Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 30703/212/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.37/FM
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât C. T. A., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., la Cabinet de avocat N. M. B., în contradictoriu cu intimata reclamantă V. D. A., cu domiciliul în C., ., . civile nr. 679/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 26.06.2008, disjunsa, reclamanta C. D. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. T. A., ca prin hotărâre judecătorească să dispună partajarea în cote egale a bunurilor și datoriilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, constând in: imobil situat in Constanta, . nr.56, ., ., autoturism marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, credit de nevoi personale contractat cu BRD-GSG Constanta, in cuantum de 7.000 euro si bunurile mobile identificate în lista anexă atașată acțiunii.
În motivare s-a arătat, in esență, ca părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, atât prin veniturile obținute, cat si prin prestațiile casnice efectuate de reclamantă.
În referire la creditul bancar s-a pretins că a fost contractat pentru achiziționarea autoturismului și că până la data de 26 iunie 2008 au fost achitate 20 de rate din 60.
Ca efect al partajului s-a solicitat ca reclamantei să îi fie atribuit imobilul și o parte a bunurilor mobile, iar autoturismul si celelalte bunuri mobile sa îi fie atribuite pârâtului, cu eventuala plată a unei sulte.
Prin întâmpinare pârâtul a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor comune, iar prin cerere reconvențională a solicitat să se constate că are o cotă de contribuție de 85% din valoarea patrimoniului comunitar.
În motivarea acestei pretenții a arătat că veniturile pe care le-a realizat în timpul căsătoriei, inclusiv din comerțul neimpozabil permis de legile vamale, sunt net superioare celor obținute de reclamantă și că munca în gospodărie a acesteia nu poate fi reținută câtă vreme era plecat în voiaj mai mult de 6 luni pe an.
Obiectul cererii reconvenționale a fost completat ulterior cu solicitarea de obligare a reclamantei la plata ratelor de credit achitate de pârât de la data contractării împrumutului, respectiv 3.681,69 euro în perioada 28.08.2008 – 04.11.2010 și 1.769,93 euro în perioada 04.11.2010 – 03.11.2011.
Solicitând respingerea cererii reconvenționale, reclamanta a susținut că în perioada 1989 – 1993 părțile au locuit cu chirie, că îmbunătățirile din apartamentul pe care l-au deținut anterior, compus din 2 camere, pe care l-au vândut în 2001 pentru a-l cumpăra pe cel în litigiu, au fost realizate cu ajutorul tatălui său și că pârâtul a navigat doar până în 2007, iar activitatea a fost sporadica si pentru perioade scurte; în restul timpului pârâtul nu a realizat venituri, iar familia părților a beneficiat de sprijinul material al părinților săi.
Prin sentința civilă nr._/15.12.2011 Judecătoria C. a admis in parte acțiunea principala si cererea reconvențională și a constatat ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei, in cotă de 35% reclamanta si 65% pârâtul reconvenient, următoarele bunuri:
- imobil compus din trei camere situat in Constanta, . nr.56, . valoare de circulatie de 60.016 euro;
- autoturism marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, cu o valoare de circulație de 3.638 euro.
A constatat ca părțile au o datorie . de credit nr._/17.10.2006 incheiat cu BRD-GSG Constanta, in cuantum de 7.000 euro (rest de achitat 3.925,75 euro) si a dispus sistarea stării de devălmășie prin atribuirea către pârâtul reconvenient a imobilului din Constanta, . nr.56, ., ., a autoturismului marca Ford Focus cu nr. de inmatriculare_ si a datoriei comune stabilita prin contractul de credit nr._/17.10.2006 incheiat cu BRD-GSG Constanta.
A obligat paratul reconvenient la plata catre reclamanta parata a unei sulte în cuantum de 22.278,9 euro si a obligat reclamanta la plata către parat a sumei de 821,46 euro reprezentând contravaloarea ratelor achitate de acesta in perioada 17.11.2010 - noiembrie 2011.
Urmare a compensării sumelor datorate de părți, a obligat paratul reconvenient la plata către reclamanta pârâtă a sultei de 21.457,44 euro in termen de 6 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată, iar reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 1.097 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 27 mai 1989 și au divorțat prin sentinta civila nr._/23 iulie 2010 a Judecătoriei C., irevocabilă în 04.11.2010.
In timpul căsătoriei au dobândit un imobil situat in Constanta, . nr.56, ., ., cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.486/20.02.2001 la BNP F. V., un autoturism marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ si o datorie comună constând in credit de nevoi personale contractat cu BRD-GSG C., înregistrat sub nr._/17.10.2006.
Din recunoașterile ambelor părți, coroborate cu data încheierii convenției, s-a reținut că împrumutul bancar este o datorie . acoperirii nevoilor obișnuite ale căsniciei (art.32 lit. b Cod fam.), iar în ceea ce priveste bunurile mobile indicate cu listă la filele 13-14 - că probatoriile administrate la solicitarea reclamantei nu au demonstrat existența lor, nefiind depus niciun înscris care să ateste dobândirea acestor bunuri în timpul căsătoriei, deși această obligație revenea titularei acțiunii potrivit art.129 alin.1 Cod procedură civilă.
Apreciind asupra contribuției părților la dobândirea patrimoniului comunitar, instanța de fond a constatat că reclamanta are o cotă de contribuție de 35%, iar pârâtul - de 65%; concluzia s-a întemeiat pe mențiunile carnetului de muncă al reclamantei, pe cele din foaia matricolă a pârâtului reconvenient, din fișa de alimentare cont salarii și pe contractele de angajare; urmare a unui calcul comparativ s-a stabilit că în perioada în care a fost achiziționat imobilul bun comun reclamanta avea un câștig de 3.000.000 lei vechi (in perioada 1998-2003), in timp ce paratul reconvenient realiza un venit de aproximativ 545 USD, respectiv 14.104.600 lei vechi (conform www.convertor.ro), deci că participarea financiară a reclamantei la acea data in cadrul căsniciei, era de aproximativ 21,3%.
Au fost înlăturate ca nesusținute apărările referitoare la contribuția părinților reclamantei la realizarea îmbunătățirilor din imobilul bun comun sau la ajutorul material acordat părților de aceștia, pe parcursul căsătoriei, iar referitor la munca în gospodărie și creșterea copilului părților s-a reținut că acest aspect a fost recunoscut de pârât – în sensul că mama reclamantă a avut un comportament normal, ocupându-se corespunzător de creșterea si educarea copilului – ceea ce impune concluzia că, deși nu este în mod direct producătoare de venituri, munca reclamantei în gospodărie trebuie luată în considerare ca o contribuție la dobândirea bunurilor comune, in caz contrar soluția fiind inechitabilă.
În funcție de recunoașterea reclamantei din cererea introductiva, desfășurătorul de credit si raportul de expertiza contabila realizat de expert contabil A. E. s-a stabilit că, până la data desfacerii căsătoriei, ratele de credit aferente contractului nr._/17.10.2006 încheiat cu BRD-GSG Constanta au fost achitate de paratul reconvenient; cererea de obligare a reclamantei la plata acestor rate de credit a fost admisă în parte, pentru suma de 821,46 euro, aferentă perioadei 17.11.2010 - aprilie 2011, cu motivarea că plățile au fost efectuate doar până la această dată; s-a constatat că plățile astfel efectuate se circumscriu prevederilor art.32 lit. b din Codul familiei și trebuie avute în vedere la calcularea cotei de contribuție a soților la dobândirea patrimoniului comun.
In aplicarea art.728 din Codul civil, raportat la art.741 din același cod și la prevederile art.6739 din Codul de procedură civilă, și luând în considerare înțelegerea părților sub acest aspect, instanța de fond a sistat starea de indiviziune și a atribuit pârâtului imobilul situat in Constanta, . nr.56, ., . și autoturismul marca Ford Focus cu nr. de inmatriculare_, iar în temeiul art.6735 alin.2 din Codul de procedură civilă, l-a obligat pe acesta la plata către reclamantă a sultei in valoare de 21.457,44 euro, in termen de 6 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârât a fost admis de Tribunalul C. prin decizia civilă nr.679/20.12.2012, prin care a fost schimbată în parte hotărârea atacată astfel: s-a constatat că la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț părțile aveau de achitat suma de 4.733,14 euro cu titlu de datorie comună, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 1.656,59 euro reprezentând partea sa din datoria comună, iar ca urmare a compensării sumelor, pârâtul reconvenient a fost obligat la plata către reclamantă a sultei de 20.622,31 euro, în termen de 6 luni de rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, iar intimata a fost obligată la 1.156 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
Critica ce a vizat contribuția părților la dobândirea patrimoniului comunitar a fost respinsă cu motivarea că reclamanta a desfășurat activitate în gospodărie, s-a ocupat de creșterea copilului rezultat din căsătorie și a realizat în mod constant și venituri din muncă, chiar dacă acestea au fost mai mici decât cele obținute de pârât; deși pârâtul era plecat în voiaj internațional mai multe luni pe an, tribunalul a apreciat că veniturile sale erau realizate doar în aceste perioade, iar contribuția la creșterea copilului este invers proporțională cu aceste intervale, știut fiind că participarea efectivă la creșterea unui copil nu se reduce numai la procurarea mijloacelor materiale corespunzătoare.
S-a constatat, totodată, că recunoașterea în favoarea pârâtului a unei cote superioare de contribuție nu poate fi justificată nici de plata exclusivă a ratelor de credit după data despărțirii în fapt a părților pentru că participarea codevălmașilor se raportează la totalitatea bunurilor supuse împărțelii, iar nu la categorii de bunuri și, cu atât mai puțin, la bunuri individual determinate; prin urmare, examinată din perspectiva întregului, respectiv a masei de bunuri partajabile, importanța plăților făcute de unul dintre soți poate fi estompată de anumiți factori, cum ar fi: perioada scurtă în care părțile au fost separate comparativ cu durata căsătoriei, valoarea bunurilor comune dobândite în timpul conviețuirii și ponderea valorică a bunurilor achiziționate.
Respingerea criticii referitoare la greșita evaluare a bunurilor partajabile a fost justificată de admiterea, în fața primei instanțe, a obiecțiunilor formulate de pârât cu privire la stabilirea valorii de circulație a apartamentului și autoturismului; a mai reținut tribunalul că ambele părți au depus la dosar înscrisuri referitoare la ofertele existente pe piața imobiliară și auto, dar nu și contracte de vânzare-cumpărare/tranzacții efectiv încheiate pentru bunuri similare; totodată, răspunzând la obiecțiuni, expertul imobiliar Stăncic O. a arătat că valoarea de 60.016 euro este corect stabilită pentru un apartament cu 3 camere, situat la etaj intermediar, cu multiple îmbunătățiri, cu aplicarea corespunzătoare a coeficienților de individualizare imobil și a coeficientului de negociere, aferent cererii și ofertei; de asemenea, valoarea de 3.638 euro stabilită pentru autoturismul Ford Focus de către expertul auto N. I. a avut în vedere situația de scădere a cererii pentru autoturisme, fiind aplicat un coeficient de interes pe piață de 0,85.
S-a avut în vedere și faptul că de la data efectuării expertizelor nu s-au înregistrat fluctuații semnificative pe piața imobiliară și auto, nici în sensul creșterii, nici în sensul scăderii valorii tranzacțiilor.
La soluționarea criticii referitoare la modalitatea de determinare și partajare a datoriei comune s-a avut în vedere că datoriile soților se divid de drept la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, fiecare dintre aceștia având obligația de a suporta datoria comună proporțional cu partea care îi revine din activul patrimonial.
S-a reținut că datoria comună a părților cauzei decurge din contractul de împrumut nr._/17.10.2006 încheiat cu BRD-GSG Constanta, iar din examinarea graficului de rambursare anexă la acest contract s-a constatat că suma rămasă de achitat din această datorie la data desfacerii irevocabile a căsătoriei (noiembrie 2010) era de 4.733,14 euro, din care reclamantei îi revine, potrivit cotei sale de contribuție la dobândirea patrimoniului comunitar, de 35%, obligația de plată a sumei de 1.656,59 euro.
Cum datoria comună a fost atribuită pârâtului reconvenient, iar acest aspect nu a fost criticat în apel, tribunalul a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei anterior menționate, iar ca urmare a compensării datoriilor reciproce ale părților, a obligat pârâtul reconvenient la plata către reclamantă a sumei de 20.622,31 euro cu titlu de sultă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. T. A. și a invocat încălcarea dispozițiilor procedurale care reglementează regimul încuviințării și administrării probelor, prin respingerea nejustificată a obiecțiunilor pe care le-a formulat la rapoartele de evaluare a imobilului supus partajului, întocmite la instanța de fond și în apel.
A susținut recurentul că, deși a depus în apel oferte de vânzare pentru apartamente similare, cu 3 camere, situate chiar în zone net superioare, din care rezultă că prețul pretins este cu aproximativ 1/3 mai mic decât cel stabilit prin expertiză, tribunalul a respins solicitarea de reevaluare a bunului cu motivarea că nu au fost depuse contracte de vânzare cumpărare/tranzacții efectiv încheiate pentru astfel de bunuri.
În susținerea recursului au fost depuse la dosar oferte imobiliare pentru apartamente cu 3 camere situate în diferite zone ale municipiului C. și adresa nr.127/08.03.2013 a B.N.P. F. V. din care rezultă că, potrivit raportului de evaluare globală întocmit strict pentru birourile notariale de către S.C. Maestro Business Consulting S.R.L., la cererea Camerei Notarilor Publici C., valoarea apartamentului în litigiu este de 41.000 euro.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor legale care îl reglementează, apelul este o cale de atac ordinară, suspensivă, de reformare și devolutivă, este mijlocul procesual prin care partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe solicită instanței superioare ierarhic reformarea acesteia.
Urmare a caracterului devolutiv, apelul declanșează o nouă judecată în fond, atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la problemele de drept deduse judecății, astfel că toate aspectele dezbătute în primul ciclu procesual sunt repuse în discuția instanței de apel; prin urmare, părțile au posibilitatea de a supune judecății în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță, cu condiția respectării principiului disponibilității si a cadrului procesual stabilit la instanța de fond.
Efectul devolutiv are consecințe și asupra probelor care pot fi administrate în apel, dispozițiile art.295 din codul de procedură civilă stabilind in acest sens ca instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei.
Din textul citat rezultă că, în scopul realizării efectului devolutiv al acestei căi de atac, legiuitorul a pus la dispoziția instanței investită cu soluționarea apelului mai multe mijloace și anume, soluționarea litigiului în baza probelor administrate de prima instanță, refacerea parțială a acestor mijloace de probă sau completarea probatoriului cauzei, prin administrarea unor probe noi.
În speță, criticile formulate în apel au vizat, distinct de contribuția părților la dobândirea patrimoniului comunitar și cuantumul ratelor de credit achitate în mod exclusiv de pârâtul reconvenient, și respingerea nejustificată a obiecțiunilor formulate de acesta la rapoartele de evaluare întocmite la instanța de fond și, pe cale de consecință, supraevaluarea bunurilor supuse partajului, respectiv imobil și autoturism, dar și neexaminarea înscrisurilor depuse în susținerea acestor obiecțiuni în primul ciclu procesual, care demonstrează valoarea de piață a unor apartamente similare sau chiar situate în zone mai bune ale municipiului C..
Soluționând apelul, tribunalul a respins cererea de efectuare a expertizei tehnice imobiliare – formulată de pârât la prima zi de înfățișare în această cale de atac – și a reținut, potrivit încheierii de dezbateri de la termenul din 11.12.2012, că expertul a răspuns obiecțiunilor depuse de aceeași parte în fața instanței de fond și a vizualizat imobilul, deci nu s-a raportat doar la oferte imobiliare.
Considerentele instanței de apel nu justifică în mod legal soluția de respingere a cererii de reevaluare a imobilului pentru că solicitarea apelantului, de administrare a probei cu expertiză imobiliară, a fost întemeiată chiar pe necesitatea valorificării ofertelor existente în anunțurile de mică publicitate pentru imobile similare celui litigios, apreciate de parte drept criterii relevante în stabilirea valorii reale a apartamentului la momentul efectuării partajului, astfel că soluționarea cererii de probatorii cu respectarea prevederilor art.167 alin. 1 din Codul de procedură civilă și a principiului respectării dreptului părților la un proces echitabil, consacrat de art.6 din CEDO – care cenzurează posibilitatea conferită instanței de judecată de norma de procedură menționată, de a încuviința administrarea probelor numai dacă socotește că ele pot sa ducă la dezlegarea pricinii - impunea ca utilitatea expertizei de reevaluare în apel să fie examinată în raport cu această apărare a părții.
Nu este de natură să acopere încălcarea dispozițiilor de procedură anterior menționate inserarea, în cuprinsul considerentelor care justifică respingerea criticii care a vizat valoarea de circulație a apartamentului, a unui argument suplimentar, referitor la nepunerea unor tranzacții efectiv încheiate pentru imobile similare, pentru că la momentul soluționării cererii de probatorii formulată de apelantul pârât tribunalul nu a avut în vedere un astfel de argument, iar motivele pentru care s-a constatat lipsa de utilitate a probei cu expertiză imobiliară nu răspund apărărilor titularului căii de atac, respectiv nu justifică lipsa de relevanță a prețurilor practicate pe piața imobiliară la momentul partajului, în evaluarea bunului litigios.
Această modalitate de soluționare a cererii de probatorii conduce la concluzia că procedura desfășurată în fața instanței de apel nu corespunde exigențelor art. 6 din CEDO, care consacră dreptul la un proces echitabil, pentru că acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat (Hotărârea din 28.06.2005 în cauza V. I. contra România). Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea nr.4/2005 cauza Albina împotriva României), ori din perspectiva acestei obligații, clarificarea aspectelor litigioase ale cauzei, referitoare la valoarea în raport de care se realizează partajul, impunea administrarea tuturor probelor necesare pentru determinarea valorii reale a imobilului la acel moment.
Aceasta s-ar fi justificat cu atât mai mult cu cât din lucrările dosarului de fond și de apel rezultă că între data efectuării expertizei în primul ciclu procesual – 30.11.2009 - și cea a soluționării cererii de probatorii în apel – 11.12.2012 - s-au scurs 3 ani, iar răspunsul la obiecțiunile încuviințate pârâtului la instanța de fond, depuse la dosar la 30.04.2010, menține valoarea stabilită în raportul inițial, expertul precizând expres că aceasta este valoarea de piață la data întocmirii expertizei, determinată prin deducerea negocierii de 3.300 euro din prețul mediu de 63.300 euro, rezultat din publicitatea Cuget Liber.
Un argument în acest sens este și solicitarea de efectuare a unei noi expertize de evaluare a imobilului formulată de pârât în fața instanței de fond, prin precizările depuse la termenul din 03.11.2011, care a fost, însă, respinsă de judecătorie prin încheierea din 08.12.2011, cu luarea în considerare a prețurilor practicate pe piață la momentul respectiv, deși anunțurile de mică publicitate depuse la dosar menționau, pentru imobile similare, valori inferioare celui stabilit prin expertiza întocmită în cauză.
Stabilirea valorii de circulație a unui imobil presupune determinarea prețului ce se practică la vânzarea cumpărarea unui imobil asemănător, care este dat, în primul rând, de jocul cererii și ofertei și, printre altele, de caracteristicile tehnice ale bunului și zona în care se află situat, astfel că stabilirea valorii reale a imobilului litigios la momentul partajului nu poate face abstracție de circumstanțele pieței imobiliare, apreciate doar în raport cu momentul evaluării.
Determinarea valorii la care s-a făcut referire în considerentele anterioare în funcție de criteriile enunțate implică, însă, suplimentarea probatoriului administrat prin efectuarea unui nou raport de expertiză sau a unui supliment la expertiza avută în vedere de instanțe la soluționarea cauzei. Cum o astfel de probă – necesară legalei soluționări a cauzei - nu poate fi administrată în recurs, în raport de dispozițiile art.305 din Codul de procedură civilă, se impune, conform art.312 alin.3 din Codul de procedură civilă, casarea parțială a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C., în scopul respectării caracterului devolutiv al apelului și a prevederilor art.295 din Codul de procedură civilă, prin refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță ori administrarea de probe noi, care să conducă la stabilirea valorii reale a imobilului supus partajului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât C. T. A., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., la Cabinet de avocat N. M. B., în contradictoriu cu intimata reclamantă V. D. A., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 679/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._ .
Casează în parte decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C. pentru stabilirea valorii imobilului partajat.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2013.
Președinte,Judecători,
I. B. M. P.
D. P.
Grefier,
C. D.
Jud.fond: C.I. B.
Jud.apel: jud.C.G.
Redactat judecător: I.B.17.05.2013
3 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Data.
C ă t r e,
TRIBUNALUL C.
Vă înaintăm dosarul civil nr._ al Curții de Apel C. privind recursul civil formulat de recurentul pârât C. T. A., în contradictoriu cu intimata reclamantă V. D. A., împotriva deciziei civile nr. 679/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune, întrucât prin Decizia civilă nr._ Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C. pentru stabilirea valorii imobilului partajat și au fost menținute restul dispozițiilor deciziei.
Prezentul dosar conține . file și are atașate dosarele: nr._ al Tribunalului C. (44 file), nr._ al Judecătoriei C.(161 file), nr._/212/2008 al Judecătoriei C.(288 file) și nr._/212/2008 al Judecătoriei C. (305 file).
Președinte complet,
I. B.
Grefier,
C. D.
| ← Nulitate act. Decizia nr. 54/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Strămutare. Sentința nr. 2/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
