorul de servicii autorizat și Asociația de proprietari.
Cum din întreg ansamblu probator a rezultat că Asociația de proprietari, prin forul său cel mai înalt, respectiv adunarea generală alcătuită din toți proprietarii membri ai asociației, a decis modalitatea de calcul a consumului de energie termică fără a se ține cont de indicațiile repartitoarelor de costuri, s-a apreciat că întemeiat a conchis prima instanță că acesta este un atribut exclusiv al asociației de proprietari, iar hotărârile adoptate de adunarea generală a proprietarilor sunt obligatorii, în virtutea legii.
Constatând că soluția adoptată își găsește suport în probatoriu administrat a cărei analiză a condus la stabilirea unei situați de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente, Tribunalul a respins apelul principal și cererea de aderare la apel ca nefondate.
În legătură cu cheltuielile de judecată solicitate de către intimata pârâtă Asociația de proprietari nr.75, Tribunalul a dispus acordarea acestora în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, respectiv onorariu de avocat, în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul P. I. C. și intervenienții în interes propriu O. G., D. R., Hercuș F., M. V., S. I., G. S., P. I., N. E., L. S., C. M., C. C., C. E., G. F. și M. C..
În recursul formulat, reclamantul a susținut că hotărârea atacată este nelegală în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, că instanța nu a ținut seama de prevederile art. 1 alin. 7 din Norma tehnică privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominiu care stabilește că, și în cazul în care unii proprietari dintr-un condominiu în care s-au montat repartitoare de costuri, renunță ulterior la acestea, prestatorul autorizat cu care asociația de proprietari are contract asigură în continuare exploatarea repartitoarelor existente.
Susține că rezilierea contractului de prestări servicii nr. 57/2009, încheiat între Asociația de proprietari nr. 75 și ., la 20.09.2010, de către președintele Asociației, s-a făcut abuziv, cu încălcarea drepturilor majorității proprietarilor blocului, care doresc în continuare calcularea costurilor energiei termice prin intermediul repartitoarelor de căldură și invocă dispozițiile art. 32 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora „pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, membrii comitetului executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari răspund personal sau solidar, după caz, în fața legii și a proprietarilor pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat”. Arată că obligativitatea montării repartitoarelor sau menținerea repartitoarelor deja montate derivă de la lege astfel că orice hotărâre a adunării generale contrară legii nu poate fi avută în vedere de instanța de judecată.
În recursul formulat, intervenienții în interes propriu au susținut că hotărârea este nelegală potrivit art. 304 pct. 5-9 și art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- Instanța de apel a omis să analizeze principalul motiv de critică din apelul intervenienților referitor la greșita reținere de către prima instanță a rezilierii contractului de prestări servicii nr. 57/2009 încheiat între Asociația de proprietari nr. 75 și ., încălcându-se prin aceasta dreptul apelanților intervenienți la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Arată că deși Legea nr. 230/2007 și normele de aplicare a acestei legi dau posibilitatea Adunării generale a Asociației de proprietari să hotărască într-un astfel de domeniu, chestiunea nu era relevantă pentru speță în raport de faptul că nu sunt întrunite și celelalte condiții legale pentru a fi intervenit sancțiunea de drept a rezilierii. Consideră că nu poate fi considerat reziliat contractul de prestări servicii menționat chiar dacă există o hotărâre a Adunării generale în acest sens și chiar dacă această hotărâre a fost comunicată societății prestatoare de servicii.
- În mod greșit a apreciat instanța că, urmare a hotărârii Adunării generale a Asociației și a comunicării acesteia, a intervenit rezilierea contractului de prestări servicii nr. 57/2009. Arată că, pentru a se considera reziliat contractul de prestări servicii, intimații pârâți trebuiau să formuleze o cerere reconvențională prin care să solicite rezilierea contractului de prestări servicii sau instanța să constate că a intervenit încetarea acestui contract și apreciază că instanța, considerând reziliat contractul, a dat mai mult decât s-a cerut.
Susține că nu a avut loc o desființare unilaterală a contractului pentru că societatea prestatoare de servicii l-a considerat în continuare valabil și a continuat să emită fișele TECHEM de calcul al consumului de energie termică iar o reziliere pe cale judiciară nu a intervenit, astfel că simpla adresă formulată de Asociația de proprietari nr. 75 ca urmare a Hotărârii din 28 iulie 2010 nu poate echivala cu intervenirea rezilierii contractului amintit.
Apreciază că nu a avut loc încetarea contractului nici prin denunțare, deși exista un articol în contractul de prestări servicii care acorda beneficiarului acest drept, deoarece există un diferend între părțile contractante cu privire la acest aspect, societatea prestatoare considerând, alături de intervenienți, că acest contract este în desfășurare iar diferendul poate fi soluționat numai pe cale judecătorească.
Invocă recurenții că, în afară de contractul de prestări servicii nr. 75/2009, există și contractul de prestări servicii nr. 61/01.06.2011 încheiat între Asociația . Energy Services SRL, având un obiect identic, contract care se află în derulare, nefiind încetat, precum și o . convenții individuale încheiate de fiecare proprietar de apartament cu ., contracte care nu au fost declarate nule ori reziliate.
Arată că instanța trebuia să țină seama de prevederile art. 1 alin. 7 din Norma tehnică conform cărora, chiar dacă numărul proprietarilor care au solicitat calculul energiei termice conform repartitoarelor de costuri a scăzut sub procentul de 80% din numărul proprietarilor apartamentelor din condominiu, consumul de energie termică se poate calcula pentru cei ce nu au renunțat la repartitoare conform repartitoarelor de costuri.
Printr-o cerere formulată la 23 aprilie 2013, recurentul reclamant P. I. a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului arătând că a fost în imposibilitate efectivă de a declara în termen legal recursul deoarece nu a intrat în posesia hotărârii decât la 9 aprilie 2013 când a găsit hotărârea aruncată în holul blocului.
Prin întâmpinare, intimatele Asociația de proprietari nr. 75 și Asociația de proprietari . respingerea ca tardiv a recursului formulat de reclamantul P. I. și respingerea ca nefondat a recursului intervenienților.
Examinând potrivit art. 137 Cod procedură civilă cererea de repunere în termenul de recursl și excepția tardivității recursuluii, se reține că, potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa. Pentru a putea cere repunerea în termenul de declarare a recursului, potrivit textelor legale sus menționate, partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal, trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința sa, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective.
În speță, recurentul reclamant a susținut că motivul care l-a împiedicat să depună recursul în termenul legal l-a constituit faptul că hotărârea Tribunalului C. nu i-a fost comunicată la data menționată de agentul procedural pe procesul verbal de predare, respectiv la data de 22 martie 2013, hotărârea fiind găsită ulterior de către recurentul reclamant, la 9 aprilie 2013, în holul scării blocului.
O primă observație este aceea că prin motivele invocate în cererea de repunere în termenul de recurs reclamantul tinde să justifice nevalabilitatea actului de procedură al comunicării ceea ce este incompatibil cu dispozițiile art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru că, dacă actul de procedură al comunicării deciziei tribunalului este lovit de nulitate, cum se pretinde, rezultă că acesta nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de declarare a recursului, consecința fiind că reclamantul ar fi fost în termenul legal de declarare a recursului, în absența unei comunicări valabile a hotărârii primei instanțe.
Verificând actul de procedură din punctul de vedere al legalității întocmirii lui, instanța constată că procesul-verbal de predare a deciziei nr. 62/2013 Tribunalului C. îndeplinește condițiile impuse de art. 100 alin. 1 Cod procedură civilă, deci și cerințele prevăzute la pct. 4, procesul-verbal având mențiuni privind numele, prenumele și domiciliul reclamantului, privind numărul, etajul și apartamentul acestuia, precum și mențiunea că procesul-verbal a fost afișat pe ușa locuinței, arătându-se și motivul afișării, pentru că nicio persoană nu a fost găsită. O atare modalitate de comunicare a actului de procedură este prevăzută in terminis de dispozițiile art. 92 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, consecința fiind aceea că actul de procedură va fi considerat ca valabil comunicat.
În ceea ce privește susținerea recurentului reclamant că hotărârea tribunalului nu a fost comunicată la data menționată în procesul verbal, ea fiind găsită în holul blocului la o dată ulterioară, respectiv la 9 aprilie 2013, instanța nu o poate reține și să înlăture procesul-verbal în condițiile în care dispozițiile art. 100 alin. 4 Cod procedură civilă prevăd în mod expres că „procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care le-a încheiat”.
În aceste condiții, susținerea recurentului că data comunicării deciziei nu este cea menționată pe procesul verbal de predare, ci data găsirii de către recurent a hotărârii în holul blocului nu poate fi luată în considerare, întrucât prin aceasta se tinde a se răsturna o constatare personală a agentului procedural, o probă contrară în sensul depunerii comunicării la o altă dată în cutia poștală a reclamantului nefiind făcută. De altfel, Curtea reține că recurentul reclamant a confirmat că hotărârea a ridicat-o din holul blocului în care locuiește, ceea ce presupune că ea a fost adusă de agentul procedural și numai din neglijența reclamantului, care nu a asigurat integritatea cutiei poștale și nici nu a depus diligențe să verifice de ce nu i-a fost comunicată hotărârea câtă vreme celorlalți vecini de scară li se comunicase în aceeași zi aceeași hotărâre, acesta nu a intrat în posesia ei.
Pentru aceste considerente, instanța constată că cererea de repunere în termenul de recurs nu poate fi primită și pentru că recursul reclamantului a fost depus la 9 aprilie 2013, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca tardiv.
Examinând legalitatea deciziei atacate în raport de motivele invocate de intervenienți, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia atacată instanța de apel a arătat considerentele pentru care a apreciat apelurile ca neîntemeiate, în ceea ce privește problema rezilierii contractului de prestări servicii nr. 57/2009 instanța confirmând soluția judecătoriei în sensul că a avut loc o încetare a contractului ca urmare a deciziei Comitetului executiv al Asociației de proprietari, ratificată ulterior de Adunările generale ale Asociației de proprietari din 29.01.2011, din 05.06.2011 și din 02.07.2011. Instanța a răspuns astfel criticii ce viza constatările nefondate ale instanței în referire la rezilierea contractului de prestări servicii prin considerentul că hotărârile adoptate de adunarea generală a asociației au, potrivit legii, caracter obligatoriu și că au ca efect rezilierea contractului
Exigențele unei motivări în condițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și ale art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului sunt îndeplinite de decizia dată în apel pentru că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, judecătorul realizând o examinare reală a chestiunilor esențiale ce i-au fost prezentate.
Neîntemeiată este și critica referitoare la rezilierea contractului de prestări servicii nr. 57/17.02.2009 încheiat între Asociația de proprietari nr. 75 și ..
Potrivit art. 6.1 alin. 9 din acest contract, prestatorul poate modifica unilateral prețul contractului, în acest caz beneficiarul putând denunța unilateral contractul. O asemenea clauză în contract prevede posibilitatea pentru beneficiar de a denunța unilateral contractul, clauză permisă legal pentru că are ca temei chiar voința părților. În baza libertății contractuale, părțile pot conveni ca una dintre ele sau chiar ambele să aibă dreptul de a pune capăt în mod unilateral contractului. În acest caz nu mai suntem în prezența unei excepții de la forța obligatorie a contractului, ci a unei expresii a libertății de voință. Denunțarea unilaterală a contractului de către Asociația de proprietari beneficiară este cu atât mai posibilă cu cât în ceea ce privește contractul de prestări servicii încheiat cu . ne aflăm în domeniul contractelor comerciale și în materia protecției consumatorului care instituie în favoarea acestuia din urmă un drept de denunțare unilaterală.
În condițiile în care denunțarea unilaterală a contractului de către beneficiara Asociația de proprietari nr. 75 era permisă prin contractul încheiat cu furnizorul de serviciu, ., iar denunțarea s-a realizat în conformitate cu art. 30 alin. 1 lit. g din Legea nr. 230/2007, prin decizia comitetului executiv, ratificată ulterior prin hotărârile adunărilor generale, neîntemeiat se susține în recurs că era necesar ca o instanță să pronunțe rezilierea contractului de prestări servicii, sesizată pe cale principală sau pe calea cererii reconvenționale și că acest contract ar mai exista câtă vreme furnizorul de servicii nu acceptă rezilierea, continuând să presteze serviciul de defalcare a consumului de energie termică și repartizarea lunară a costurilor de încălzire. Așa cum s-a afirmat în recurs, după „rezilierea” contractului, societății furnizoare nu i s-a mai achitat prețul serviciului de către Asociația de proprietari și nu există nici o dovadă că societatea ar fi solicitat instanței obligarea Asociației la plata serviciului prestat și neachitat sau la plata de daune pentru denunțarea abuzivă a contractului.
În ceea ce privește contractul de prestări servicii nr. 61 din 1 iunie 2011 încheiat între Asociația . Energy Services SRL, având un obiect identic cu contractul nr. 75/2009, Curtea constată că el nu are nici o relevanță pentru soluționarea prezentei cauze câtă vreme acțiunea formulată a avut ca temei raporturile dintre părțile din proces bazate pe obligațiile care derivă din contractul nr. 75, că în contractul nr. 61 beneficiar al serviciului prestat de . este o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul nr. 75, că potrivit principiului relativității efectelor contractelor civile acest contract din 2011 poate fi opus numai părților contractante și nu terților care nu au participat la încheierea lui și că acest contract a fost încheiat după formularea cererii de chemare în judecată la 30 martie 2011.
În fine, Curtea constată că instanțele au aplicat corect normele aplicabile în materie.
Deși art. 29 din Legea nr. 325/2006 instituie pentru consumatorii dintr-un condominiu, alimentați printr-un branșament termic comun, obligația de a monta repartitoare de costuri, legea nu instituie și o metodologie ori un termen pe care consumatorii trebuie să le respecte, stabilind numai în competența adunării generale a asociației de proprietari/locatari să hotărască în legătură cu montarea și metodologia de repartizare a costurilor.
În aplicarea acestui text legal, nici Ordinul nr. 343/2010 al A.N.R.S.C. nu stabilește vreo obligație de montare a repartitoarelor pentru măsurarea consumului de energie termică, ci instituie numai niște norme tehnice cu privire la modalitatea în care persoanele autorizate trebuie să efectueze măsurătorile și calcule privind energia termică consumată. Art. 1 alin. 7 din Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 343/2010 nu poate fi interpretat în sensul precizat de către recurenți, respectiv că există o obligație de a proceda la calculul energiei termice conform repartitoarelor de costuri și în cazul în care numărul proprietarilor apartamentelor din condominiu, beneficiari ai acestor repartitoare, a scăzut sub 80% pentru că textul nu conține o asemenea precizare, ci stabilește numai că, într-o asemenea situație, spațiile pentru care s-a renunțat la calculul energiei termice conform repartitoarelor vor fi considerate fără repartitoare.
Rezultă din art. 1 alin. 7 din Normele tehnice că cele două sisteme de calcul al consumului de energie termică – conform repartitoarelor de costuri sau în sistem paușal – pot coexista într-un condominiu, dar aceste norme nu instituie nici o obligație legală pentru asociațiile de proprietari de a hotărî să aleagă, în toate cazurile sistemul de calcul al energiei termice conform repartitoarelor de costuri.
Fără a nega utilitatea repartitoarelor individuale de costuri pentru măsurarea consumului de energie pentru încălzire în vederea contabilizării consumului individual real, Curtea constată însă că legislația și normele aplicabile în această materie acordă adunărilor generale ale proprietarilor putere mare de decizie asupra sistemului de contorizare pe care înțeleg să-l adopte ori, în speță, în condițiile în care adunările generale ale proprietarilor constituiți în asociațiile pârâte au hotărât, cu majoritate, păstrarea sistemului vechi de calcul al consumului de energie termică, instanța nu poate, fără înlăturarea într-o procedură prevăzută de lege a acestor hotărâri, să decidă în sensul dorit de către intervenienți.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul intervenienților nu este întemeiat, motiv pentru care îl va respinge conform prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la solicitarea intimatei Asociația de proprietari nr. 75, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. O cerere similară de acordare de cheltuieli de judecată a fost formulată și de către intimata pârâtă Asociația de proprietari . va fi respinsă de Curte având în vedere că nu s-a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată suportate în această fază procesuală de către intimată, nefiind depusă la dosar chitanța sau factura de plată a onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea recurentului reclamant P. I. C., domiciliat în C., ., ., . în termenul de recurs.
Respinge recursul reclamantului P. I. C., domiciliat în C., ., . deciziei civile nr. 62 din 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, ca tardiv formulat.
Respinge ca nefondat recursul intervenienților în interes propriu O. G., S. I., D. R., M. V., P. I., G. S., H. F., N. E., L. S., C. M., C. C., C. E., G. F. și M. C., cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 61, ., . G. M. M., împotriva deciziei civile nr. 62 din 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>, cu sediul în C., ., . și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 75, cu sediul în C., . nr. 12 și intimații intervenienți în interes propriu B. G., domiciliat în C., . .>I. N., domiciliată în C., . ., .>S. E., domiciliată în C., . .>P. V. I., domiciliat în C., . ., .>B. A., domiciliată în C., . ., .>H. G., domiciliat în C., . ., .>B. P., domiciliată în C., . .>O. C., domiciliată în C., . ., .>U. C., domiciliată în C., . ., .>D. B., domiciliată în C., . ., .>P. C., domiciliat în C., . ., .>S. M., domiciliată în C., . ., . intervenient în numele altei persoane G. V., domiciliat în C., . ., . class="BodyText"> Obligă recurenții la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociația de Proprietari nr. 75.
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Asociația de Proprietari . class="BodyText"> Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
M. P., I. B., D. P.
aflată în CO,cf.art.261 aflată în CO,cf.art.261
alin.2 C.p.c.semnează alin.2 C.p.c.semnează
Vicepreședinte Instanță Vicepreședinte Instanță
N. S. N. S.
Grefier
M. D.
Red.hot.jud.fond F. N.
Red.dec.jud.apel V.C.C./B.M.
Tehnored.dec.jud. D.P./05.08.2013/3 exp.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Decizia nr. 309/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
