Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 347/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 1124/254/2012*
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr.347/C
Ședința publică din 02 septembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR – G. L.
JUDECĂTOR – M. G.
Grefier A. B.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta S.C. R. E. DEVELOPMENT S.R.L. (în faliment),cu sediul în Voluntari, Șoseaua P. – Tunari nr. 1, parter, camera 1, prin lichidator EDGE BUSINESS RESTRUCTURING ADVISORS S.P.R.L., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr.13, ., împotriva deciziei civile nr. 300/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. S. C. S.R.L., cu sediul social în București, . nr. 71-73, .. 4, sector 1 și cu sediul procesual ales în București, Splaiul Unirii nr. 223, sector 3, la avocat G. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. C. pr. civ., că motivele de recurs au fost comunicate, că nu a fost depusă întâmpinare, că recursul nu a fost timbrat, deși prin rezoluția judecătorului (fila 2 dosar) a fost stabilită în sarcina recurentei o taxă judiciară pentru această cale de atac în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 din C. pr. civ., după care:
Instanța, reanalizând lucrăril pricinii, constată că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în raport de dispozițiile art.77alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Curtea, considerându-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 C. pr. civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului .
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la 29.03.2012, reclamanta S.C. R. E. Development S.R.L. Voluntari (în insolvență), prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. „S. C.” S.R.L. București, a formulat plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. 1198/27.01.2012 pronunțată în dosarul nr. 1198/2012 de către registratorul șef al B.C.P.I. M. - O.C.P.I. C., cu privire la imobilul cu numărul cadastral_-C1-U49 înscris în CF nr._-C1-U166 (CF vechi_/M.) a localității M., județul C., și, în temeiul art. 50 și următoarele din Legea nr. 7/1996 și art. 36 din Legea nr.85/2006, a solicitat modificarea în tot a încheierii de respingere, prin admiterea cererii de reexaminare, anularea încheierii de înscriere a sentinței arbitrale atacată prin cererea de reexaminare și radierea notării sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României pronunțată în dosarul nr. 284/2009, care a purtat între S.C. S. C. S.R.L., în calitate de reclamantă, și S.C. R. E. Development S.R.L., în calitate de pârâtă.
În motivare plângerii, s-a arătat că la 21.06.2009, S.C. „S. C.” S.R.L. a depus o cerere de arbitrare înregistrată sub nr.419/21.06.2009 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin care a solicitat obligarea S.C. R. E. Development S.R.L. la plata sumei de 1.110.652.95 lei reprezentând echivalentul sumei de 26.256.571 euro, plus cheltuieli arbitrale.
La data de 05.04.2011 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva S.C. R. E. Development S.R.L., de către Tribunalul București–Secția a VII-a, în dosarul nr._/3/2011; notificarea deschiderii procedurii a fost publicată la 18.04.2011 (BPI nr. 4587), iar publicarea sentinței a fost efectuată la 25.05.2011 (BPI nr. 6144); litigiul arbitral a fost soluționat la 13.10.2011, prin sentința arbitrală nr.198, care a admis cererea S.C. S. C. S.R.L.; această hotărâre a fost notată în Cartea Funciară la 23.12.2012.
Petenta a mai învederat că, împotriva acestei sentințe a fost promovată acțiune în anulare care a fost admisă prin sentința nr. 34/20.03.2012 a Curții de Apel București, secția a V-a, cu consecința anulării sentinței arbitrale nr.198/2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a fixării termenului pentru evocarea fondului; urmare a anulării ei prin hotărâre judecătorească, sentința arbitrală este lipsită de orice putere și nu mai poate constitui obiectul unei notări în Cartea funciară pentru că nu mai atestă niciun act sau fapt juridic în sensul art. 47 din Legea nr. 7/1996.
În aceste condiții, reclamanta a pretins că raporturile dintre părți urmează a fi examinate pe fond de Curtea de Apel București–Secția a V-a și că, față de dispozițiile art. 36 din Legea nr.85/2006 și de declanșarea procedurii de insolvență, în acel litigiu se va impune suspendarea soluționării pretențiilor S.C. S. C. S.R.L., care urmează a fi apreciate de judecătorul sindic și înscrise, dacă va fi cazul, la masa credală, pentru că exercitarea altor acțiuni în afara celor stabilite prin Legea nr.85/2006 nu este posibilă.
În susținerea acțiunii, s-a mai precizat că B.C.P.I. M. a ignorat caracterul suspendării de drept instituită de art. 36 din actul normativ anterior menționat și a arătat că, în condițiile în care măsura operează de drept, este fără relevanță dacă B.C.P.I. M. a cunoscut sau nu situația de fapt și incidența acestei prevederi, pentru că simpla admitere a unei cereri de notare în afara procedurii insolvenței, fără aprobarea Comitetului sau a Adunării Creditorilor, privind unele creanțe împotriva debitoarei, constituie motiv de admitere a cererii de reexaminare și de radiere a notării sentinței arbitrale.
Reclamanta a mai învederat că actul înscris în Cartea Funciară nu îndeplinea nici la data înscrierii și nu îndeplinește nici în prezent condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.7/1996 pentru că fiind o sentință arbitrală - care odată „comunicată părților, are efectele unei hotărâri judecătorești definitive”, potrivit art. 363 alin.3 din codul de procedură civilă - aceasta era supusă reglementării stabilită de art. 47 alin. 2 din Legea nr.7/1996, în sensul că înscrisul legalizat ar fi trebuit să poarte mențiunea că hotărârea este definitivă și irevocabilă. Ori sentința arbitrală nr. 198/13.10.2011 nu a rămas niciodată irevocabilă pentru că a fost atacată în termenul legal de o lună cu acțiunea în anulare, care a fost admisă, astfel că nu era susceptibilă de înscriere în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr.1765/13.06.2012 Judecătoria M. a respins plângerea ca nefondată, reținând că notarea sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost legal dispusă.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a observat că între petenta S.C. R. E. Development S.R.L., prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL, în calitate de beneficiar, și pârâta S.C. S. C. S.R.L., în calitate de antreprenor, s-a încheiat contractul de antrepriză generală nr.100/01.11.2006, care a avut ca obiect obligația antreprenorului de a executa pentru beneficiar lucrări potrivit Anexei nr. 1 și Proiectului de execuție nr._/2006, la obiectivul situat în Stațiunea Olimp, județul C.. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 8.196.902 EURO, la care se adaugă TVA, clauze modificate prin actele adiționale nr.1/21.04.2008 și nr.2/20.11.2008 .
Prima instanță a mai observat că, întrucât părțile nu s-au înțeles cu privire la lucrările efectuate și la sumele pe care și le datorează reciproc, S.C. S. C. S.R.L. a promovat o cerere de arbitrare înregistrată sub nr. 419/21.06.2009 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin care a solicitat obligarea S.C. R. E. Development S.R.L. la plata sumei de 1.110.652.95 lei, reprezentând echivalentul în lei a 26.256.571 euro, plus cheltuieli arbitrale; litigiul arbitral a fost soluționat în sensul admiterii prin sentința arbitrală nr.198/13.10.2011, care a fost atacată cu acțiune în anulare, admisă prin sentința civilă nr.34/20.03.2012 a Curții de Apel București, cu consecința anulării hotărârii atacate și a fixării termenului pentru evocarea fondului; această din urmă soluție poate fi atacată cu recurs potrivit art. 366 Cod de procedură civilă.
A mai arătat instanța de fond că, prin cererea de înscriere din 20.12.2011, S.C. S. C. S.R.L. a solicitat notarea sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011, prin care s-a constatat cu caracter provizoriu (întrucât sentința arbitrală nu este și irevocabilă) suma datorată de către S.C. R. E. Development S.R.L., garantată cu privilegiul antreprenorului, înscris prin încheierea nr. 6162 din 15.04.2009, a cărui notare nu a fost desființată de instanța de judecată.
Încheierea nr._/23.12.2011 a BCPI M., prin care s-a admis cererea de notare a sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011, a fost atacată cu cerere de reexaminare și s-a invocat nerespectarea art.47 alin.1 și 2 din Legea nr.7/1996, raportat la art.876 alin. 2 Cod civil.
Pentru a ajunge la concluzia netemeiniciei plângerii, judecătoria a amintit că temeiurile juridice care au stat la baza acestei notări sunt: dispozițiile art.876 alin. 2 Cod civil; suma constatată provizoriu are legătură cu privilegiul special notat în cartea funciară de către antreprenorul pârât S.C. S. C. S.R.L.; acest privilegiu înscris reprezintă dreptul recunoscut creditorului în virtutea calității ,,creanței sale”, de a fi preferat la plată altor creditori, chiar ipotecari (art. 1722 cod civil ) și chiar dacă asupra acestei notări sunt controverse (privind întinderea acestuia); acest privilegiu nu a fost radiat din cartea funciară; dispozițiile art. 902 alin.2 pct.19 și art.903 pct.3 din Codul civil.
Prima instanță a mai reținut că reglementări specifice de carte funciară referitoare la notare se regăsesc și în cuprinsul art.19 alin.1 pct. C – partea a III-a, lit. b din Legea nr.7/1996, completate cu prevederile cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare a cadastrului și publicității imobiliare aprobat prin Ordinul nr.633/2006 și că prin notarea acestor ,,alte raporturi juridice” în cartea funciară, ele devin opozabile și terților, fără a garanta, însă, existența sau valabilitatea dreptului notat, având în vedere tocmai caracterul nedefinitiv și revocabil al sentinței arbitrale; incidența dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 a fost înlăturată cu motivarea că litigiul existent pe rolul Curții de Apel București reprezintă, de fapt, o cale de atac declanșată de petenta debitoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petanta S.C. R. E. Development S.R.L., prin care a criticat hotărârea primei instanțe instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând csarea cu trimiterea cuzei la rejudecare sau, în subsidiar, modificarea schimbarea acesteia și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 300/14.05.2013, Tribunalul C. a respins apelul ca nefondat reținând, în esență, că sentința Judecătoriei M. răspunde exigențelor unui proces echitabil referitor la motivarea hotărârii în sensul că arată considerentele care au justificat soluția atacată, dar și că judecătorul nu are obligația să răspundă fiecărui argument invocat de părți.
Pentru a ajunge la concluzia netemeiniciei apelului, tribunalul a considerat că, la momentul notării hotărârii arbitrale în cartea funciară, erau îndeplinite toate condițiile pentru înscriere și că pentru fapte ivite ulterior notării partea interesată are la îndemână calea rectificării notării, prevăzută de art.911 alin.1 C.civ.
Instanța de apel a mai observat - referitor la încălcarea și aplicarea greșită a legii – că operațiunea notării în cartea funciară trebuie analizată în raport de împrejurările de la data efectuării ei; prin urmare, anularea ulterioară a hotărârii arbitrale notate nu atrage nulitatea încheierii prin care s-a dispus notarea, ci deschide doar calea rectificării notării, în condițiile art.911 alin.1 C. civ., ca urmare a faptului că aceasta a încetat să fie exactă.
Tribunalul a înlăturat și critica referitoare la faptul că hotărârea arbitrală nu îndeplinea condițiile pentru notare cu motivarea că în documentația care a stat la baza acesteia se regăsește sentința arbitrală nr.198 din 13 octombrie 2011, certificată de emitentul său, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care poartă mențiunea că este definitivă și obligatorie.
Apoi, a arătat tribunalul că normele legale în materie stabilesc că hotărârea arbitrală comunicată produce toate efectele unei hotărâri judecătorești definitive, dar nu se referă la rămânerea irevocabilă a hotărârii arbitrale; prin urmare, cum în procedura arbitrală termenul de „irevocabil” nu se regăsește, în mod corect a procedat biroul de carte funciară la menționarea hotărârii doar pe baza mențiunii că actul este definitiv și obligatoriu, deși art.92 din Ordinul nr.633/2006 stabilesc că înscrierea în cartea funciară a unor acte sau fapte juridice rezultate dintr-o hotărâre judecătorească se face în temeiul copiei legalizate a hotărârii judecătorești, cu mențiunea că este irevocabilă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs petenta S.C. R. E. Development S.R.L., prin lichidator Edge Business Restructuring Advisors SPRL, și a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. pr. civ., solicitând modificarea în tot a hotărârilor atacate decizie atacate și admiterea plângerii .
În motivarea căii de atac, s-a arătat că nu erau îndeplinite condițiile stabilite de lege pentru efectuarea notării în cartea funciară câtă vreme împotriva hotărârii arbitrale se poate exercita o cale de atac specifică, iar până la împlinirea termenului de promovare a acesteia nu poate fi reținut caracterul irevocabil al hotărârii notate, iar caracterul irevocabil nu se confundă cu cel obligatoriu sau definitiv, astfel că sentința arbitrală nu îndeplinea aceste condiții.
Recurenta a mai învederat că judecătoria nu a analizat posibilitatea ca, prin notarea privilegiului, să se fi recunoscut dreptul antreprenorului la sumele datorate de beneficiar, cu un drept de urmărire și de preferință aferent înscrierii în cartea funciară, astfel că, în măsura în care înscrierea nu are nicio relevanță sub aspectul constituirii unei garanții asupra bunului imobil, atunci este lipsită de interes legitim și se impune radierea ei din cartea funciară.
În critica deciziei recurate s-a mai arătat că s-au încălcat prevederile art.1742 din vechiul Cod civil, care impuneau o cerință specifică pentru notarea cuantumului unui privilegiu al antreprenorului, și anume prezentarea proceselor verbale întocmite de experți judiciari numiți de Judecătoria M., menționate de alin.4 al art. 1737 din Codul civil vechi, respectiv: un proces-verbal prealabil începerii lucrărilor, întocmit de un expert numit de Judecătoria M., cu referire expresă la lucrările ce beneficiarul intenționează a fi executate și un proces-verbal întocmit în cel mult 6 luni de la încheierea lucrărilor, tot de un expert numit de Judecătoria M..
În opinia recurentei, determinarea sumei pretinse cu titlu de privilegiu nu se putea face decât în condițiile stricte ale art. 1737 pct. 4 din Codul civil vechi și că toate elementele menționate de această normă legală lipsesc atât în prezenta cauză, cât și în acțiunea arbitrală, în sensul că nu a fost numit niciun expert de către Judecătoria M., nu s-au încheiat procesele-verbale, iar contractul de antrepriză dintre părți nu conține nicio clauză referitoare la un eventual acord sau vreo mențiune cu privire la înscrierea privilegiului constructorului.
Într-un alt motiv de critică a deciziei recurate s-a mai arătat că se impunea aplicarea art. 36 din L. nr.85/2006, care instituie suspendarea de drept a oricăror acțiuni privind realizarea creanțelor împotriva debitoarei începând cu data de 5.04.2011, când s-a deschis procedura insolvenței; recurenta a susținut că, în condițiile în care debitoarea este supusă legii insolvenței, constituirea oricărei garanții se putea face numai în cadrul acestei proceduri și era condiționată de aprobarea Adunării Generale a Creditorilor; în plus, opera de drept suspendarea și deschiderea procedurii insolvenței afecta imediat, nemijlocit și necondiționat statutul persoanei juridice și determină, astfel rezultă și nelegalitatea înscrierii.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, procedura înscrierii în cartea funciară vizează îndeplinirea condițiilor de formă, pe care registratorul le poate verifica înaintea operațiunii înscrierii, iar nu condiții de fond, referitoare la valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită, și prin aceasta se deosebește de acțiunea în rectificarea cărții funciare, reglementată de art. 907–908 Cod civil; rezultă, deci, că în procedura înscrierilor în cartea funciară, competențele registratorului de carte funciară sunt limitate numai la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul/faptul juridic ce constituie izvorul dreptului supus înscrierii, fără ca acesta să poată analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care e deja înscris pe numele altei persoane.
Spre deosebire de înscrierea în cartea funciară, rectificarea cărții funciare, astfel cum e reglementată prin dispozițiile art. 907–908 și art. 911 Cod civil, urmărește radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuată în cartea funciară, când aceasta nu mai corespunde cu situația juridică reală; efectul rectificării este unul de înlăturare a operațiunii juridice sau de îndreptare, pentru motivul că actul în temeiul căruia operațiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
Rectificarea cărții funciare presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului, care se realizează în cursul cercetării judecătorești – pentru că această operațiune juridică nu se poate realiza decât pe baza unei hotărâri a instanței care soluționează litigiul privitor la dreptul înscris - spre deosebire de plângerea împotriva încheierii de carte funciară, care are ca scop verificarea condițiilor formale ale actului în baza căruia se solicită înscrierea.
În cauză, reclamanta a apelat la procedura reglementată de art. 50 din Legea nr.7/1996, nu la cererea de radiere a notării întemeiată pe desființarea actului în temeiul căruia s-a făcut notarea (art. 908 pct. 1 coroborat cu art. 911 Cod civil), iar în soluționarea acesteia se constată că cerințele formale ale notării hotărârii arbitrale au fost respectate, decizia din apel fiind pronunțată cu respectarea art.902 Cod civil și ale art.28 și următoarele din Legea nr. 7/1996.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996, modificată prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea…”, iar conform alin.2 al textului „Cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrisuri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege”.
Articolul 881 C. civil prevede că notarea se referă la înscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară și se realizează numai în cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 902 pct. 19 teza finală, sunt supuse notării orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise.
Încheierea prin care a fost admisă cererea de notare a sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. corespunde exigențelor stabilite de dispozițiile legale anterior menționate, deoarece notarea reprezintă înscrierea prin care actele sau faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobile cuprinse în cartea funciară devin opozabile față de terți ori, după caz, sunt înscrise numai cu titlu informativ, fără ca înscrierea să garanteze existența sau valabilitatea dreptului notat
În plus, conform, art. 84 alin.2 lit. r din Regulamentul de organizare și funcționare a O.C.P.I. aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, există posibilitatea notării în cartea funciară și a altor acțiuni judiciare decât cele privitoare la proprietate sau la alte drepturi reale înscrise în cartea funciară; enumerarea nu este limitativă, ci exemplificativă, iar scopul acestor notări este acela de a-i informa pe terți cu privire la existența unor drepturi de creanță asupra imobilelor intabulate, respectiv cu privire la existența unei situații litigioase asupra dreptului intabulat.
Prin urmare, efectul notării în cartea funciară îl constituie exclusiv opozabilitatea și informarea terților, pentru că această procedură nu privește fondul dreptului, iar partea interesată poate solicita radierea notării când nu mai subzistă motivele care au determinat-o sau când actul în temeiul căruia s-a realizat a fost desființat.
Trebuie subliniat, în referire la efectele notării în cartea funciară, că aceasta nu conduce la blocarea evidențelor de carte funciară și nici la excluderea imobilului din circuitul civil; dimpotrivă, asupra acestuia se pot încheia în mod liber acte juridice care au ca obiect drepturi tabulare la care se referă notarea, numai că părțile acestor convenții își asumă toate riscurile ce rezultă din situația juridică a acelor drepturi, ca urmare a notării.
Nefondată este și critica referitoare la incidența art. 36 din L. nr. 85/2006 conform căruia, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Norma legală menționată reglementează procedura suspendării de drept aplicabilă acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită care privesc realizarea creanțelor asupra debitorului sau asupra bunurilor acestuia, or notarea în cartea funciară a unui litigiu pendinte la momentul declanșării procedurii insolvenței, respectiv notarea unei hotărâri arbitrale existente la momentul deschiderii procedurii insolvenței, nu intră în categoria acțiunilor vizate de art. 36 din L. nr. 85/2006.
Nici critica ce vizează efectuarea notării cu încălcarea dispozițiilor art. 1742 C. civil nu poate fi reținută ca fondată, cât timp prin notarea hotărârii arbitrale s-a urmărit doar informarea terților despre existența unui litigiu între părți, respectiv despre existența unui drept de creanță al pârâtei împotriva recurentei, rezultat din derularea contractului de antrepriză nr. 100/1.11.2006, iar nu constituirea și conservarea vreunui privilegiu al antreprenorului.
Notarea în cartea funciară a litigiului dintre părți, respectiv a hotărârii arbitrale, constituie o procedură necontencioasă în care competențele registratorului de carte funciară sunt limitate exclusiv la verificarea condițiilor formale ale actului a cărui notare se solicită; părțile nu își dispută vreun drept, iar notarea nu dă naștere vreunui privilegiu, cum eronat susține recurenta.
Referitor la condițiile formale ale notării, aflate sub incidența Legii nr. 7/1996, dispozițiile art. 28 alin.1-3 din acest act normativ prevăd că cererea de înscriere în cartea funciară se depune la biroul unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea și va fi însoțită de înscrisul original care atestă realitatea obiectului înscrierii ori de o copie legalizată de pe acest înscris; în cazul în care înscrierea se bazează pe o hotărâre judecătorească, aceasta va fi depusă în copie legalizată, cu mențiunea definitivă și irevocabilă.
Ceea ce s-a supus notării în cauză nu este un drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la imobil, drept, ci un conflict arbitral finalizat printr-o hotărâre arbitrală, scopul operațiunii fiind acela de a informa terții cu privire la existența unui litigiu cu caracter patrimonial între titularul cărții funciare - recurenta din prezenta cauză - și S.C. S. C. S.R.L., litigiu rezultat din executarea contractului de antrepriză încheiat între părți cu privire la imobilul intabulat în cartea funciară pe numele recurentei.
Prin urmare, efectuarea notării în cartea funciară impunea ca cererea de notare să fie însoțită de înscrisul original care atestă realitatea obiectului înscrierii, respectiv de hotărârea arbitrală, care a fost depusă la dosar, astfel că tribunalul în mod corect a apreciat asupra legalității operațiunii contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanta S.C. R. E. DEVELOPMENT S.R.L. (în faliment),cu sediul în Voluntari, Șoseaua P.-Tunari nr.1, parter, camera 1, prin lichidator EDGE BUSINESS RESTRUCTURING ADVISORS S.P.R.L., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr.13, ., împotriva deciziei civile nr. 300/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. S. C. S.R.L., cu sediul social în București, . nr. 71-73, .. 4, sector 1 și cu sediul procesual ales în București, Splaiul Unirii nr. 223, sector 3, la avocat G. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
VANGHELIȚA T. G. L. M. G.
Grefier,
red. jud. LG. 14.11.13/2 ex. A. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 259/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Legea 10/2001. Decizia nr. 503/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
