Revendicare imobiliară. Decizia nr. 13/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 89/36/2001
Dosar nr._ (Număr în format vechi 756/C/2001)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/C
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător I. B.
Grefier M. P.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de apelanții pârâți intimați C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. C. prin PRIMAR, cu sediile în ., județul C. și de apelantul pârât intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în . nr. 18, județul C., împotriva sentinței civile nr. 829/13.12.2000 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr. 3573/2000, în contradictoriu cu intimatele reclamante E. E. R., domiciliată în București, ., . și P. C., domiciliată în București, ., ., sector 1 și cu domiciliul procesual ales la mandatar E. E.-R., în București, ., .. 1, ., sector 6, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 23.01.2013 și 24.01.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată sub nr. 3573/2000 pe rolul Tribunalului C., reclamanții N. P. R. și P. C. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. C. prin Primar, C. L. C. și R.A.E.D.P.P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligații pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C., . suprafață de 754 m.p., fostă . nr. 101 bis.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt moștenitorii defuncților N. E. și N. I., care au dobândit imobilul-teren în suprafață de 754 m.p. care formează lotul nr. 42 situat în C., fostă . nr. 101 bis, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu I. I. O. la data de 2.09.1926 și transcris în Registrul de Transcripțiuni sub nr. 3274/3.09.1926.
În urma demersurilor efectuate pentru clarificarea situației juridice a imobilului, reclamanții au aflat că terenul nu a făcut obiectul exproprierii sau al naționalizării, iar din punct de vedere urbanistic terenul este inclus în intravilanul aprobat al orașului C. și este liber de construcții, fiind situat în partea de vest a Fabricii de oxigen.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar înscrisuri și s-a administrat proba cu expertiză.
P. expertiza efectuată de ing. C. V. s-a concluzionat că terenul revendicat de către reclamanți este liber, neconstruit, folosit pentru agricultură și este poziționat în intravilanul municipiului C., la sud de cartierul km. 5, fiind identificat prin punctele ANCD în schița anexă la raportul de expertiză (filele 40–42 dosar fond).
Constatând că reclamanții s-au legitimat ca și proprietari ai terenului în suprafață de 754 m.p., teren liber conform raportului de expertiză și față de împrejurarea că pârâții nu au invocat un titlu valabil pentru preluarea bunului, instanța a dispus obligarea tuturor pârâților să le restituie reclamanților în deplină proprietate terenul în suprafață de 754 m.p. ce constituie lotul nr. 42 din parcelarea „I. O.”, astfel cum a fost identificat prin expertiza C. V..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții M. C. și S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. C., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
I. Pârâții M. C. și C. L. C. au criticat hotărârea Tribunalului C. sub aspectul modalității de dezlegare a problemelor de drept ce vizau calitatea reclamanților de proprietari ai terenului în litigiu, cât și sub aspectul identificării bunului revendicat.
Susțin apelanții pârâți că reclamanții nu au făcut dovada calității lor de succesori ai defunctei lor mame – N. E., decedată la 27.03.1939, procesul-verbal de evaluare și de stabilire a impozitului succesoral întocmit de Administrația Financiară a Capitalei – Sector 4 V. din 16.11.1945 neputând ține loc de certificat de moștenitor, el conținând mențiuni cu privire la bunuri imobile din București, iar nu și din C..
Terenul revendicat de reclamanți nu a fost corect identificat, în condițiile în care actul de proprietate exhibat de reclamanți vizează o suprafață totală de 22 ha., iar însemnarea făcută pe acest plan-proiect anexă este cu totul arbitrară și fără vreo corespondență cu lotul nr. 42, expertiza efectuată în cauză bazându-se pe o parcelare inexistentă.
II. Apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. C. a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului C. sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive în acțiunea în revendicare, apreciind că pârâtul nu are calitate în cauză, nefiind posesorul terenului revendicat.
La termenul de judecată din 30 mai 2001, intimații reclamanți N. P. R. și P. C. au solicitat suspendarea soluționării apelului conform art. 47 din Legea nr. 10/2001, motivat de faptul că au declanșat procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 cu privire la terenul în suprafață de 754 m.p. situat la adresa din C., . nr. 101 bis, reprezentând lotul nr. 42 din parcelarea „I. I. O.”.
Instanța de apel, luând act de opțiunea reclamanților de a-și valorifica pretențiile cu privire la terenul mai sus menționat în procedura Legii nr. 10/2001, a dispus suspendarea prezentei cauze până la finalizarea procedurii legii speciale.
În perioada suspendării dosarului, la data de 5.08.2011 a decedat reclamantul N. P. R., conform certificatului de deces nr._ din 6.08.2011 emis de C. L. Sector 1 București (fila 110 dosar apel).
La data de 9.11.2012 apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. C. a solicitat repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății apelului. A susținut apelantul pârât că unica succesoare legală a defunctului reclamant N. P. R. este fiica acestuia, E. E. R., în cauză operând o transmisiune a calității procesuale active.
Referitor la procedura desfășurată la inițiativa reclamanților conform Legii nr. 10/2001, din înscrisurile depuse la dosar (filele 73–81), curtea constată că aceasta a fost finalizată, prin hotărâre judecătorească irevocabilă statuându-se că numiții P. C. și N. P. R. (în prezent decedat) au calitate de persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru terenul notificat în suprafață de 754 m.p., reprezentând . parcelarea I. O., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel, prin sentința civilă nr. 176/10.02.2009 Tribunalul C. a admis acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a obligat pârâții M. C., Primarul municipiului C. și C. L. C. să acorde reclamanților P. C. și N. P. R. despăgubiri, în condițiile legii speciale de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru suprafața de teren de 754 m.p., . I. O. spre Sud de C., cartier km. 5), care nu mai poate fi restituit în natură. A reținut Tribunalul C. că terenul notificat de reclamanți a fost identificat prin expertiza B. E. în incinta complexului comercial Real, fiind ocupat de platforma betonată a parcării acestui complex comercial, construcție cu caracter definitiv autorizată, situație în care nu este posibilă restituirea în natură a terenului notificat.
Soluția a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 185/C/1.07.2009 pronunțată de Tribunalul C. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 583/2.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 73–75 dosar apel).
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport de criticile apelanților pârâți și față de modalitatea de soluționare a pretențiilor reclamanților în procedura Legii nr. 10/2001, curtea constată următoarele:
I. Asupra apelului pârâților M. C. și C. L. C.:
Acțiunea dedusă judecății în speță aparține dreptului comun și a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Exercitându-și dreptul de opțiune, conform art. 47 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au solicitat suspendarea procedurii judiciare de drept comun în vederea realizării dreptului lor în procedura legii speciale de reparație a prejudiciilor suferite de foștii proprietari deposedați abuziv de stat în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Procedura declanșată de reclamanți prin notificarea formulată cu privire la terenul situat în intravilanul municipiului C., având o suprafață totală de 754 m.p. s-a soluționat prin sentința civilă nr. 176/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul C., irevocabilă prin decizia civilă nr. 583/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța statuând în mod irevocabil cu privire la calitatea reclamanților de succesori ai foștilor proprietari ai terenului notificat în suprafață de 754 m.p., cât și cu privire la îndreptățirea acestora de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul imposibil de restituit în natură, datorită integrării acestuia într-un detaliu de sistematizare și afectării lui de o construcție cu caracter definitiv.
În acest context, instanța de apel investită cu soluționarea acțiunii în revendicarea terenului în suprafață de 754 m.p., nu mai poate dispune asupra unei alte modalități de restituire a bunului pentru că dreptul a cărui încălcare s-a dedus judecății a fost deja realizat în litigiul anterior, conform opțiunii titularilor lui.
Împrejurarea că în cadrul procedurii speciale întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 bunul nu a fost restituit în natură, ci prin echivalent, conform legii speciale (Titlul VII din Legea nr. 247/2005) nu justifică posibilitatea restituirii lui în acțiunea în revendicare de drept comun pentru că s-ar aduce atingere principiului electa una via, conform căruia, aleasă fiind o cale, nu se mai admite utilizarea alteia.
Principiul enunțat are la bază necesitatea preîntâmpinării obținerii unei duble reparații, prin folosirea căilor definite de lege, deci ipoteza regăsită ca atare în speță pentru că legiuitorul a recunoscut titularilor dreptului de proprietate asupra imobilelor intrate în proprietatea statului în intervalul 6 martie 1945– 22 decembrie 1989 atât posibilitatea continuării acțiunilor în revendicare întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, cât și pe aceea a recurgerii la procedura specială de restituire instituită de prevederile Legii nr. 10/2001.
În calitate de titulari ai dreptului de proprietate, reclamanții au ales calea de realizare a dreptului lor, în cadrul căreia acesta le-a fost recunoscut și li s-au acordat măsuri reparatorii, situație în raport de care instanța de apel va admite apelul pârâților M. C. și C. L. C. și va schimba hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind rămasă fără obiect.
II. Asupra apelului pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. C.:
Apelantul pârât Ministerul Finanțelor Publice a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului C. din perspectiva modalității de soluționare a excepției lipsei calității sale procesual pasive.
Apelul se reține a fi fondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea este ținut să dovedească atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care o persoană care se pretinde proprietara unui lucru cere restituirea acelui lucru împotriva aceluia ce deține lucrul.
În speță, din probatoriul administrat în cauză rezultă că terenul în litigiu nu a fost naționalizat și nici expropriat de către S. R., iar în prezent bunul se află în proprietatea unei societăți comerciale, fiind afectat de parcarea complexului comercial „Real”, astfel cum s-a statuat în procedura Legii nr. 10/2001.
Constatând că pârâtul S. R. nu este posesorul terenului revendicat de reclamanți și nu exercită asupra acestuia vreun alt drept real, curtea constată că acest pârât nu este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății, acțiunea în revendicare față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. C. fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite și apelul acestui pârât, hotărârea apelată urmând a fi reformată în sensul respingerii acțiunii reclamanților, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. C. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile declarate de apelanții pârâți intimați C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. C. prin PRIMAR, cu sediile în ., județul C. și de apelantul pârât intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în . nr. 18, județul C., împotriva sentinței civile nr. 829/13.12.2000 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr. 3573/2000, în contradictoriu cu intimatele reclamante E. E. R., domiciliată în București, ., .. 1, ., sector 6 și P. C., domiciliată în București, ., ., sector 1 și cu domiciliul procesual ales la mandatar E. E.-R., în București, ., .. 1, ., sector 6.
Schimbă în tot sentința apelată, astfel:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu M. C. și C. L. C. ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 ianuarie 2013.
Președinte, M. P. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. P. |
Jud.fond. D.P.
Red.dec.jud. M.P./25.01.2013.
Tehnoredactat gref.M.P.
7 ex./28.01.2013.
Emis 5 comunicări
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 67/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 285/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
