Anulare act. Decizia nr. 131/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 131/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.131/C
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător I. B.
Judecător M. P.
Grefier G. C.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de recurenta reclamantă R. A., cu domiciliul procesual ales în Năvodari, ., ., ., jud. C. și recurentul pârât R. V., domiciliat în Năvodari, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 911 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.05.2015, 03.06.2015 și, respectiv, 10.06.2015, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2009, reclamanta Racovită A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Racovită V., ca prin hotărâre judecătorescă să dispună anularea certificatului de moștenitor nr.159 din 29.09.2006 și dezbaterea succesiunii defunctului R. M., prin stabilirea calității de moștenitori ai părților si a cotelor ce le revin din succesiune.
Prin sentința civilă nr._/5 mai 2010 Judecătoria Constanta a respins excepția nulității certificatului de moștenitor nr.934 din 28.08.1990 și a anulat certificatul de moștenitor nr. 159 din 21 septembrie 2006 eliberat de B.N.P. C. P..
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de pârât a fost admis de Tribunalul C. prin decizia civilă nr.916 din 9 noiembrie 2010, prin care a fost casată hotărârea recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
A reținut instanța de recurs că măsura disjungerii din oficiu a capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor, chiar dacă părțile nu s-au opus, nu este permisă de lege și că, pe de altă parte, judecarea împreună a cererilor nu este de natură să împiedice buna administrare a justiției, întrucât în cadrul acțiunii de partaj succesoral probele sunt, de regulă, comune tuturor capetelor de cerere.
In fond, după casare, Judecătoria C. a soluționat litigiul prin sentința civilă nr.8037 din 9 mai 2012, prin care a respins excepția neacceptării în termen a succesiunii și excepția nulității certificatului de moștenitor nr. 934/1990 eliberat de fostul notariat Județean de Stat C., ca neîntemeiate.
A anulat certificatul de calitate de moștenitor nr.159 din 21.09.2006 eliberat de B.N.P.A. C. Parschiva și A. E. G. și a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului R. M., decedat la 31 august 2006.
A constatat că reclamanta are calitatea de moștenitor legal, ca soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală, iar paratul are o cotă de ¾ din succesiune, in calitate de fiu.
A constatat că masa succesorală rămasă după decesul autorului părților se compune din cota de ¾ din terenul în suprafață de 10 hectare, reconstituit prin titlul de proprietate nr._/385/1998 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanta și a respins cererea de includere în masa succesorală și a altor bunuri.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că R. V. – soțul reclamantei și tatăl pârâtului - a decedat la 31.08.2006, iar ca urmare a sesizării pârâtului a fost deschis dosarul succesoral înregistrat sub nr.170/2006 la BNPA C. P. și A. E.-G., finalizat prin eliberarea certificatului de calitate de moștenitor nr.159/2006 din 21.09.2006, prin care s-a constatat calitatea de unic moștenitor a autorului sesizării.
A constatat instanța că acest certificat a fost emis la un interval de 21 de zile de la decesul autorului părților, fără a se aștepta curgerea termenului de opțiune succesorală de 6 luni, în care moștenitorii cu vocație succesorală generală își puteau manifesta dreptul de opțiune succesorală, întrucât pârâtul a declarat că este unicul moștenitor și a prezentat notarului public doi martori care au declarat, în mod fals, că defunctul era văduv la data decesului, inducând în eroare notarul și determinându-l să emită certificatul fără a mai urma procedura prevăzută de art. 75 și următoarele din Legea nr. 36/1995.
Făcând aplicarea art.88, art.99 și art.100 din actul normativ menționat și având în vedere că certificatul de calitate de moștenitor nr.159/2006 a fost emis de BNPA C. P. și A. E.-G. fără respectarea procedurii prevăzută de aceste dispoziții, respectiv fără citarea reclamantei, care avea vocație succesorală în calitate de soție supraviețuitoare, instanța de fond a dispus anularea actului menționat.
Cu privire la excepția neacceptarii in termen a succesiunii s-a arătat că, în condițiile în care certificatul de calitate de moștenitor nr.159/21.09.2006 se desființează ca urmare a modalității nelegale în care a fost emis, datorat fraudei pârâtului, succesibilii au posibilitatea de a opta din nou, în cadrul termenului de prescripție, ori reclamanta și-a manifestat intenția de a accepta moștenirea prin cererea de chemare în judecată; a mai subliniat instanța de fond că, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria incorectitudine pentru a se bucura de un drept prevăzut de lege, pârâtul nu are dreptul de a invoca decăderea din dreptul de opțiune succesorală al reclamantei atâta vreme cât, cu rea credință, a indus în eroare notarul public cu privire la lipsa altor moștenitori legali și a obținut certificatul de moștenitor într-un timp foarte scurt de la decesul lui R. M. (21 de zile), fără a-i permite reclamantei ca, în cadrul procedurii succesorale notariale prevăzută de lege, să își exprime opțiunea succesorală.
S-a constatat că susținerile titularei acțiunii sunt confirmate de declarația martorului D. R., vecin al acesteia, potrivit căreia pârâtul a exercitat presiuni asupra reclamantei după obținerea certificatului de calitate de moștenitor și a determinat-o să părăsească domiciliul; că în aceste condiții, pârâtul nu poate invoca nici lipsa unor acte care să implice o acceptare tacită a succesiunii, întrucât imposibilitatea efectuării unor astfel de acte de către reclamantă se datorează atitudinii sale, de care acesta nu se poate prevala, potrivit principiului anterior menționat, coroborat cu principiul potrivit căruia fraus omnia corrumpit.
În raport de aceste considerente și de actele de stare civilă depuse la dosar, judecătoria a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului R. M. la 31.08.2006 și calitatea de moștenitori a părților, reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din moștenire și pârâtul în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ din moștenire.
Referitor la masa succesorală s-a reținut că este compusă doar din cota de 3/24 din suprafața de 10 ha reconstituită prin titlul de proprietate nr._/385/02.11.1998 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. – conform sentinței civile nr. 5622/28.03.2008, pronunțată în dosarul nr._, care a stabilit că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. Macar se compune din terenul în suprafață de 10 ha situat pe teritoriul orașului Năvodari, jud. C., conform titlul de proprietate anterior menționat, iar numitului R. M. (autorul părților din prezenta cauză) îi revine o cotă succesorală de 3/24 - întrucât pentru celelalte imobile indicate de reclamantă nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate.
A fost apreciat ca lipsit de relevanță în determinarea compunerii masei succesorale faptul că ulterior decesului autorului părților s-a realizat partajul judiciar al terenului de 10 ha, în cadrul căruia pârâtul a figurat ca parte, în calitate de unic moștenitor al tatălui său, decedat în cursul procedurii, cu motivarea că această împrejurare se poate valorifica doar în cadrul unui eventual partaj, care nu face, însă, obiectul prezentei cauze.
Cu privire la celelalte imobile a căror includere în masa succesorală s-a solicitat, respectiv cota indiviză de ½ din casa de locuit situată în localitatea Năvodari, ., dobândită în timpul căsătoriei cu fosta soție (prin construire, în anul 1955) și terenul aferent acesteia, în suprafață de 218,4 mp (407 mp din măsurători), precum și cota indiviză de ¼ din aceleași imobile, conform adeverinței eliberate de Primăria Orașului Năvodari și certificatului de moștenitor nr. 934/1990, s-a reținut că dovada proprietății nu a fost făcută nici pentru casă și nici pentru teren și că, mai mult, din certificatul de mostenitor nr. 934/28.08.1990 rezultă că imobilul construcție ce a aparținut soților R. M. și Pistimia a fost edificat pe un teren proprietate de stat, în suprafață de 260 mp; a fost apreciat ca irelevant sub aspectul dovedirii proprietății faptul că R. M. și R. V. au fost înregistrați ca proprietari în evidențele Primăriei Năvodari arătându-se că înregistrările au fost efectuate conform declarației pe proprie răspundere și certificatelor de moștenitor care nu reprezintă titlu de proprietate, fiind emise fără o verificare a existenței în masa sucesorală a bunurilor declarate de succesibili.
S-a arătat, în acest sens, că certificatul de moștenitor nr.276/22.02.1994 atestă faptul că din masa succesorală a defunctei R. Pistimia face parte o suprafață de 556 mp și o casă de locuit cu patru camere și dependințe, dobândite ca bun propriu prin actul de vânzare transcris la Tribunalul C., în registrul nr. 275/1946, la nr. crt. 1934, dar că această situație nu este conformă realității, fiind contrară celei reținute în certificatul de moștenitor nr. 934/1990, privind pe aceeași defunctă, în care este menționată o altă suprafață de teren (260 mp proprietate de stat) și o altă modalitate de dobândire a construcției; nici faptul că în privința construcției a fost invocată existența unei adeverințe ori a unui certificat (nr.4832/1990) eliberat de Primăria Năvodari nu a fost considerat suficient pentru a se reține existența dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada deținerii unei autorizații de construire și nici dobândirea dreptului de proprietate prin altă modalitate; prin urmare, deși existența construcției nu poate fi contestată, s-a apreciat că dreptul de proprietate asupra acesteia nu a fost dovedit și nici nu s-a cerut a fi constatat în cauză, iar includerea în masa succesorală a acestui bun nu poate fi dispusă.
Excluderea terenului în suprafață de 1778 mp, atribuit prin dispoziția nr. 1259/05.04.2007 a Primarului Orașului Năvodari, îndreptată prin dispoziția nr. 1780/24.08.2007, a fost justificată prin aceea că atribuirea s-a făcut către pârât, deci că terenul nu a existat în patrimoniul defunctului R. M. la data deschiderii succesiunii, anterioară emiterii celor două decizii; s-a apreciat că nu poate conduce la o altă concluzie faptul că după emiterea acestor acte, în care s-a reținut calitatea pârâtului de unic moștenitor al tatălui său, situația avută în vedere la acel moment s-a schimbat (în privința succesorilor lui R. M.), întrucât deciziile nu au fost anulate, deci își produc în continuare efectele, mai exact atestă dreptul de proprietate exclusivă al pârâtului asupra terenului menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, iar la termenul din 28.01.2013, reclamanta formulat cerere de aderare la apelul declarat de partea potrivnică, prin care a contestat compunerea masei succesorale stabilită de instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.911/25.11.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondat apelul principal declarat de pârât și a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamantă.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a dispus includerea în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. M. și a următoarelor bunuri: construcție depozit unelte agricole, situată in Năvodari, ., județul Constanta; teren intravilan în suprafață de 1.770 mp situat în Năvodari, Trup Mamaia Nord, identificat cu număr cadastral_, compus din lotul 56/1, în suprafața de 770 mp ( nr. cadastral_) și lotul 56/2, în suprafața de 1000 mp (nr. cadastral 11 616).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și a obligat apelantul R. V. către apelanta R. A. la 8084 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariul avocat).
În soluționarea apelului principal s-a reținut că anularea certificatului de calitate de moștenitor nr.159/21.09.2006 emis de BNPA C. P. și A. G. a fost în mod corect dispusă de instanța de fond, pentru că atât din probatoriul administrat la fond, cât și din cel administrat în apel, rezultă în mod neîndoielnic faptul că reclamanta, soția supraviețuitoare a defunctului R. M., s-a ocupat personal de efectuarea pomenirilor creștinești de 40 zile, iar plecarea sa din imobilul în care a locuit cu defunctul s-a datorat atitudinii pârâtului.
Din declarația martorului Nifante D., consemnată la fila 23 din dosarul de fond, s-a reținut că reclamanta a locuit o perioadă relativ scurtă, de câteva săptămâni, în casa defunctului, întrucât pârâtul nu i-a mai permis acest lucru și că, mai mult decât atât, aceasta a fost găzduită o noapte la locuința martorului pentru că a fost alungată din imobil de către fiul soțului său dintr-o altă căsătorie; relativ la martorii G. I. și S. M. M., foști lucrători la imobilul succesoral, ale căror depoziții au fost consemnate la filele 24-25 din dosarul de fond, s-a arătat că au relatat doar împrejurări legate de plecarea reclamantei din imobil, la câteva luni de la decesul soțului său, respectiv în cursul lunii octombrie, ocazie cu care și-a încărcat lucrurile într-un autovehicul și a predat cheile imobilului pârâtului, care era de față.
S-a apreciat că întreg comportamentul manifestat de reclamantă după decesul soțului său demonstrează că aceasta a înțeles să-i accepte în mod tacit succesiunea și cum o declarație de renunțare expresă nu a fost dată, s-a constatat că titulara acțiunii are calitate procesuală activă, fiind moștenitor legal al autorului său, cu o cotă legală de ¼ din masa succesorală; că neefectuarea altor acte de acceptare tacită a succesiunii prin luarea unor bunuri din imobil in restul intervalului de timp, până la împlinirea termenului de opțiune succesorală, a fost determinată de atitudinea pârâtului, care i-a impus reclamantei să părăsească imobilul soțului său, astfel că acesta nu își poate invoca propria culpă, iar dreptul de opțiune succesorală al soției supraviețuitoare nu a fost prescris.
In acest sens a fost reținută și declarația martorului R. G., audiat în apel (fila 158), care a arătat că era în trecere în apropierea imobilului când a observat că paratul a bruscat-o pe reclamantă, spunându-i că nu are nici un drept la moștenirea tatălui său; că reclamanta a luat o parte din bunurile mobile, reprezentând obiecte de menaj, veselă, lenjerie, iar când s-a întors după aproximativ două - trei săptămâni, pârâtul nu i-a mai permis accesul în imobil.
A fost înlăturată apărarea pârâtului apelant, referitoare la lipsa de interes a reclamantei, cu motivarea că prin demersul judiciar inițiat aceasta a urmărit valorificarea pe cale judiciară a drepturilor sale de natură patrimonială ce decurg din calitatea de succesibil al autorului comun, justificând un folos practic născut și actual, iar în considerarea tuturor argumentelor expuse, apelul pârâtului a fost respins ca nefondat.
La soluționarea cererii de aderare la apel formulată de reclamantă s-a reținut că în calea de atac s-a depus autorizația nr.313 din 6 iunie 1995 emisă de Primarul orașului Năvodari, prin care a fost autorizată construirea cu caracter permanent a unui depozit anexe agricole; s-a apreciat că acest înscris ține loc de titlu de proprietate în temeiul căruia se pot realiza formele de publicitate imobiliară și că în baza lui se poate dispune completarea masei succesorale.
S-a avut în vedere, totodată, că prin dispoziția nr.1259 din 5.04.2007 emisă de Primarul orașului Năvodari, a cărei copie se regăsește la filele 30-32 din dosarul de apel, a fost admisă notificarea nr.1990 din 9 august 2001 (fila 96), formulată de pârât în temeiul Legii nr.10/2001 și s-a stabilit calitatea acestuia de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în compensare, prin atribuirea imobilului situat în orașul Năvodari, Trup Mamaia Nord, identificat cu număr cadastral_, compus din lotul 56/1 în suprafață de 770 mp (nr. cadastral_) și lotul 56/2 în suprafață de 1000 mp (nr. cadastral_) în schimbul imobilului a cărui restituire s-a solicitat, situat în Năvodari, ..
Reținând că această dispoziție valorează titlu de proprietate și nu a fost contestată în justiție de moștenitorii persoanei îndreptățite, tribunalul a inclus în compunerea masei succesorale rămasă de pe urma notificantului R. M. și imobilul vizat de actul menționat, care a aparținut în proprietate numitei R. Pistinia.
A fost confirmată aprecierea instanței de fond, referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Năvodari, . cu motivarea că, deși în adresa emisă de Primăria Năvodari (fila 16 din dosarul de fond) s-a menționat că în registrul agricol al localității figurează numiții R. M. și A. cu un imobil compus din suprafața de 218 mp (407,9 mp potrivit măsurătorilor) și o construcție de locuit, această atestare face referire la certificatul de moștenitor nr.934 din 28 august 1990 emis de fostul Notariat de Stat al județului Constanta, care nu valorează titlu de proprietate în lipsa contractului de vânzare, schimb, donație, etc., pentru a putea fi inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. M..
Urmare a admiterii apelului declarat de reclamantă, în sensul includerii în compunerea masei partajabile și a imobilelor anterior menționate, tribunalul a făcut aplicarea art.274 alin.1 din codul de procedură civilă și a obligat intimatul pârât la 8084 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 4060 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța depusă la fila 94 din apel și timbrul judiciar, iar diferența de 4000 de lei - onorariul apărătorului ales, achitat conform chitanței anexată concluziilor scrise depuse după .>
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta R. A. și pârâtul R. V. și au criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta a invocat greșita interpretare a actului de vânzare cumpărare nr.1354/1946 și a certificatului de moștenitor nr.943/1994, cu consecința greșitei stabiliri a componenței masei partajabile rămasă de pe urma defunctului R. M., prin neincluderea imobilului situat în Năvodari, ..
A susținut recurenta reclamantă că imobilul compus din construcție și teren a intrat în patrimoniul primei soții a defunctului R. M. în temeiul contractului de vânzare cumpărare anterior menționat, încheiat cu numitul A. M.; că prețul înstrăinării a fost achitat de tatăl primei soții a defunctului, numitul V. Romanov, care a gratificat-o pe fiica sa, ceea ce conduce la concluzia că actul este valid, ca și mecanismul stipulației pentru altul, conform art.829 și art.832 din vechiul Cod civil.
În anul 1978, din întreg terenul astfel dobândit a fost expropriată suprafața de 1778 mp, prin Decretul nr.321/1978, iar diferența a rămas în patrimoniul proprietarei R. Pistimia și a soțului acesteia, R. M., care au edificat o construcție cu destinația de locuință și anexe gospodărești.
A mai precizat recurenta reclamantă că succesiunea defunctei R. Pistimia a fost acceptată exclusiv de soțul acesteia, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.934/28.08.1990, care a înstrăinat ulterior parte din terenul deținut către N. C.; acesta din urmă a vândut parte din terenul astfel dobândit către M. D. și M., conform contractului nr. 4153/17.10.2002.
S-a pretins că, în condițiile în care excepția de nulitate a certificatului de moștenitor nr.934/1990, invocată de intimatul pârât în fața instanței de fond, a fost respinsă, iar soluția nu a fost criticată pe calea apelului, ea a intrat în puterea lucrului judecat și justifică aprecierea că în patrimoniul defunctului R. M. exista, la data decesului, și partea de teren moștenită de la prima sa soție, care nu fusese expropriată, iar cu titlu de bun propriu, și cota de ½ din locuința edificată pe acest teren, cealaltă cotă fiind moștenită de la R. Pistinia.
S-a solicitat și includerea în masă a cotei de ½ din anexele gospodărești edificate de defunct în perioada căsătoriei cu reclamanta, în baza unei autorizații de construire legal emise.
A fost invocată în susținerea recursului și constatarea făcută de instanța care a soluționat dosarul civil nr._/212/2009, având ca obiect uzucapiune, referitoare la calitatea de bun succesoral a terenului deținut fără acte de numitul M. D., în baza căreia a fost admisă cererea de intervenție formulată de pârâtul R. V. în acel litigiu; probabila identitate dintre terenul dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr.1354/1946 și cel situat în Năvodari, . a fost justificată și prin trimitere la concluziile raportului de expertiză topometrică efectuată de experții M., B. și R..
Pârâtul R. V. a invocat greșita soluționare a excepției neacceptării în termen a succesiunii de către recurenta reclamantă, greșita includere în compunerea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului R. M. a terenului în suprafață de 1770 mp situat în Năvodari, Trup Mamaia Nord și a depozitului de unelte agricole și ignorarea prevederilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, prin obligarea sa la plata unui onorariu de avocat în cuantum de 4000 lei către apelanta reclamantă.
Sub primul aspect s-a arătat că acceptarea tacită, reținută de instanțe în stabilirea calității reclamantei de moștenitor al defunctului R. M., trebuie dovedită neechivoc; că în cauză nu s-a probat efectuarea actelor de acceptare, astfel că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai solicita deschiderea procedurii succesorale și constatarea calității sale de moștenitor.
S-a pretins că declarațiile martorilor audiați sub acest aspect la cererea reclamantei sunt neconcludente, că recurentul a exercitat o posesie continuă și netulburată asupra imobilului în care reclamanta și defunctul au locuit imediat după decesul tatălui său, a plătit taxele și impozitele aferente și că obținerea certificatului de calitate de moștenitor anterior împlinirii termenului de acceptare a succesiunii nu o împiedica pe reclamantă să facă acte de acceptare până la expirarea termenului de 6 luni stabilit de lege; că și în ipoteza în care instanța constata că există motive pentru anularea certificatului de moștenitor, nu putea aprecia că de la aplicarea acestei sancțiuni curge un nou termen de acceptare a succesiunii, pentru că o astfel de interpretare este contrară normelor legale în materie, ci trebuia să constate că reclamanta a avut vocație la succesiune, dar dreptul ei de opțiune succesorală s-a prescris pentru că nu a acceptat-o în termen de 6 luni.
A fost contestată valoarea probatorie a aspectelor reținute de instanțe, referitoare la efectuarea pomenirilor creștinești și la motivul care a determinat plecarea reclamantei din imobilul în care a locuit cu defunctul, în constatarea acceptării tacite a succesiunii, dar și interpretarea dată sub acest aspect probatoriilor administrate, cu motivarea că ele demonstrează efectuarea pomenirilor ulterioare exclusiv de către pârât, precum și faptul că reclamanta a părăsit locuința pentru că este o persoană în vârstă, cu copii din altă căsătorie, care locuiesc în alte localități.
În susținerea criticii referitoare la compunerea masei succesorale s-a arătat că terenul pentru care a fost acordată în compensare suprafața de 1770 mp situată în Năvodari, Trup Mamaia Nord, a aparținut în exclusivitate mamei recurentului, fiind cumpărat de tatăl acesteia pe vremea când era minoră; că succesiunea defunctei R. Pistinia a revenit atât soțului său supraviețuitor, în limita cotei de ¼, cât și pârâtului, în cotă de ¾, așa cum s-a stabilit prin certificatul de moștenitor nr.276 din 22.02.1994, iar în procedura reglementată de Legea nr.10/2001 comoștenitorii se reprezintă unii pe alții în privința actelor de conservare a dreptului de proprietate, astfel că este lipsit de relevanță faptul că notificarea pentru restituirea terenului a fost formulată doar de defunct, pentru că acesta a acționat și în numele unicului său fiu.
În susținerea acestei apărări a fost invocată și solicitarea pe care Primăria Năvodari a adresat-o recurentului după decesul tatălui acestuia, de a formula propria cerere de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 1770 mp.
În subsidiar s-a pretins că, și în ipoteza în care s-ar presupune că acest imobil a existat în patrimoniul defunctului la data decesului, acesta ar fi deținut doar o cotă de ¼ din bun, din care reclamantei i-ar fi revenit numai cota de ¼, adică suprafața de 110,62 mp.
Excluderea din masa succesorală a construcției cu destinația depozit de unelte agricole a fost cerută cu motivarea că aceasta nu mai există în forma autorizată prin autorizația de construire nr.313/1995 întrucât a ars în totalitate, astfel cum rezultă din procesul verbal de intervenție nr.129/23.12.2010.
Incidența prevederilor art.274 alin.3 din Codul de procedură a fost justificată prin raportare la cuantumul de 4000 lei al onorariului de avocat recunoscut în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, ce s-a pretins că trebuia redus față de gradul mediu de dificultate al cauzei, cu consecințe asupra muncii prestată de avocat.
A fost invocată, în susținere, decizia nr.492/08.06.2006 a Curții Constituționale, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și secția comercială, și s-a arătat că suma de 4.000 lei acordată în apel cu titlu de onorariu avocat depășește un cuantum rezonabil în raport cu obiectul și complexitatea prezentei cauze, dar și cu activitatea concretă desfășurată de avocat în pregătirea apărării.
S-a pretins, totodată, că dovada plății onorariului a fost depusă după . că recurentul reclamant a luat cunoștință de cuantum odată cu comunicarea hotărârii recurate.
În susținerea recursurilor părțile au depus la dosar înscrisuri, iar la solicitarea instanței, formulată în aplicarea art.305 din Codul de procedură civilă, au fost prezentate, în copii conforme cu originalul, contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr._/05.05.1994 (prin care R. M. și pârâtul din prezenta cauză au vândut către Amaximoaie D. suprafața de 41,6 mp situată în Năvodari, ., colț cu .._/05.05.1994, prin care aceeași vânzători au vândut către N. C. suprafața de 20,80 mp, situată la aceeași adresă, precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4153/17.10.2002, prin care N. C. a vândut imobilul din Năvodari, ., compus din teren în suprafață de 20,80 mp și construcție, către M. D. și M.; s-au depus, de asemenea, istoricul de rol fiscal al imobilului din Năvodari, . și copie conformă cu originalul a raportului de expertiză topometrică efectuat de expert G. Aliona în dosarul civil nr._/212/2008 al Tribunalului C..
Intimata recurentă reclamantă a solicitat prin întâmpinare și concluzii scrise respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a constatat că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul reclamantei:
Transmisiunile succesorale nu pot avea ca obiect decât bunuri care au aparținut defunctului, pentru că prin moștenire are loc transmisiunea patrimoniului unei persoane fizice decedate în favoarea uneia sau a mai multor persoane aflate în viață.
În cauză, prin recursul dedus judecății, reclamanta a contestat compunerea masei succesorale stabilită prin hotărârea din apel și a pretins că patrimoniul defunctului său soț, R. M., includea, la momentul deschiderii succesiunii, și imobilul situat în Năvodari, ., compus din teren și construcții.
S-a pretins că terenul și cota de ½ din casa de locuit edificată pe acesta au fost dobândite de defunct ca efect al transmisiunii succesorale legale, în calitate de unic moștenitor al primei sale soții, defuncta R. Pistimia, iar cealaltă cotă de ½ din locuință și cota de ½ din anexele gospodărești aflate pe același teren, ca bun propriu.
Verificând temeinicia acestei critici, Curtea observă că existența dreptului de proprietate al numitei R. Pistinia, prima soție a defunctului R. M., asupra terenului anterior menționat rezultă din actul de vânzare nr.1354/07.06.1946, transcris sub nr.1934/07.06.1946 la Grefa Tribunalului C. (filele 24-25 din dosarul de recurs), prin care tatăl acesteia, V. Romanov, a cumpărat suprafața de 2000 mp, de la A. M., pentru fiica sa minoră Pestimia V. Romanov.
Exproprierea parțială a terenului astfel dobândit, mai exact a suprafeței de 1778 mp, în temeiul Decretului nr.321/1978, a fost confirmată de părțile cauzei și demonstrată probator cu adresa nr.6143/27.07.2001 a Orașului Năvodari (fila 100 din dosarul nr._ al Judecătoriei C.), astfel că dreptul de proprietate al titularei imobilului s-a menținut în limita suprafeței de 222 mp.
Potrivit actelor dosarului, succesiunea defunctei R. Pistinia a fost în mod repetat dezbătută, inițial prin certificatul de moștenitor eliberat în dosarul succesoral nr.989/1990 al Notariatului de Stat Județean C., sub nr.934/1990 (fila 6 din dosarul de fond), prin care, contrar susținerilor reclamantei recurente, calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctei a fost stabilită atât în favoarea lui R. M., în calitate de soț supraviețuitor, cât și în favoarea pârâtului, în calitate de descendent; ulterior a fost emis certificatul de moștenitor nr.276/1994 (fila 57 din dosarul de fond), eliberat în dosarul succesoral nr. 354/1994 al Notariatului de Stat Județean C., prin care calitatea de moștenitori acceptanți ai aceleiași succesiuni a fost, de asemenea, recunoscută soțului supraviețuitor și fiului defunctei.
Necontestând legalitatea certificatului de moștenitor nr.934/1990, în referire la care excepția de nulitate a fost respinsă de instanța de fond, fără ca această dispoziție să fie supusă controlului judiciar într-o eventuală cale de atac a pârâtului, Curtea apreciază că actul nu poate fi valorificat în stabilirea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului R. M., întrucât comportamentul ulterior al moștenitorilor legali ai defunctei, așa cum este demonstrat de actele de dispoziție încheiate cu privire la bunurile succesiunii, dovedește că singurul certificat de moștenitor invocat în justificarea dreptului de proprietate asupra terenului din Năvodari, ., dobândit prin transmisiune succesorală, a fost cel eliberat în 1994.
Susțin concluzia menționată contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr._/05.05.1994 (prin care R. M. și pârâtul din prezenta cauză au vândut către Amaximoaie D. terenul în suprafață de 41,60 mp situat în Năvodari, ., colț cu .._/05.05.1994 (prin care aceeași vânzători au vândut către N. C. suprafața de 20,80 mp, situată la aceeași adresă), în cuprinsul cărora se precizează expres că proprietatea imobilelor înstrăinate a fost dobândită de vânzători prin moștenire de la „defuncta soție și mamă, respectiv R. Pistimia, conform certificatului de moștenitor nr.276/1994 – dos.345/1994”.
Lipsa de relevanță a certificatului de moștenitor nr.934/1990 se justifică și din perspectiva constatărilor referitoare la compunerea masei succesorale și a adresei imobilului construit atribuit succesiunii, în sensul că acesta menționează un imobil din Năvodari, ., nu nr.56, construit pe teren proprietate de stat, ceea ce contravine chiar susținerilor formulate de părți, care nu au contestat localizarea imobilului litigios și nici regimul juridic al acestuia.
Apreciind, pentru argumentele expuse, că terenul situat în Năvodari, . a avut calitatea de bun propriu al defunctei R. Pistimia și că succesiunea acesteia a revenit defunctului R. M., în calitate de soț supraviețuitor, și pârâtului, în calitate de descendent, Curtea va constata că în succesiunea autorului comun al părților intră, potrivit art.1 lit. a din Legea nr.319/1944, în vigoare la data decesului lui R. V., cota de ¼ din terenul situat la adresa anterior menționată, în suprafață de 159,60 mp.
La stabilirea acestei întinderi s-a avut în vedere că ulterior decesului lui R. Pistimia, în a cărei proprietate exclusivă se mai afla, ca urmare a exproprierii, suprafața de 222 mp, moștenitorii acesteia au înstrăinat suprafața totală de 62,40 mp - 20,80 mp către N. C., prin actul autentificat sub nr._/05.05.1994, și 41,60 mp către Amaximoaie D., prin actul autentificat sub nr._/05.05.1994 – astfel că în patrimoniul defunctului R. M. exista, la data deschiderii succesiunii, cota de ¼ din suprafața rămasă în urma acestor vânzări, respectiv aceea de 159,60 mp.
În absența oricăror probatorii relevante referitoare la condițiile edificării construcției cu destinație de locuință existentă pe acest teren, respectiv la existența unei convenții a soților R. Pistimia și M. de a construi împreună pe terenul aflat în proprietatea exclusivă a soției – concluzie justificată de faptul că declarația martorului D. R. (fila 110 din al doilea dosar de fond), care a relatat aspecte cunoscute la vârsta de 6-7 ani, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă - calitatea de bun propriu al defunctei R. Pistinia se impune a fi constatată și în privința acestei construcții care, din perspectiva argumentelor arătate în precedent și în aplicarea normei legale anterior menționate, va fi inclusă în patrimoniul defunctului R. M. tot în limita cotei indivize de ¼ din bun.
Ca total nejustificată va fi apreciată solicitarea de includere, în acest patrimoniu, a cotei de ½ din anexele gospodărești pretins edificate de defunct în perioada căsătoriei cu recurenta reclamantă, conform autorizației de construire nr.313/06.06.1995 (fila 104 din dosarul de recurs), pentru că potrivit procesului verbal de intervenție nr.129/23.12.2010, depus de recurentul pârât în recurs, ele au fost distruse în incendiul la care face referire înscrisul anterior menționat; identitatea dintre construcțiile anexe distruse în incendiu și cele care au fost edificate în temeiul autorizației de construcție invocată de reclamantă rezultă fără echivoc din cuprinsul răspunsului la obiecțiunile aduse raportului de expertiză efectuat de expert G. Aliona în dosarul civil nr._/212/2008 al Tribunalului C., depus în susținerea recursului reclamantei, unde se arată expres că ceea ce s-a construit în temeiul autorizației de construcție nr.313/06.06.1995 emisă de Primăria Năvodari era deja demolat la data efectuării acestei expertize, respectiv la 22.03.2013.
Cu privire la recursul pârâtului:
Critica referitoare la prescripția dreptului de opțiune succesorală al reclamantei, respectiv la existența sau inexistența actelor de acceptare tacită a succesiunii defunctului R. M., vizează aprecierea probatoriilor administrate - atât sub aspectul neexaminării întregului material probator administrat în cauză, cât și al interpretării celor avute în vedere la pronunțarea hotărârii – astfel că în soluționarea ei se vor avea în vedere, în principal, prevederile art.3021 alin. 1 lit. c din Codul de procedură civilă, conform cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, și cele ale art.304 alin.1 din același cod, care permit modificarea sau casarea unor hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute de pct.1 - 9 ale textului.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, în etapa procesuală a recursului, instanța de control judiciar cercetează numai nelegalitatea hotărârii, spre deosebire de etapa procesuală a apelului unde, dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac, se realizează o analiză a sentinței pronunțată de instanța de fond atât sub aspectul nelegalității, cât si al netemeiniciei ei, și se poate stabili o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță.
În speță, deși recurentul a indicat motivele de nelegalitate din art. 304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază calea de atac, din examinarea aspectelor invocate în susținerea primei critici a recursului rezultă că ele privesc realitatea și concludența probatoriilor administrate la cererea părților și stabilirea eronată a situației de fapt, deci că nu corespund exigențelor stabilite de dispozițiile legale anterior menționate pentru că vizează temeinicia hotărârii recurate, ori aceste norme legale, care stabilesc limitele controlului judiciar ce se poate exercita în prezenta cale de atac, recunosc doar posibilitatea invocării nelegalității deciziei atacate.
Reformarea hotărârii atacate nu se justifică nici din perspectiva criticii referitoare la terenul în suprafață totală de 1770 mp situat în Năvodari, Trup Mamaia Nord, pentru că soluția includerii acestui imobil în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. M. respectă exigențele art.22 și art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, din a căror interpretare rezultă că în procedura reglementată de acest act normativ restituirea se face la cerere, iar solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv profită doar titularilor săi, nu și celorlalte persoane îndreptățite, deoarece dreptul lor la măsuri reparatorii s-a născut ex lege, iar realizarea lui nu se face decât „la cerere”, notificarea formulată având, în această ipoteză, caracterul unui veritabil act de dispoziție.
O astfel de constatare nu contravine aspectelor reținute în soluționarea recursului reclamantei, referitoare la calitatea mamei pârâtului, de proprietar exclusiv al terenului în suprafață de 1778 mp situat în Năvodari, ., care a fost expropriat în temeiul Decretului nr.321/1978, întrucât regimul juridic al suprafeței de 1770 mp (lot 56) situată în Năvodari, Trup Mamaia Nord, județul C., care a fost atribuită în compensarea celui expropriat prin dispoziția nr.1259/05.04.2001 a Primarului orașului Năvodari, se determină în raport cu dispozițiile legii speciale de reparație menționate anterior, în aplicarea cărora s-a apreciat corect că bunul acordat în echivalent aparține, în întregul său,patrimoniului defunctului notificator R. M..
În terminologia Legii nr.10/2001 notificarea reprezintă chiar cererea de restituire în natură sau de acordare a altor măsuri reparatorii pentru imobilele ce formează obiectul reglementării și cum procedura de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 1778 mp, care a aparținut defunctei R. Pistimia, a fost declanșată doar de către soțul supraviețuitor al acesteia, respectiv de autorul comun al părților, iar recurentul pârât nu a făcut dovada mandatului acordat tatălui său pentru formularea cererii de restituire și în numele său, notificarea înregistrată la B. S. C. A. sub nr. 1998/09.08.2001 și-a produs efectele doar asupra titularului său, iar respectarea art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 - potrivit căruia formularea notificării doar de către unii dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat are relevanță în sensul că măsurile reparatorii se cuvin celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale – justifică recunoașterea, în favoarea titularului notificării, respectiv a defunctului R. M., a calității de proprietar exclusiv al imobilului acordat în compensarea celui preluat abuziv de stat.
Modificarea masei succesorale stabilită de tribunal se impune doar din perspectiva criticii referitoare la includerea, în componența acesteia, a depozitului de unelte agricole, edificat în baza autorizației de construire nr.313/1995 eliberată de Primarul orașului Năvodari care, așa cum s-a arătat în considerentele expuse în soluționarea recursului reclamantei, a fost distrus în incendiul ce a avut loc la 23.12.2010, în urma căruia a fost încheiat procesul verbal de intervenție nr.129/23.12.2010 al Inspectoratului pentru situații de urgență Stația Midia.
Deși evenimentul care a avut ca rezultat distrugerea anexei anterior menționate a intervenit ulterior decesului autorului comun al părților, excluderea bunului din compunerea masei succesorale este justificată de faptul că în cauză nu s-a demonstrat o eventuală culpă a pârâtului recurent, în calitatea sa de moștenitor aflat în posesia bunului succesoral, în producerea incendiului sau în luarea măsurilor de conservare corespunzătoare, și nici refuzul de a efectua lucrări de întreținere a instalației electrice, la solicitarea expresă a celuilalt moștenitor.
În soluționarea criticii referitoare la cuantumul pretins nejustificat al onorariului de avocat acordat apelantei reclamante cu titlu de cheltuieli de judecată se va avea în vedere că la baza acordării cheltuielilor de judecată se află principiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care reparațiunea trebuie să fie integrală.
Este real că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv și că prevederile art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă dau instanței posibilitatea ca, atunci când constată că cel care a câștigat procesul a săvârșit un abuz de drept, să-l oblige pe cel care a căzut în pretenții să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă, dar reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu echitatea ori cu activitatea depusă de avocat trebuie temeinic justificată, prin raportare la mărimea pretențiilor și la complexitatea cauzei.
Făcând aplicarea acestor cerințe în cauza de față, Curtea constată că onorariul de avocat achitat de recurenta reclamantă în ciclul procesual anterior, finalizat prin hotărârea recurată în speță, nu depășește limitele unei necesități procesuale rezonabile în raport de natura litigiului, de faptul că au fost formulate note de ședință și concluzii scrise și că apărătorul recurentei apelante a fost prezent în instanță la toate cele 10 termene de judecată acordate în faza procesuală a apelului după dobândirea de către acesta a calității de reprezentant convențional al părții, la care au fost discutate excepții și s-au administrat probe; apreciind, din perspectiva celor expuse, că valoarea de 4000 lei a onorariului pretins și acordat de tribunal nu este mare în raport cu durata procesului și munca depusă de avocat, critica referitoare la incidența prevederilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă va fi respinsă ca nefondată.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va include în compunerea masei succesorale și cota de ¼ din terenul în suprafață de 159,60 mp situat în Năvodari, . și din construcția cu destinație de locuință situată pe acest teren și va înlătura construcția reprezentând depozit de unelte agricole.
În temeiul arrt.276 din același cod va obliga recurentul pârât la 744,37 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta reclamantă R. A., cu domiciliul procesual ales în Năvodari, ., ., ., jud. C. și recurentul pârât R. V., domiciliat în Năvodari, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 911 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ .
Modifică în parte decizia recurată și constată că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. M. intră și cota de 1/4 din terenul în suprafață de 159,60 mp situat în Năvodari, . și din construcția cu destinație de locuință situată pe acest teren.
Înlătură din masa succesorală construcția reprezentând depozit unelte agricole.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurentul pârât la 744,37 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru corespunzătoare pretențiilor admise către recurenta reclamantă.
Compensează onorariile de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. I. B. M. P.
Grefier,
ptr.G. C.
aflată în concediu de odihnă,
semnează, cf. art. 261(2) C.pc.
Grefier șef,
M. D.
Jud.fond – C.S.
Jud.apel – C.C., C.G.
Red.dec.- jud.I.B./10.07.2015
3ex./
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 52/2015. Curtea de... → |
|---|
