Anulare act. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 2876/88/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 21 C
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Judecător I. B.
Grefier C. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABLIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în loc. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 115/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. PENTRU STABLIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA - SOMOVA, cu sediul în loc. Somova, jud. Tulcea și intimații reclamanți D. P., D. I., D. D., N. Ș., R. P., N. E., E. P. și E. G., toți cu domiciliul în loc. Somovam Mineri, jud. Tulcea, având ca obiect anulare act/revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimații reclamanți, avocat I. J., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 depuse la dosar, lipsind recurenta pârâtă și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 88 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen și nu este timbrat, prin fișa de măsuri fiind stabilită o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral al grefierului de ședință prin care s-a evidențiat că intimații reclamanți au depus la dosar, la data de 11 ianuarie 2013, întâmpinare, un exemplar fiind comunicat la aceeași dată, recurenților pârâți.
Întrebat fiind, apărătorul ales al intimaților reclamanți arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al intimaților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, sub aspectul tuturor motivelor invocate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Solicită a se observa că așa cum rezultă din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, la pagina 6 alin. 6, se menționează că în temeiul art. 272 Cod procedură civilă va admite cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata sumei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocat, astfel încât, critica potrivit căreia tribunalul a stabilit cheltuielile de judecată numai în sarcina recurentei, nu și a celeilalte intimate C. Locală Somova este greșită.
În opinia sa, tribunalul a avut în vedere obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată și nu doar a recurentei. Conform practicii Curții de Apel C. atunci când s-a omis în dispozitivul hotărârii să se menționeze obligarea ambilor intimați la plata cheltuielilor de judecată, iar în considerentele aceleiași hotărâri s-a făcut o asemenea mențiune, în discuție poate fi îndreptarea unei erori materiale pe calea art. 281 Cod procedură civilă, nu pe calea recursului.
Instanța pune în vedere apărătorului ales al intimaților reclamanți să precizeze dacă cheltuielile de judecată a căror reducere se invocă sunt cheltuielile efectuate în faza reluării judecății după casarea cu trimitere sau privesc tot ciclul procesual.
Apărătorul ales al intimaților reclamanți arată că acele cheltuieli de judecată privesc dosarul în întregime.
Instanța, prin raportare la considerentele hotărârii recurate, pagina 6 alin. 6, potrivit cărora cheltuielile de judecată sunt în cuantum de 8.015 lei, din care onorariu avocat 500 lei plus 1.500 lei plus 6.000 lei, solicită apărătorului ale al intimatului reclamant să facă referiri în raport de aceste sume.
Apărătorul ales al intimaților reclamanți arată că suma de 6.000 lei reprezintă onorariu avocat în faza rejudecării, care i se cuvine în raport de munca depusă de avocat și nu poate fi considerat ca nepotrivit de mare întrucât a fost stabilit conform statutului de avocat în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul și volumul de muncă și specializarea avocatului. Depune la dosar chitanța nr. 77/09.01.2013 în cuantum de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, revizuienții reclamanți D. P., D. I., D. D., N. Ș., R. P., N. E., E. P. și E. G. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea și C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Somova, revizuirea deciziei civile nr.73/31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2269/2004, pentru motivele stabilite de art. 322 alin. 1 pct. 4 teza a doua și pct. 5 din Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că prin decizia civilă nr. 73/31 martie 2006 a Tribunalului Tulcea a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1055/2004 a Judecătoriei Tulcea și, ca urmare a schimbării sentinței atacate și a anulării Hotărârii nr. 460/2001 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Tulcea, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea revizuienților pentru suprafața de 4 ha și 6031 mp teren situat în intravilanul satului Mineri, . amplasament, conform expertizelor tehnice efectuate de expert G. P. la instanța de fond și în apel, care fac parte integrantă din decizia civilă menționată.
Pe baza constatărilor expertizei judiciare efectuată de expertul P. Ș., prin sentința civilă nr.2196/2011 a Judecătoriei Tulcea a fost anulat raportul de expertiză întocmit de G. P. în dosarul civil nr. 2269/2004 al Tribunalului Tulcea, doar în ceea ce privește terenul individualizat în tarlaua 13, ., în suprafață de 5013 mp, pentru care exista emis titlu de proprietate nr._ din 30.03.1995, pe numele M. (actuală Chiselencu) M..
Instanța care a pronunțat această hotărâre a reținut că, prin Ordonanța din 13 august 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, experta a fost sancționată cu o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal deoarece nu a individualizat din punct de vedere cadastral loturile de teren expertizate și nu a menționat în expertiza depusă în dosarul nr.2269/2004 al Tribunalului Tulcea că pentru suprafața de 5013 mp exista emis titlu de proprietate nr._/1995 pe numele M. (actuală Chiselencu) M., chiar dacă instanța nu îi stabilise expertei un astfel de obiectiv.
Au mai arătat revizuienții că din raportul de expertiză tehnică întocmit de P. Ș. în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea și schița aferentă acestuia (înscrisuri doveditoare noi) a rezultat că, pe lângă suprafața de 5013 mp teren pentru care deține titlu de proprietate, M. (actuală Chiselencu) M. mai ocupă abuziv din terenul care a aparținut autorului acestora o suprafață de 2604 mp, în . o alta de 5000 mp în . (despre care expertul a arătat că este deținută în baza unei chitanțe sub semnătură privată din 20.04.1995, înscris care nu poate valora, însă, titlu de proprietate valabil), deci 7604 mp din terenul pentru care sunt îndreptățiți să li se reconstituie proprietatea, având împrejmuită o suprafață totală de 12.617 mp.
Au fost invocate și dispozițiile stabilite de Tribunalul Tulcea prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, respectiv că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha și 6031 mp teren situat în intravilanul satului Mineri a fost dispusă pe vechiul amplasament, conform expertizelor efectuate de expert G. P., care făceau parte integrantă din hotărâre, astfel: 2430 mp în perimetrul identificat ca fiind ocupat de B. T., 1000 mp în perimetrul identificat ca fiind ocupat de O. D., 8250 mp în perimetrul identificat ca fiind ocupat de .., 2005 mp în perimetrul identificat ca fiind ocupat de M. T. și s-a pretins că, în raport de anularea parțială a raportului efectuat de expertul menționat și de raportul de expertiză întocmit de P. Ș. și schița aferentă acestuia, în cauză sunt pe deplin incidente prevederile art. 322 pct. 4 teza a II-a și pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.2/23 noiembrie 2011 Tribunalul Tulcea a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Recursul declarat împotriva acestei decizii de revizuienți a fost admis de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.169/C/29.02.2012, prin care s-a casat hotărârea atacată, cu consecința trimiterii litigiului spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.
Prin decizia civilă nr.115/25.10.2012 această din urmă instanță a admis cererea de revizuire și a schimbat în parte decizia nr.73/2006, în sensul că a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 7604 mp format din suprafața de 2604 mp din tarlaua 18, . și cea de 5000 mp din tarlaua 18, . CC potrivit schiței anexă la raportul de expertiză judiciară întocmit de expert P. Ș., în loc de 8250 mp în perimetrul identificat ca fiind ocupat de ..
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei revizuite și a obligat intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea să plătească revizuienților suma de 8015,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată în revizuire.
Pentru a hotărî în acest sens instanța a reținut că prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 13.08.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea s-a dispus scoaterea intimatei G. P. de sub urmărire penală pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda de 1000 lei; scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 290 Cod penal, neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.289 alin.1 din Codul penal și sesizarea instanței civile competente cu privire la desființarea raportului de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 2269/2004 al Tribunalului Tulcea.
Prin sentința civilă nr. 2196 din 16 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a anulat raportul de expertiză întocmit de expert judiciar G. P. în dosarul nr. 2269/2004 a Tribunalului Tulcea, în ce privește terenul în suprafață de 5013 mp, individualizat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expert P. Ș. în tarlaua 13, ., pentru care exista Titlul de proprietate nr._ din 30.03.1995 emis pe numele M. (Chiselencu) M.. La baza acestei soluții s-a aflat expertiza judiciară întocmită de expertul P. Ș., în raport de care s-a constatat că expertul G. P. nu a individualizat din punct de vedere cadastral loturile de teren expertizate, că există inadvertențe în privința individualizării acestora și că pentru suprafața de 5000 mp (5013 mp conform documentației recepționată O.C.P.I.) a fost emis titlul de proprietate nr._/30.03.1995 pe numele intervenientei M. (actuală Chiselencu) M..
A mai constatat tribunalul că, pe baza acestei expertize, prin decizia nr.73/13.03.2006 a fost reconstituit dreptul de proprietate al revizuienților pentru suprafața de 4 ha și 6031 mp teren situat în intravilanul localității Mineri, cu încălcarea dreptului de proprietate al intervenientei, astfel cum a fost recunoscut prin titlul de proprietate nr._/30.03.1995; cum expertiza anterior menționată a fost anulată prin sentința civilă nr. 2196/2011 a Judecătoriei Tulcea, rămasă irevocabilă, iar ea era parte integrantă a deciziei civile ce se solicită a fi revizuită în cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct. 4 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
Referitor la cel de al doilea motiv de revizuire instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele limitativ prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Rejudecând apelul ca urmare a admiterii cererii de revizuire, tribunalul a avut în vedere constatările expertizei P. Ș., potrivit cărora intervenienta ocupă, distinct de terenul pentru care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate, și suprafața de 2604 mp în ., pentru care nu deține nici un titlu, precum și pe cea de 5000 mp, în . CC, în referire la care expertul a arătat că există o chitanță sub semnătură privată din 20.04.1995; din adresele emise de OCPI Tulcea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea s-a reținut, totodată, că singurele titluri de proprietate pentru terenul în litigiu sunt emise pe numele revizuienților - titlul nr._/21.12.2006, pentru suprafața de 14 ha și 6356 mp - si pe numele numitei M. (actuală Chiselencu) M. - titlul nr._/ 30.03.1995, pentru suprafața de 5013 mp. În raport de aceste probatorii s-a reținut că situația juridică a terenului nu s-a modificat de la data efectuării expertizei și că, pe cale de consecință, revizuienților le poate fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7604 mp, ocupat fără titlu de intervenientă, în locul celor 8250 mp, identificați ca fiind ocupați de ..
S-a făcut aplicarea art.274 din Codul de procedură civilă, iar pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea a fost obligată la 8015 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar (15,60 lei) si onorariu avocat ( 500 lei+1500lei +6000 lei).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea și a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art.277 din codul de procedură civilă prin stabilirea obligației de plată a cheltuielilor de judecată recunoscute intimaților revizuienți doar în sarcina sa.
A susținut recurenta că instanța a stabilit în mod generic obligația de plată a cheltuielilor de judecată, fără să facă precizări referitoare la culpa sa procesuală exclusivă, în condițiile în care cererea de revizuire a fost admisă împotriva ambelor comisii de fond funciar, iar cheltuielile de judecată se impuneau a fi suportate, în mod solidar, și de C. Locală Somova.
S-a pretins că dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă nu condiționează existența culpei procesuale de reaua credință a părții și că o astfel de situație nici nu este incidentă în cauză pentru că cererea de revizuire s-a întemeiat pe anularea unui raport de expertiză întocmit în mod eronat de o altă persoană decât comisiile de fond funciar.
În subsidiar s-au invocat dispozițiile art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă și s-a solicitat reducerea onorariului de avocat în cuantum de 6000 lei în concordanță cu practica CEDO – care a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată caracterul lor rezonabil – și cu valoarea pricinii și a muncii îndeplinită de avocat, care trebuie raportată la circumstanțele care au determinat procesul, respectiv anularea unei expertize întocmită de o terță persoană.
Intimații revizuienți au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.277 din Codul de procedură civilă, dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Textul face aplicarea principiului înscris în art.274 din același cod, astfel încât fiecare coparticipant este ținut să suporte cheltuielile de judecată pe care le-a provocat prin cererea sau apărarea sa.
În cauză, cererea de revizuire a fost opusă ambelor comisii de fond funciar implicate în procedura de recunoaștere a dreptului de proprietate al revizuienților pentru terenul care a aparținut autorului lor, iar ca urmare a admiterii acesteia, obligația de reconstituire a acestui drept pe vechiul amplasament, în limita terenului ocupat fără titlu de numita Chiselencu M., a fost stabilită atât în sarcina Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, cât și în a Comisiei locale de fond funciar a localității Somova, județul Tulcea.
Așa fiind, fiecare dintre cele două comisii de fond funciar în contradictoriu cu care a fost formulată cererea de revizuire are calitatea de „parte căzută în pretenții”, iar obligația de plată a cheltuielilor de judecată pretinse și dovedite de revizuienți se impunea a fi stabilită de instanța care a soluționat calea extraordinară de atac în sarcina ambelor pârâte întrucât culpa procesuală le aparține în mod egal, ori părțile din vina cărora s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
În examinarea criticii referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de tribunal cu titlu de onorariu avocat, Curtea va avea în vedere că, deși onorariul achitat de partea care a câștigat procesul avocatului său implică, prin definiție, un acord de voință între aceștia, intervenit înainte de soluționarea definitivă a procesului, în calitatea sa de componentă a cheltuielilor de judecată acest onorariu este supus, sub aspect procesual, prevederilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, care stabilesc modul de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel care a căzut în pretenții și reglementează posibilitatea diminuării acestor cheltuieli atunci când sunt nepotrivit de mari “față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Este real că la baza acordării cheltuielilor de judecată se află principiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care reparațiunea trebuie să fie integrală, dar în contextul abordărilor referitoare la aplicarea art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă doctrina a subliniat, pe bună dreptate, că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv; prin urmare, atunci când constată că cel care a câștigat procesul a săvârșit un abuz de drept, instanța are posibilitatea să-l oblige pe cel care a căzut în pretenții să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă.
Deci judecătorul are posibilitatea să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu echitatea ori cu activitatea depusă de avocat, această soluție fiind conformă, prin raportarea sa la echitate, prevederilor art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului - pentru că dreptul la un proces echitabil implică și o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, respectiv recunoașterea doar a acelor cheltuieli care au corespuns unor necesități procesuale rezonabile, nu și a celor care sunt rezultatul unui exercițiu abuziv al dreptului la apărare.
Făcând aplicarea acestor cerințe în cauza de față, Curtea constată că onorariul de avocat achitat de revizuienți în ciclul procesual anterior, finalizat prin hotărârea recurată în speță, depășește limitele unei necesități procesuale rezonabile prin cuantumul la care a fost convenit, în sumă de 6000 lei, fiind disproporționat chiar în raport cu onorariile achitate de aceleași părți, aceluiași avocat, cu ocazia primei soluționări a cererii de revizuire, în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea (1500 lei) și în recursul declarat împotriva hotărârii pronunțată în acel dosar (500 lei).
Apreciind că valoarea acestui onorariu este nepotrivit de mare în raport cu durata procesului și munca depusă de avocat după reluarea judecății – care a asigurat reprezentarea revizuienților la cele 2 termene de judecată acordate în ciclul procesual anterior, fără a formula note sau concluzii scrise – Curtea constată că se impune aplicarea prevederilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă și reducerea cheltuielilor acordate cu titlu de onorariu avocat la suma de 5000 lei (1500+500+3000 lei).
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.312 alin.3 și art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art.274 alin.3 și art.277 din același cod, recursul va fi admis și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul obligării intimatelor, în cote egale, la plata către revizuienți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5015,60 lei reprezentând 15,60 lei taxă judiciară de timbru și 5000 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABLIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în loc. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 115/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. PENTRU STABLIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA - SOMOVA, cu sediul în loc. Somova, jud. Tulcea și intimații reclamanți D. P., D. I., D. D., N. Ș., R. P., N. E., E. P. și E. G., toți cu domiciliul în loc. Somovam Mineri, jud. Tulcea.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că obligă intimatele C. Județeană de fond funciar Tulcea și C. Locală de fond funciar Somova, județul Tulcea, către revizuienți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.015,60 lei reprezentând: 15,60 lei taxă judiciară de timbru și 5.000 lei onorariu redus conf. art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, sumă ce va fi suportată în cote egale de către intimate.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. P. D. P. I. B.
Grefier,
C. I.
Jud. fond: V.I.
Jud.apel;F.Șurculescu-V.M.
Red.dec.jud. I.B./22.02.2013/2ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 452/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
