Obligaţie de a face. Decizia nr. 289/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 4217/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/C
Ședința publică din 10 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTORI - Vanghelița T.
- G. L.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR și C. L. C., cu sediul în C., ., împotriva deciziei civile nr. 141 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D., cu domiciliul în C., .. 1 și intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT” C., cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții pârâți Municipiul C. prin Primar și C. L. C., avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale nr. 67 din 25 martie 2013 depuse la dosar și pentru intimatul reclamant S. D., avocat R. E., în baza împuternicirii avocațiale F.N. din 12 aprilie 2013 pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și Privat” C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și netimbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților pârâți Municipiul C. prin Primar și C. L. C. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, conform ordinului de plată nr. 2201 din 25 aprilie 2013 și a timbrului judiciar, în cuantum de 0,15 lei.
Întrebate fiind părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația părților, prin apărători, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul recurenților pârâți Municipiul C. prin Primar și C. L. C., având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și înlăturării în tot a hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată fond, apel, recurs.
Apărătorul intimatului reclamant S. D., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant S. D. îndeplinește condițiile impuse de Legea nr. 112/1995.
Arată că toate apartamentele din imobil au fost vândute.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.02.2011 cu nr._, reclamantul S. D. a chemat in judecata R.A.E.D.P.P. C., Municipiul C. prin Primar si C. L. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa dispună obligarea paraților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat in C., .. 1, județul C..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că locuiește în imobil din anul 1990 când a fost încheiat contractul de închiriere nr. 966/1990, contract prelungit succesiv până în prezent, ultimul contract prelungit fiind la data de 19.05.2009, în baza repartiției nr. 1568/01.10.1990..
A arătat reclamantul că după . Legii nr. 112/1995 și a Legii nr. 10/2001 a solicitat, în nenumărate rânduri pârâtelor să îi vândă imobilul, în răspunsurile primite fiindu-i comunicat că urmează să primească aviz favorabil, însă pârâtele refuză în continuare să încheie contract de vânzare-cumpărare
În drept au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat înscrisuri: contractul de închiriere înregistrat sub nr. 966/22.06.2004, proces verbal de predare-primire a locuinței.
Acțiunea a fost timbrata cu 10 lei, taxa judiciara de timbru si 0,3 lei, timbru judiciar.
La data de 17.05.2011, pârâta R.A.E.D.P.P., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a arătat că R.A.E.D.P.P. C. este o entitate juridică de drept privat, înființată de către C. L. al municipiului C. și în subordinea acestuia prin H.C.L.M. nr. 332/1996. Printre atribuțiile prevăzute în sarcina sa se regăsește și aceea de a vinde imobile aflate în administrarea sa, proprietate a municipiului C.. Se mai precizează de către pârâtă că numai în temeiul H.C.L.M. nr. 471/2007 are dreptul de a aproba cereri de cumpărare, în cadrul celorlalte proceduri de vânzare, stabilite la nivel național prin legi, neavând un drept de dispoziție asupra înstrăinării imobilelor proprietatea municipiului C..
A mai precizat această pârâtă că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 nu dau naștere unei obligații a administratorului și proprietarului de a vinde imobilul, ci instituie în beneficiul chiriașului un drept de preempțiune la cumpărarea acestuia, în situația în care proprietarul dorește să înstrăineze bunul. De asemenea, se susține că dispozițiile Legii 112/1995 nu pot încălca dispozițiile art. 1166 și urm. C.civ. privind libertatea convențiilor și consimțământul valabil al părților la încheierea actului de înstrăinare.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 si urm. C.proc.civ..
Pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâții C. L. al Municipiului C. și Municipiul C. prin Primar nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în instanță prin reprezentant convențional și au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/26.09.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a R. C. admis acțiunea, în sensul că a obligat pârâții să vândă reclamantei imobilul din Municipiul C., . nr. 1, subsol, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 112/1995; a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 2010,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. C., instanța a reținut că, calitatea procesual pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecații.
Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C. este administratorul fondului locativ aparținând municipiului C. și în condițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 încheie contract de vânzare-cumpărare în numele și pe seama municipiului C., pentru locuințele ce cad sub incidența acestei legi speciale.
Conform art. 9 alin. 5 din actul normativ amintit, vânzarea locuințelor ce cad sub incidența acestei legi se realizează prin unități specializate, comisionul cuvenit acestor unități care administrează și vând apartamentele fiind de 1% din valoarea acestora.
R.A.E.D.P.P. C. este o astfel de unitate specializată, vânzarea locuințelor din domeniul privat al municipiului C., în temeiul Legii nr. 112/1995 realizându-se prin intermediul acesteia, astfel că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, potrivit contractului de închiriere nr. 966/1990 pentru suprafețe locative cu destinație de locuință prelungit succesiv până la 20.05.2014 (file 32-43), reclamantul este chiriaș ai imobilului situat în C., .. 1, jud. C..
Din fișa locativă anexă la contract (fila 9), rezultă că suprafața locuibilă este de 38 m.p., suprafața dependințelor de 15,40 m.p.
Pe fondul litigiului s-a reținut că, imobilul situat in C., .. 1, jud. C. a fost preluat de stat conform Decret 111/1951, în acest sens fiind istoricul de rol fiscal (fila 70).
Raportat la art. 9 din Legea nr. 112/1995 dreptul chiriașului de a cumpăra apartamentul în care locuiește se naște dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fi expirat perioada de 6 luni de la . Legii nr. 112/1995 fără să existe o cerere de restituire din partea foștilor proprietari sau aceasta să fi fost respinsă (art. 9 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 112/1995) și contractul de închiriere să fi fost valabil încheiat la data intrării în vigoare a legii (art. 6 din H.G. nr. 20/1996).
Instanța a reținut că art. 6 din H.G. nr. 20/1996 a format obiectul unei excepții de nelegalitate soluționată irevocabil prin decizia nr. 1085 din 25 februarie 2010 pronunțata de I.C.C.J. – Secția C. Administrație, conform căreia: „Sunt legale dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, modificată și completată prin H.G. nr. 11/1997, potrivit cărora dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. Ele nu contravin dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, care, chiar dacă nu condiționează expres vânzarea apartamentelor de existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a acestei legi, prin conținutul lor exprimă voința clară a legiuitorului în sensul că dreptul chiriașilor de a cumpăra locuințele pe care le ocupau a fost statuat ca o măsură de protecție socială, în considerarea calității acestora de părți ale unor contracte valabil încheiate.”
În ceea ce privește aparerile pârâtei R.A.E.D.P.P. C., instanța reține că, raportat la calificarea juridica a dreptului de cumpărare al chiriașului, jurisprudența a stabilit unanim că prevederile art. 9 din Legea nr.112/1995 trebuie interpretate în sensul că, pentru locuințele ce nu se restituie foștilor proprietari deposedați de stat, chiriașul are opțiunea cumpărării locuinței, iar nu că unitatea deținătoare poate opta în a vinde sau nu locuința.
Referitor la expirarea termenului prevăzut de art. 14 fără să existe o cerere de restituire din partea foștilor proprietari sau aceasta să fi fost respinsă, s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa emisă de Primăria municipiului C. nr. R._/05.09.2011 rezulta că nu există înregistrate notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C., .. 1, jud. C. .
Prin urmare, instanța a reținut că termenul stabilit de Legea nr. 112/1995 a expirat, data înregistrării prezentei cauze pe rolul Judecătoriei C. fiind 17.02.2011, iar data intrării in vigoare a Legii nr. 112/1995 este 29.01.1996.
Referitor la valabilitatea contractului de închiriere la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, instanța a reținut că Legea nr. 112/1995 a intrat in vigoare la data de 29.01.1996, dată la care reclamantul avea calitatea de chiriași raportat la imobilul în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții Municipiul C. prin primar și C. L. al municipiului C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin apelanții că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea la plata vânzării imobilului către reclamant, deși unitatea administrativ-teritorială nu și-a manifestat disponibilitatea de a vinde. Sub acest aspect, soluția instanței de fond de admitere a acțiunii se prefigurează într-o încălcare a dreptului de proprietate privată care aparține deopotrivă unei persoane juridice, ca și unei persoane fizice, respectiv a atributului dispoziției.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 871/2007.
Prin note de ședință, intimata R.A.E.D.P.P. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, justificat de faptul că nu are decât calitatea de mandatar al unității administrativ-teritoriale, iar nu de parte a contractului de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei inițiale, justificat de faptul că aceasta, la data apariției legii nr. 112/1995 nu mai avea calitatea de chiriaș a imobilului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile enunțate de art. 9 al Legii nr. 112/1995.
Deși nu a depus întâmpinare, cu ocazia concluziilor orale adresate instanței de judecată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat decizia civilă nr. 141 din 22 martie 2013, prin care a respins apelul declarat de apelanții pârâți C. L. al Municipiului C. și Municipiul C. prin Primar, împotriva sentinței civile nr._ din 26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D. și intimata pârâtă R.A.E.D.P.P. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut cu privire la excepția invocată, a lipsei calității procesual pasive a pârâtei R.A.E.D.P.P. C., că acest pârât nu a formulat o cale de atac în legătură cu această apărare.
În calea de atac a celorlalți pârâți, admiterea acestei excepții, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă nu ar avea nici un efect.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul este chiriașul imobilului situat în loc. C., .. 1, județul C., conform contractului de închiriere nr. 966/1990 prelungit succesiv până la 20 mai 2014.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, chiriașul, în speță reclamantul, are dreptul să cumpere locuința la un preț preferențial, sub nivelul practicat pe piața liberă.
Obligarea pârâților la înstrăinarea imobilului către reclamant, conform Legii nr. 112/1995 nu aduce atingere dreptului de dispoziție a vânzătorului întrucât potrivit dispozițiilor art. 9 din aceeași lege, chiriașii titulari de contracte ai apartamentelor ce nu se restituire foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta după expirarea termenului prevăzut de art. 14 pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
În termen legal, împotriva deciziei nr. 141 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C., au declarat recurs Municipiul C. prin Primar și C. L. C. ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, reclamantul poate opta să cumpere apartamentul în litigiu, dar pe lângă condițiile impuse de lege, este necesară disponibilitatea proprietarului de a vinde.
Imobilul în litigiu aparține domeniului privat al unității administrativ-teritoriale a Municipiului C. și este supus regimului juridic de drept comun, fiind incidente dispozițiile art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001.
În materia proprietății legiuitorul a reglementat vânzarea-cumpărarea locuințelor deținute de chiriași, pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, constituind dreptul de preemțiune.
În cazul dreptului de preemțiune este reglementată numai prioritatea la cumpărare.
În speță, reclamantul în calitate de chiriaș a dobândit vocația de a cumpăra și pârâții de a vinde, imobilul ce nu a fost revendicat și restituit în conformitate cu dispozițiile art. 42 al. 1 și 3 din Legea nr. 112/1995.
Din interpretarea dispozițiilor menționate rezultă că vocația de a cumpăra nu echivalează cu obligația de a înstrăina.
Procedându-se la vânzarea imobilului în litigiu se încalcă dreptul de dispoziție al vânzătorului; în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 871/2007 referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 100/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau unităților administrativi-teritoriale, cu destinația de cabinete medicale.
Prin urmare, recurenții susține inexistența unei obligații de a înstrăina reclamantului, imobilul în litigiu, motiv pentru care trebuia respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâții C. L. C., Municipiul C. prin Primar și R.A.E.D.P.P.P. C. a investit instanța cu o acțiune civilă solicitând obligarea acestora la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în C., . nr. 1, județul C..
Reclamantul ocupă imobilul în litigiu, conform contractului de închiriere cu numărul 966 din 1 octombrie 1990, încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., contract care a fost prelungit succesiv până la data de 20 mai 2014.
Potrivit dispozițiilor art. 9 (1) din Legea nr. 112/1995 „chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului”.
Dispozițiile art. 14 din aceeași lege prevăd că „persoanele îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni de la . legii.
Având în vedere textele legale mai sus menționate, Curtea constată că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 trebuie aplicate în sensul că, pentru locuințele ce nu se restituite foștilor proprietari deposedați de stat, după împlinirea termenului de 6 luni de la . aceste legi, chiriașul are opțiunea cumpărării acelei locuințe iar nu în sensul că unitatea deținătoare poate opta în a nu vinde locuința.
Cu alte cuvinte, unitatea administrativ teritorială are obligația a de a înstrăina locuința în litigiu, urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de acest act normativ și anume: a expirat perioada de 6 luni de la . Legii nr. 122/1995, nu a existat o cerere de restituire din partea foștilor proprietari; reclamantul avea calitatea de chiriaș la data intrării în vigoare a Legii nr. 122/1995, calitate dovedită cu contractul de închiriere nr. 966/1990.
Prin vânzarea locuinței nu se aduce atingere dreptului de dispoziție, astfel cum susține recurenta întrucât obligația de a vinde este o obligație in rem, instituită în considerarea obiectului, locuință preluată de stat, care nu se restituite fostului proprietar și nu in personam, reglementată în considerarea subiectului, respectiv a unității administrativ-teritoriale.
Obligația de a înstrăina derivă din dispozițiile art. 9 și 14 din Legea nr. 112/1995, dispoziții care sunt imperative și conforme cu dispozițiile art. 41 din Constituția României.
Referitor la acel drept de preemțiune despre care fac vorbire recurenții, pe care-l au chiriașii de a cumpăra locuința, conform art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, având în vedere că în speță nu a fost declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, privind restituirea imobilului în litigiu.
Cu privire la invocarea deciziei nr. 871/2007 a Curții Constituționale pe care o invocă în apărare recurenții, Curtea constată că prin această decizie s-a analizat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 100/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu destinație de cabinete medicale, decizie care nu este incidentă în cauză, întrucât situația este diferită de cea reglementată de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR și C. L. C., cu sediul în C., ., împotriva deciziei civile nr. 141 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D., cu domiciliul în C., .. 1 și intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT” C., cu sediul în C., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
M. G. VANGHELIȚA T. G. L.
Grefier
M. D.
Jud.fond:A.Ullianov
Jud.apel:C.R:D.-A.L.
Red.dec.jud.V.T./03.07.2013
Tehnored.gref.M.D./05.07.2013/2ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 285/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
