Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 69/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 69/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 33290/212/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 69/FM

Ședința publică din 02 octombrie 2013

Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie

PREȘEDINTE - M. P.

JUDECĂTORI - D. P.

- I. B.

GREFIER - M. D.

Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât M. N., cu domiciliul procesual ales în C., ., împotriva sentinței civile nr. 5471 din 30 martie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect divorț/partaj și a deciziei civile nr. 150 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în același dosar, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. I., cu domiciliul în C., . nr. 7, ., . și intimații intervenienți în interes alăturat reclamantei M. M. S. și M. G. V., ambii cu domiciliul în C., . nr. 7, ., ..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât M. N., personal și asistat de avocat H. C., în baza împuternicirii avocațiale nr. 60 din 25 iunie 2013 pe care o depune la dosar și intimata reclamantă M. I., personal și asistată de avocat S. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 03 septembrie 2013 depuse la dosar, lipsind intimații intervenienți în interes alăturat reclamantei M. M. S. și M. G. V..

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și netimbrat.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-a depus de intimata reclamantă M. I., întâmpinare, ce a fost comunicată recurentului pârât M. N. și intimaților intervenienți în interes alăturat reclamantei M. M. S. și M. G. V..

Apărătorul recurentului pârât M. N. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 941.00 lei, conform chitanței . XWM Nr._ PJ din 30 iulie 2013 și a timbrului judiciar, în cuantum de 5 lei.

Întrebate fiind părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.

Curtea, luând act de declarația părților, prin apărători, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul recurentului pârât M. N., având cuvântul solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.

Apreciază că decizia instanței de apel este lovită de nulitate absolută, în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind dată cu încălcarea principiilor disponibilității și a rolului activ al judecătorului, a dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și ale art. 6 din CEDO.

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Solicită a se observa că instanța de apel, după ce a preluat pasaje întregi de la paginile 2, 3, 4 și 5 din sentința civilă a instanței de fond și le-a inserat integral și „ad litteram" în cuprinsul deciziei civile la paginile 5, 6, 7 și 8, și-a motivat hotărârea judecătorească doar pe o pagină.

Practic, motivarea hotărârii dată în apel este superficială, întrucât nu răspunde la toate apărările pe care le-a formulat pârâtul, instanța de apel nefăcând altceva decât să-și însușească în totalitate motivarea instanței de fond.

În raport de această situație, apreciază că motivarea lipsește cu desăvârșire, deoarece nu îndeplinește cerințele legale învederate mai sus privind elementele pe care trebuie să le cuprindă hotărârea judecătorească.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că la instanța de apel pârâtul a solicitat completarea probelor de la prima instanță cu înscrisuri și martori, însă nu i s-a încuviințat decât proba cu înscrisuri, proba cu martori fiind respinsă nemotivat și nejustificat.

Urmează a se observa că la instanța de fond a fost încuviințată proba testimonială pentru ambele părți cu câte 1 martor pentru divorț și câte 1 martor la partaj. Însă, multitudinea împrejurărilor de fapt privind stabilirea cotelor de

contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, cât și existența bunurilor mobile ale acestora, aflate într-o dispută evidentă, impunea cu necesitate suplimentarea probatoriului administrat la instanța de fond.

De aceea, în apel, pârâtul a solicitat completarea probei testimoniale, considerând că administrarea acestei probe la fond, cu un număr limitat de martori, nu a putut lămuri pe deplin acele împrejurări de fapt disputate la partaj.

Necesitatea suplimentării probei testimoniale în apel a constatat-o și

intimata reclamantă care a solicitat încuviințarea probei cu martori, existând astfel un acord al părților în acest sens care nu ar fi condus la amânarea nejustificată a cauzei, în condițiile în care oricum s-a acordat termen pentru depunerea de înscrisuri, însă instanța de apel a respins această probă pentru ambele părți.

Instanța trebuia să arate cererile părților și apărările acestora, cât și probele care au fost administrate, cu motivarea de ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate.

La dosarul instanței de apel, urmare încuviințării probei cu înscrisuri, pârâtul a depus ca acte: certificat nr. G5353/12.03.2013 eliberat de SPIT C. privind impozitele și taxele pe care acesta le-a plătit pentru imobilul - apartament; adeverință nr. 34/26.02.2013 eliberată de Vila S.A. privind ratele plătite din salariu său pentru același imobil; chitanțe privind impozitul pentru același imobil; adeverința nr. 9/20.03.2012 eliberată de Asociația de proprietari nr. 345 Constanta privind cheltuielile de întreținere la același imobil plătite de pârât; două declarații notariale pe proprie răspundere ale unor persoane - colegi de serviciu privind veniturile suplimentare realizate de pârât după orele de program.

Toate aceste probe cu înscrisuri nu se regăsesc în motivarea instanței de apel, care nici nu le reține și nici nu le înlătură, limitându-se doar să-și însușească în totalitate motivarea instanței de fond.

Dacă se va trece peste aceste motive de nelegalitate, solicită a se constata că hotărârile pronunțate în cauză au fost date cu aplicarea greșită a legii.

În acest sens, urmează a se observa că pârâtul a arătat în mod constant în cele două cicluri procesuale, faptul că a fost încadrat în muncă continuu și a realizat venituri salariale permanente, iar în plus a desfășurat tot timpul și activități particulare care au adus familiei sale venituri importante.

Aceste lucruri pe care le-a dovedit la instanța de fond prin martorul propus, D. D. au făcut posibil ca părțile să dobândească în perioada conviețuirii imobilul-apartament din C., să edifice construcția din Valu lui T., să achiziționeze mai multe bunuri mobile și să-i susțină material pe cei doi copii chiar și după ce au devenit majori.

Instanța de fond nu a reținut în mod corect aceste împrejurări de fapt care îl îndreptățeau pe pârât la o cotă majoritară, în schimb a constatat că intimata reclamantă are o cotă de 60%.

Cele două instanțe s-au raportat cu precădere la declarațiile martorilor intimatei reclamante, în loc să le cenzureze prin prisma subiectivismului acestora, întrucât martora Chesoceanu V. este sora intimatei reclamante, iar martora M. A. este fina părinților intimatei reclamante.

Instanța de fond, cu privire la partaj, a reținut în esență că intimata reclamantă ar fi îndreptățită la o cota majoritară, întrucât pârâtul a cheltuit în perioada conviețuirii unele sume de bani în afara nevoilor familiei, pentru consumul de băuturi alcoolice și că aceasta ar fi lucrat ca menajeră, situație de fapt care a fost preluată și de către instanța de apel în motivare.

Însă intimata reclamantă nu a arătat prin cererea sa de chemare in judecată că a lucrat ca menajeră și nici nu a adus dovezi în acest sens. Acest lucru nici nu era posibil atâta timp cât era încadrată în muncă în alte activități, potrivit mențiunilor din cartea sa de muncă.

Pârâtul a depus la dosar la instanța de apel înscrisuri privind plățile pe care le-a efectuat în perioada conviețuirii părților, pentru a dovedi faptul ca a contribuit efectiv la cheltuielile familiei cu toate veniturile sale.

La instanța de fond a solicitat prin cererea reconvențională să-i fie atribuit în natură imobilul - apartament din C., apreciind că este îndreptățit la aceasta în considerarea aportului său cu veniturile suplimentare din lucrări particulare la achiziționarea acestuia, cât și la edificarea construcției din ., județul C..

Prima instanța a atribuit la partaj intimatei reclamante, atât imobilul - apartament din C., cât și construcția din ., județul C., pe criteriul cotei sale de 60%, ceea ce este însă o consecință a stabilirii greșite a unei cote majoritare în favoarea acesteia, având în vedere considerentele la care s-ai referit în cele de mai sus.

În plus față de aceasta, mai are în vedere și faptul că intimata reclamantă locuiește în imobilul - apartament împreună cu cei doi copii, fără să se observe ca acești copii sunt majori și au venituri proprii din muncă (acest lucru rezultând din cererea lor de intervenție). Astfel încât, prezența acestora în imobilul – apartament, din care pârâtul a fost alungat în luna august 2010, nu poate fi un criteriu de atribuire către intimata reclamantă.

Prin cererea reconvențională depusă la instanța de fond a solicitat să fie aduse la partaj și bunurile mobile comune dobândite în timpul conviețuirii părților și care se află atât în imobilul - apartament din C., cât și în construcția din ., județul Constanta.

Instanța de fond a inclus în cele două loturi formate pentru părți doar o parte din bunurile mobile, respectiv numai acele bunuri mobile care au fost, recunoscute de intimata reclamantă și au fost găsite la expertiza contabilă.

Pe de altă parte, nici una dintre instanțe nu a observat că separația părților în fapt a intervenit la data de 12.08.2010, când pârâtul a fost alungat din domiciliul comun așa cum rezultă din adresele nr._/10.09.2010 și nr._/13.04.2011 eliberate de IPJ C..

Bunurile mobile dobândite în perioada conviețuirii cu intimata reclamantă au rămas în posesia exclusivă a acesteia, după alungarea sa din domiciliul comun, aceasta neavând intenția să le supună partajului.

Intenția intimatei reclamante a fost, de la început, să sustragă bunurile mobile de la partaj, lucru care rezultă din formularea cererii sale de chemare în judecată, în care nu a arătat că au dobândit împreună și bunuri mobile, urmărind să și le apropie pe toate numai pentru sine, dacă nu le-ar fi solicitat pârâtul prin cererea reconvențională.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere toate împrejurările de fapt și de drept pe care le-a învederat în cuprinsul cererii de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii în tot a cererii reconvenționale.

Întrebat fiind, precizează că nu a văzut construcția din Valu lui T., dar din ce a înțeles de la parte, aceasta este o construcție locativă sezonieră.

Apărătorul intimatei reclamante M. I., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.

Față de primul motiv de apel, în sensul că hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate, deoarece încalcă principiul disponibilității și pe cel al rolului activ al judecătorului, solicită a fi înlăturat ca fiind neîntemeiat.

Astfel, faptul că decizia atacată reia motivarea instanței de fond pe 4 pagini și propria motivare este cuprinsă în doar o pagină, nu este un motiv pentru a se considera că instanța de apel nu și-a format propria convingere asupra cauzei deduse judecății. Instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, iar dacă aceasta, în urma controlului ierarhic superior este legală și temeinică o menține.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, solicită a se observa faptul că se critică că nu au fost suplimentate probele în fața instanței de apel. Chiar dacă apelul are un caracter devolutiv, solicitarea probelor trebuie motivate. Având în vedere faptul că teza probatorie invocată de către recurent era identică cu cea precizată în fața instanței de fond, instanța a apreciat că nu sunt invocate aspecte noi, iar probele deja câștigate cauzei sunt de natură să lămurească instanța, mai ales că motivele de apel nu vizau aspecte noi care să nu fi fost aduse în discuția părților în fața instanței de fond.

Față de al treilea motiv de apel, motivele de fond ale cauzei, solicită a se avea în vedere faptul că cele două instanțe au pronunțat hotărâri temeinice atât timp cât din probele administrate a rezultat contribuția majoritară a intimatei reclamante.

Apreciază că intimata reclamantă are o contribuție mai mare la dobândirea imobilului, chiar dacă a fost cumpărat împreună, deoarece aceasta a muncit continuu, iar soțul său a avut perioade în care nu a avut loc de muncă. Intimata reclamantă s-a ocupat singură de gospodărie și creșterea copiilor, ba mai mult au fost perioade în care soțul său plătea doar curentul și întreținerea, iar aceasta se ocupa de restul nevoilor casei și ale copiilor. În plus, cei doi copii majori locuiesc în același imobil. Aceasta fiind situația de fapt apreciază că intimata reclamantă este îndreptățită la o cotă majoritară de 60% din imobilul, bun comun.

În dovedirea celor susținute mai sus solicită a se avea în vedere întregul ansamblu probator. Astfel, martorii audiați în cauză susțin faptul că intimata reclamantă a fost în permanență angajată, iar pârâtul, pe lângă faptul că a avut perioade lungi când nu a fost angajat, fapt confirmat și de copiile cărților de muncă, banii câștigați erau cheltuiți în afara familiei.

De asemenea, intimata reclamantă, ca femeie, pe lângă treburile gospodărești și creșterea copiilor a fost necesar să întrețină toată gospodăria, cu foarte puțin ajutor din partea pârâtului. Aceasta singură a contractat credite pentru îmbunătățiri, credite pe care le-a plătit singură și pe care în continuare le plătește, așa cum rezultă din contractul de lesing financiar nr._/14.11.2006 și din contractul de credit de consum încheiat cu CETELEM, cu dovadă a plății de către reclamantă în data de 15.02.2012, deci după data despărțirii în fapt.

În consecință, susținerea recurentului în sensul că împrumuturile sunt contractate și susținute de către ambii soți sunt neîntemeiate, neaducând nici o dovada în acest sens.

Solicită a se observa că cei doi copii, chiar și majori locuiesc împreună cu intimata reclamantă, motiv pentru care apreciază că se justifică solicitarea de atribuire în natură a imobilului. În plus cei doi copii au adus îmbunătățiri imobilului, așa cum rezultă din contractul nr. 7474/14.11.2007 și a actului adițional nr. 4, privind echiparea imobilului cu tâmplărie PVC.

Urmează a se avea în vedere și declarațiile, chiar și extrajudiciare, ale celor ce au muncit în acest imobil și se referă la declarațiile numiților Scortea C. și B. M..

La momentul formării loturilor, instanța a avut în vedere faptul că recurentului nu i s-a acordat în natură imobilul, motiv pentru care lotul său conține bunurile cele mai valoroase și mai noi, iar în lotul intimatei s-au atribuit și bunuri care nu mai există, fiind furate sau distruse datorită vechimii acestora. Față de unele bunuri solicitate a depus dovezi că nu le aparțin, acestea fiind în mod corect scoase din masa de partaj, atât de către instanță cât și la momentul efectuării expertizei. Atât timp cât cei doi copii majori locuiesc cu intimata reclamantă și obțin venituri, este normal ca aceștia să dețină bunuri proprii și să nu fie incluse în masa partajabilă.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civila nr.5471/30.03.2012, Judecătoria C. a admis cererea principală formulată de reclamanta M. I., în contradictoriu cu pârâtul M. N., astfel cum a fostmodificată.

A admis în parte cerere reconvențională.

A dispus desfacerea căsătoriei părților înregistrată sub nr. 562/22.03.1982 la Consiliul Popular al mun. C., din culpă comună, iar reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie.

A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție de 60% reclamanta și de 40% pârâtul, următoarele bunuri, în valoare totală de 158.973,90 lei:

- apartamentul situat în C., . nr. 7, ., etaj 2, . de 138.500 lei;

- construcția situată în ., .. 8B, identificată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către expertul V. M. în septembrie 2010 – planșa nr. 2, în valoare de 18.000 lei.

- mobilă de sufrageriei Faun (șifonier cu corp suprapus, bar cu corp suprapus, bibliotecă cu corp suprapus, bibliotecă cu vitrină), în valoare de 400 lei;

- 10 bibelouri, în valoare de 100 lei;

- 2 dulapuri, în valoare de 300 lei;

- 4 cești de cafea, în valoare de 12 lei;

- 4 pahare, în valoare de 8 lei;

- șifonier cu 2 uși demontat, în valoare de 12,50 lei;

- televizor Kithon, în valoare de 192 lei;

- radio casetofon, în valoare de 30 lei;

- aragaz cu o butelie, în valoare de 230 lei;

- butelie, în valoare de 80 lei;

- mașină de spălat Arctic, în valoare de 270 lei;

- combină frigorifică, în valoare de 382 lei;

- 4 cratițe din inox, în valoare de 75 lei;

- 10 farfurii, în valoare de 10 lei;

- set de tacâmuri incomplet, în valoare de 20 lei;

- cuier, în valoare de 54 lei;

- masă pliantă, în valoare de 44 lei;

- măsuță, în valoare de 12 lei;

- 2 tabureți vechi, în valoare de 2,40 lei;

- cazan din inox pentru țuică cu arzător de lemne, în valoare de 150 lei;

- cazma, în valoare de 10 lei;

- sapă, în valoare de 10 lei;

- greblă, în valoare de 10 lei;

- lopată, în valoare de 10 lei;

- godin, în valoare de 50 lei.

A dispus partajarea acestor bunuri, astfel:

A atribuit reclamantei următoarele bunuri, în valoare totală de 157.897,40 lei:

- apartamentul situat în C., . nr. 7, ., etaj 2, . de 138.500 lei;

- construcția situată în ., .. 8B, identificată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către expertul V. M. în septembrie 2010 – planșa nr. 2, în valoare de 18.000 lei.

- 10 bibelouri, în valoare de 100 lei;

- 2 dulapuri, în valoare de 300 lei;

- aragaz cu o butelie, în valoare de 230 lei;

- butelie, în valoare de 80 lei;

- mașină de spălat Arctic, în valoare de 270 lei;

- 4 cratițe din inox, în valoare de 75 lei;

- cuier, în valoare de 54 lei;

- masă pliantă, în valoare de 44 lei;

- măsuță, în valoare de 12 lei;

- 2 tabureți vechi, în valoare de 2,40 lei;

- cazan din inox pentru țuică cu arzător de lemne, în valoare de 150 lei;

- cazma, în valoare de 10 lei;

- sapă, în valoare de 10 lei;

- greblă, în valoare de 10 lei;

- godin, în valoare de 50 lei.

A atribuit pârâtului următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 1.076,50 lei:

- mobilă de sufrageriei Faun (șifonier cu corp suprapus, bar cu corp suprapus, bibliotecă cu corp suprapus, bibliotecă cu vitrină), în valoare de 400 lei;

- lopată, în valoare de 10 lei;

- combină frigorifică, în valoare de 382 lei;

- set de tacâmuri incomplet, în valoare de 20 lei;

- 10 farfurii, în valoare de 10 lei;

- 4 cești de cafea, în valoare de 12 lei;

- 4 pahare, în valoare de 8 lei;

- șifonier cu 2 uși demontat, în valoare de 12,50 lei;

- televizor Kithon, în valoare de 192 lei;

- radio casetofon, în valoare de 30 lei.

A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 62.513,06 lei, reprezentând sultă.

A compensat cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta să plătească pârâtului diferența de 1.392,13 lei, cu acest titlu.

Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că părțile s-au căsătorit la 22.03.1982 și nu au copii minori din căsătorie.

În baza art. 373 lit. b) C. civ. și art. 617 C. proc. civ., ambele părți au solicitat nemotivarea hotărârii.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.12.1991, părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat în C., . nr. 7, ., etaj 2, . raportul de contraexpertiză la 138.500 lei, reprezentând valoarea actuală de circulație.

De asemenea, este recunoscut prin răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 2 la interogatoriul de la fila 123, coroborat cu autorizația de construire nr. 57/1997 și cu declarația olografă a acesteia de la fila 68, că în timpul căsătoriei părțile au edificat o construcție în ., .. 8B (aceasta fiind adresa corectă a imobilului, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză), pe terenul proprietatea exclusivă a reclamantei dobândit prin moștenire de la defuncții M. S. și M. P. și potrivit convenției de partaj depusă la dosar. Ulterior edificării construcției inițiale, acesteia i-au fost aduse îmbunătățiri de reclamantă, pârât și de cei doi copii ai părților.

Astfel, potrivit declarației sale olografe, reclamanta arată că a construit „împreună cu soțul o construcție provizorie”. Fiind în prezența unei construcții edificate de ambii soți pe terenul unuia dintre ei, dreptul de proprietate asupra construcției este născut prin convenția soților, în patrimoniul lor comun. Aceasta a presupus constituirea în favoarea pârâtului și a unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției, drept care va înceta însă prin partaj, o dată cu atribuirea construcției în proprietatea exclusivă a reclamantei, singura care a solicitat aceasta. De altfel, caracterul comun al bunului nu a fost combătut nici de reclamantă, care l-a recunoscut prin întâmpinarea depusă la cererea reconvențională.

Cum nu s-a pretins că această construcție provizorie ar fi fost demolată și înlocuită cu altă construcție, regimul juridic al construcției în forma actuală, cu îmbunătățirile aduse pe parcurs, este același ca la data ridicării construcției în forma inițială.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea acestei construcții, identificată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către expertul V. M. în septembrie 2010 – planșa nr. 2, este de 18.000 lei, evaluarea fiind făcută la data efectuării partajului, neexistând nici un temei pentru evaluarea fictivă a terenului la o valoare sau la un stadiu din trecut, câtă vreme bunul este comun, mai ales că părțile sunt căsătorite și la data pronunțării acestei hotărâri. Contribuția fiecăreia dintre părți la îmbunătățirile aduse bunului în timpul căsătoriei se are în vedere la stabilirea globală a cotelor părți de contribuție ale soților la dobândirea și conservarea bunurilor comune.

Totodată, în timpul căsătoriei părțile au dobândit și următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 2.473,90 lei: mobilă de sufrageriei Faun (șifonier cu corp suprapus, bar cu corp suprapus, bibliotecă cu corp suprapus, bibliotecă cu vitrină), în valoare de 400 lei; 10 bibelouri, în valoare de 100 lei; 2 dulapuri, în valoare de 300 lei (recunoscute de reclamantă la interogatoriu); 4 cești de cafea, în valoare de 12 lei; 4 pahare, în valoare de 8 lei; șifonier cu 2 uși demontat, în valoare de 12,50 lei; televizor Kithon, în valoare de 192 lei; radio casetofon, în valoare de 30 lei; aragaz cu o butelie, în valoare de 230 lei (recunoscute la intergatoriu de reclamantă); butelie, în valoare de 80 lei (identificată de expert la fața locului); mașină de spălat Arctic, în valoare de 270 lei (identificată de expert la fața locului); combină frigorifică, în valoare de 382 lei (identificată de expert la fața locului); 4 cratițe din inox, în valoare de 75 lei; 10 farfurii, în valoare de 10 lei; set de tacâmuri incomplet, în valoare de 20 lei (identificat de expert la fața locului); cuier, în valoare de 54 lei; masă pliantă, în valoare de 44 lei (identificată de expert la fața locului); măsuță, în valoare de 12 lei (identificată de expert la fața locului); 2 tabureți vechi, în valoare de 2,40 lei; cazan din inox pentru țuică cu arzător de lemne, în valoare de 150 lei (identificate de expert la fața locului); cazma, în valoare de 10 lei; sapă, în valoare de 10 lei; greblă, în valoare de 10 lei; lopată, în valoare de 10 lei; godin, în valoare de 50 lei (recunoscute la intergatoriu de reclamantă).

Cu privire la cele două televizoare – plasmă contestate de reclamantă, se constată că susținerile acesteia se confirmă, unul aparținând lui M. M.-S., potrivit contractului de leasing depus la dosar, iar celălalt lui M. G. V., care l-a cumpărat, împreună cu masa tv aferentă, de la D. I. potrivit actului de vânzare-cumpărare depus la fila 182, acesta din urmă dobândind-o în baza unui contract încheiat cu . SRL potrivit extrasului depus la fila 184, cele două înscrisuri fiind coroborate; în concluzie, cele două televizoare-plasmă și masa tv nu aparțin părților.

De asemenea, reclamanta a făcut dovada achiziționării de către fiul părților, M. M.-S., a mobilei de dormitor (șifonier cu 4 uși, pat cu saltea, 2 noptiere) potrivit facturii fiscale de la fila 104 (pc. A8 în raportul de expertiză tehnică mobiliară), care astfel nu aparține părților.

În ceea ce privește canapeaua extensibilă, identificată de expert, aceasta a fost achiziționată de celălalt fiu al părților, M. G. V., care a cumpărat-o de la B. T. potrivit actului de vânzare-cumpărare depus la fila 185, acesta din urmă dobândind-o în baza facturii de la fila 111 – cele două înscrisuri coroborându-se, astfel că nici acest bun nu aparține părților.

Nefiind făcută dovada proprietății părților asupra bunurilor de mai sus, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de partajare a următoarelor bunuri: două televizoare-plasmă și masa tv, mobilă de dormitor (șifonier cu 4 uși, pat cu saltea, 2 noptiere), canapea extensibilă. S-a avut în vedere și că pârâtul nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică mobiliară.

De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de partajare a bunurilor a căror existență și proprietate comună nu a fost dovedită în nici un fel: 20 de bibelouri, computer, 2 boxe audio, serviciu de cafea, serviciu de pahare, 300 grame de aur, mobilă de dormitor veche, butelie, cuptor cu microunde, covor, oală din inox 10 l, 20 farfurii, scule și obiecte de tâmplărie, televizor Panasonic, canapea, colțar cu fotoliu, 6 scaune, aragaz, butelie, set de 6 farfurii, set de 6 cratițe, serviciu de cafea – bunuri care nu au fost găsite nici cu ocazia efectuării expertizei tehnice mobiliare.

Valoarea totală a bunurilor comune este astfel de 158.973,90 lei.

Cu privire la cotele de contribuție ale părților, s-a constatat din răspunsul la interogatoriu al pârâtului la întrebările nr. 1 și 5 că reclamanta a avut loc de muncă în toată perioada căsătoriei și că s-a ocupat mai mult decât acesta de creșterea celor doi copii, acum majori.

Potrivit martorului Chesoceanu V., între părți erau neînțelegeri din cauza banilor, pârâtul ținându-și banii separat și necontribuind la cheltuielile comune. Coroborând această declarație cu cea a martorului G. F., separația veniturilor a avut loc după ce „au crescut copiii” și a fost motivată de faptul că pârâtul nu își explica modul de cheltuire a banilor, fără însă a pretinde și a dovedi că reclamanta i-ar fi cheltuit nejustificat. De partea cealaltă, martorul Harju Iordana a declarat că „au încercat să pună banii în comun, dar nu s-a putut pentru că rămâneau fără bani de mâncare”, în contextul în care pârâtul consuma băuturi alcoolice, deci pentru aceasta nu îi ajungeau banii obținuți ca salariu și separația veniturilor s-a produs prin voința comună a părților, pe fondul neajunsurilor materiale și al implicării insuficiente a pârâtului în susținerea familiei.

Potrivit martorilor Chesoceanu V. și Harju Iordana, pârâtul consuma băuturi alcoolice în exces, pe o perioadă mare de timpul căsătoriei, ceea ce presupune că o parte însemnată din veniturile sale era dedicată procurării acestor băuturi.

Din analiza carnetelor de muncă ale părților și adeverinței Federalcoop C. depusă de pârât, instanța a reținut că veniturile acestora au fost relativ apropiate valoric, de regulă puțin mai mari în ceea ce o privește pe reclamantă, astfel: aceasta avea venituri lunare de 4.900 lei în aprilie 1991, 21.302 lei în mai 1992, 75.000 lei în mai 1993, 207.600 lei în mai 1995, 511.810 lei în mai 1997, 1.134.297 lei în aprilie 1999, 2.730.000 lei în ianuarie 2003, 360 lei în mai 2005, 460 lei în mai 2007, 675 lei în mai 2009. Comparativ, pârâtul a avut venituri lunare de 6.275 lei în aprilie 1991, 18.177 lei în mai 1992, 57.410 lei în mai 1993, 207.211 lei în mai 1995, 416.586 lei în mai 1997, 847.220 lei în aprilie 1999, 2.500.000 lei în ianuarie 2003, 237 lei în mai 2005, 663 lei în mai 2007, 710 lei în mai 2009.

Potrivit martorilor audiați, fiecare dintre părți a lucrat și suplimentar, pârâtul ca tâmplar și reclamanta ca menajeră, iar potrivit adeverinței Federalcoop C. depusă la fila 33 pârâtul a fost încadrat cu jumătate de normă în perioada octombrie 2004 – august 2005, precum și din ianuarie 2010.

În ceea ce privește contribuția părților la edificarea construcției din ., instanța a avut în vedere că martorii au dat declarații indirecte, bazate pe baza discuțiilor cu partea care i-a propus, precum și, în cazul martorului M. A., subiective; astfel, aceasta a declarat că pârâtul nu a contribuit deloc, lucru pe care îl știe pentru că acesta a venit la ea să monteze o fereastră și a spus aceasta; în continuare, l-a văzut la fața locului pe pârât de 3-4 ori și era beat, nerezultând nici de ce venea pârâtul acolo dacă nu pentru a contribui în vreun fel la acel imobil și nici de ce martorul l-a angajat pentru o lucrare de tâmplărie dacă era în continuu beat, problemă care se relevă de altfel și în declarația martorului Harju Iordana, care confirmă că pârâtul a lucrat ca tâmplar și pentru familia acesteia, dar era „atât de beat că nu puteai vorbi cu el” – cele două afirmații fiind cel puțin în parte contradictorii.

Din analiza declarațiilor, instanța a reținut că pârâtul a contribuit la edificarea construcției din . în aceeași măsură în care a contribuit și la dobândirea celorlalte bunuri, mai puțin cu partea corespunzătoare creditului de 4.136,89 lei de la . contractat de reclamantă la 16.06.2008, când părțile își gestionau separat veniturile și la plata căruia pârâtul nu a dovedit că ar fi contribuit.

De asemenea, contribuția celor doi copii ai părților la îmbunătățirile aduse construcției nu diminuează participarea pârâtului, care este coproprietar asupra construcției alături de reclamantă, ajutorul dat de copii fiind în favoarea ambilor părinți.

Rezumând, în condițiile în care veniturile părților au fost relativ egale, puțin mai mari fiind ale reclamantei, pârâtul a consumat constant băuturi alcoolice și astfel a cheltuit unele sume de bani în afara nevoilor familiei, pentru procurarea acestor băuturi, în schimb reclamanta a muncit suplimentar în gospodărie și pentru creșterea celor doi copii, ținând cont și că aceștia sunt în prezent majori, deci situația de fapt consemnată a fost de durată, instanța a constatat că cererea reclamantei de a se reține în favoarea sa cota majoritară de 60% la dobândirea și la conservarea bunurilor comune în timpul căsătoriei este întemeiată.

În baza art. 673⁹ Cod procedură civilă, instanța a atribuit loturile de bunuri ținând cont de opțiunile părților, precum și de cota majoritară a reclamantei, ținând cont și că în privința bunurilor mobile se impune partajarea echitabilă a acestora în funcție de nevoile părților, iar propunerea de lotizare formulată de expert nu a fost contestată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reconvenient M. N. care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 150 din 14 martie 2013 Tribunalul C. a admis cererea de intervenție în interesul intimatei formulată de intervenienții M. M. S. și M. G. V. și a respins ca nefondat, apelul declarat de pârât. A obligat apelantul către intimată la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: C. de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune a fost stabilită în mod corect de prima instanță printr-o analiză coroborată și exhaustivă a probelor administrate.

A fost analizată, din punct de vedere al veniturilor pe care ambele părți le aduceau în casă, perioada anterioară achiziționării apartamentului și a construirii barăcii de la Valu lui T. și s-a constatat în mod corect că deși veniturile părților erau sensibil egale, reclamanta a adus efectiv aceste venituri în familie pe când pârâtul numai o parte, făcându-se dovada în acest sens cu martori și înscrisuri. Declarațiile martorilor au fost analizate în amănunt și au fost coroborate cu înscrisurile depuse de părți rezultând o contribuție majoritară a reclamantei la dobândirea bunurilor comune. Deși apelantul susține că ar fi avut o cotă de contribuție majoritară, susținerile sale nu sunt probate.

Atribuirea în natură a celor două imobile către reclamantă s-a făcut în mod judicios. Imobilul din Valu lui T. se constituie din teren bun propriu al reclamantei și o construcție, baracă și WC, renovate de părți, cu banii reclamantei din contractul de credit suportat în continuare de aceasta, imobil care nu putea fi atribuit decât reclamantei, iar apartamentul din C. ce se constituie locuința acesteia și a celor doi copii ai părților a fost, de asemenea, în mod corect atribuit acesteia având în vedere cota sa de contribuție.

S-a arătat că deși apelantul a susținut că unele bunuri mobile s-ar fi sustras din domiciliul comun și duse în altă parte, pentru a nu fi găsite de expert, nu a făcut nici un fel de probe în acest sens, astfel că în mod corect s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de partajare a bunurilor a căror existență și proprietate comună nu a fost dovedită în nici un fel: 20 de bibelouri, computer, 2 boxe audio, serviciu de cafea, serviciu de pahare, 300 grame de aur, mobilă de dormitor veche, butelie, cuptor cu microunde, covor, oală din inox 10 l, 20 farfurii, scule și obiecte de tâmplărie, televizor Panasonic, canapea, colțar cu fotoliu, 6 scaune, aragaz, butelie, set de 6 farfurii, set de 6 cratițe, serviciu de cafea – bunuri care nu au fost găsite nici cu ocazia efectuării expertizei tehnice mobiliare.

Cât privește bunurile mobile constând în două televizoare-plasmă și masa TV, mobilă de dormitor (șifonier cu 4 uși, pat cu saltea, 2 noptiere), canapea extensibilă, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada proprietății părților asupra acestora, dimpotrivă cu înscrisurile depuse atât la fond cât și în apel se face dovada că acestea aparțin intervenienților în interesul alăturat intimatei, copiii părților care au făcut dovada cu carnetele de muncă, că au realizează venituri.

Constatând că instanța de fond a soluționat în mod corect cererea de partaj, reținând că criticile apelantului nu sunt susținute probator, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, instanța a respins apelul ca nefondat.

Față de soluția dată cererii de apel și a considerentelor reținute, a fost admisă cererea de intervenție în interesul alăturat intimatei.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, apelantul fiind căzut în pretenții, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. N. susținând că este nelegală prin prisma art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea recursului pârâtul a susținut că decizia instanței de apel este lovită de nulitate absolută în condițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității și a rolului activ al judecătorului, a dispozițiilor art. 261 alin.1 pct. 6 Cod procedură civilă și ale dispozițiilor art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă și ale art. 6 din CEDO, arătând că motivarea hotărârii nu este clară și coerentă, ci superficială întrucât nu răspunde la toate apărările formulate de apelantul pârât.

Consideră că instanța, cu nerespectarea efectului devolutiv al apelului și a dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, a respins proba testimonială solicitată în apel, încuviințând doar proba cu înscrisuri, deși proba testimonială solicitată în completarea celei administrate la fond era legală, pertinentă și necesară pentru a dovedi multitudinea împrejurărilor de fapt privind stabilirea cotelor de contribuție ale părților.

Arată că nu au fost respectate exigențele de motivare a hotărârii impuse de art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă pentru că instanța nu a făcut nicio mențiune cu privire la înscrisurile depuse de apelantul pârât referitoare la taxele, impozitele și ratele plătite din salariul său pentru imobilul apartament și nu a arătat motivele pentru care acele înscrisuri au fost înlăturate.

Critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă arată că instanța nu a aplicat corect dispozițiile art. 728 și următoarele din Codul civil, prin raportare la dispozițiile art. 1169 cod civil, cu consecința stabilirii greșite a unei cote de contribuție de 60% în favoarea intimatei reclamante. Arată recurentul că potrivit înscrisurilor depuse a fost încadrat în muncă în toată perioada conviețuirii, realizând venituri nu numai din salariu ci și venituri suplimentare din activitățile independente desfășurate ca tâmplar, după programul de lucru.

Susține că instanța, față de aceste dovezi, nu putea reține o cotă majoritară în favoarea intimatei pe baza unor declarații de martori, susținerile intimatei că a realizat, de asemenea, venituri suplimentare din activitatea de menajeră, nefiind probate.

Arată că instanțele au respins greșit cererea sa reconvențională prin care solicita atribuirea în natură către pârât a apartamentului, prin atribuirea către intimata reclamantă a celor două imobile fiind nesocotite dispozițiile art. 741 Cod civil. De asemenea, în mod greșit a respins instanța cererea sa de aducere la masa de partajat a bunurilor mobile aflate în cele două imobile, admițând doar pentru acele bunuri mobile recunoscute de intimată și expertizate, solicitarea sa de administrare a probei testimoniale pentru a dovedi multitudinea situațiilor de fapt în legătură cu aceste bunuri fiind respinsă nejustificat.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului cu motivarea că instanța de apel a analizat toate motivele invocate de pârât referitoare la contribuția părților, modalitatea de atribuire a imobilelor și modalitatea de formare a loturilor, că suplimentarea probelor nu se impunea în apel în condițiile în care nu erau invocate aspecte noi în raport cu cele susținute la instanța de fond, că instanța a avut în vedere caracterul devolutiv al apelului care permite soluționarea litigiului în baza probelor administrate de prima instanță și că în mod corect, în raport cu probele administrate, s-a reținut că reclamanta a re o cotă mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor lor comune și că este îndreptățită să primească apartamentul în care locuiește împreună cu cei doi copii majori.

Examinând legalitatea deciziei instanței de apel în raport de criticile formulate de recurentul pârât, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Exigențele de motivare stabilite prin art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului impun judecătorului să examineze efectiv cererile, mijloacele și argumentele părților, să dea un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză, fără ca prin aceasta să trebuiască să răspundă în mod special tuturor considerentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.

Jurisprudența a stabilit că, pentru ca o hotărâre judecătorească să fie motivată, în sensul dispozițiilor art. 261 pct. 5 cod procedură civilă, este necesar ca judecătorul să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere ori fiecărui motiv de apel/recurs și nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților, care sprijină aceste capete de cerere/motive de apel.

În speță, prin motivele de apel formulate pârâtul a invocat că prima instanță a stabilit greșit cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, că prin atribuirea apartamentului din C. în lotul reclamantei s-au încălcat dispozițiile art. 741 cod civil și că nu au fost incluse în masa bunurilor comune toate bunurile mobile arătate de pârât în cererea reconvențională. Considerentele deciziei Tribunalului cuprind răspunsuri argumentate la toate motivele de apel, cu trimitere la probele administrate în ambele etape procesuale, fiind astfel arătate considerentele care au format convingerea instanței; Curtea reține că hotărârea este motivată.

Nu se poate reține critica privind nelegalitatea hotărârii Tribunalului pentru nerespectarea de către instanța de apel a efectului devolutiv al acestei căi de atac.

Este real că, potrivit art. 295 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea unor probe noi propuse în condițiile art. 292, condiții fiind însă aceea ca instanța să aprecieze că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

În speță, instanța a analizat solicitarea apelantului pârât de suplimentare a probei testimoniale în condițiile art. 295 alin.2 Cod procedură civilă, dar a respins-o motivat, iar nu nemotivat cum a susținut recurentul, apreciind că suplimentarea probei nu se impune în condițiile în care se urmărește dovedirea aceleiași teze probatorii. Prin urmare, respingând cererea de suplimentare a probei testimoniale, instanța de apel a examinat concludența probei pentru dezlegarea pricinii și, găsind că proba solicitată nu este utilă în condițiile în care se urmărește dovedirea acelorași aspecte ca și cele pentru care au fost administrate probele la instanța de fond, a procedat în consecință, cu respectarea efectului devolutiv al apelului.

Nici celelalte critici ce vizează cota de contribuție a părților la dobândirea apartamentului ori completarea masei cu unele bunuri mobile solicitate de pârât nu pot fi primite.

Astfel, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Art. 304 pct.9 Cod procedură civilă vizează deci esențialmente nelegalitatea hotărârii atacate si conține două ipoteze distincte. Pentru ipoteza pronunțării unei hotărâri lipsite de temei legal, legiuitorul a avut în vedere acele situații în care hotărârea este lipsită de un fundament juridic iar a doua ipoteză subsumează toate cazurile de încălcare sau de aplicare greșită a legii, prin nesocotirea normelor de drept material.

Astfel, în etapa procesuală a recursului, instanța de control judiciar cercetează numai nelegalitatea hotărârii, spre deosebire de etapa procesuală a apelului, cale de atac căreia îi este specifică devoluțiunea care înseamnă o analiză a sentinței pronunțate de instanța de fond atât sub aspectul nelegalității cât si al netemeiniciei, putându-se stabili o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță.

Criticile recurentului pârât referitoare la faptul că instanța de apel nu a avut suficiente probe pentru a concluziona corect asupra cuantumului contribuției părților la dobândirea bunurilor comune și că, în final, a apreciat greșit probele administrate cu privire la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, la partea care este mai îndreptățită să i se atribuie în natură apartamentul din C. și la componența masei bunurilor comune sub aspectul bunurilor mobile care au fost dobândite de părți în timpul căsătoriei, sunt critici care privesc modul în care instanța de apel a apreciat probele administrate în stabilirea situației de fapt și pe care recurentul - pârât îl consideră a fi greșit.

Aceste critici vizează, cu alte cuvinte, netemeinicia hotărârii, iar nu nelegalitatea ei, nefiind vorba despre nici una din ipotezele avute în vedere de legiuitor prin edictarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Or, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 11 Cod procedură civilă care permitea exercitarea acestei căi de atac pentru netemeinicia hotărârii („casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronata a probelor administrate"), a fost abrogat prin art. 1 pct.112 din OUG nr. 138/2000, menirea instanței de recurs fiind aceea de a verifica modul în care instanța de apel a aplicat și interpretat legea în raportul juridic dedus judecății si nicidecum modul de interpretare a probelor de către instanța respectivă.

Critica privind încălcarea de către instanțe a prevederilor art. 741 Cod civil nu poate fi nici ea reținută în condițiile în care s-a stabilit că reclamanta are o cotă de contribuție mai mare, că locuiește în apartament împreună cu cei doi copii majori ai părților, prin urmare justifică o nevoie locativă mai mare, iar imobilul din localitatea Valu lui T. este o locuință de vară care nu îndeplinește, prin urmare, condiția de „locuință permanentă”, pentru a se putea aprecia că reclamantei i-au fost atribuite toate bunurile cu această destinație și că s-ar fi încălcat, din această perspectivă, prevederile legale sus menționate.

Pentru toate aceste motive, constatând că recursul nu este întemeiat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins, cu consecința obligării recurentului căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimată și dovedite prin chitanța de plată a onorariului, depusă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul pârât M. N., cu domiciliul procesual ales în C., ., împotriva sentinței civile nr. 5471 din 30 martie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și a deciziei civile nr. 150 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în același dosar, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. I., cu domiciliul în C., . nr. 7, ., . și intimații intervenienți în interes alăturat reclamantei M. M. S. și M. G. V., ambii cu domiciliul în C., . nr. 7, ., ., ca nefondat.

Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 octombrie 2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTORI

M. P. D. P.

I. B.

GREFIER

M. D.

Jud.fond M.S.-S.

Jud.apel M.C.M.; C.E.

Red. dec. jud. DP 13.12.2013/2 ex.

← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 83/2013. Curtea de...		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Strămutare. Sentința nr. 2/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 10/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 41/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA