Revendicare imobiliară. Decizia nr. 423/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1782/212/2006
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.423/C
Ședința publică din 21 octombrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți J. A., cu domiciliul în C., ., jud. C. și J. A., cu domiciliul în C., . nr. 24, jud. C., împotriva deciziei civile nr. 177/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. C., V. M., ambii cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C., V. Ș. R. M. prin reprezentant legal Ș. R. M., Ș. R. M., ambii cu domiciliul procesual ales în C., .. 25A, intimații chemați în garanție E. G., E. L., ambii cu domiciliul în C., . nr. 2B, ., ., jud. C., intimata intervenientă P. M., cu domiciliul în C., ., ., ., având ca obiect revendicare imobiliară/grănițuire.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților care au lipsit posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 156(2) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 21 octombrie 2013.
La data de 21 octombrie 2013, apărătorul recurenților reclamanți J., avocat M. Carpăn, a trimis la dosarul cauzei concluzii scrise.
La data de 21 octombrie 2013 Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
P. sentința civilă nr.9056/23.05.2012, pronunțată de Judecătoria C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților V. C. și V. M. și s-a respins acțiunea principală formulată de reclamanții J. A. și J. A., în contradictoriu cu pârâții V. C. și V. M., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Totodată s-a respins acțiunea principală formulată de reclamanții J. A. și J. A., în contradictoriu cu pârâta Serbănescu R. M., ca neîntemeiată și a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții J. A. și J. A., în contradictoriu cu pârâtul V. Serbănescu R. M..
P. aceeași sentință a fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 4 mp identificată sub denumirea S1, suprafața de 23 mp identificată sub denumirea S2 și suprafața de 13 mp identificat sub denumirea S3, în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert P. G. L., situate în C., ., jud. C. și s-a respins capătul 2 de cerere, formulat de reclamanți având ca obiect obligarea pârâtului de a ridica de pe terenul proprietatea reclamanților construcțiile edificate, ca neîntemeiat.
Instanța de fond a admis în parte cererea reclamanților, formulată în contradictoriu cu pârâtul V. Serbănescu R. M., având ca obiect grănițuire și a stabilit linia de hotar între terenul reprezentând proprietatea reclamanților J. A. și J. A. și cel al pârâtului V. Serbănescu R. M. pe linia de demarcație delimitată de notațiile 27-G și, astfel cum a fost stabilită în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert P. G. L..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expert P. G. L. rezultă că suprafața de 40 mp, ce face obiectul acțiunii în revendicare, este ocupată de pârâți, astfel: 4 mp spațiu comercial aparținând lui V. și P., 23 mp reprezentați de locuința familiei V., 13 mp teren neconstruit.
În ceea ce privește construcția WC în suprafață de 4 mp, aceasta face parte din construcția C1 care aparține S.C. TWO HOPES S.R.L. și este edificată pe terenul aparținând reclamanților J. A. și J. A..
Instanța de fond a reținut că pârâtul V. I. a decedat la data de 03.08.2009, unic moștenitor al acestuia fiind pârâtul V. Ș. R. M., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 68/23.12.2009 (fila 192).
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Serbănescu R. M., din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că aceasta împiedică exercitarea atributelor dreptului de proprietate de către reclamanți, neinvocând și neavând vreun drept asupra construcțiilor ori terenului identificate S1, S2, S3, în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
În consecință, întrucât nu s-a dovedit că pârâta stăpânește suprafața de 40 mp ce face obiectul revendicării, instanța a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca neîntemeiată.
În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate, prin urmare trebuie să facă dovada existenței unui titlu (a unui înscris – mijloc de probă).
În speță, atât reclamanții cât și pârâtul V. Serbănescu R. M. invocă un titlu de proprietate.
În atare situație, instanța de fond a avut în vedere proveniența titlurilor. Dacă ambele titluri provin de la același autor, iar ambii dobânditori și-au înscris titlurile în documentele de publicitate imobiliară, atunci va avea câștig de cauză, în principiu, cel care și-a înscris mai întâi titlul (qui prior tempore, potior iure).
Instanța a constatat că expertul, în raportul de expertiză tehnică, a indicat faptul că, dintr-o eroare tehnică, S.C. MOBITOM S.A., într-un perimetru de 1050 mp, a realizat înstrăinări pentru o suprafață de 1122 mp
Titlurile părților provin de la același autor, S.C. MOBITON S.A., iar dreptul de proprietate al reclamanților a fost intabulat conform încheierii nr. 343/12.01.2000, în timp ce dreptul de proprietate al autorilor pârâtului a fost intabulat conform încheierii nr._/01.08.2000.
În consecință, întrucât reclamanții și-au intabulat primii dreptul de proprietate, instanța a admis acțiunea în revendicare și a obligat pârâtul V. Serbănescu R. M. să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 4 mp identificată sub denumirea S1, suprafața de 23 mp identificată sub denumirea S2 și suprafața de 13 mp identificat sub denumirea S3, în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert P. G. L., situate în C., ., jud C..
În ceea ce privește capătul 2 de cerere, respectiv obligarea pârâtului dea ridica de pe terenul proprietatea reclamanților construcțiile edificate, instanța de fond a reținut:
Fiind în discuție edificarea unei construcții de către pârât în parte pe terenul reclamantului urmează a se verifica daca la data edificării pârâții au fost de buna credință sau de rea credință pentru ca numai in funcție de aceasta analiza se poate aprecia asupra demolării construcției, în dreptul nostru făcându-se distincție între constructorul de buna credință și constructorul de rea credință.
Noțiunea de bună-credință a fost privită in accepțiune largă in practica instanțelor judecătorești, stabilindu-se ca a existat în cazul în care construcția a fost edificată fără opunerea proprietarului terenului, respectiv fără a cunoaște că nu deține un drept asupra terenului pe care a edificat construcția.
În speță buna-credință trebuie examinată în raport de data construirii și de faptul că pârâtul deținea un titlu de proprietate asupra terenului pe care se află construcțiile.
Având în vedere că în cadrul acestei acțiuni s-a constatat suprapunerea terenurilor părților, este justificată concluzia potrivit căreia pârâtul nu a cunoscut faptul că edificarea construcțiilor s-a efectuat pe alt teren decât cel pe care îl deținea.
De asemenea, instanța de fond a reținut că buna-credință se prezumă și reclamanții nu au făcut dovada contrară.
Fiind reținută buna-credință a pârâtului la data edificării construcțiilor (anterior constatării existenței unor suprapuneri ale terenurilor) a respins acțiunea reclamanților de obligare a pârâților sa demoleze construcțiile, nefiind incidente prevederile înscrise in art.494 al.1 și 2 cod civil referitoare la măsura desființării construcțiilor-ce impun ca si premisa existenta unui constructor de rea-credință, premisă ce nu este îndeplinită in speță. Dimpotrivă în cauză au fost îndeplinite condițiile înscrise în art. 494 al.3 teza ultimă cod civil referitoare la constructorul de bună credință.
Asupra cererii de grănițuire, instanța de fond a reținut următoarele:
În condițiile în care, în speță, pe hotarul dintre fonduri există construcții, atât timp cât aceste construcții există nu se poate determina, prin semne exterioare, hotarul dintre proprietăți, astfel încât grănițuirea urmează a se realiza între cele două terenuri, în spațiile libere de construcții.
Linia de hotar a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel încât instanța va admite în parte acțiunea și va stabili linia de hotar între terenul reprezentând proprietatea reclamanților J. A. și J. A. și cel al pârâtului V. Serbănescu R. M. pe linia de demarcație delimitată de notațiile 27-G și, astfel cum a fost stabilită în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert P. G. L..
În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate, prin urmare trebuie să facă dovada existenței unui titlu (a unui înscris – mijloc de probă).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză, rezultă că terenul pe care se află construcția WC are suprafață de 4 mp, ci nu de 6 mp, astfel cum s-a indicat de pârâți, și aceasta face parte din construcția C1 care aparține S.C. TWO HOPES S.R.L. și este edificată pe terenul aparținând reclamanților J. A. și J. A..
În consecință, întrucât nu s-a dovedit dreptul de proprietate al pârâților asupra suprafeței de teren în cauză, ci din probe a rezultat că terenul aparține reclamanților, instanța a respins acțiunea în revendicare formulată de pârâții reclamanți, ca neîntemeiată; pentru aceleași considerente a respins cererea de demolare a construcției WC.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel atât reclamanții J. A. și J. A. cât și V. C. și V. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
P. motivele de apel reclamanții J. A. și J. A. arată că instanța de fond a stabilit, în mod eronat, că numai minorul V. Ș. R. M. ar fi obligat la restituirea terenului și la grănițuirea proprietăților. Greșit a fost respinsă acțiunea în demolare și în revendicare față de pârâta Ș. R. M..
Pe terenul proprietatea exclusivă a lui V. I., bun propriu al acestuia, defunctul V. I. împreună cu soția sa, pârâta Ș. R., a edificat un imobil, casă de locuit, fără autorizație de construire.
Problema greșit rezolvată de instanța este aceea a persoanelor obligate de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul, precum și a persoanelor ce ar trebui obligate la demolarea construcției. Astfel, nu numai minorul este cel care are obligația de a elibera terenul revendicat de reclamanți, ci și mama acestuia pârâta Ș. R. M. față de care acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Concluziile raportului de expertiză au fost greșit interpretate de instanța de fond. Greșit s-a apreciat că intervenienta P. M. nu ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții din prezenta cauză, instanța neglijând drepturile și obligațiile pe care P. M. le are în legătură cu construcția care ocupă terenul reclamanților J., prezența sa în proces fiind justificată de actul de proprietate.
Cu privire la calitatea procesuală a pârâților reconvenienți V. C. și V. M. de a formula cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanții J., instanța nu s-a pronunțat, deși această excepție a fost invocată cu ocazia dezbaterilor și prin concluziile scrise.
Cu privire la cererea de demolare a construcțiilor existente pe terenul proprietatea reclamanților J., instanța de fond, în mod greșit, s-a pronunțat, în sensul respingerii acestei acțiuni, reținând calitatea de constructor de bună credință a defunctului V. I. și a fostei soții Ș. R. M..
Această construcție a început a fi edificată, în anul 2006, an în care reclamanții au notificat toate părțile din proces, în sensul de a dispune sistarea lucrărilor de construcție.
P. sentința nr. 7891/31.08.2006 pronunțată de Judecătoria C. pârâții au fost obligați să sisteze lucrările de construcție până la soluționarea irevocabilă a procesului de revendicare, grănițuire și demolare, astfel că nu au fost constructori de bună credință.
Cu privire la soluția pronunțată în cererea de grănițuire, greșit instanța de fond, deși obligă pe unul din pârâți să se lase în deplina proprietate și posesie reclamanților terenul 40 mp, dispune stabilirea liniei de hotar doar pe terenul liber nu și pe porțiunea grevată de existența unor construcții.
Stabilirea liniei de hotar este posibilă chiar și atunci când există construcții edificate cu bună credință căci potrivit regulilor enunțate chiar de către instanță în cuprinsul hotărârii în această situație proprietarul are dreptul să rețină construcțiile existente pe terenul său, despăgubindu-l pe proprietar.
P. motivele de apel pârâții V. M. și V. C. arată că experții stabilesc că suprafața de 6 mp pe care există construcția WC ar fi proprietatea reclamanților J.. În realitate, întrucât relațiile de vecinătate au fost inițial bune între părți, apelanții J. au fost lăsați să folosească această suprafață de teren, părțile cunoscând foarte bine împrejurarea ca aceasta suprafață de teren aparține lui V. Ș. R. M.. În același context a fost edificată și construcția locuință cu privire la care a fost solicitată demolarea, reclamanții J. știind că această suprafață de teren pe care a fost edificată construcția aparține lui V. Ș. R. M..
Se consideră că prin sentință a fost încălcat dreptul de proprietate al pârâtului V. Ș. R. M., diminuându-se nejustificat suprafața de teren deținută de acesta.
P. cererea de aderare la apelul formulat de reclamanții J. A. și J. A., pârâtul V. Ș. R. M. prin reprezentant legal, se formulează aceleași critici ca cele învederate de apelanții V. M. și V. C. prin motivele de apel.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat decizia civilă nr. 177 din 21.03.2013, prin care a respins apelul declarat de către apelanții J. A. și J. A. în contradictoriu cu intimații V. C., V. M., Serbănescu R. M. prin reprezentant legal Ș. R.- M., împotriva sentinței civile nr.9056/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, ca nefondat.
A fost respins apelul declarat de către apelanții V. M. și V. C., în contradictoriu cu intimații J. A. și J. A., Ș. R. M. prin reprezentant legal Ș. R. împotriva sentinței civile nr.9056/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, ca nefondat.
A fost respinsă cererea de aderare la apel declarată de către apelantul Ș. R. M. prin reprezentant legal Ș. R. în contradictoriu cu intimații V. M. și V. C., J. A. și J. A. împotriva sentinței civile nr.9056/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în baza certificatului de moștenitor, s-a constatat calitatea de moștenitor de pe urma defunctului V. I. a pârâtului V. Ș. I., în calitate de descendent ce a cules întreaga masă succesorală compusă din dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 259,22 mp și cota de ½ din construcția compusă din 3 camere și dependințe. P. urmare, V. Ș. I. a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestui imobil, comparativ cu pârâta Ș. R. M. care nu exhibă un titlu de proprietate asupra terenului revendicat, acesta fiind bunul propriu al defunctului V. I., fapt pentru care a fost respinsă cererea în contradictoriu cu această pârâtă.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă cererea având ca obiect grănițuirea, având în vedere că operațiunea de grănițuire nu poate fi dispusă decât între proprietari, pe când pârâta Ș. nu deține un astfel de titlu.
Granița între cele două proprietăți a fost stabilită în concordanță cu planul de situație întocmit de expert ing. P. G. L., limita de hotar fiind mărginită de construcțiile ce aparțin pârâtului V. Ș. I..
În ceea ce privește cererea de demolare, a fost reținută buna-credință a constructorului avându-se în vedere și faptul că prin sentința civilă nr. 651 din 14.04.2008 pronunțată de Judecătoria C. s-a constatat dreptul de proprietate asupra construcției prin accesiune imobiliară, ulterior notificărilor și litigiilor purtate între părți.
Chiar dacă pârâta Ș. M. este titulara dreptului de proprietate cu privire la cota de ½ din construcție, în mod corect a fost respinsă cererea de demolare în contradictoriu cu această pârâtă, întrucât reclamanții au făcut confuzie între constatarea dreptului de proprietate asupra construcției și calitatea procesuală pasivă, instanța soluționând cauza pe excepție și nu pe fond.
Considerentele care au stat la baza respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâți au justificat și respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane care pretind aceleași drepturi ca și reclamanta.
În condițiile în care cererea reconvențională a fost respinsă, este evident că intervenientul nu poate pretinde un drept ce nu a fost recunoscut.
Cererea de chemare în judecată a altor persoane a fost formulată de către pârâții reconvenienți și nu de către reclamanți, astfel că nu s-a pus în discuție calitatea intervenientei P. M. de coproprietară a terenului revendicat de reclamanții J..
În ceea ce privește apelul și cererea de aderare la apel, instanța a reținut că susținerile apelanților nu sunt susținute probator, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4 mp pe care a fost edificat WC-ul.
Solicitarea pârâților referitoare la refacerea raportului de expertiză întocmit la instanța de fond nu poate fi formulată pentru prima dată în calea de atac, atât timp cât nu au formulat obiecțiuni la instanța de fond cu privire la neidentificarea suprafețelor de teren deținute conform actelor de proprietate de către părți.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 177 din 21.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.,au declarat recurs reclamanții J. A. și J. A..
1) Motivează recursul arătând că apelul declarat de pârâții V. C. și V. M. este lipsit de interes, câtă vreme cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceștia a fost respinsă, reținându-se lipsa calității procesuale pasive a celor doi. Fondul cauzei nu s-a judecat în contradictoriu cu acești pârâți, astfel încât să fie îndreptățiți la exercitarea căii de atac a apelului, în legătură cu chestiuni de fond.
Apelul declarat de cei doi pârâți nu a vizat soluția de respingere a acțiunii reclamanților pentru lipsa calității procesuale pasive, ci a vizat fondul cauzei, în care cei doi nu sunt părți.
2) Cu privire la modul de soluționare a motivelor de apel legate de stabilirea graniței între cele două proprietăți, concluziile raportului de expertiză din punct de vedere al identificării loturilor proprietatea fiecărei părți și a suprafeței în care se suprapun terenurile respectiv a suprafețelor afectate de construcții au fost greșit interpretate de instanța de fond. Greșit s-a apreciat că intervenienta P. M. nu ar putea avea aceleași drepturi ca și reclamanții din prezenta cauză.
Expertiza topografică efectuată în cauză pe baza documentației cadastrale a identificat terenul proprietatea reclamanților J., precum și construcțiile ce aparțin societății acestora, conform autorizației de construcție nr. 1277 din 12.09.1997 și procesului-verbal de recepție nr. 1008 din 19.11.1998.
A fost identificată proprietatea exclusivă a lui V. I., precum și a lui V. I. împreună cu P. M..
Conform acestui raport de expertiză efectuat în cauză, s-a stabilit că o parte din terenul revendicat, respectiv suprafața de 4 mp identificată prin punctele CDEF, notată S1, este ocupată de spațiul comercial proprietatea V. și P..
Instanța de apel, soluționând cauza, a neglijat drepturile și obligațiile pe care intervenienta le are în legătură cu construcția care ocupă terenul reclamanților J., prezența sa în proces fiind justificată de actul de proprietate în baza căruia S.C. Arko Service S.R.L. a vândut către V. I. și intervenientă, în cote egale și în indiviziune, o parte din terenul în suprafață de 165,42 mp și o parte din construcția existentă în suprafață de 95,92 mp.
Pentru cele relatate recurenții au solicitat obligarea pârâtului V. I. și a intervenientei la eliberarea suprafeței de construcția S1.
3) Cu privire la cererea de demolare a construcțiilor existente pe terenul proprietatea reclamanților J., instanța de apel în mod greșit s-a pronunțat în sensul respingerii apelului, reținând calitatea de constructor de bună-credință a defunctului V. I. și a fostei soții Ș. R. M., prin invocarea unei hotărâri judecătorești care nu se află la dosarul cauzei. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probelor noi administrate în legătură cu reaua-credință a constructorilor.
4) O altă critică vizează soluția pronunțată în cererea de grănițuire, greșit instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond, prin care deși obligă pe unul dintre pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților terenul în suprafață de 40 mp, dispune stabilirea liniei de hotar doar pe terenul liber nu și pe porțiunea grevată de existența unor construcții.
Recurenții au solicitat stabilirea liniei de hotar, pe aliniamentul stabilit de expert, conform actelor de proprietate.
5) Ultima critică vizează modul de soluționare a motivului de apel cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei Ș. R. M. în cererea având ca obiect demolarea construcției și respectiv revendicarea suprafeței de teren.
Instanța de apel în soluționarea apelului a ignorat mențiunile din certificatul de moștenitor și a celorlalte acte vizând continuarea edificării construcției și după sistarea de lucrări dispusă prin ordonanță președințială.
Instanța a respins critica vizând drepturile pârâtei Ș. R. M. și a constatat că aceasta nu exhibă un titlu de proprietate asupra terenului revendicat, acesta fiind bunul propriu al defunctului V. I..
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că defunctul V. I. împreună cu soția sa în timpul vieții au edificat o construcție fără autorizație, despre care reclamanții au afirmat că ocupă o parte din terenul proprietatea lor.
Așadar, pârâta Ș. R. M. are o cotă de ½ indiviză din construcție și are calitate procesuală pasivă de a sta în proces.
Pentru cele relatate, recurenții au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
1) Interesul este o condiție de exercitare a acțiunii civile acceptată de către toți autorii și de jurisprudență și reprezintă folosul practic pe care îl urmărește prin punerea în mișcare a unui mijloc procesual ce intră în conținutul acțiunii.
Condiția interesului este cerută în cazul tuturor acțiunilor, dar nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc acțiunea (apărări, exercitarea căilor de atac, executarea silită etc.).
Interesul poate fi material, când se urmărește obținerea unui folos de ordin patrimonial, sau moral, în situația în care se urmărește obținerea unei satisfacții sufletești. Interesul moral nu trebuie confundat cu prejudiciul moral și nici du reparația materială a daunelor morale.
Justificarea interesului trebuie să fie făcută de cel care recurge la mijlocul procesual, iar în cazul în care se invocă din oficiu sau de către adversari lipsa interesului, instanța trebuie să examineze cu atenție toate împrejurările care au determinat partea să folosească acel mijloc procesual.
Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
În speță, recurenții J. A. și J. A. au invocat lipsa de interes a apelului declarat de V. C. și V. M., cu motivarea că cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceștia a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a celor doi; fondul cauzei nu s-a judecat în contradictoriu cu cei doi, astfel încât să fie îndreptățiți la exercitarea căii de atac a apelului în legătură cu chestiuni de fond.
Excepția invocată de către recurenți este vădit nefondată deoarece interesul promovării apelului de către soții V. este dat de soluția pronunțată la fond în defavoarea lor, și anume, a fost respinsă cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu reclamanții pârâți J. A. și J. A., în baza căreia au solicitat ca aceștia din urmă să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 6 mp, identificată conform schiței anexă nr. 1 la acțiune, teren pe care în prezent este amplasat un WC construit de către recurenți. De asemenea, au solicitat demolarea acestei construcții, edificată fără acordul pârâților, pe terenul proprietatea lor.
Nemulțumiți de soluția pronunțată pe fond cu privire la cererea reconvențională, pârâții reconvenienți au formulat apel numai cu privire la acest aspect și nu cu privire la cererea formulată de recurenți, prin care s-a stabilit că aceștia nu au calitate procesuală pasivă.
În atare situație, Curtea constată că în mod greșit recurenții au invocat ca motiv de recurs lipsa de interes a pârâților în declararea apelului împotriva soluției pronunțate la fond.
Este adevărat că apelul lor nu a vizat soluția de respingere a acțiunii reclamanților pentru lipsa calității procesuale pasive, dar a vizat soluția de respingere a cererii reconvenționale, soluție care i-a defavorizat și i-a determinat să formuleze apel.
2) Dreptul la acțiunea în grănițuire, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care au un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său, prin acțiunea în justiție sau pe cale amiabilă, restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate ( în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate ( în partea în litigiu), al cărui contur este fixat definitiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților, martorilor, administrarea probei cu expertiză judiciară.
De asemenea, în cazul unei acțiuni în grănițuire, se pot rezolva pretențiile părților cu caracter revendicativ, caz în speță reclamanții, care au susținut că părțile opuse și intervenienta le-au ocupat abuziv suprafața de 40 mp.
În vederea elucidării aspectelor semnalate, la fond și apel au fost administrate: proba cu înscrisuri, declarații de martori și proba cu expertiză topografică, aceasta din urmă fiind cea mai importantă.
În urma efectuării acestei expertize și răspunsului la obiecțiuni, părțile și-au însușit concluziile acestei lucrări.
În baza documentației cadastrale, expertul a identificat terenul proprietatea recurenților J., precum și construcțiile ce aparțin societății acestora, S.C. Two Hopes S.R.L., dovedite cu autorizația de construcție nr. 1277 din 12.09.1997 și procesul-verbal de recepție de terminare a lucrărilor nr. 1008 din 19.11.1998.
Proprietatea acestora a fost identificată în schițele de plan anexe la raportul de expertizo cu culoarea albastru. A fost identificată proprietatea exclusivă a lui V. I., precum și a lui V. I. cu intervenienta P. M., cu culoarea verde.
Au fost identificate prin urmare, suprafețele deținute de fiecare parte și intervenientă și s-a stabilit modul în care sunt ocupate, suprafețe ce se află în proprietatea recurenților după cum urmează:
- S1 delimitată prin punctele DCFG în suprafață de 4 mp este ocupată de spațiul comerdial proprietatea V. și P.;
- S2 delimitată prin puncctele DCFG în suprafață de 23 mp ocupată de locuința edificată fără autorizație de construcție de către V. I. și Ș. R. M.;
- S3 delimitată de punctele ABG27 în suprafață de 13 mp teren neconstruit.
S-a mai stabilit că acea suprafață de 6 mp pe care o revendică reconvenienții, suprafață pe care a fost edificat un WC, face parte din perimetrul de 403 mp identificat prin schița cadastrală, aparține recurenților și construcția a fost edificată pe terenul acestora.
A mai forst identificat și terenul în suprafață de 165 mp, proprietatea V. I. și P. M..
Făcându-se dovada proprietății suprafeței de 165 mp ce aparține intervenientei și lui V. I. și totodată stabilindu-se că aceștia au ocupat în mod abuziv suprafața de 4 mp, proprietatea recurenților pe care au edificat un spațiu comercial, Curtea constată că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în judecată față de această persoană.
Trebuia admisă cererea de intervenție pe considerentul că este coproprietar al unei construcții edificate nelegal pe terenul proprietatea recurenților, acesta fiind titular de drepturi și obligații în ceea ce privește revendicarea, grănițuirea și demolarea.
Au fost neglijate drepturile și obligațiile pe care intervenienta le are în legătură cu construcția ce ocupă abuziv terenul recurenților.
De asemenea, s-a făcut dovada dreptului de proprietate al intervenientei și a lui V. I. pentru suprafața de 165 mp cu actul de vânzare-cumpărare.
3) cu privire la cererea de demolare a construcțiilor existente pe terenul proprietatea recurenților, instanța de apel în mod greșit s-a pronunțat în sensul respingerii acestui motiv de apel, reținând calitatea de constructori de bună-credință a defunctului V. I. și fostei soții Ș. R. M., invocând o hotărâre judecătorească ce nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Înscrisurile existente la dosar, și anume sesizări către organele în drept că defunctul V. I. împreună cu soția au început lucrările unei construcții ocupând o parte din proprietatea reclamanților fac dovada relei credințe; edificarea acestei construcții a început fără autorizație de construcție, dovadă că cei în cauză au fost amendați contravențional.
De altfel, prin sentința civilă nr. 7891 din 31.08.2006 au fost obligați să sisteze lucrările de construcție până la soluționarea irevocabilă a acestui dosar.
Toate cele semnalate fac dovada relei-credințe, precum și cele stabilite prin expertiza topografică, respectiv că soții V. au ocupat abuziv teren ce se află în proprietatea recurenților pe care au edificat abuziv construcții, fapt ce implică demolarea dacă se află pe amplasamentul BCDEFCB, precum și celelalte construcții edificate fără acordul recurenților.
4) Având în vedere aspectele redate mai sus, Curtea constată că instanța de apel în mod greșit, soluționând cererea de grănițuire, a stabilit linia de hotar doar pe terenul liber și nu pe porțiunea generată de existența unor construcții.
Grănițuirea, astfel cum s-a menționat, are ca drept scop stabilirea liniei de hotar între fondurile învecinate, indiferent dacă există sau nu construcții.
Din probele administrate în cauză rezultă că acele construcții au fost edificate pe terenul proprietatea recurenților cu rea-credință, fapt pentru care se impune demolarea acestora și stabilirea liniei de hotar, potrivit propunerii făcute de către expert, pe toată linia de vecinătate dintre cele două fonduri și anume 27GFED.
5) Cu privire la modul de soluționare a motivului de apel vizând calitatea procesuală pasivă a pârâtei Ș. R. M. în cererea având ca obiect demolarea construcției și respectiv revendicarea suprafeței de teren, Curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Această calitate îi conferă pârâtei Ș. drepturi și obligații în legătură cu construcția edificată împreună cu soțul său în timpul vieții, care ocupă o parte din terenul recurenților și totodată solicită demolarea.
Instanța de apel învestită cu o critică vizând drepturile pârâtei Ș. R. M. a respins critica cu motivarea că „ nu exhibă un titlu de proprietate asupra terenului revendicat, acesta fiind bun propriu al defunctului V. I.”. A stabilit că nu poate fi obligată la retrocedarea terenului ocupat, ci numai pârâtul V. Ș. R. M., fiul defunctiului.
De asemenea, nu a ținut cont de faptul că de pe urma defunctului V. I. a fost emis certificatul de moștenitor în care se menționează că defunctul, în timpul vieții, împreună cu Ș. R. M., a edificat o casă fără autorizație care ocupă o parte din terenul proprietatea soților J.. Această pârâtă având o cotă indiviză de ½ din construcție și o parte din această construcție ocupă terenul reclamanților, înseamnă are obligația de a retrage construcția la limita de hotar, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. Ea este titulara obligației alături de fiul său.
P. urmare, pârâta Ș. R. M. are calitate procesuală pasivă de a sta în proces cu privire la cererea vând ca obiect demolarea construcției.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va admite apelul reclamanților, va admite cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată împotriva intervenientei P. M..
Va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că admite cererea reclamanților și față de Ș. R. M.. Va obliga pârâții V. Ș. R. M. prin reprezentant legal Ș. R. M., precum și pe intervenienta P. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafețele identificate conform sentinței apelate și să ridice de pe terenul proprietatea acestora construcțiile edificate pe amplasamentul B-C-D-E-F-G-B.
Stabilește linia de hotar pe aliniamentul 27-G-F-E-D.
Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei recurate și sentinței apelate.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanților J. A., cu domiciliul în C., ., jud. C. și J. A., cu domiciliul în C., . nr. 24, jud. C., formulat împotriva deciziei civile nr. 177/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. C., V. M., ambii cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C., V. Ș. R. M. prin reprezentant legal Ș. R. M., Ș. R. M., ambii cu domiciliul procesual ales în C., .. 25A, intimații chemați în garanție E. G., E. L., ambii cu domiciliul în C., . nr. 2B, ., ., jud. C., intimata intervenientă P. M., cu domiciliul în C., ., ., ..
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că admite apelul reclamanților, admite cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată împotriva intervenientei P. M..
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că admite cererea reclamanților și față de Ș. R. M..
Obliră pârâții V. Ș. R. M. prin reprezentant legal Ș. R. M., precum și pe intervenienta P. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafețele identificate conform sentinței apelate și să ridice de pe terenul proprietatea acestora construcțiile edificate pe amplasamentul B-C-D-E-F-G-B.
Stabilește linia de hotar pe aliniamentul 27-G-F-E-D.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate și sentinței apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
VANGHELIȚA T. G. L. M. G.
Grefier,
A. B.
Jud.fond E.D.B.
Red.dec.jud. V.T.11.12.2013
Tehnored.gref.M.C. 20.12.2013/3 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 408/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Expropriere. Decizia nr. 101/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
